Prof.înv.preprimar:Iacob Elena-Oana
Grădinița cu P.N.Mesteacăn
De-a lungul istoriei omenirii,educaţia
estetică,în special educaţia plastică a cunoscut mai multe etape de educaţie.Toate
însă aveau la bază ideea că arta plastică,produce plăcere,destindere,bucurie.
Educaţia artistico-plastică şcolară este
un factor care influenţează în mod deosebit conturarea personalităţii
umane,contribuind la dezvoltarea receptivităţii faţă de actul de cultură,la
formarea şi cultivarea gustului faţă de frumos şi faţă de adevăr,realizând,în
acelaşi timp,completarea culturii generale a copiilor,cunoaşterea
caracteristicilor artei şi oferind posibilitatea intrării în contact cu
procesul de creaţie.Orele destinate activităţilor plastice înarmează pe copil
cu priceperi,deprinderi legate de profilul viitoarelor meseriii sau cu munca de
creaţie.
Arta în general exercită influenţe
asupra dezvoltării psihice fiind factor însemnat al educaţiei estetice,este
mijloc de cunoaştere al realităţilor obiective şi subiective.Ea stimulează
gândirea în imagini vizuale de o mare sinteză artistică,rezultat al îmbinării
datelor lumii obiective şi a personalităţii lor creatoare.
Se spune adesea,şi pe bună dreptate,că
cei mici pictează precum pasărea cântă.Şi fac acest lucru nu din datorie sau
calcul ci din pură plăcere,plăcere care îi absoarbe total,ca şi jocul.Pictând
ceea ce i-a impresionat,emoţia şi temperamentul urmează „gestul” naturii,fără
reticienţe şi intimidări.
Aşa cum arată Pierre courthion”artele plastice
sunt dintre cele mai fidele transmiţătoare de inocenţă cum nu pot fi
literele,care interpun între scriitori şi lector compromisul semnelor
imprimate”.
Creaţia copiilor deşi nu surprinde
elemente de cultură plastică,bazându-se mai mult pe imaginaţie şi intuiţie,interferează
totuşi cu zona artei,întrucât domeniul imaginarului,de unde-şi trage existenţa,este
sursă a creaţiei artistice.
Cei care au deprins capacitatea exprimării
prin linii şi culori au făcut sau sunt capabili să facă paşi importanţi pe
calea manifestării fiinţei lor,înlesnindu-le o comunicare vie,directă,impresionantă
cu viaţa.Această cale dezvoltă copiilor sentimentul acţiunii estetice,a
integrării frumosului în atitudinile luate,dorinţa de a împărtăşi şi altora,reuşind,uneori,dialoguri
pertinente despre artă,întrebări,ca şi răspunsuri de înaltă valoare despre creaţia
lor.
„Omul nu poate deveni om decât prin educaţie”,spunea
E.Kant.Omul are nevoie de educaţie.Ca proces de devenire a individului din fiinţă
de sine,educaţia urmăreşte constituirea personalităţii copilului,a tânărului,a
adultului.În această activitate de formare a omului,pe lângă factorii educaţionali
care îl înarmează cu cunoştinţe”tehnice şi ştiinţifice”un rol important îl are
cultura şi arta.Educaţia estetică este un capitol în sfera activităţii umane în
cadrul căreia nu se produc bunuri materiale în mod direct,dar care are o
influenţă covârşitoare asupra ameliorării permanente a condiţiei umane.
Fiinţă complexă,omul poate şi
trebuie să se bucure de frumos.Pentru aceasta el trebuie pregătit încă de
copil,când capacitatea de a simţi frumosul este pregnantă,nealterată.
Marea forţă educativă a artei se explică
prin faptul că ea oferă nu numai o cunoaştere plastică(prin imagini concrete),ci
şi emotivă(afectivă).A înţelege o operă de artă înseamnă,înainte de toate,a o „simţi”,a
o trăi şi abia pe această bază a cugeta asupra ei.Arta posedă multiple valenţe
educative şi cognitive,deoarece se adresează nu numai afectivităţii şi imaginaţiei,ci
şi gândirii şi voinţei.Ea ne dă o „cheie”pentru înţelegerea multiplelor forme
ale vieţii.
Arta are menirea de a cultiva
spiritul,iar înţelegerea artei începe din copilărie,cu înţelegerea noţiunilor
specifice şi acea”educaţie prin limbajul şi gramatica artei”cum o numeşte Ion
N.Şuşală în”Culoarea cea de toate zilele”.
Copilul, „beneficiarul de artă”,omul de
mâine,capătă”gramatica”limbajului pe care-o utilizează în înţelegerea artei
sau,poate în crearea ei,iar animatorul şi mentorul acestei achiziţii este
fiecare dascăl.Pentru aceasta educatorii trebuie să stăpânească foarte bine,pe
lângă disciplinele fundamentale,”gramatica”artei plastice.Avem menirea ca,pe lângă
înzestrarea copiilor cu noţiunile şi cunoştinţele fundamentale ale ştiinţei,să
facem înţelese mesajele artistice,să”cultivăm spiritul”,gustul,simţul estetic.
Ora de educaţie plastică este prilejul
copilului de a învăţa această”gramatică a artei”.Este prilejul de a învăţa
limbajul specific artei cu elementele lui de bază:punctul,linia,culoarea,forma,compoziţia.
Imaginile plastice create de copii
sunt cele mai eficiente mijloace pentru înţelegerea şi cunoşterea psihologiei
copilului.Desenul este cel mai propriu interpret al felului cum văd şi înţeleg
ei lumea.Prin culori,alcătuiri liniare şi cromatice ei ne arată ce îi
impresionează,ce le reţine atenţia,ne dezvăluie interesele şi năzuinţelor lor.
Lumea copilului este o lume a
jocului,în acelaşi timp este o lume misterioasă şi fabuloasă.Prin tratarea sub
formă de joc imaginile plastice devin sincere,spontane şi afective.Prin
manifestările plastice se descoperă structura spirituală,intelectuală şi
sentimentală a copilului.Jocul copilului se caracterizează prin
varietate,continuitate şi ritm.O activitate care cucereşte interesul copilului
durează mai multă vreme până când el ajunge la saturaţie.Copilul trece apoi la
alte activităţi revenind ulterior la prima îndeletnicire de care se
plictisise.O acţiune este repetată continuu (mişcarea mâinilor,a picioarelor
imprimându-le un ritm)şi uneori executată în paralel cu pictarea unei suprafeţe,recitarea
unei poezii sau fredonarea unei melodii.Tendinţa de imitaţie a copiilor se
dezvoltă şi se îmbogăţeşte prin simplul său joc.Desenul devine un joc din momentul
în care această activitate este făcută din plăcere şi nu forţat.Manifestările
plastice ale copiilor se dezvoltă dinspre lumea proprie lor înspre lumea
exterioară.
Copii în desenele lor aplică involuntar
perspectiva afectivă.Aceasta reprezintă importanţa dată de către copii anumitor
elemente componente într-un desen.Un obiect care îl interesează capătă proporţii
exagerate în imaginea grafică chiar dacă în realitate el este minuscul.Desenul
copiilor este narativ.Reprezentările grafice infantile sunt sincere,sunt făcute
în primul rând pentru el şi apoi oferit altora dacă i se cere.Desenul povesteşte
despre obiecte fără formă reală.Copilul traduce forma reală,o reprezintă
conform minţii sale,conform modelului său intern.
Pentru un copil un desen nu este un
tablou ci o exprimare prin linii a esenţei sale.El redă prin desen ceea ce
simte,exprimă liniar detalii care uneori nici nu există în realitate.Prin
intermediul desenului copilul povesteşte întâmplări trăite sau închipuite.Animalele
iau înfăţişare de om,leul este doar o mare coamă cu ochi,copacul capătă mâini şi
picioare.Cu timpul modelele interne se perfecţionează.În jurul vârstei de5-6 ani
începe diferenţierea intereselor dintre fete şi băieţi.Fetiţele manifestă
interes pentru modă şi podoabe iar băieţii se îndreaptă spre tehnică.
Toţi copii însă sunt atraşi de culoare
din prima perioadă a copilăriei.Însă
înainte de a da unor obiecte desenate culoarea dorită copii se joacă cu
culorile fără a urmări finalizarea conform realităţii.Ei se bucură alăturând
culori doar pentru plăcerea ochiului.Culorile au rol pur decorativ.Uneori aceeaşi
culoare este întinsă pe toată suprafaţa foii până intervine saturaţia de acea
culoare.
Preşcolarii creează imagini plastice cu o
mai mare uşurinţă comparativ cu elevii claselorV-VIII.În şcoală nu trebuie
stopată creativitatea punându-se accent pe forma grafică,pe asemănarea cu
realul din jur.
Copilul
trebuie îndrumat fără a-i înăbuşi creaţia personală ci doar punându-i la
îndemână materialele,tehnici,modalităţi de exprimare.
Educatorii trebuie să lase copilului
deplina libertate de exprimare,să stimuleze,să sugereze,fără să impună.
Să călăuzim astfel tinerele generaţii
prin intermediul artei să ajungă OAMENI.Şi cine să le dea mâna,cine să-i
conducă în primul rând pe copii dacă nu grădiniţa,şcoala,educatorul şi învăţătorul.Şcoala
poate să facă din artă o prezenţă apropiată,care să se întipărească neşters în
generaţii întregi de priviri.
Prezint în continuare,câteva dintre
tehnicile şi procedeele pe care le-am folosit în cadrul activităţilor de
pictură:
1.Pe suprafaţa unei foi bine umezite,am
apicat cu pensula înmuiată în culoare, linii şi puncte de diferite mărimi şi în
diferite poziţii.Prin fuzionarea lor,la marginea foii au luat naştere diverse
forme spontane care capătă semnificaţii diferite.
2.În interiorul unei foi îndoite am introdus pete de culoare uşor fluidizată.Se
presează culoarea prin apăsarea cu podul palmei ori cu cârpa.Când se dezdoaie
foaia se observă forme spontane dispuse simetric.
3.Pe un suport lucios(sticlă,faianţă)am
făcut câteva pete de culoare.Peste ele am aşezat o foaie de hârtie şi am
presat-o.Când am ridicat foaia,am apucat-o de două colţuri situate pe aceeaşi
latură.Surpriza este o formă într-o singură imagine.
4.Frunze diferite ca formă se colorează pe
o parte cu diferite culori.Apoi ele se aşază pe foaie(albă sau colorată) şi se
presează cu degetele.Când se ridică frunza,pe suprafaţă rămâne amprenta
ei.Frunzele se imprimă de atâtea ori cât este necesar să se acopere toată suprafaţa foii.
5.Pe o foaie de hârtie se aşează o
cantitate mică de culoare fluidizată.Prin balansarea hârtiei şi suflarea cu
paiul,culoarea se răspândeşte dirijat pe suport.Aşa apar nişte pete de culoare
care,prin aspectul lor,pot sugera anumite forme imaginare.
6.Metoda”ştaifurilor„ ,se taie cu foarfeca
un „ştaif” din hârtie(cu profil drept sau orice alt profil).Acesta se aşează pe
o foaie de hârtie şi se fixează bine cu degetele.De pe ştaif se întinde cu
pensula sau cu degetul arătător culoarea.Ştaiful se mută de atâtea ori cât este
nevoie să se acopere o suprafaţă.
7.Pentru obţinerea unor felicitări,invitaţii,am
folosit cu succes:desenarea cu beţişorul pe o suprafaţă acoperită cu vopsea
opacă,desenarea cu lumânarea,apoi acoperită cu fond de acuarele,decolorarea cu
soluţie de pic,trasarea unor linii cu sfoara vopsită.
Bibliografie:
Învăţământul
preşcolar şi primar 3-4/2013.Editura Arlequin
Anne Bacus-Copilul de la 3 la 6 ani.Ed.Teora 2004
Cartea micului artist-Activităţi practice pentru dezvoltarea
aptitudinilor şi creativităţii copiilor.Ed.Teora 2007
Constantin Paul-Culoare,artă,ambient.Ed.Meridiane,București,1979
Elena Rafailă-Educarea creativităţii la vârsta preşcolară
Elena Barboni,Maria
Bojneag-Pictura,mai mult decât o joacă.Ed.
EMIA 2002
Fiona Watt-Artă şi îndemânare.Grupul editorial RAO
2005
Golu M.,Dicu A.-Culoare şi comportament.Ed.Scrisul
Românesc,Craiova,1972
Ion N.Şuşală-Desen,culoare,modelaj,compoziţie ţi metodică.Ed.Fundaţia
România de mâine,Bucureşti,1999
