OBICEIURI DE ANUL NOU – CAPRA


Prof. Carmen Macovei – Şcoala Albeşti
Educ. Bîrliga Luminiţa – Grădiniţa Buimăceni - Albeşti
De-a lungul anilor, evolutia a schimbat omul atât prin modul sau simplu de a convietui cat si prin traditiile trimise mai departe de la o generatie la alta. Una din traditiile care se confunda cu spiritul sarbatorilor de iarna este, fara doar si poate, mersul cu capra. Aceasta traditie dateaza de la inceputurile secolului XIX, cand, in toata tara s-a raspandit un joc de sarbatoare creat de simpli oameni din popor. Acest joc al caprei nu a fost insa agreat de Biserica si de slujitorii acesteia, care au refuzat sa impartaseasca aceasta experienta si sa ia parte la ceremonialul considerat de ei a fi unul pagan.
Initial, mersul cu capra a luat nastere sub forma unui element cult si avea rolul de a stabili daca vremea va fi buna in anul ce va urma sau daca vor urma zile ploioase si friguroase. Acest ritual se manifesta de obicei in preajma Anului Nou, incepand cu o saptamana inaintea acestuia si incheiindu-se la cateva zile dupa intrarea in noul an. Pentru romani insa, data de 31 decembrie este considerata a fi cel mai reprezentativ si cel mai oportun moment in care poate avea loc jocul caprei, acesta nefiind limitat la aceasta zi, intocmai pentru a aduce bucurie, noroc si sanatate in fiecare casa pentru o perioada mai lunga.
Desi mersul cu capra a fost creat pentru a prognoza viitorul meteorologic sau pentru a reprezenta un obicei cult, odata cu trecerea anilor, acest ritual a devenit extrem de semnificativ pentru agricultorii romani. Acestia considerau ca, prin jocul caprei avea loc o chemare a fortei divine pentru a aduce odata cu venirea noului an succes in toate domeniile de seama ale agriculturii: loturi de pamant mult mai fertile si rodnice, o recolta foarte bogata (invocata de primitorii caprei prin aruncarea mai multor seminte si boabe in dreptul caprei, in timp ce aceasta juca) si sporirea numarului de animale din turmele ciobanilor.
In prezent, mersul cu capra a ramas o traditie ce are principala menire de a aduce voie buna in casele tuturor oamenilor, prin manifestari artistice, prin costumarea in diverse personaje si crearea unor scene si ritualuri traditionale folosind masti, culorii vii, stridente si prin scoaterea diverselor sunete, a chiotelor, pentru a spori umorul acestui obicei. De asemenea, traditia are rolul de a transmite diverse mesaje si urari pentru noul an, neavand insa nicio legatura stransa cu sarbatorile crestine.
In fiecare regiune a tarii, capra este celebrata intr-un mod aparte, in Hunedoara este inlocuita de Cerb, in Muntenia si in Oltenia poarta numele de Brezaie, in timp ce in Transilvania este cunoscuta sub numele de Bourita. In partea estica a tarii, in Moldova, pe langa denumirea de Capra este foarte des intalnita si Turca, un obicei popular foarte frumos, de o complexitate maxima.
In ce consta de fapt aceasta traditie? In primul rand nu este folosita o capra adevarata, ci unul din membrii trupei va imbraca un costum creat special, alcatuit dintr-un bat lung de lemn la capatul caruia se afla un cap sculptat sub forma unui cap de capra. Atat costumul cat si coarnele caprei sunt acoperite cu mai multe oglinzi si panglici viu colorate, pentru a scoate in evidenta frumusetea acestui animal. De la zona la zona, capra este acompaniata de muzica special creata de ceilalti membri ai trupei, intruchipand diverse personaje precum doctorul, ciobanul, tiganul, si altii. Procesul prin care trece capra consta in omorarea acesteia, plangerea caprei (bocirea), inmormantarea si, in cele din urma invierea caprei. Acest ritual transpune incheierea vechiului an si intrarea intr-unul nou, mult mai bogat pentru toti romanii.
Mersul cu capra la oras difera de manifestarile populare, fiind un obicei in vizibila disparitie, cu trecerea fiecarui an. In general acest obicei are loc pe data de 31 decembrie si consta in grupuri de cate 5-6 tineri care merg pe la usile rudelor si prietenilor pentru a juca scenele mortii, bocirii, inmormantarii si invierii caprei. Rolurile cele mai uzuale alese de tinerii membri sunt capra, ciobanul, doctorul, tiganul si tiganca, dar pe langa acestea mai exista si vanatorul, mosneagul, baba, fluierarul sau cumparatorul (pentru prestatii mai complexe). Povestea consta in omorarea caprei din greseala de catre cioban si invierea acesteia in cele din urma dupa ce a fost “tratata” de doctor. Pe de cealalta parte, mersul cu capra in zonele rurale este un ritual mult mai complex, grupurile fiind mai numeroase, cu mai multe personaje, cu mascati si eventual cu doua capre sau chiar trei. De asemenea, pentru acompaniamentul muzical sunt folosite tobe, fluiere si scartaietori. Jocul caprei este recompensat de catre sateni cu mere, colaci si cu un pahar de vin rosu, toate elementele specifice unui an nou cat mai bun.
Desi generatiile tinere nu dau o importanta prea mare celor mai frumoase traditii romanesti, mersul cu capra este o experienta unica, o experienta ce cred ca ar trebui sa o traiasca fiecare copil pentru a-si invinge anumite temeri, pentru a socializa cu alti copii, pentru a urma traditii vechi de sute de ani si pentru a simti cu adevarat spiritul sarbatorilor de iarna.

Datini și obiceiuri de iarnă Steaua


                                                                
                                                               Balan Nușa-Școala Gimnaziala Nr.1 Albești
                             ,,...nu e datorie românească mai vrednică de a fi îndeplinită și nu e osteneală mai de folos, decâ t ca să facem părtași pe cei mai tineri,pe cei ce vin după noi, de bunurile sufletești moștenite din vechime, să le predăm lor ca pe o zestre de mare preț.Iar zestre mai de preț nu e alta, ca averea de cuget și simțire, închisă și pastrată cu sfântă grijă de-a lungul vremurilor, în adâncurile sufletului românesc și creștinesc al moșilor și strămoșilor noștri!...”
               Între marile comori ale neamului, folclorul este una a cărei strălucire crește cu trecerea timpului probând incontestabil indentitatea la origini , nostalgic-așa cum remarcă Mircea Eliade-spre a conșteintiza locul nostru în istoria culturii omenirii și mai ales spre a le aduce  strămoșilor jertfa iubirii noastre pentru că ne-au zămislit sufletul după chipul și asemănarea marilor aspirații ale ființei.
             Școala trebuie să fie elementul care să conștientizeze copilul despre valoarea creațiilor populare.față de care în vremurile din urmă  s-a manifestat o puternică respigere de dragul unei civilizații cu vii accente cosmopolite.Dacă un popor își uită folclorul e ca și cum și-ar abandona  actul de naștere,pierzîndu-și identitatea.
                Se impune, mai mult ca oricând să se cunoască foarte bine  de către elevi specificul local în materie de viață spirituală.Acest act educativ ar avea implicații majore pe termen lung, cultivând nu doar gustul estetic, ci și acel sentiment al legăturii cu pământul natal,așa cum și Creangă mărturisea patetic ,,am fost și eu un boț de humă însuflețită din Humulești”.
           Școala a fost și va rămâne peste timp instituția cu cea mai mare valoare, valoarea supremă în instruirea și educarea colectivității umane, constituind componenta principală a civilizației unui neam.
             Rolul școlii a fost, este și va fi de mare importanță în îndrumarea pașilor pe drumul cel de lumină, pe drumul spre descifrarea tainelor naturii, tainelor vieții,tainelor Universului,de a contribui la cunoașterea și lărgirea orizontului de informații asupra culturii materiale și spirituale săteștidar și pentru a stimula  imaginația și creativitatea copiilor ,care trebuie să știe cum să păstreze și să ducă mai departe valorile românești. 
                 Atmosfera specifică sărbătorilor de iarnă începe cu o lună înainte ,de 30 noiembrie ,de ziua Sf. Apostol Andrei și se incheie cu Boboteaza.Încă de la începutul postului, copii și tineri,potrivit tradiției ,pregătesc alaiul ce va colinda casele satului in perioada sărbătorilor.Dintre toate sărbătorile din an , Crăciunul este ,poate,pentru noi, românii,una dintre cele mai frumoase..Un obicei răspândit în zona noastră este STEAUA.În zilele Crăciunului /asemenea celor trei crai de la   răsărit ,băieșii de 10 -13 ani ,grupași câte trei ,merg pe la casele gospodarilor cu STEAUA ,un obicei vechi care se găsește la toate popoarele creștine. Copiii care umblă cu Steaua se numesc stelari. Ei se îmbracă cu costume populare ,cu veston decculoare inchisă, peste care este prinsă în diagonală o șitoare tricoloră. Pe cap poartă coifuri sau căciuli de miel împodobite cu flori de hârtie în diferite culori,panglici ,mărgele.Steaua este făcută din lemn ,în cinci-șase culori ,cu un băț de susținere,cu care este purtată ,de obicei, de cel mai înalt din tre colindători.Este împodobită cu hîrtie divers colorată, iar în unele colțuri cu motocei, canafuri, clopoței.În mijlocul Stelei este fixată icoana Maicii Domnului cu Pruncul în brațe.Grupul celor trei stelari cântă colindul ăn casa gazdei,în fața icoanelor, vestind Nașterea Domnului Iisus Hristos picurând în sufletele oamenilor sfințenie și speranță..Din când în când ,cel care ține Steaua  o mișcă pentru a se auzi sunetul cristalin al clopoțelului. Acesta are menirea de a purifica lumea de duhurile rele care bântuie in jurul gospodăriei.Gazdele îi servesc cu mere ,nuci ,prăjituri,alte dulciuri sau baniÎn armonia ce se stabilește între cer și pământ ,cântarea stelarilor se răsfrânge în colind ca o revărsare de har ,ce inundă tot universul.
                         
                                                                                                                                                                                                  ,,...Steaua sus răsare                                                                                                                                                                              Ca o taină mare                                                                                                                                                                                                         Steaua strălucește                                                                                                                                                                          Și lumii vestește        
Că astăzi Curata,                                                                                                                                                     Preanevinovata,                                                                                                                                                                                  Fecioara Maria                                                                                                                                                                                                       Naște pe Mesia.
În țara vestită,                                                                                                                                                                                                            Betleem numită,                                                                                                                                                                         Magii cum zăriră                                                                                                                                                                                                                              Steaua și porniră.
Mergând după rază,                                                                                                                                                                                 Pe Hristos să-l vază....
Aurel ștefan-Colinde, colinde ...”-Poezia obiceiurilor de Crăciun și Anul Nou  la Vorona,Editura Axa,Botoșani, 1997.
.


OBICEIURI DE ANUL NOU – CAPRA



Prof. Carmen Macovei – Şcoala Albeşti
Educ. Bîrliga Luminiţa – Grădiniţa Buimăceni - Albeşti
De-a lungul anilor, evolutia a schimbat omul atât prin modul sau simplu de a convietui cat si prin traditiile trimise mai departe de la o generatie la alta. Una din traditiile care se confunda cu spiritul sarbatorilor de iarna este, fara doar si poate, mersul cu capra. Aceasta traditiedateaza de la inceputurile secolului XIX, cand, in toata tara s-a raspandit un joc de sarbatoare creat de simpli oameni din popor. Acest joc al caprei nu a fost insa agreat de Biserica si de slujitorii acesteia, care au refuzat sa impartaseasca aceasta experienta si sa ia parte la ceremonialul considerat de ei a fi unul pagan.
Initial, mersul cu capra a luat nastere sub forma unui element cult si avea rolul de a stabili daca vremea va fi buna in anul ce va urma sau daca vor urma zile ploioase si friguroase. Acest ritual se manifesta de obicei in preajma Anului Nou, incepand cu o saptamanainaintea acestuia si incheiindu-se la cateva zile dupa intrarea in noul an. Pentru romani insa, data de 31 decembrie este considerata a fi cel mai reprezentativ si cel mai oportun moment in care poate avea loc jocul caprei, acesta nefiind limitat la aceasta zi, intocmai pentru a aduce bucurie, noroc si sanatate in fiecare casa pentru o perioada mai lunga.
Desi mersul cu capra a fost creat pentru a prognoza viitorul meteorologic sau pentru a reprezenta un obicei cult, odata cu trecerea anilor, acest ritual a devenit extrem de semnificativ pentru agricultorii romani. Acestia considerau ca, prin jocul caprei avea loc o chemare a fortei divine pentru a aduce odata cu venirea noului an succes in toate domeniile de seama ale agriculturii: loturi de pamant mult mai fertile si rodnice, o recolta foarte bogata (invocata de primitorii caprei prin aruncarea mai multor seminte si boabe in dreptul caprei, in timp ce aceasta juca) si sporirea numarului de animale din turmele ciobanilor.
In prezent, mersul cu capra a ramas o traditie ce are principala menire de a aduce voie buna in casele tuturor oamenilor, prin manifestari artistice, prin costumarea in diverse personaje si crearea unor scene si ritualuri traditionale folosind masti, culorii vii, stridente si prin scoaterea diverselor sunete, a chiotelor, pentru a spori umorul acestui obicei. De asemenea, traditia are rolul de a transmite diverse mesaje si urari pentru noul an, neavandinsaniciolegaturastransa cu sarbatorilecrestine.
In fiecare regiune a tarii, capra este celebrata intr-un mod aparte, in Hunedoara este inlocuita de Cerb, in Muntenia si in Oltenia poarta numele de Brezaie, in timp ce in Transilvania este cunoscuta sub numele de Bourita. In partea estica a tarii, in Moldova, pe langa denumirea de Capra este foarte des intalnita si Turca, un obicei popular foarte frumos, de o complexitate maxima.
In ceconsta de faptaceastatraditie? In primul rand nu estefolosita o capraadevarata, ci unul din membriitrupeivaimbraca un costumcreat special, alcatuitdintr-un bat lung de lemn la capatulcaruia se afla un cap sculptat sub forma unui cap de capra. Atatcostumul cat sicoarnelecapreisuntacoperite cu maimulteoglinzisipangliciviucolorate, pentru a scoate in evidentafrumuseteaacestui animal. De la zona la zona, capraesteacompaniata de muzica special creata de ceilaltimembriaitrupei, intruchipand diverse personajeprecumdoctorul, ciobanul, tiganul, sialtii. Procesulprin care trececapraconsta in omorareaacesteia, plangereacaprei (bocirea), inmormantareasi, in cele din urmainviereacaprei. Acest ritual transpuneincheiereavechiuluiansiintrareaintr-unulnou, multmaibogatpentrutotiromanii.
Mersul cu capra la orasdifera de manifestarile populare, fiind un obicei in vizibila disparitie, cu trecerea fiecarui an. In general acest obicei are loc pe data de 31 decembrie si consta in grupuri de cate 5-6 tineri care merg pe la usile rudelor si prietenilor pentru a juca scenele mortii, bocirii, inmormantarii si invierii caprei. Rolurile cele mai uzuale alese de tinerii membri sunt capra, ciobanul, doctorul, tiganul si tiganca, dar pe langa acestea mai exista si vanatorul, mosneagul, baba, fluierarul sau cumparatorul (pentru prestatii mai complexe). Povestea consta in omorarea caprei din greseala de catre cioban si invierea acesteia in cele din urma dupa ce a fost “tratata” de doctor. Pe de cealalta parte, mersul cu capra in zonele rurale este un ritual mult mai complex, grupurile fiind mai numeroase, cu mai multe personaje, cu mascati si eventual cu doua capre sau chiar trei. De asemenea, pentru acompaniamentul muzical sunt folosite tobe, fluiere si scartaietori. Jocul caprei este recompensat de catresateni cu mere, colaci si cu un pahar de vin rosu, toate elementele specifice unui an nou cat mai bun.
Desigeneratiiletinere nu dau o importantaprea mare celormaifrumoasetraditiiromanesti, mersul cu capraeste o experientaunica, o experientace cred caartrebuisa o traiascafiecarecopilpentru a-siinvingeanumitetemeri, pentru a socializa cu alticopii, pentru a urmatraditiivechi de sute de anisipentru a simti cu adevaratspiritulsarbatorilor de iarna.

How to plan a mixed lesson




Name: BARBACARU IRINA CĂTĂLINA
Form: 7th
Level: Intermediate
Textbook: Snapshot Pre-intermediate
Lesson: They were delivered today.
Type of lesson: Mixed
Time: 50 minutes
MONTH/YEAR:JANUARY 2013
Objectives:
At the end of the lesson the students will be able:
-          to read properly a text;
-          to show comprehension of a text;
-          to deal with new vocabulary (adjectives to describe behavior);
-          to make conversation on a given topic ( complaining, requesting and apologizing );
Skills:  Speaking, Listening, Reading, Writing
Methods of teaching:
-          Brainstorming
-          Direct Method
-          Role play Method
-          Communicative Method
Teaching techniques: group work, pair work, repetition and coral practice, pronunciation, questioning patterns, oral correction.
Description:
This lesson plan is designed to make the students understand a new text, dealing with new vocabulary and making conversation on a given topic.There are eight stages in this plan: warm up, pre-listening, while-listening and reading, comprehension, post-listening, teaching vocabulary, communication and the homework.
Preliminary lesson planning:
Materials:
-          textbook
-          class CDs
-          MP3 player
-          Appendix 6 ( pages 70 and 71 from Snapshot Pre-intermediate )
Teacher preparation:
                Vocabulary – anticipate or prepare to teach key words:
·                     to deliver: a livra
·                     free – range eggs: oua organice
·                     kind: dragut, amabil
·                     rude: răutăcios
·                     sensible: rational, inteligent
·                     sensitive: sensibil
             Supervise the students’ activity during the lesson.
I. Warm up activity(5 minutes):
Purpose:
    To create an appropriate atmosphere for the lesson
Procedure:
          T. greets the students and checks attendance.
          Then she asks them to open the books at page 70 and to answer some questions:
o Who is in the picture?
o What are they doing?
After that, T. asks Ss to tell what they have for breakfast. Next, Ss brainstorm as many words as they can relate to tableware.
II. Pre-listening activity (3 minutes):
      Purpose:
           To prepare Ss for the given topic.
Procedure:
      T. writes the title of the new lesson on the blackboard and asks the students to have a quick look at the text and to think of what the title refers to.
      Then T. asks Ss “How many customers does Nicola speak to?” (Two).
III. While-listening and reading (10 minutes):
      Purpose:
To get hold of the proper pronunciation.
Procedure:
           With the books closed, Ss listen to the dialogue and then read it using the role play method.
Feedback:
           T. offers feedback, encouraging all the students to ask for the next stages.


IV. Checking Comprehension (5 minutes):
     Purpose:
          To see if Ss understood the text.
Procedure:
 Ss read the questions from the ex. 2, page 71, and then read the dialogue in ex. 1 again to find the answers. They check their answers in pairs.
The answer key is:
1.       Because she has waited half an hour to order.
2.       She wants to know if the eggs are free-range.
3.       Because he’s got an early train to catch.
4.       She can’t give him breakfast because they don’t start serving breakfast before seven o’clock.
5.       He thinks she should be more helpful and polite.
V. Post-listening (5 minutes):
Purpose:
          To fix better the pronunciation.
Procedure:
          T. asks Ss “Can you remember who said these phrases?
 Then she plays the CD again for ex 1 so that Ss can hear the phrases in context. Next she plays ex 3 and pauses at each phrase for Ss to repeat.
 Ss will answer and then repeat.
       Feedback:
 T. offers feedback, appreciating all the good answers.
VI. Teaching Vocabulary (10 minutes):
      Purpose:
            To introduce new vocabulary
Procedure:
T. writes on the blackboard and Ss copy in their notebooks the adjectives and tell their meanings. Where they don’t know T. gives the explanations. In pairs, they match the vocabulary to descriptions.
T. checks the answers with the whole class.
The answer key is:
1.       polite
2.       unfriendly
3.       unhelpful
4.       sensible
5.       critical
6.       stupid
7.       unkind
8.       rude
VII. Communication (10 minutes):
Purpose:
To imply Ss taking part in a conversation
Procedure:
With the books closed, T. gives Ss slips of paper with the sentences from the ex. 5, page 71, and asks them to match the sentences into three pairs: for complaining, requesting and apologizing. Then, with the books open, Ss read the sentences across the class, to check if they matched them correctly.
In the next stage, Ss look at the pictures on page 71 and identify possible unknown words. T. asks them what the problem in each picture is. After that, in pairs, Ss use the pictures to make their conversations. T. monitors and helps and corrects Ss as necessary.
Finally, with the whole class, T. asks different pairs to repeat their conversations.
Here are some possible solutions:
1)      A:  Excuse me. I’m afraid this sweater has shrunk. It was the first time I washed it and I didn’t use hot water. Can you do something about it?
B:   I’m sorry about that. I’ll refund you the money.
2)      A:  Hello. I’m afraid my car has broken down again. Could you come to   repair it?
B:  Yes, of course. I’ll send someone to look at it.
3)      A: Excuse me. This slice of toast is burnt. Could you bring me some more?
B:   Sorry about that. I’ll get you some immediately.
4)      A:  Excuse me. You are making a lot of noise. Could you be quiet, please?
B:  OK. We’ll go somewhere else.
Feedback:
 T. offers feedback, appreciating all the good answers.
VIII. Setting Homework (2 minutes):
     Purpose:
           To see if the Ss understood the lesson.
     Procedure:

 Students will write their own sentences to illustrate the adjectives not used in exercise 4.

VIRTUŢI  PEDAGOGICE ALE SĂRBĂTORILOR RELIGIOASE

PROF. PT  ÎNV. PREPRIMAR CONDURACHE DORINA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR 12/GRĂDINIŢA NR 15 BOTOŞANI


        Realizarea în şcoală şi grădiniţă a unei  culturi sau a unei conduitereligioase a copiilor este posibilă şi necesară.Formarea  copiilor prin sistemul de învăţământ se cere a fi multidirecţională şi polivalentă.Cum şcoala şi grădiniţa pregătesc sistematic individul în perspectivă intelectuală,morală,civică,estetică,etc,componenta religioasă se adaugă acestora în mod firesc,urmărindu-se complementaritatea şi continuitatea de ordin instructiv şi educativ-formativ.
          Comuniunea omului cu Dumnezeu se realizează neîncetat, zi de zi, dar aceasta poate primi o densitate aparte în timpul ceremoniilor sacre şi al sărbătorilor. Săvârşirea slujbelor se face programat, în funcţie de marile evenimente creştine, statornicite şi reiterate simbolic prin marile sărbători ale anului liturgic,dar şi ocazional, neprogramat , în funcîie de nevoile şi cererile cultice ale enoriaşilor sau ale clerului.
           Prin intermediul Sfintei Tradiţii , esenţa sacrului capătă consistenţă, perenitate şi viaţă.Sacrul se distribuie între oameni atât în momente privilegiate , cât şi în momente pe care singuri ni le creem pentru adorarea şi trăirea întru Hristos.Din punctul de vedere al  fiinţei umane care suntem,noi trebuie să fim tot timpul orientaţi către Dumnezeu,dar,sub aspectul comportamentului expresiv -meditaţie,rugăciune, adorare, trăirea credinţei-ne supunem unor cadenţe calendaristice şi ritmuri temporale.
            Ceremoniile religioase adună oamenii la un loc , le creează sentimentul unei  apartenenţe îi solidarizează şi îi întăreşte într-un mod specific.Toţi oamenii devin egali şi se simt solidari.
            Raporturile de forţă –observă  Părintele Dumitru Stăniloaie-nu premit o adevărată spiritualizare , spiritualizarea  se  realizează prin delicateţea sensibilă a comuniunii,în care se deschid cu adevărat adâncurile umane .’’Pe celălalt îl simt ca pe egalul meu , mă sprijin pe el, ,îl aprob sau devin responsabil de el.Sentimentul  religios nu mai este o trăire personală, insulară, ci se difuzează înspre ceilalti.El se răspândeşte, trece de la un individ la altul, sprijinindu-se pe confidenţă, dar căutând şi martori.Nu mă simt pe deplin mulţumit dacă celălalt nu a ajuns la aceeaşi bucurie sufletească.
             Sărbătoarea religioasă este o modalitate de rememorare spirituală care conduce efectiv la un surplus de înduhovnicire , de purificare a spiritului.
              Legăturile se întăresc , facerile se refac, istoria se istoriceşte prin invocarea actului şi modelului iniţial.Există întotdeauna  un moment iniţial , un sistem de referinţă prim la care ne raportăm neîncetat.Divinitatea  se ‘’înomeneşte’’, iar omul se ‘’îndumnezeieşte’’în acest  transfer spiritual.Cinstim Sărbătorile Domneşti , raportându-ne la faptele Mântuitorului , pentru a fi mai atenţi la faptele noastre.Îi serbăm pe Marii Sfinţi, serbăm trăitorii, făptuitorii pentru a ne regăsi  în ei sau pentru a face la fel ca ei. Orice trăire întru ceva sau pentru cineva ne conduce către ieşirea din sine, către o reclădire a noastră în consens cu zările unei idealităţi generatoare de valori înalte .În timpul unei ceremonii religioase participantul  nu este simplu spectator,ci devine făuritor şi autor al actului sacru. El nu rămâne exterior ceremonialului ci se implică în el prin întregul său comportament;rosteşte rugăciuni, caută, dăruieşte.
           Individul inserat actului liturgic îşi părăseşte propria vremelnicie şi nimicnicie ,pentru  a îmbrăca parţial ‘’haina lui Hristos ‘’.Ceremonialul religios ,cu toate că se derulează cu elementele şi în mijlocul lumii  profane ,instaurează o nouă dimensiune, poate cea mai înaltă, care face legătura sau trimite direct la Dumnezeu. Există o pedagogie aparte a experimentării sacrului şi a administrării misterelor lui în practicile liturgice. Toate elementele cultice şi secvenţele liturgice au şi o valoare simbolică, ele au o esenţă care trimite la Dumnezeu.
          Ritualul sacru are o valoare iniţiatică, formativă.Persoana care participă la acest act dobândeşte un statut aparte;atributele Divinităţii se răspândesc în ea. Această  ‘’ îndumnezeire’’ a omului nu suprimă natura sa circumscrisă, ci maximizează acele disponibilităţi pe care fiinţa le are deja. Participanţii se împlinesc  din punct de vedere spiritual şi devin mai eficienţi în ceea ce urmează să intreprindă.
            Se derulează o educaţie implicită , cu reverberaţii  adânci ,nebănuite ,în persoana celor care iau parte la ritual.Sărbătoarea ,spunea Vasile Băncilă este sentimentul luminos.Ea ridică omul la un maxim de omenie şi îi dă acestuia să guste din licoarea raiului.Prin sărbătoare ‘’ partea’’ pământească din om este împinsă către zările perfecţiunii divine.
           Sărbătoarea ortodoxă rămâne autentică în măsura în care contaminarea cu elementele profane nu desfiinţează specificitatea acesteia. Este ştiut că în decursul istoriei unele aspecte’’ păgâne’’ au intrat sau au fost resemnificate la nivelul dreptei credinţe.
              Multe aspecte de tip folcloric au fost prelucrate sau s-auîngemănat cu riturile creştine. Sărbătorile noastre  creştine nu se pot transforma în prelungite festine,intervale vide de activitate, ci trebuie să se transforme în momente privilegiate de activism spiritual ,de formare duhovnicească.Desacralizarea  sărbătorilor este o primejdie ce nu trebuie neglijată.Nu poate şi nu trebuie ‘’sfinţit’’ orice butic sau cine ştie ce aşezământ al desfătărilor lumeşti.
               Actul sacru nu se poate săvârşi oricând şi oriunde. Sărbătoarea trebuie să devină o culme a trăirii spirituale,o ocazie de re-înduhovnicire, de ataşare mai puternică faţă de divinitate, de trăire autentică întru Hristos.
              Să nu uităm că Sărbătoarea Domnului [Duminica] presupune ‘’ să nu lucrezi în acele zile nimic, fără numai cele pentru suflet’’.
              Aşadar,sărbătoarea înseamnă activitate, este o lucrare a spiritului, devine un moment orientat către perfecţionarea sufletului nostru. Cei care se dedică unui ‘’cult’’ în mod ‘’ maşinal’’ ,în virtutea tradiţiei,pentru că ‘’ aşa se cade ‘’,se află doar la începutul drumului către credinţă,într-o fază cât se poate de ‘’ lumească’’ .Să avem grijă să nu alunecăm  în acest soi  de sărbătoare pervertită să cinstim cum se cuvine cele sfinte, să ne ‘’ însărbătorim’’ sufletele cât mai mult şi cât mai des.


BIBLIOGRAFIE
M.E.N.,Consiliul Naţional pentru Curriculum, Programa şcolară de religie clasa I ,Editura Educaţia religioasă, Bucureşti,2005
Ani Răducu,Îndrumător-elemente de educaţie religioasă pentru învăţământul preşcolar,Patriarhia Română-diac.Nicu D.Octavian,diac.Valentin Bădescu, pr.Sorin Filip ,Editura Grafika Print,Bucureşti,1999
Biblia,traducere Dumitru  Cornilescu

Valorificarea obiceiurilor de iarnă
în cadrul activităților școlare la ciclul primar

înv. Panseluța Slabu
Școala Gimnazială Nr. 10 Botoșani, jud Botoșani

Sărbătorile de iarnă ale Crăciunului și Anului Nou cumulează numeroase obiceiuri populare tradiționale. Acestea au un repertoriu bogat și variat, cu elemente specifice diferitelor zone etnografice ale țării.
Obiceiurile de iarnă sunt creații ale oamenilor din satele noastre. Astăzi, când satul românesc este european, nostalgia după tradiție și obiceiurile de odinioară se simte tot mai mult. De aceea, este de datoria noastră morală să conservăm aceste ²resturi² de o valoare inestimabilă, de a transmite tinerei generații credința strămoșească, specificul nostru de viață, cultura, păstrată cu sfințenie de moșii și strămoșii noștri.
Fără tradiție nu există cultură: nici omul simplu, nici geniul nu pot crea nimic fără tradiție. Omul fără tradiție este ca pomul fără rădăcini. Numai pentru aceste motive copiii trebuie să-și cunoască, să păstreze și să transmită următoarelor generații obiceiurile și tradițiile locale și naționale.
George Enescu spunea:
²Folclorul nostru…nu numai că este sublim, dar te face să înțelegi totul. E mai savant decât toată muzica așa-zis savantă. Și asta într-un fel cu totul inconștient. E mai melodic decât orice melodie, dar asta fără să se vrea. E duios, ironic, trist, vesel și grav.²
Obiceiurile de iarnă însoțesc sărbătorile ce se derulează cam în aceeași perioadă. Ele încep la 6 decembrie, apoi la 24 decembrie, cu Ajunul Crăciunului, se continuă cu Anul Nou și se încheie după Bobotează, la 7 ianuarie. Crăciunul și Anul Nou prilejuiesc manifestări de o deosebită bogăție folclorică, adesea cu realizări artistice remarcabile: mersul la colindat, mersul la urat cu plugușorul, mersul cu steaua, jocurile cu măști, dansurile.
În cursul vremurilor au intervenit anumite modificări în conținutul creațiilor populare. Unele creații, nefiind tipărite, s-au pierdut. Altele, cele mai multe și mai adânc înrădăcinate, atât cele cu conținut laic cât și cele cu conținut religios s-au păstrat și dezvoltat, fiind deosebit de valoroase, oglindind preocupările și credința oamenilor. Este o datorie de suflet să ne aplecăm asupra acestor comori. Trebuie căutat prin toate colțurile țării fiecare zicală și fărmăturică cât sunt bătrânii în viață, căci și așa destule s-au trecut cu vederea și s-au uitat.
Folclorul românesc, fiind deosebit de bogat, constituie una din mândriile noastre naționale. Prin mesajul său, trezește în sufletul copilului sentimente de adâncă dragoste, admirație și mândrie față de țara unde s-a născut.
Dispariția obiceiurilor și datinilor populare prin nepracticarea lor de către copii, elevi și tineri, dispariția formațiilor de dansuri populare din școli, lipsa motivației copiilor și elevilor pentru purtarea portului popular, înlocuirea folclorului popular cu arhicunoscuta ²discotecă² de sâmbătă seara sunt pierderi imense privind reprezentarea școlii cu ceea ce este mai frumos și mai emoțional: portul popular specific zonei noastre folclorice, frumoasele tradiții și datini practicate la zi de sărbătoare și inegalabilele dansuri și melodii populare.
Școala și slujitorii săi au datoria de suflet de a face cunoscute obiceiurile de iarnă în rândul generațiilor succesive de elevi.
În ultimii ani, în manualele de Limba și literatura română pentru clasele I – IV au apărut texte referitoare la obiceiurile de iarnă, cum ar fi:
ü  poezii: În seara de Crăciun,Colindătorii de George Coșbuc, Noapte de Crăciun, de Otilia Cazimir, Simplitate, de Vasile Voiculescu, Crăciunul copiilor, de Octavian Goga, Colinde, colinde, de Mihai Eminescu;
ü  proză: Umblarea cu plugul, de Ion Creangă, Vreau să trăiesc printre stele, de Victor Eftimiu, În Ajun de Anul Nou, de Fănuș Neagu;
ü  colinde de Crăciun: Steaua sus răsare, Moș Crăciun, Cu Moș Ajunul, Din an în an, O, ce veste minunată, Florile Dalbe, Trei păstori, Astăzi s-a născut Hristos, O,  brad frumos;
ü  colinde de Anul Nou: Plugușorul (diverse variante), Sorcova.
Toate aceste creații au fost analizate, studiate și valorificate de elevii noștri în spectacolele și activitățile inspirate de temele referitoare la obiceiurile de iarnă.
La orele de Educație muzicală s-a învățat melodia colindelor studiate la Limba și literatura română, s-au învățat colinde noi și s-au organizat audiții de colinde înregistrate pe casete.
La orele de Educație plastică au fost realizate desene inspirate din obiceiurile de iarnă: Pomul de Crăciun, Moș Crăciun, Nașterea Domnului, Plugușorul, Sorcova.
În cadrul orelor de Abilități practice s-au confecționat obiecte necesare împodobirii bradului și pentru mersul cu colinda: steluțe, clopoței, brăduți împodobiți, globuri, lănțișoare, măști, sorcove.
În cadrul excursiilor organizate cu elevii, au fost vizitate secțiile de etnografie și folclor ale Muzeului Județean Botoșani.
Unii învățători au organizat cercuri de folclor în cadrul activităților opționale.
Foarte bine au fost valorificate obiceiurile de iarnă în cadrul serbărilor școlare organizate în luna decembrie prin: dansuri populare, montaje literar-muzicale, dramatizări despre Nașterea Domnului, despre iarnă, brad, Moș Crăciun, colinde care sunt armonii muzicale de o rară frumusețe, care prin conținutul lor arată toate momentele principale legate de venirea pe lume a Mântuitorului.
Creșterea și educarea copiilor în cultul pentru educarea și păstrarea obiceiurilor și tradițiilor revine tuturor factorilor implicați în educarea lor
²Căci ei vor fi în lume și în viață
  Așa cum noi le-am spus și arătat,
  Iar ei, la fel, așa vor da povață
  Și-un lung popor e-acum de noi format.²

Bibliografie
Ä  Blaga, Lucian – Poezii, Editura Albatros, București, 1980
Ä  Niculiță-Voronca, Elena – Datinile și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică, Editura Polirom, Iași, 1998
Ä  Catrina, Rodica – Transmiterea fondului de valori ale creației populare, Editura Miniped, București, 2004
Ä  Crăciunescu, Nedelcu – Forme de activități extrașcolare desfășurate cu elevii ciclului primar, Editura Miniped, București, 2005