PROF.
MIRON NELA –GRĂDINIŢA NR. 4 BOTOŞANI-STRUCTURĂ A ŞCOLII GIMNAZIALE ,,SFÂNTA
MARIA” BOTOŞANI
PROF.
MIRON IOAN – LICEUL TEHNOLOGIC SPECIAL ,,SFÂNTUL STELIAN” BOTOŞANI
Sărbătorile de
iarnă, îndeosebi cele de Crăciun sunt adevărate sărbători de suflet. Amintirile
copilăriei ce ne revin în minte şi suflet, zăpezile
bogate şi prevestitoare de rod îmbelşugat, colindele şi clinchetele de
clopoţei, mirosul proaspăt de brad, dar şi de cozonaci, nerăbdarea aşteptării
darurilor sub pomul de iarnă, toate creează în sânul familiei o atmosferă de
basm, linişte sufletească şi iubire. Decembrie vine cu sărbătoarea, atât de
aşteptată de copii, a Sfântului Nicolae.
Câţi dintre noi nu au aşteptat cu
înfrigurare dimineaţa de 6 decembrie pentru a se uita dacă Moşu' a lăsat ceva
în ghetele pregătite de cu seară? Acest obicei al darurilor aduse de Moş
Nicolae, s-a împământenit mai mult la oraş. Este posibil să fie un împrumut din
ţările catolice, unde Moş Crăciun este cel care pune daruri în ghete sau
ciorapi anume pregătiţi.
Copiilor
li se poate întâmpla ca Moş Nicolae să aducă şi câte o vărguţă (pentru cei
obraznici). Rolul de ocrotitor al familiei cu care a fost investit de religia
ortodoxă Sfântul Nicolae îi dă dreptul să intervină în acest fel în educaţia copiilor. De la Sfântul Nicolae şi
până la Sfântul Ion, românii se simt în sărbători. Cel mai aşteptat este însă,
Crăciunul, considerat ca sărbătoare a naşterii Domnului. Oamenii au cultivat-o
de-a lungul timpului, creând tradiţii şi obiceiuri adaptate culturii lor
specifice.
Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea
familiei fiind ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii, nepoţi făcându-şi
daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că
prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat. La sate,
îndeosebi sunt păstrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului.
Una
dintre cele mai răspândite datini la noi este colindatul, un ritual compus din
texte ceremoniale, dansuri şi gesturi. Astfel în ajunul Crăciunului, cete de
colindători, costumate tradiţional, urează pe la casele gospodarilor pentru
sănătate, fericire şi prosperitate, împlinirea dorinţelor în noul an.
Colindatul
Colindatul deschide de obicei ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de Anul Nou. La colindat participă tot satul tradiţional, deşi efectiv colindă doar copiii şi flăcăii, constituiţi în cete, ceata fiind alcătuită după o orânduială bine stabilită, având o ierarhie proprie, un conducător şi un loc de întâlnire. Ea este structura care stăpâneşte, în timpul sărbătorilor Anului Nou, viaţa satului. Amploarea colindatului este determinată de "Festum incipium" al Anului Nou, caracter care a imprimat obiceiurilor legate de noul an nuanţe de ceremonie deschisă, primitoare de înnoiri. Tot ce se petrece în această perioadă trebuie să aibă un caracter augural, colindele caracterizându-se prin crearea unei atmosfere pline de optimism în care se formulează dorinţe şi năzuinţe ale oamenilor, acesta atingând chiar limitele fabulosului. Iată Urarea colindătorilor :
"Bună dimineaţa la Moş Ajun
Colindatul deschide de obicei ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de Anul Nou. La colindat participă tot satul tradiţional, deşi efectiv colindă doar copiii şi flăcăii, constituiţi în cete, ceata fiind alcătuită după o orânduială bine stabilită, având o ierarhie proprie, un conducător şi un loc de întâlnire. Ea este structura care stăpâneşte, în timpul sărbătorilor Anului Nou, viaţa satului. Amploarea colindatului este determinată de "Festum incipium" al Anului Nou, caracter care a imprimat obiceiurilor legate de noul an nuanţe de ceremonie deschisă, primitoare de înnoiri. Tot ce se petrece în această perioadă trebuie să aibă un caracter augural, colindele caracterizându-se prin crearea unei atmosfere pline de optimism în care se formulează dorinţe şi năzuinţe ale oamenilor, acesta atingând chiar limitele fabulosului. Iată Urarea colindătorilor :
"Bună dimineaţa la Moş Ajun
Că-i mai bun a lui Crăciun
Porcii graşi şi unturoşi
Şi oamenii sănătoşi.
Oile lânoase,
Vacile lăptoase,
Boii trăgători,
Caii-ncurători.
La anul şi la mulţi ani!"
Gazdele oferă colindătorilor (în forma tradiţională a obiceiului) colăcei fiind semn de belşug şi roade bogate.
Gazdele oferă colindătorilor (în forma tradiţională a obiceiului) colăcei fiind semn de belşug şi roade bogate.
Pe
lângă colindele religioase există şi un vechi colind laic : Capra.
„Mersul cu capra”
Acest obicei ţine, de
regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocă la Viflaim personaje
biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, capră şi obiceiul se
practică mai ales de Anul Nou.
Capra se alcătuieşte dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se înveleşte cu hârtie roşie. Peste această hârtie se pune o altă hârtie neagră, mărunt tăiată şi încreţită în forma părului. În loc de aceasta se poate lipi şi o piele subţire cu păr pe ea.
În dreptul ochilor se fac în lemn două scobituri unde se pun două boabe de fasole mari, cu pete negre, peste care se lipeşte hârtia neagră cu încreţituri sau pielea cu păr. Are două corniţe, frumos împodobite cu hârtie colorată, pe care se află înşirate mărgele . În dosul coarnelor se află o oglindă care răsfrânge foarte mândru lumina de pe la casele unde intră capra noaptea.
În partea de jos a capului, se pune falca de jos, care se mişcă în jurul unui cui care nu se vede. Această falcă este îmbracată la fel ca şi capul. Sub ceafă este o gaură în care se pune un băţ lung de un cot, de care se ţine capra. De partea de dinaintea fălcii de jos se află atârnat un clopoţel, iar de partea de dinapoi se află legată o sârmă. Dacă această sârmă se lasă slobodă, partea de dinaintea fălcii de jos atârnă şi astfel gura caprei se deschide.
Dacă s-ar trage scurt de sârmă, gura caprei s-ar închide printr-o clampăneală seacă, de lemn. Fireşte clopoţelul sună. Atât băţul, cât şi sârma sunt acoperite cu un ţol cu motive populare, care acoperă astfel pe cel ce va ţine capra de băţ, va clămpăni-o şi va juca-o, are legate pe dinauntru nişte cercuri de sârmă sau de lemn.
Masca este însoţită de o ceată zgomotoasă, cu nelipsiţii lăutari ce acompaniază dansul caprei. Capra saltă şi se smuceşte, se roteşte şi se apleacă, clămpănind ritmic din fălcile de lemn.
Un spectacol autentic trezeşte în asistenţă fiori de spaimă. Mult atenuat în forma sa citadină actuală, spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului şi a coregrafiei.
Cercetătorii presupun că dansul caprei, precum şi alte manifestări ale măştilor întâlnite la vremea Crăciunului provin din ceremoniile sacre arhaice închinate morţii şi renaşterii divinităţii.
Capra se alcătuieşte dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se înveleşte cu hârtie roşie. Peste această hârtie se pune o altă hârtie neagră, mărunt tăiată şi încreţită în forma părului. În loc de aceasta se poate lipi şi o piele subţire cu păr pe ea.
În dreptul ochilor se fac în lemn două scobituri unde se pun două boabe de fasole mari, cu pete negre, peste care se lipeşte hârtia neagră cu încreţituri sau pielea cu păr. Are două corniţe, frumos împodobite cu hârtie colorată, pe care se află înşirate mărgele . În dosul coarnelor se află o oglindă care răsfrânge foarte mândru lumina de pe la casele unde intră capra noaptea.
În partea de jos a capului, se pune falca de jos, care se mişcă în jurul unui cui care nu se vede. Această falcă este îmbracată la fel ca şi capul. Sub ceafă este o gaură în care se pune un băţ lung de un cot, de care se ţine capra. De partea de dinaintea fălcii de jos se află atârnat un clopoţel, iar de partea de dinapoi se află legată o sârmă. Dacă această sârmă se lasă slobodă, partea de dinaintea fălcii de jos atârnă şi astfel gura caprei se deschide.
Dacă s-ar trage scurt de sârmă, gura caprei s-ar închide printr-o clampăneală seacă, de lemn. Fireşte clopoţelul sună. Atât băţul, cât şi sârma sunt acoperite cu un ţol cu motive populare, care acoperă astfel pe cel ce va ţine capra de băţ, va clămpăni-o şi va juca-o, are legate pe dinauntru nişte cercuri de sârmă sau de lemn.
Masca este însoţită de o ceată zgomotoasă, cu nelipsiţii lăutari ce acompaniază dansul caprei. Capra saltă şi se smuceşte, se roteşte şi se apleacă, clămpănind ritmic din fălcile de lemn.
Un spectacol autentic trezeşte în asistenţă fiori de spaimă. Mult atenuat în forma sa citadină actuală, spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului şi a coregrafiei.
Cercetătorii presupun că dansul caprei, precum şi alte manifestări ale măştilor întâlnite la vremea Crăciunului provin din ceremoniile sacre arhaice închinate morţii şi renaşterii divinităţii.
Acestea
sunt în fapt, jocuri cu măşti şi costumaţii speciale confecţionate de meşteri
locali şi care ironizează personajele negative ale lumii satului. Colindătorii
sunt aşteptaţi în casele lucind de curăţenie şi frumos împodobite şi sunt
răsplătiţi de gospodari cu covrigi, fructe, nuci, colăcei sau chiar bani. Cei
adulţi sunt invitaţi la o ţuică fiartă, vin şi cozonac. Se aud de asemeni colinde precum: Steaua sus răsare sau
Bună dimineaţa la Moş Ajun.
Ecourile primelor colinde răsună încă din noaptea de 23 spre
24 decembrie. În Ajun numai copiii colindă, deoarece ei simbolizează puritatea,
curăţenia sufletescă. Cete de copii înarmaţi cu clopoţei şi bice, şiraguri de
zurgălăi, încep “a colinda/ pe la case a ura”, strigând pe la uşi şi la
ferestre “Bună dimineaţa la Moş Ajun/ Ne daţi ori nu ne daţi”. Tradiţia spune
că nu este bine să respingi colindul, deoarece astfel respingi şi
binecuvântările acestuia şi nu-ţi va merge bine tot anul. Gazdele ies în uşă
şi-i poftesc pe micuţi în casă, servindu-i cu tradiţonalii covrigei, cu nuci şi
mere, cu colaci făcuţi în casă şi gogoşi proaspete.
De
Anul Nou trebuie să ai casa curată, masa bogată, să porţi haine noi şi să
confecţionezi un lucru, cât de mic, ca să ai prosperitate. Tradiţia spune că în
noaptea dintre ani este bine să faci mult zgomot, ca să alungi spiritele rele.
Întâmpină noul an cu muzică, joc şi voie bună, ca să-ţi fie mai bine.
Tot de Anul Nou există obiceiul de a nu arunca nimic, pentru că-ţi dai norocul din casă. Nu împrumuta bani şi nu face datorii în prima zi, deoarece vei fi mereu în pierdere. La trecerea dintre ani, fix la ora 00.00, pune-ţi o dorinţă, pentru că are toate şansele să ţi se îndeplinească. Aduce noroc să mănânci peşte sau carne de porc de Anul Nou. Poartă haine roşii în noaptea de Revelion şi vei fi vigilent, iubit şi plin de energie tot anul.
Întâmpină noul an cu muzică, joc şi voie bună, ca să-ţi fie mai bine.
Tot de Anul Nou există obiceiul de a nu arunca nimic, pentru că-ţi dai norocul din casă. Nu împrumuta bani şi nu face datorii în prima zi, deoarece vei fi mereu în pierdere. La trecerea dintre ani, fix la ora 00.00, pune-ţi o dorinţă, pentru că are toate şansele să ţi se îndeplinească. Aduce noroc să mănânci peşte sau carne de porc de Anul Nou. Poartă haine roşii în noaptea de Revelion şi vei fi vigilent, iubit şi plin de energie tot anul.
Evită garderoba de culoare neagră, pentru că
ea va atrage evenimente triste în viaţa ta. Miezul nopţii trebuie să te prindă
cu bani în buzunar, ca să obţii câştiguri importante şi în restul anului. Prima
persoană care-ţi bate la uşă în anul următor
trebuie primită. Se spune că dacă este bărbat, peste an, drumul tău va
fi curat ca lacrima şi eforturile îţi vor fi încununate de succes. Dacă e
femeie, va fi străbătut de multe încercări grele. Dacă laşi o lumânare sau o
lampă aprinsă în noaptea de Anul Nou până la ziuă, vei avea un an luminos şi
îmbelşugat. La ora 00.00 deschide uşa, „anul vechi să iasă, cel nou să intre”
şi sărută-ţi partenerul de viaţă ca să fii fericit în cuplu. Nu folosi
foarfecele pentru că-ţi tai norocul şi nu plânge, fiindcă aşa va fi tot anul.
Primeşte
colindătorii pentru că, prin formulele lor magice, dansul şi gesturile
specifice scenariilor, ei îţi aduc sănătate şi belşug.
În noaptea de trecere spre noul an auzim uratul cunoscut sub numele de Pluguşor, obicei legat de speranţa fertilităţii:
În noaptea de trecere spre noul an auzim uratul cunoscut sub numele de Pluguşor, obicei legat de speranţa fertilităţii:
“Aho, aho, copii
şi fraţi,
Staţi puţin şi nu mânaţi,
Lângă boi v-alăturaţi
Şi cuvântul mi-ascultaţi.
Ia mai mânaţi, măi!
Hăi, hăi...
Staţi puţin şi nu mânaţi,
Lângă boi v-alăturaţi
Şi cuvântul mi-ascultaţi.
Ia mai mânaţi, măi!
Hăi, hăi...
…………………….
De urat, am mai ura,
Dar mă tem că va-nsera,
Pe-aici, pe la dumneavoastră,
Departe de casa noastră.
Şi ne-aşteaptă şi-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu pâine caldă pufoasă,
Cu vinul de viţă-aleasă,
La anul şi la mulţi anï!”
De urat, am mai ura,
Dar mă tem că va-nsera,
Pe-aici, pe la dumneavoastră,
Departe de casa noastră.
Şi ne-aşteaptă şi-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu pâine caldă pufoasă,
Cu vinul de viţă-aleasă,
La anul şi la mulţi anï!”
În ziua de Anul Nou auzim uratul cunoscut sub numele „Sorcova”
Aparţinând obiceiurilor de Anul Nou,
umblatul cu sorcova e mai cu seamă bucuria copiilor.Aceştia poartă o crenguţă
înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia
s-au împletit flori de hârtie colorată.
Numele de sorcovă vine de la cuvântul bulgar “surov” (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore.
Înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite persoane, sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare şi tinereţe celui vizat.Textul urării, care aminteşte de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mişcării sorcovei. Obicei augural din ciclul manifestărilor închinate întâmpinării Anului Nou. Însemnul ritual este alcătuit dintr-un băţ sau o ramură verde, împodobită. Obiceiul se practică de către un băiat, iar gazdelor li se adresează urări de bun augur, invocându-se sănătatea, belşugul şi prosperitatea.
Numele de sorcovă vine de la cuvântul bulgar “surov” (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore.
Înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite persoane, sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare şi tinereţe celui vizat.Textul urării, care aminteşte de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mişcării sorcovei. Obicei augural din ciclul manifestărilor închinate întâmpinării Anului Nou. Însemnul ritual este alcătuit dintr-un băţ sau o ramură verde, împodobită. Obiceiul se practică de către un băiat, iar gazdelor li se adresează urări de bun augur, invocându-se sănătatea, belşugul şi prosperitatea.
Sorcova
"Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi,
Ca un păr, ca un măr,
Ca un fir de trandafir,
"Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi,
Ca un păr, ca un măr,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra ,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul şi la mulţi ani!"
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul şi la mulţi ani!"
Un obicei specific zonei mehedinţene
este şi “Calendarul din foi de ceapă “:
În noaptea de Anul Nou se taie în două o
ceapă şi se despart 12 foi corespunzătoare lunilor anului; după ce se aranjează
în ordinea lor cronologică pe pervazul geamului, se presară cu sare pisată în
interior, pentru a se anticipa în zori sezonul ploios sau secetos, în funcţie
de acumularea sau nu a picăturilor de apă în „cămăşile” cepei. Muncile
câmpului sunt planificate potrivit acestei prevestiri.
BIBLIOGRAFIE:
1.Constantin Eretescu –“Folclorul literar al
românilor”,Editura Compania,2007.
2.Narcisa
Alexandru Stiuca-,,Sărbătoarea noastră de toate zilele –sărbători în
cinstea iernii”,Editura Cartea de buzunar,2005
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu