ROLUL ÎNVĂTĂTORULUI

ÎN PROMOVAREA CREATIEI POPULARE

înv. Nechita Gheorghe Radu

Școala GIMNAZIALA„Octav Băncilă”

Corni / Botoșani

                    

Moto I

….avem datoria morală ca lucrurile întâmplate în vremurile trecute să nu fie acoperite de mormântul uitării”

   Macarie, episcop cronicar al Romanului

Moto II

        „ Moştenim din bătrâni atâtea comori

          Şi-i păcat să le pierdem sub zare

Că-s eterne acestea prin ani trecători

Cum eternă-i prin valuri o mare .

Si dacă am sti să le-aducem către altii

Nealterate asa cum sunt ele

Ne - am păzi mai cu grijă Carpatii

În drumu-le către stele.”

            Mircea Juncănaru ( poet botoşănean)

Învătătorul, factor decisiv al procesului formativ în învătământ, a fost , este  si va rămâne evident, tocmai datorită contributiilor sale remarcabile la modelarea personalitătii tinerelor generatii si a indisolubilei sale legături cu familia, celulă de bază a societătii, un element caracteristic fundamental al constiintei nationale de-a lungul tuturor timpurilor si în toate circumstantele.

Învătătorule,  ai datoria morală, ca pe lângă misiunea nobilă pentru care te-ai pregătit, să sădesti în sufletele si inimile tinerelor vlăstare dragoste si admiratie, pretuire si respect fată de  creatiile poporului român, izvorâte din timpuri imemoriabile, care s-au transmis până în zilele noastre !

De ce?

Pe parcursul istoriei milenare a poporului nostru, fiecare localitate rurală a creat  si obiceiuri izvorâte din specificul locului, din viata comunitătii (nastere, botez, nuntă, moarte, cântecul, dansul, etc.)

Odată cu trecerea timpului unele obiceiuri au dispărut, altele sunt pe cale de disparitie, dar încă multe dintre acestea au continuat să existe si  în zilele noastre. Tocmai de aceea , dascălii satelor au menirea să promoveze în rândul elevilor obiceiurile si datinile locului.

Mai mult decât atât, ar fi cel mai mare păcat ca aceste datini si obiceiuri să fie uitate sau pierdute si este inadmisibil ca ele să se transforme în doar simple amintiri ale bunicilor si străbunicilor, să devină povesti îndepărtate în timpuri imemoriabile si să nu mai existe pentru noi în prezent si pentru generatiile următoare în viitor. Ele au reprezentat si reprezintă încă cele mai de pret si nesecate izvoare de inspiratie pentru marii oameni de artă, de cultură, de stiintă ai neamului nostru românesc, făcând parte integrantă din spiritualitatea poporului român.

De aceea , ca buni români avem sfânta datorie de a păstra si continua, deoarece prin ele însesi trăim, iubim, uităm si ne trecem ca si cei dinaintea noastră.

Pornind de la ceste considerente, încă de la începutul apostolatului am considerat că trebuie să facem ceva pentru a duce mai departe obiceiurile si datinile locului.

La nivelul scolii am înfiintat formatia de dansuri populare, care avea vechi traditii si care datorită mai multor motive, o perioadă îndelungată de timp nu a mai functionat. Dintre dansurile populare locale am reusit să-i învătăm hora, sârba, bătut, ciobănasul, cărăselul, polcuta.

Cu răbdare si muncă deosebită, am indus în rândurile copiilor dragostea pentru dans si cântec, reunindu-i în ansamblul folcloric de cântece si dansuri „ Floare de corn”, ansamblu care a obtinut rezultate deosebite la nivel judetean si national. Satisfactia noastră cea mai mare era si este când elevii vin si ne caută să-i includem si pe ei în ansamblu. Atunci ne dăm seama că munca nu a fost în zadar, iar copiii iubesc în mod deosebit folclorul local.

Am considerat că si sezătoarea este prin functiile ei instructiv –educative, in mod de a reactualiza anumite obiceiuri din trecut ale satului moldovenesc. Cântecul, strigătura, ghicitorile, proverbele s-au îmbinat armonios cu activitătile desfăsurate odinioară de bunicile lor: tesutul, torsul, împletitul, cusutul, etc.  desfăsurate într-un cadru adecvat , într-o sală împodobită cu obiecte din lada cu nestemate a bunicii, sezătorile au avut un impact deosebit asupra copiilor, motivându-i  în acelasi timp trezindu-le dorinta de a învăta si ei anumite îndeletniciri ale trecutului care sunt pe cale de a fi uitate.

O atentie deosebită am acordat farmecului obiceiurilor populare de Crăciun si de Anul Nou , în acest sens înfiintând „Ansamblul de datini si obiceiuri de iarnă”. Conceput ca o sinteză ce înmagazinează cele mai frumoase traditii ale trecutului, ansamblul format a dat măsura măiestriei în a confectiona costumele necesare diferitelor personaje, dar si talentului în a interpreta rolurile si momentele care marchează evenimentele ce se desfăsoară în ciclul sărbătorilor de iarnă începând de la Sfântul Andrei si până la Bobotează.

Pentru o întelegere deplină a acestor obiceiuri locale, le-am explicat copiilor de unde vin, cum s-au format si ce simbolizează fiecare moment în parte ( Sf. Nicolae, Colindul, Steaua, Plugusorul,Semănatul,Jocul mascatilor, Jocul ursilor, jocul Căiutilor, Jocul caprei,Dansul turcilor) teatrul popular.

  Ansamblul de datini si obiceiuri de iarnă a participat la multe festivaluri unde a obtinut rezultate deosebite, s-au realizat filme documentare pentru documentarul „ Zestrea românilor”, iar fotografii  cu aspecte din datinile si obiceiurile de Crăciun si Anul Nou din satul nostru au fost prinse si în albumul artistului fotograf Dusa Ozolin – „Botosanii din inimă”, album care a participat la expozitii din tară si străinătate.

Pentru a păstra cât mai bine obiceiurile satului Corni, pentru a le continua cu aceeasi mândrie ca si strămosii nostri si chiar pentru a le îmbogăti, ne-am ales ca disciplină optională „ Datini si obiceiuri locale”

În cadrul optionalului am stabilit obiective precise:

v   Elevii trebuie să-si cunoască localitatea, datinile si obiceiurile locului;

v   Elevii trebuie să cunoască si să constientizeze că păstrarea acestor datini si obiceiuri reprezintă un bogat izvor de inspiratie pentru orice mare poet, scriitor, pictor, muzician;

v   Elevii trebuie să cunoască si să constientizeze că prin conservarea acestora ne mentinem însăsi fiinta natională, frumusetea si nobletea sufletească;

v   Toti trebuie să lupte pentru a-si dezvolta sentimentul de apartenentă, de dragoste si admiratie fată de localitate , judet, tară, sentimentul de patriotism si a mândriei de a fi cornean.

Prin ceea ce am realizat până acum, uneori cu eforturi deosebite, considerăm că ne-am făcut datoria morală vizavi de cele arătate mai sus, în continuare vom căuta ca si viitoarele generatii să beneficieze de bogătia de datini si obiceiuri traditionale ale satului nostru.

Multe din datinile strămosesti s-au pierdut sau sunt pe cale de disparitie.

Din fericire, în satul nostru, datorită implicării scolii si căminului cultural, ele se păstrează încă vii si bogate, vorbindu-ne în limbajul minunat al poeziei si spectacolului feeric de o civilizatie străveche, mitică, a neamului nostru.

Din dragoste pentru trecutul nostru, pentru originea noastră daco-romană, dintr-un profund sentiment de îndatorire faţă de tradiţia noastră creştină, trebuie să păstrăm cu sfinţenie aceste datini şi obiceiuri pentru a dovedi că suntem buni români, ştiut  fiind că, aşa cum spunea Alecu Russo, „datinile, povestirile, muzica şi poezia sunt arhivele popoarelor, iar cu ele se poate reconstitui trecutul lor îndepărtat” .

Nu poate fi datorie românească mai vrednică de a fi îndeplinită şi nu e osteneală mai de folos decât să atragem cât mai mulţi tineri la cunoaşterea şi practicarea acestor creaţii spirituale de adâncă simţire românească, pentru a le duce mai departe ca pe o zestre de mare preţ a neamului nostru.   

Bibliografie:

Revista „Învătământul primar”, Nr. 1-2, 1996, pg. 5 „ Învătătorul , făuritor al constiintei nationale” – prof. dr. Virgiliu Rodulion

ANEXE:

I.                   DATINI SI OBICEIURI DE IARNĂ

  Grup de colindători                            UrSi

Ansamblul de datini si obiceiuri de iarnă

                

                                                               „Jocul turcilor”                                „Jocul ursilor”

             „Steaua”

II.                PORTUL POPULAR DIN ZONA CORNI – JUD. BOTOŞANI

1  Piese ale costumului popular :    A, C  -    Cămăşi de sărbătoare specifice zonei

                                                              B  -    Catrinţă specifică zonei

                      A                                            B                                C                                                                                                                                                                                                           

2.  Ne mândrim cu portul străbun :

                                                       

 

                               

 

3.Şezătoarea

 

                                                                                               

 

                                                             

ROLUL ÎNVĂTĂTORULUI

ÎN PROMOVAREA CREATIEI POPULARE

înv. Nechita Gheorghe Radu

Școala GIMNAZIALA„Octav Băncilă”

Corni / Botoșani

                    

Moto I

….avem datoria morală ca lucrurile întâmplate în vremurile trecute să nu fie acoperite de mormântul uitării”

   Macarie, episcop cronicar al Romanului

Moto II

        „ Moştenim din bătrâni atâtea comori

          Şi-i păcat să le pierdem sub zare

Că-s eterne acestea prin ani trecători

Cum eternă-i prin valuri o mare .

Si dacă am sti să le-aducem către altii

Nealterate asa cum sunt ele

Ne - am păzi mai cu grijă Carpatii

În drumu-le către stele.”

            Mircea Juncănaru ( poet botoşănean)

Învătătorul, factor decisiv al procesului formativ în învătământ, a fost , este  si va rămâne evident, tocmai datorită contributiilor sale remarcabile la modelarea personalitătii tinerelor generatii si a indisolubilei sale legături cu familia, celulă de bază a societătii, un element caracteristic fundamental al constiintei nationale de-a lungul tuturor timpurilor si în toate circumstantele.

Învătătorule,  ai datoria morală, ca pe lângă misiunea nobilă pentru care te-ai pregătit, să sădesti în sufletele si inimile tinerelor vlăstare dragoste si admiratie, pretuire si respect fată de  creatiile poporului român, izvorâte din timpuri imemoriabile, care s-au transmis până în zilele noastre !

De ce?

Pe parcursul istoriei milenare a poporului nostru, fiecare localitate rurală a creat  si obiceiuri izvorâte din specificul locului, din viata comunitătii (nastere, botez, nuntă, moarte, cântecul, dansul, etc.)

Odată cu trecerea timpului unele obiceiuri au dispărut, altele sunt pe cale de disparitie, dar încă multe dintre acestea au continuat să existe si  în zilele noastre. Tocmai de aceea , dascălii satelor au menirea să promoveze în rândul elevilor obiceiurile si datinile locului.

Mai mult decât atât, ar fi cel mai mare păcat ca aceste datini si obiceiuri să fie uitate sau pierdute si este inadmisibil ca ele să se transforme în doar simple amintiri ale bunicilor si străbunicilor, să devină povesti îndepărtate în timpuri imemoriabile si să nu mai existe pentru noi în prezent si pentru generatiile următoare în viitor. Ele au reprezentat si reprezintă încă cele mai de pret si nesecate izvoare de inspiratie pentru marii oameni de artă, de cultură, de stiintă ai neamului nostru românesc, făcând parte integrantă din spiritualitatea poporului român.

De aceea , ca buni români avem sfânta datorie de a păstra si continua, deoarece prin ele însesi trăim, iubim, uităm si ne trecem ca si cei dinaintea noastră.

Pornind de la ceste considerente, încă de la începutul apostolatului am considerat că trebuie să facem ceva pentru a duce mai departe obiceiurile si datinile locului.

La nivelul scolii am înfiintat formatia de dansuri populare, care avea vechi traditii si care datorită mai multor motive, o perioadă îndelungată de timp nu a mai functionat. Dintre dansurile populare locale am reusit să-i învătăm hora, sârba, bătut, ciobănasul, cărăselul, polcuta.

Cu răbdare si muncă deosebită, am indus în rândurile copiilor dragostea pentru dans si cântec, reunindu-i în ansamblul folcloric de cântece si dansuri „ Floare de corn”, ansamblu care a obtinut rezultate deosebite la nivel judetean si national. Satisfactia noastră cea mai mare era si este când elevii vin si ne caută să-i includem si pe ei în ansamblu. Atunci ne dăm seama că munca nu a fost în zadar, iar copiii iubesc în mod deosebit folclorul local.

Am considerat că si sezătoarea este prin functiile ei instructiv –educative, in mod de a reactualiza anumite obiceiuri din trecut ale satului moldovenesc. Cântecul, strigătura, ghicitorile, proverbele s-au îmbinat armonios cu activitătile desfăsurate odinioară de bunicile lor: tesutul, torsul, împletitul, cusutul, etc.  desfăsurate într-un cadru adecvat , într-o sală împodobită cu obiecte din lada cu nestemate a bunicii, sezătorile au avut un impact deosebit asupra copiilor, motivându-i  în acelasi timp trezindu-le dorinta de a învăta si ei anumite îndeletniciri ale trecutului care sunt pe cale de a fi uitate.

O atentie deosebită am acordat farmecului obiceiurilor populare de Crăciun si de Anul Nou , în acest sens înfiintând „Ansamblul de datini si obiceiuri de iarnă”. Conceput ca o sinteză ce înmagazinează cele mai frumoase traditii ale trecutului, ansamblul format a dat măsura măiestriei în a confectiona costumele necesare diferitelor personaje, dar si talentului în a interpreta rolurile si momentele care marchează evenimentele ce se desfăsoară în ciclul sărbătorilor de iarnă începând de la Sfântul Andrei si până la Bobotează.

Pentru o întelegere deplină a acestor obiceiuri locale, le-am explicat copiilor de unde vin, cum s-au format si ce simbolizează fiecare moment în parte ( Sf. Nicolae, Colindul, Steaua, Plugusorul,Semănatul,Jocul mascatilor, Jocul ursilor, jocul Căiutilor, Jocul caprei,Dansul turcilor) teatrul popular.

  Ansamblul de datini si obiceiuri de iarnă a participat la multe festivaluri unde a obtinut rezultate deosebite, s-au realizat filme documentare pentru documentarul „ Zestrea românilor”, iar fotografii  cu aspecte din datinile si obiceiurile de Crăciun si Anul Nou din satul nostru au fost prinse si în albumul artistului fotograf Dusa Ozolin – „Botosanii din inimă”, album care a participat la expozitii din tară si străinătate.

Pentru a păstra cât mai bine obiceiurile satului Corni, pentru a le continua cu aceeasi mândrie ca si strămosii nostri si chiar pentru a le îmbogăti, ne-am ales ca disciplină optională „ Datini si obiceiuri locale”

În cadrul optionalului am stabilit obiective precise:

v   Elevii trebuie să-si cunoască localitatea, datinile si obiceiurile locului;

v   Elevii trebuie să cunoască si să constientizeze că păstrarea acestor datini si obiceiuri reprezintă un bogat izvor de inspiratie pentru orice mare poet, scriitor, pictor, muzician;

v   Elevii trebuie să cunoască si să constientizeze că prin conservarea acestora ne mentinem însăsi fiinta natională, frumusetea si nobletea sufletească;

v   Toti trebuie să lupte pentru a-si dezvolta sentimentul de apartenentă, de dragoste si admiratie fată de localitate , judet, tară, sentimentul de patriotism si a mândriei de a fi cornean.

Prin ceea ce am realizat până acum, uneori cu eforturi deosebite, considerăm că ne-am făcut datoria morală vizavi de cele arătate mai sus, în continuare vom căuta ca si viitoarele generatii să beneficieze de bogătia de datini si obiceiuri traditionale ale satului nostru.

Multe din datinile strămosesti s-au pierdut sau sunt pe cale de disparitie.

Din fericire, în satul nostru, datorită implicării scolii si căminului cultural, ele se păstrează încă vii si bogate, vorbindu-ne în limbajul minunat al poeziei si spectacolului feeric de o civilizatie străveche, mitică, a neamului nostru.

Din dragoste pentru trecutul nostru, pentru originea noastră daco-romană, dintr-un profund sentiment de îndatorire faţă de tradiţia noastră creştină, trebuie să păstrăm cu sfinţenie aceste datini şi obiceiuri pentru a dovedi că suntem buni români, ştiut  fiind că, aşa cum spunea Alecu Russo, „datinile, povestirile, muzica şi poezia sunt arhivele popoarelor, iar cu ele se poate reconstitui trecutul lor îndepărtat” .

Nu poate fi datorie românească mai vrednică de a fi îndeplinită şi nu e osteneală mai de folos decât să atragem cât mai mulţi tineri la cunoaşterea şi practicarea acestor creaţii spirituale de adâncă simţire românească, pentru a le duce mai departe ca pe o zestre de mare preţ a neamului nostru.   

Bibliografie:

Revista „Învătământul primar”, Nr. 1-2, 1996, pg. 5 „ Învătătorul , făuritor al constiintei nationale” – prof. dr. Virgiliu Rodulion

ANEXE:

I.                   DATINI SI OBICEIURI DE IARNĂ

  Grup de colindători                            UrSi

Ansamblul de datini si obiceiuri de iarnă

                

                                                               „Jocul turcilor”                                „Jocul ursilor”

             „Steaua”

II.                PORTUL POPULAR DIN ZONA CORNI – JUD. BOTOŞANI

1  Piese ale costumului popular :    A, C  -    Cămăşi de sărbătoare specifice zonei

                                                              B  -    Catrinţă specifică zonei

                      A                                            B                                C                                                                                                                                                                                                           

2.  Ne mândrim cu portul străbun :

                                                       

 

                               

 

3.Şezătoarea