Profesor,
Lupu Daniel
Emanoil Bacaloglu (1830-1891)
Fizician şi matematician, a fost profesor la Universitatea din Bucureşti şi membru al Academiei
Române. A publicat primele lucrări ştiinţifice româneşti de matematică, fizică şi chimie, punând bazele
terminologiei noastre în aceste domenii. Este unul dintre principalii iniţiatori ai Societaţii de ştiinţe fizice care a luat naştere în 1890.
Janos Bolyai (1802-1860)
Mare matematician maghiar din Transilvania. A urmat Academia de geniu de la Viena şi înca din timpul
studiilor a făcut o serie de descoperiri însemnate.Lucrarea lui epocală prin care a creat, independent de
matematicianul rus N. I. Lobacevski, geometria neeuclidiană este "Appendix" (1832), apăruta în limba latină ca o completare a manualului intitulat "Tentamen", scris de Bolyai Farkas, tatăl său. Bolyai a scris şi un studiu cu privire la teoria numerelor complexe ("Responsio", 1837). Rezultatele pe care le-a obţinut reprezinta o aprofundare dialectică a problemelor matematicii. Lucrările lui Bolyai au pus geometria pe baze noi, deschizându-i largi perspective. Ele nu au fost însa înţelese şi apreciate de contemporanii săi.
Traian Lalescu (1882-1929)
Matematician român; a fost profesor la Universitatea din Bucuresti şi la politehnicile din Timişoara şi
Bucureşti. S-a ocupat în special de teoria ecuaţiilor integrale şi de aplicarea lor la rezolvarea unor
probleme din teoria ecuaţiilor diferenţiale, aducând contribuţii însemnate în acest domeniu. A publicat cel dintâi tratat din lume asupra ecuaţiilor integrale: "Introducere la teoria ecuatiilor integrale" (1911). Are studii şi în domeniul ecuaţiilor funcţionale, al seriilor trigonometrice, fizicii , matematice, geometriei, mecanicii, algebrei şi istoriei matematicii.
Grigore C. Moisil (1906-1973)
Fondator al şcolii de algebră, logicii şi teoria algebrică a mecanismelor automate, precum şi al studiilor
de logică polivalentă şi logică nuanţată, care au stat la baza realizării primelor calculatoare româneşti;
contribuţii remarcabile la dezvoltarea informaticii în România şi la formarea primelor generaţii de
informaticieni (premiul Computer Pioneer Award al IEEE Computer Society).
Matematician român, profesor la Universitatea din Bucureşti, membru al Academiei Române, membru
al Academiei de Ştiinte din Bologna şi al Institutului internaţional de filosofie. A publicat lucrari în
domeniile analizei matematice, algebrei, logicii matematice, geometriei, mecanicii. Deosebit de
valoroase sunt contribuţiile aduse de Grigore Moisil în domeniul teoriei algebrice a mecanismelor
automate. A elaborat metode noi de analiză şi sinteză a automatelor finite, precum şi o teorie
structurală a acestora. A extins în spaţiul cu mai multe dimensiuni derivata areolară a lui D. Pompeiu şi a studiat funcţiile monogene de o variabilă hipercomplexă, cu aplicaţii la mecanică. A introdus algebre
numite de el lukasiewicziene trivalente şi polivalente şi le-a întrebuinţat în logică şi în studiul circuitelor de comutaţie. Moisil a adus o contribuţie însemnată la introducerea şi folosirea primelor maşini electronice de calcul în tara noastră.
Ernest Abason (1897 - 1942)
Matematician român care a contribuit la dezvoltarea domeniului funcţiilor periodice, în matematică şi
electricitate. Profesor la Univestitatea Politehnică din Bucureşti, începând din anul 1938 şef al catedrei de geometrie descriptivă şi cinematică.
Gheorghe Titeica (1873-1939)
Matematician român. A fost profesor la Universitatea şi Şcoala politehnică din Bucureşti; membru al
Academiei Române şi al mai multor academii şi societăţi ştiinţifice străine, doctor honoris causa al
Universităţii din Varşovia. Prin lucrările sale de geometrie diferenţială, Gheorghe Titeica s-a făcut
cunoscut lumii ştiinţifice internaţionale. În special s-a ocupat cu studiul reţelelor din spaţiu cu n
dimensiuni, definite printr-o ecuaţie a lui Laplace. A introdus o clasă de suprafeţe şi o clasă de curbe care astăzi îi poartă numele. Este unul din creatorii geometriei diferenţiale centro-afine. A fost un mare popularizator al ştiinţelor. Împreună cu I. Ionescu, A. Ioachimescu si V. Cristescu a fondat revista "Gazeta matematica", cu G. G. Longinescu publicaţia "Natura" pentru răspândirea ştiinţelor, iar cu D. Pompeiu a editat revista "Mathematica".
Dan Barbilian (1895 - 1961)
Este pseudonimul sub care a devenit cunoscut ca unul dintre cei mai importanţi poeţi români din secolul
trecut. Dan Barbilian era fiul judecătorului Constantin Barbillian şi Smaranda, născută Şoiculescu. Talentul său matematic se manifestă încă din timpul liceului, elevul Barbilian publică remarcabile contribuţii în revista Gazeta matematică. Tot în acest timp, Barbilian îşi dezvoltă şi pasiunea pentru poezie. Între anii 1914-1921 studiază matematica la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, studiile fiindu-i întrerupte de perioada în care îşi satisface serviciul militar în timpul Primului Război Mondial. Cariera matematică continuă cu susţinerea tezei de doctorat în 1929. Mai târziu participă la diferite conferinţe internaţionale de matematică. În 1942 este numit profesor titular de algebră la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. Publică diferite articole în reviste matematice. De deosebită importanţă sunt două dintre contribuţiile lui: o scurtă de două pagini apărută în Casopis Matematiky a Fysiky (1934-1935), unde defineşte o procedură de metrizare care va fi numită de Leopold Blumenthal „spaţii Barbilian”, şi două lucrări în Jber. Deutsch. Math. Verein., apărute în 1940 şi respectiv în 1941, intitulate Zur Axiomatik der Projectiven ebenen Ringgeometrien, şi care au inspirat o direcţie de cercetare în geometria inelelor, direcţie asociată azi în literatura de specialitate cu numele său, al lui Hjelmslev şi al lui Klingenberg.
