Energia nucleara

de prof. Fostea Doina Veronica

Şcoala cu clasele I-VIII nr.7 „O. Băncilă” Botoşani

Energia nucleară reprezintă energia eliberată în timpul fisiuni sau fuziunii nucleelor atomici.

La jumătatea anilor ’50 România si Uniunea Sovietică (de atunci) au convenit construcţia lângă Bucureşti (la Măgurele) a unui reactor nuclear de cercetare tip VVR-2000kW. Era primul reactor de cercertare nucleară pe care URSS îl aproba, în afara graniţelor sale de stat, pentru o ţară din blocul est European. Ulterior acelaşi tip de reactor a fost construit şi în alte ţări est europene.  Astfel în 1957 România avea un reactor nuclear în funcţiune operat de specialişti români. În 1960 s-a pus problema construcţiei de centrale nucleare în România. Primele betoane la Cernavodă s-au pus în 1979.

Energia nucleară poate fi obţinută în 2 moduri diferite: prin fisiunea unui nucleu greu sau prin fuziunea a 2 nuclei uşori. Reacţiile de fusiune sunt dificil de menţinut pentru că cei 2 nuclei se resping, dar spre deosebire de reacţiile de fisiune, fuziunea nu creează produşi radioactivi.

Ex. fisiune ²³⁵U:

Fisiunea nu este provocată prin bombardarea unui combustibil cu neutroni.Un nucleu loveşte un alt nucleu, determinându-l să se scindeze şi să emită mai mulţi neutroni. Acestea lovesc alte nuclee, provocând alte scindări şi eliberarea altor neutroni. Această succesiune se numeşte reacţie în lanţ. În cazul unei bombe atomice, reacţia în lanţ i se permite să continue necontrolată. Din această cauză energia eliberată în timpul procesului de fisiune se acumulează şi provoacă o explozie violentă.

La un reactor nuclear, există bare metalice de reglare care absorb o parte din nucleu, încetinind reacţia şi rata la care se eliberează energia.

Numai câteva elemente pot fi utilizate drept combustibil nuclear deoarece, pentru a intra într-o reacţie de fisiune în lanţ, atomii trebuie să aibă nuclee relativ mari şi instabile. Asemenea elemente se numesc materiale fisionabile.

Unul dintre cele mai larg folosite la centrale nucleare este 235U care are 92 protoni, 143 neutroni în nucleul său.Când un nucleu de 235U este lovit de un neutron, el devine instabil şi se scindează, eliberând energie şi alţi neutroni. Aceştia scindează alt nucleu de Uraniu. Fisiunea nucleară a unei mase de uraniu produce o energie de peste două milioane de ori mai mare decât cea obişnuită prin arderea unei mase de cărbune de aceeaşi greutate.

Toate reactoarele nucleare moderne se bazează pe fisiunea nucleară. Un alt tip de reacţie nucleară, numită fusiune, asigură energia soarelui. La presiuni  mari şi la temperatura de aproximativ 15 milioane de grade Celsius care există în soare, nuclee de hidrogen se combină şi determină cea mai mare parte din energia eliberată de Soare. În fusiunea nucleară două nuclee atomice se unesc pentru a forma unul mai greu şi eliberează energie.

¹₁H + ³₁H =⁴₂He + 19,8MeV³₁H + ²₁H =⁴₂He + ¹₀n + 17,6MeV

²₁H + ²₁H =³₁H + ¹₁p + 4,02MeV ²₁H + ²₁H = ³₂He + ¹₀n + 3,25MeV

³₁H + ²₁H =⁴₂He + ¹₁p + 18,3MeV

Cea mai uşoară reacţie de fusiune este aceea dintre 2 izotopi ai hidrogenului şi anume deuteriu şi tritiu.

Termenul de energie nucleară este folosit în două contexte:

- la nivel microscopic, energia nucleară este energia asociată forţelor de coeziune a nucleonilor dată de interacţiunea tare a protonilor si neutronilor din nucleele atomice.

- la nivel macroscopic prin energie nucleară se înţelege energia eliberată prin reacţiile de fuziune nucleară din stele şi din bombele cu hidrogen, respectiv cea eliberată prin fisiune nucleară în bombele atomice şi în aplicaţiile civile (centrale nucleare).

De-a lungul erei nucleare, energia nucleară a fost folosită în diverse scopuri, mai mult sau mai putin constructive, iar unele dintre acestea au dat naştere la anumite incidente.

Hiroshima si Nagasaki

Pe 6 august 1945, avionul de tip B-29 “Enola Gay”, pilotat de colonelul Paul Tibbets, a lansat o bombă atomică pe baza de uraniu cântărind patru tone şi jumătate, poreclită  “Little Boy” , asupra oraşului Hiroshima. Podul Aioi, unul dintre cele 81 de poduri care leagă delta râului Ota a fost ţinta acestei bombe. Era asteptat ca ciuperca atomică să se înalţe la 600 de metri deasupra solului. La ora 08 si 15 minute, bomba a fost lansată de pe Enola Gay. A ratat ţinta cu numai 260 de metri. La ora 8 si 16 minute, într-o clipă, 66 000 de oameni au fost omorâţi şi 69 000 au fost răniţi într-o explozie atomică de 10 kilotone.

Pe 9 august 1945, Nagasaki a avut parte de acelaşi tratament ca şi Hiroshima. De această dată, o bomba pe bază de plutoniu, poreclita “Fat Man” a fost aruncata asupra orasului. Cu toate că bomba a avut o deviaţie de aproape 2 km, totuşi a distrus mai mult de jumătate din oraş. Populaţia oraşului Nagasaki a scăzut într-o sutime de secundă de la 422 000 de locuitori la 383 000.

Accidentul nuclear de la Cernobal

A fost un accident major în Centrala Atomoelectrica Cernobal, pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjuratoare.

Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare.

Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi

Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi a avut loc la data de 11 martie 2011 la centrala electrică atomică.

Submarine nucleare

O revoluţie în construcţia de submarine a avut loc în 1955. Flota Militară SUA a lansat USS Nautilus – primul submarin cu propulsie nucleară. El este acţionat de o bucată de uraniu, de marimea unei mingi de golf, într-un reactor nuclear. Nautilus putea parcurge peste 110000 km în doi ani, fără a trebui realimentat.

Reactorul unui submarin nuclear produce caldură prin fisiunea nucleelor. Prin acest proces se divid nucleele atomice, eliberând cantităţi mari de caldură. Un lichid de răcire extrage căldura din reactor şi o transferă la apa dintr-un boiler. Apa fierbe, generând aburi, trecuţi apoi în turbinele de propulsie principale şi în turbine legate la generatoare electrice. Căldura transformă apa în aburi, apoi, aburii rotesc turbinele care acţionează elicele.

Submarinele cu propulsie nucleară sunt foarte costisitoare şi doar flotele militare ale celor mai bogate ţări şi le pot permite

Bibliografia: Enciclopedia Encarta

  Arborele Lumii

Internet: www.ne.doe.gov

Google

Datini specifice locului

Prof. înv. primar.Obroceanu Constantin

Înv. Nechita Gheorghe - Radu

Şcoala cu clasele I – VIII "Octav Băncilă"

 Com. Corni, Jud. Botoşani

            Moto:

        „ Moştenim din bătrâni atâtea comori

           Şi-i păcat să le pierdem sub zare

Că-s eterne acestea prin ani trecători

Cum eternă-i prin valuri o mare .”

                                                 Mircea Juncănaru ( poet botoşănean)

        Satul Corni, reşedinţă a comunei Corni, este aşezat în extremitatea vestică a judeţului Botoşani, pe partea stângă a râului Siret, în cursul său mijlociu, la o distanţă de 20 km. sud- vest de municipiul Botoşani, într-un ţinut deluros cu altitudine redusă, în cea mai mare parte în jur de300 m.

Iată cum începe „Monografia satului Corni”, întocmită în anul 1957 de către învăţătorii Petru Babii şi Ilie Daniliuc:

„Călătorului care merge cu trenul de la Botoşani la Vereşti, după ce trece podul peste Siret în apropierea satului Huţani i se desfăşoară în stânga, adică spre sud-est , culmile dealurilor care se ţin lanţ spre târgul Fălticenilor, iar în faţă şesul larg al Siretului cu satele Corocăieşti, Bursuceni şi hăt în zare, spre răsărit, un sat mare asemănător unei uriaşe livezi de pomi răsfrântă sus, pe povârnişul unui platou. Acesta este satul Corni.”

Toponimul „Corni” vine de la arbustul „corn” (cornus mas) care predomina printre esenţele ce alcătuiau pădurea de pe actualul teritoriu al satului. Conform legendei satului Silişte, locuitorii care au scăpat atacului şi incendiului provocat de tătari s-au refugiat după Dealul Crucii, într-o poiană din pădurea de corni, unde exista un schit care mai târziu s-a transformat într-o mănăstire de călugări. Noul sat şi-a luat numele de Corni şi şi-a extins vatra de locuire prin defrişarea pădurii de corni.

 Cel mai vechi document (cunoscut) despre satul Corni, actul de atestare documentară este cartea dată de Ştefan cel Mare şi Sfânt, domn al Moldovei (1457-1504) care reprezintă un act de vânzare a satului de pe Siret - Vlădeni  cu mori cu tot, pentru 350 zloţi tătăreşti din 1489 (6997), martie, 14, Suceava. Am prezentat aceste date privind istoricul satului nostru pentru a putea percepe mai bine zona etnografică în care ne aflăm - microzona Corni - Vorona - Tudora, aflată în sud-vestul zonei etnografice a Botoşaniului, la interferenţa dintre specificul bucovinean şi cel al văii Siretului şi Moldovei.

Ţinutul Botoşanilor, considerat mult timp o pată albă pe harta etnografică a României, dezvăluie cercetătorului atent şi tenace o cu totul altă realitate: aceea a existenţei unor coordonate ce creionează o interesantă zonă etnografică în nord estul ţării între Siret şi Prut. Aceasta este zona etnografică a Botoşanilor cu un specific bine definit în toate genurile creaţiei populare tradiţionale (arhitectură, port popular, ceramică, interior popular, obiceiuri). O cunoaştere amănunţită a zonei evidenţiază în mod firesc delimitarea unor microzone în care pot fi sesizate cu mai multă uşurinţă anumite realităţi aparţinând civilizaţiei tradiţionale româneşti. Aşa este cazul microzonei Corni – Vorona – Tudora, aflată în nord-vestul  zonei etnografice a Botoşanilor.

Ca majoritatea aşezărilor botoşănene şi satul Corni se înscrie cu o bogată creaţie folclorică, purtând amprentele tradiţiei în cultura materială şi spirituală ce s-a născut şi s-a dezvoltat aici.

Satul Corni se înscrie cu o bogată creaţie folclorică în care se oglindesc toate momentele vieţii, cu bucuriile şi tristeţile acesteia, completată de manifestările şi obiceiurile de Crăciun şi Anul Nou, de căsătorie, de botez şi de moarte.

La Corni, instituţia culturală se organizează în anul1927, când a luat fiinţă Căminul Cultural, care a supravieţuit, cu mici întreruperi, până în zilele noastre.

Atât la nivelul Căminului Cultural cât şi la nivelul Şcolii Corni, au funcţionat şi funcţionează formaţii artistice care au dus renumele satului nostru pe plan naţional şi chiar internaţional, prin participări la diferite festivaluri şi concursuri, de folclor la care au fost invitate.

Creatorii acestei interesante culturi spirituale au zămislit şi transmis din generaţie în generaţie aceste obiceiuri de o mare frumuseţe, autenticitate şi varietate printr-un repertoriu original, care nu a suferit nici o influenţă străină. Acest lucru s-a întâmplat datorită unor dascăli inimoşi cu mare dragoste faţă de aceste valori inestimabile, care au ştiut să conserve şi să păstreze aceste obiceiuri nealterate. Învăţătorii Nechita Radu, Nechita Adriana şi Vasiliu Alexandru  organizează în cadrul şcolii ansambluri folclorice şi ansambluri  de datini şi obiceiuri de iarnă. Aceste formaţii au participat şi obţinut diplome şi premii la toate festivalurile  folclorice organizate în judeţ şi în afara judeţului.

           Cele mai frumoase obiceiuri ale locului, cu o mare încărcătură emoţională, rămân totuși obiceiurile de Crăciun şi de Anul Nou. Atmosfera specifică acestor sărbători începe cu peste trei săptămâni înainte, de Ziua Sfântului Andrei, la 30 noiembrie cu şezătorile, organizate la nivelul şcolii şi la nivelul Căminului Cultural. Aici” se pun la cale” acțiunile care se vor desfășura de Crăciun și Anul Nou. S-au organizat şi se organizează astfel de şezători care aduc în contemporaneitate pentru a nu fi pierdute, anumite activităţi legate de tradiţiile locului cum ar fi: ţesutul, torsul, împletitul, cusutul cu motive populare, cunoaşterea obiectelor din vechime: furca, războiul de ţesut, suveica, vârtelniţa etc. Toate acestea îmbinate cu cântecele locului, cu povestiri, snoave, ghicitori, fac din acest gen de activitate inseparabilă a educaţiei pentru valorile înaintaşilor noştri. (unele dintre ele au fost filmate pentru diferite documentare și difuzate pe posturi de televiziune ,iar despre altele s-au scris numai cuvinte de laudă in presa vremii)

 Încă de la începutul Postului Crăciunului, tinerii şi copii din sat, potrivit tradiţiei, împacă lăutarii, stabilesc rolurile pe care le vor avea în cadrul alaiului ce va colinda casele gospodarilor în perioada sărbătorilor şi încep repetiţiile.

În Ajunul Crăciunului începe „colindatul”, obicei din vremuri îndepărtate. Cu colinda umblă copiii, tinerii, adulţii.

În prima seară de Crăciun se umblă cu „Hoiranul”, un colind de origine slavă, colind care este cântat de tinerii care vor forma alaiul la Jocurile de Crăciun şi Anul Nou.

Alt obicei în a doua zi a Crăciunului este „Colindatul cu Steaua”, când copii umblă din casă în casă îmbrăcaţi în costume naţionale , cântând cântecul Stelei care vesteşte Naşterea Domnului Iisus Hristos.

Urmează apoi Ajunul Anului Nou, când, în centru satului se strâng toţi tinerii care participă la joc: mascaţi, „turci, urşi”.

   Specifice locului sunt „Jocul urşilor” şi „Alinierea” . Evoluţia urşilor aminteşte oamenilor faptul că aceştia au reuşit să îmblânzească natura, că au devenit atotputernici, reuşind să-l supună şi pe stăpânul de temut al pădurilor – ursul. Costumul urşilor şi ursarilor este confecţionat din floare de stuf, împodobit cu mărgele, panglici colorate şi oglinzi. Acestea sunt confecţionate de  meşteri locali şi după părerea noastră sunt unele dintre cele mai frumoase din zona Moldovei şi chiar din ţară. Jocul urşilor este dinamic, antrenant, ursarul conducându-l cu multă energie. Strigăturile acestuia sunt marcate de bătăi de tobă. Punctul culminant al jocului îl constituie moartea acestuia. Acesta reprezintă de fapt momentul în care omul învinge natura. În final, „ţiganca” rosteşte descântece şi reuşeşte să-l aducă la viaţă pe urs. El poate evolua în continuare liniştit ascultând îndemnurile ursarului. Acest moment evidenţiază faptul că ideea morţii şi învierii a stat la originea măştilor de An Nou la români.

Jocul „Alinierea” este jucat de tineri îmbrăcaţi în costume formate din nasturi metalici cusuţi pe curele, bluze roşii, iar pe cap – chipiuri împodobite cu mărgele, oglinzi , papioane. Jocul este „viguros”, executând diferite figuri care ilustrează finalul anului şi începutul unui nou an.

După prezentarea spectacolului în centrul comunei, jocul începe să umble pe uliţele satului până în seara zilei de 1 Ianuarie, când în una din intersecţiile principale ale satului se organizează ceremonialul de încheiere, pe care localnicii îl numesc „tăierea spinului”.

Datorită unicităţii lor, urşii din satul nostru au fost filmaţi şi prezentaţi pe posturile naţionale TV. În nenumărate rânduri.

În cadrul comunei noastre se organizează o dată la doi ani Festivalul de Datini şi Obiceiuri de iarnă „Vremea Colindelor”, cu participarea formaţiilor din întreaga ţară. Acest eveniment cultural are loc a treia zi de Crăciun.

Nu întâmplător am ales ca disciplină opţională „Datini şi obiceiuri locale”, ci din considerentul ca aceste frumoase obiceiuri să fie transmise din generaţie în generaţie, deoarece ele reprezintă ceea ce are poporul român mai frumos.

Fotografii cu aspecte din datinile şi obiceiurile de Crăciun şi Anul Nou  din satul nostru, au fost prinse şi în albumul fotografului Ozolin Duşa - „Botoşanii din inimă”, album care a participat la expoziţii din ţară şi din străinătate.

Tradiţia nu are numai latura statică ci şi una dinamică care duce, prin prefacere şi înnoire la purificare şi perfecţionare.

Multe din datinile strămoşeşti de Crăciun şi de Anul Nou s-au pierdut ori sunt pe cale de a se pierde. Din fericire, în comuna noastră, datorită implicării şcolii şi căminului cultural, ele se păstrează încă vii şi bogate, vorbindu-ne în limbajul minunat al poeziei şi spectacolului feeric de o civilizaţie străveche, mitică, a neamului nostru.

Din dragoste pentru trecutul nostru, pentru originea noastră daco-romană, dintr-un profund sentiment de îndatorire faţă de tradiţia noastră creştină, trebuie să păstrăm cu sfinţenie aceste datini şi obiceiuri pentru a dovedi că suntem buni români, ştiut  fiind că, aşa cum spunea Alecu Russo, „datinile, povestirile, muzica şi poezia sunt arhivele popoarelor, iar cu ele se poate reconstitui trecutul lor îndepărtat” .

Nu poate fi datorie românească mai vrednică de a fi îndeplinită şi nu e osteneală mai de folos decât să atragem cât mai mulţi tineri la cunoaşterea şi practicarea acestor creaţii spirituale de adâncă simţire românească, pentru a le duce mai departe ca pe o zestre de mare preţ a neamului nostru.        

Bibliografie:

Dr. etnografie şi folclor  Paveliuc – Olaru Angela :   „Zona etnografică Botoşani” Editura Sport – turism, 1983

Prof. Cojocariu Constantin: „Comuna Corni – Elemente de istorie şi geografie locală” Editura „Axa” Botoşani - 2000

OCROTITORII NOȘTRII

Autor: Pr. Silviu Petrovici

E seară si toți copii sunt indemnați să meargă la culcare. Ca de obicei bunicii își “ ajută ” nepoții să doarmă mai ușor spunându-le câte o poveste . Gabriela e o fetiță binecuvântată de Dumnezeu. Bunicul ei e preot și știe multe povesti cu talc. Totdeauna după ce termină povestea , bunicul o sărută pe frunte și spune : “ îngerul să te păzească !” Deodată fetița noastra iși intreabă bunicul : “ De ce spui aceste cuvinte ”? Bunicul preot stia că această întrebare v-a veni cândva asa că era pregatit pentru o altfel de poveste . 

Îngerii sunt ființe spiritual adică ființe fără trup care trăiesc în cer și fac voia lui Dumnezeu . Rolul lor este Acela de a vesti oamenilor voia lui Dumnezeu . “Chiar cuvântul înger ”înseamnă sol , trimis , vestitor . 

- Dar cum vestesc coia lui Doamne Doamne dacă nu au trup ? 

- Văd că ești atentă și-ți explic îndată . Îngerii au fost creați de Dumnezeu din nimic , de aceea nu au trup material dar atunci când sunt trimiși să vestească voia lui Dumnezeu oamenilor , ei pot lua trup omenesc tocmai pentru a putea comunica cu oamenii și pentru a – i nu speria pe ei . 

- Dar eu a vazut că au și aripi ? 

- Au aripi doar pentru a arăta modul de deplasare adică prin aer și așa se explică și rapiditatea cu care se deplasează în îndeplinirea misiunii lor . De asemenea ei văd fața lui Dumnezeu , laudă pe Dumnezeu și se bucură de orice faptă bună pe care o face omul . Fiecare om primește un înger păzitor propriu atunci când este botezat și este posibil acest lucru pentru că numărul lor estimare , necunoscut . Ei ne păzesc de orice primejdie si se însoțesc și după moarte fiind apărătorul nostru și arătând lui Dumnezeu faptele noastre bune . Dar să știi că atunci când facem fapte rele îl îndepărtăm . Noi oamenii o să fim ca îngerii în cer după ce vom învia căci nu vom mai avea nevoie de hrană sau căldură . Chiar și sate , orașe și biserici au un înger protector : Arhanghelii Mihail si Gavriil . În cinstea lor părinții pun nume de înger copiilor la botez. 

- De aceea mă cheamă Gabriela ? 

- Da ! Tu porți numele arhanghelului Gavriil , care este pictat în icoane cu o floare , un crin în mână pentru că aduce vești bune iar arhanghelul Mihail este pictat cu o sabie în mână pentru că apără raiul . 

- De aceea îmi spui tot timpul ”Îngerul să te păzească ! ” 

- Da ! Dar tu dacă vrei să fii păzită când eu nu pot să-ți spun aceste cuvinte să te asezi în genunchi și să spuii : 

“ Înger , îngerașul meu 

Ce mi te-a dat Dumnezeu 

Totdeauna fii cu mine 

Și mă învață să fac bine ...” 

AMIN

SE NASC ŞI LA MODOVA OAMENI! (II)

Autor Toma Ciobanu

Ochii ei văd pentru prima dată lumina zilei la Flămînzi pe data de 28.02.1993. Părinţii – Elena şi Mircea - sunt nişte oameni absolut deosebiţi. Şi nu o spun din complezenţă, nu o spun pentru că-mi sunt foarte buni amici. O spun pentru că au înţeles ce calităţi are fata lor. O spun pentru că au consimţit să-şi facă un ţel în viaţă din susţinerea morală şi materială a fetei lor pentru a ajunge în locul hărăzit de Dumnezeu care a binecuvântat-o cu har din belşug.

Mica mea prietenă termină cu rezultate foarte bune cursurile Şcolii Nr.1 din oraşul Flămînzi. Acum trebuie să menţionez un lucru foarte important. În timpul şcolii apar şi primele succese pe plan artistic. Acestea sunt pentru că eroina noastră a învăţat de foarte mică să … joace! Chiar dacă unora li se va părea lipsă de modestie, trebuie să spun că subsemnatul i-a îndrumat primii paşi în dansul popular. Calităţile native, prezenţa fizică agreabilă, munca depusă o fac să ocupe un loc în formaţia de copii a Ansamblului „Trei Generaţii” a Căminului Cultural al comunei Flămânzi şi apoi a Casei de Cultuiră a oraşului cu acelaşi nume. Pot să vă spun cu mâna pe inimă că LOREDANA CĂLIN – despre ea vă voi vorbi în acest articol – împreună cu Ioana Hector îmi erau de un real folos atunci când băieţii învăţau „Mărgineanca” şi „Corogheasca” pentru că ele au învăţat aceste bijuterii ale artei coregrafice foarte repede, înaintea multor băieţi! Ca „solistă” de muzică populară „debutează” la serbarea de sfârşit de clasa a VI-a. În ultimii doi ani de şcoală generală se înscrie şi la „Şcoala Populară de Artă” Botoşani, la secţia canto popular condusă de profesorul Alexandru Romanoschi, lucru de care mă fac şi eu vinovat! De la prima întâlnire, profesorul Romanoschi se declară entuziasmat de calităţile muzicale ale noii sale eleve. Aici se cuvine să mai amintesc un episod. Secţia de canto clasic a şcolii era condusă de fosta mea profesoară de muzică, doamna Maria Cojocaru. Nu ştiam acest lucru – spre ruşinea mea. După întâlnirea cu profesorul de canto popular, întâmplarea face ca să ne întâlnim cu doamna Cojocaru. Recunosc faptul că am fost „certat” cu blândeţe şi dragoste de doamna profesor pentru că nu am înscris-o pe Loredana la secţia dumneaei, astfel pierzând „o voce excepţională”! După terminarea gimnaziului, Loredana-Elena Călin continuă studiile la Liceul de Artă unde este elevă în clasa a XII-a. Nu pot să nu vă spun că acest copil a muncit enorm în primii doi ani pentru a recupera cunoştinţele care o defavorizau faţă de ceilalţi elevi care erau în şcoala de muzică din clasa I! Mă fac purtătorul de cuvânt al Loredanei pentru a le mulţumi unor oameni care şi-au făcut datoria cu multă dragoste şi mult talent pedagogic, muzical şi, de ce nu?, uman. Aceştia sunt prof. Oana Vasilache (teorie şi solfegii), prof. Alina Huţu (canto popular) şi extraordinarul om şi pedagog, prof. Viorel Mărâi (armonie).

Din anul 2006 Loredana colaborează cu maestrul Ioan Cobîlă şi cu orchestra „Rapsozii Botoşanilor” lucru de care sunt şi eu, iarăşi, vinovat!

Aş consuma mult timp şi mult spaţiu dacă aş enumera toate concursurile la care a participat şi toate premiile de care s-a învrednicit. O să vi le fac cunoscute pe cele foarte importante. Foarte important, de asemenea, mi se pare că premiile pe care le-a obţinut au fost acordate de nişte jurii foarte compenete. Valoarea i-a fost recunoscută prin acordarea premiului I la Festivalul de Muzică Populară „Troesmis”-Turcoaia (Tulcea) în 2007, la concursul „Dorule, floare de rouă” (Botoşani) în 2011 i s-a decernat Diploma de Onoare. Consacrarea Loredanei Călin pe plan interpretativ vine în 2009, la Iaşi, la Festivalul-Concurs „Barbu Lăutaru” unde reuşeşte să cucerească Marele Trofeu. Preşedintele juriului a fost prof. dr. în etnomuzicologie Florin Bucescu. Şi pentru că am amintit de această personalitate proeminentă a vieţii muzicale ieşene, trebuie să spun că oraşul i-a purtat noroc tinerei soliste din Flămînzi. În 2011, la Festivalul-Concurs „Din bătrâni, din oameni buni” desfăşurat la …Iaşi obţine locul I. Preşedintele juriului a fost cunoscuta realizatoare de emisiuni folclorice Elise Stan. Cu o altă mare realizatoare, Florentina Satmari, Loredana se întâlneşte în într-o emisiune la „Naţional TV”. În acea emisiune, Loredana a fost invitată de cea mai aleasă floare a cântecului popular bucovinean-Doamna Sofia Vicoveanca! Emisiunea a fost prezentată de nimeni alcineva decât … Corina Chiriac! Pentru că am făcut vorbire despre mass-media vă pot face cunoscut faptul că Lori a debutat la Radio Iaşi (iar!) şi la televiziune în 2008! Are filmări la TV Iaşi, TVR 2, TVR 3 şi, cum am mai spus, la „Naţional TV”. La Radio Iaşi a avut şi o emisiune în direct cu ascultătorii-realizator Vasile Pohoaţă.

Modestie, bun simţ, seriozitate, perseverenţă, dorinţă de realizare a planurilor de viitor, putere de muncă (n-ar bănui nimeni că o „copchilă” cât arcuşul unei viori munceşte atât de mult!), sinceritate şi acurateţe în interpretare. Iată câteva elemente care o caracterizează pe Loredana-Elena Călin. Poate de aceea maestrul Ioan Cobîlă are de spus cuvinte frumoase. „Este un copil superdotat. Un copil matur. Un copil care, dacă va îmbrăţişa calea cântecului popular, va fi un slujitor valoros şi credincios al folclorului botoşănean!”

În foarte puţinul timp liber pe care-l are, bobocul acesta de fată mai face şi alte lucruri. Mi-a arătat cu mândrie o diplomă obţinută la Concursul „Elevul de azi-întreprinzătorul de mâine”, apoi alta de la simpozionul „Noi şi natura”. Nu trebuie să uit să vă spun că Loredana are şi Certificat de Voluntar în cadrul „Strategiei naţionale de acţiune comunitară”.

În lungile discuţii pe care le-am purtat cu mult mai tânăra mea prietenă îmi spunea că vrea să absolve şi conservatorul. Până atunci lucrează intens la … primul ei cedeu! Ştiu că ai să râzi dar şi tu ştii că aşa le zic eu acestor discuri! Ce să fac? Eu rămân un om care a crescut ascultând muzică la patefon, pe plăci de vinilin! Lucrurile spuse m-au bucurat pentru că ea face parte din acei tineri minunaţi care consideră munca şi studiile temeinice elemente definitorii ale succesului. Nu degeaba George Enescu spunea că „geniul se compune din 1% talent şi 99% muncă”. În cazul acestei talentate şi frumoase copile se adeveresc cuvintele lui Ludwig van Beethoven: „Muzica este scânteia care aprinde focul în sufletul omenesc!”

Loredana, să-ţi dea bunul Dumnezeu sănătate, putere de muncă, visuri frumoase, iar la timpul cuvenit, să te fure „Sburătorul”! Îmi dai voie să fiu şi eu un pic mândru alături de minunaţii tăi părinţi care, evident, sunt mult mai mândri? Mulţumesc! Mă simt mult, mult mai bine!!!

IERTAREA

Autor : PISALTU ALEXANDRA

Iertarea este un atribut dumnezeiesc. Nu trebuie sa facem un efort ca sa ne dam seama de neputinta noastra de a ierta. Dar pe masura ce Ii facem loc lui Dumnezeu in fiinta noastra, primim si putere sa iertam. Iar cand Il punem pe Dumnezeu tot timpul in centrul atentiei noastre, atunci iertam orice fapta, fara a mai fi rugati.

Iertarea nu-i usoara, e chiar imposibila atunci cand omul ramane la puterile sale. Numai cine nu a iertat, poate spune ca este usor sa ierti. Pentru inceput, omul trebuie sa incerce sa nu urasca pe cel ce i-a gresit. Apoi trebuie sa aiba in vedere ca Mantuitorul S-a jertfit si pentru cel care i-a facut rau. Deci, daca Insusi Dumnezeu l-a iertat, de vreme ce a murit pentru el, atunci si noi suntem datori sa iertam daca dorim sa ajungem la asemanarea cu El. Iar lucrul de care nu trebuie sa uitam niciodata, este acela de a-I cere neincetat lui Dumnezeu putere de a ierta.

De ce este important sa iertam? Pentru ca numai asa ne intarim in iubire. Cine nu iarta, nu iubeste. Si cine nu-si iubeste semenii, nu-L poate iubi nici pe Dumnezeu. A ierta este semnul prezentei lui Dumnezeu in noi.

Adevarata iertare este insotita de uitare. Parintele Nicolae Steinhardt spunea ca iertarea neinsotita de uitare nu inseamna nimic, e vorba goala, flecareala, amagire si masca a tinerii de minte a raului. Si in acest sens, amintea de parintele George Teodorescu care obisnuia sa le spuna enoriasilor: "Vin la mine barbati ori femei si graiesc: de iertat il iert sau o iert, dar de uitat nu pot uita. Le raspund: zici ca ierti, dar ca nu poti uita. Prea bine. Ti-ar placea insa, dupa ce te voi fi spovedit si-ti voi fi pus patrafirul pe cap si voi fi rostit: te iert si te dezleg, sa vezi ca sare Hristos de colo si-mi striga: l-oi fi iertand, Sfintia Ta, dar sa stii ca Eu unul nu-l uit. Aud?".

Iertarea pacatelor noastre de catre Dumnezeu este conditionata de iertarea gresitilor nostri: "Ca de veti ierta oamenilor greselile lor, va va ierta si voua Tatal vostru cel ceresc" (Matei 6, 14). Iertand celor care ne gresesc, ne facem partasi de dragostea cu care Dumnezeu iubeste lumea. Din nefericire, de multe ori cand ne aflam cu fata catre Dumnezeu nu mai luam seama la ce rostim - ca Ii cerem sa ne ierte in masura in care noi am iertat: “Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri” (Matei 6, 12). Iar alteori, dupa ce am cerut iertare, ne intoarcem catre semeni insotiti de uitare, nu mai tinem seama ca trebuie sa iertam pentru a o primi. Sau mai bine zis uitam ca noi facem inceputul iertarii noastre, ca noi suntem stapanii judecarii noastre: "Dupa cum ai judecat, asa te judec si Eu! Daca ierti pe aproapele tau, te voi ierta si Eu!"

Daca oamenii s-ar cerceta pe ei insisi ar putea vedea ca iarta foarte putin sau chiar deloc. Pierdem din vedere ca masura iubirii pentru cineva este masura iertarii pe care suntem in stare sa o facem pentru el.

Un alt lucru pe care as dori sa-l scot in evidenta atunci cand vorbim de iertare, este ca indiferent de pacatul in care am cazut, sa ne ferim de credinta ca el intrece puterea de iertare a lui Dumnezeu. O astfel de credinta este pricina de deznadejde. Si ramanand in ea, ajungem sa ne asemanam cu Iuda, care a crezut ca Hristos nu este atat de bun ca sa-l ierte. Si stim cum a trecut la cele vesnice. 

In concluzie, va indemn sa nu mizati pe ceea ce promoveaza cultura moderna pentru refacerea relatiilor umane: negocierea, justitia etc. Traiti cu constiinta ca Dumnezeu, in nemasurata Sa dragoste, ne-a daruit puterea de a ierta. Iar cand simtiti ca nu mai aveti putere sa iertati, ganditi-va ca Dumnezeu a murit si pentru cel care v-a gresit. 

INTELESUL DARURILOR

Autor: ALEXANDRA PISALTU

Omul nu ar fi facut daruri daca nu ar fi venit la existenta ca o fiinta creata dupa chipul lui Dumnezeu. El daruieste pentru ca Dumnezeu este neincetat un daruitor. Si pentru ca Dumnezeu nu daruieste din cand in cand, nici omul nu are parte de zile in care darul sa fie interzis.

Daca omul nu mai daruieste pierde asemanarea cu Dumnezeu. Insa daca daruieste, el trebuie sa aiba grija ca darul sa-i aduca celui drag bucurie. Trebuie sa stie ca de motivatia care sta la baza darului depinde prezenta sau lipsa fericirii. Darul nu trebuie falsificat, in sensul ca cel ce daruieste nu trebuie sa se puna pe sine in locul darului. Se intampla adesea ca unele persoane sa daruiasca doar pentru a se infatisa inaintea altora ca fiind puternice, bogate, etc. Persoanele atinse de duhul mandriei cauta sa insele, nu mai daruiesc pentru a aduce bucurie. Asa ca de multe ori apar daruri care nu au nicio legatura cu primitorul, dar au legatura cu orgoliul daruitorului: “luati seama ca am de unde sa dau”. Aici actul daruirii este semnul trufiei si nu al iubirii.

Darul este ceva care se da gratuit. Nu astepti nimic in schimbul lui. Probabil ca numai atunci cand faci un cadou cu gandul la cat ai cheltuit, astepti ceva la schimb. Dar aceasta asteptare scoate in evidenta micimea staturii tale ca fiinta iubitoare.

Cand omul daruieste din toata inima si cand primitorul ia totul de la tine ca semne de iubire, continutul material al darului aproape ca dispare total. Iti este dat sa vezi uneori la unele persoane niste obiecte pe care nu le-ai fi facut cadou niciodata si sa fie pretuite ca fiind lucruri ce nu pot fi nicicand depasite.

Nu cred sa existe oameni carora sa le displaca darurile. E adevarat ca am intalnit la Manastirea Sihastria un parinte care primea darurile de la orice om, dar pe care le daruia celor care intrau in chilia sa fara niciun dar. Dar acest parinte nu o facea pentru ca nu stia sa se bucure de ele, ci o facea pentru ca traia din plin cuvintele: "Mai fericit este a da, decat a lua".

Indiferent ce daruim, sa avem constiinta ca nu dam nimic de la noi, ca pe toate le avem de la Dumnezeu. Sa traim sub chipul smereniei.

Eşti mare, copchilă

Autor înv. Toma Ciobanu

Dumnezeu, în zilele în care este bine dispus sau când este mai liber, se apucă şi bulgăreşte cu talent pe unii oameni! Fericito! Ai fost nimerită! Nu ştii ce bucurie mi-ai pricinuit citindu-ţi stihurile! În anii aceia în care eram amândoi în satul cu nume de fiară (Lupăria), nu lăsai să se vadă ce talent zace în tine! Poate n-o fi ajuns la maturitate! Poate îl ţineai ascuns în tainiţele minţii şi ale sufletului! E bine c-ai hotărât să scoţi în lumină talentul! Ce fericită trebuie să fii ştiind că poţi produce emoţii în sufletele oamenilor! Nu m-am gândit vreodată că s-ar putea să existe o punte-imaginară, normal-între oraşul în devenire de pe malurile Miletinului-Flămînzi şi Depresiunea Făgăraşului! Ce mai încoace şi-n acolo? Am motive să fiu fudul, dom'le! Motivul eşti tu! Citind poezia „Focul” mi-am surprins în colţul ochiului drept (stângul e în grevă!) o lacrimă! Prin „Desculţă-n rouă” am dat înapoi nişte zeci de ani (Doamne, ce-au trecut!) şi m-am văzut iar copil zbenguinu-mă prin Bahnă! Dacă nu-ţi citeam poezia, nu mi-aş fi amintit! Mulţumesc, fata moşului! Tu ai înţeles la timp ceea ce multora le ia o viaţă întreagă pentru a pricepe: din momentul în care ne naştem, timpul începe să ne ia viaţa înapoi! Multe amintiri mi-a trezit „Mi-e dor”! Eşti vinovată de zgândărârea unor focuri care erau sub cenuşa timpului! Ai mare grijă: floarea de colţ este declarată monument al naturii!!! Să-mi spui şi mie ce ţi-a răspuns floarea de colţ la întrebarea pusă în ultima strofă! Tu care eşti o moldoveancă pur sânge (!), de ce te laşi influenţată de Goga? Glumesc! Mă iartă! Îl ador pe cântăreţul „pătimirii noastre”! L-am simţit pe autorul „Plugarilor” , citind poezia „Poporul meu”. Poate a fost o părere doar! Să sperăm că acest popor care a răbdat „precum preasfinţii” nu va fi nevoit să se mute-n „altă ţară”! Cred cu tărie că mulţi români (cadrele didactice-în special!) ar trebui să se întrebe de ce nu am fost în stare să le dăm copiilor noştri o ţară!!!! Emoţionant până la cutia cu lacrimi este îndemnul ca noi şi ai noştri să ne iubim trecutul şi din el să ne facem un scut, o pavăză împotriva tuturor vicisitudinilor timpului! Inima mea bătrănă şi bolnavă s-a bucurat să constate că „se mai nasc şi la Moldova oameni”! Ce-am sesizat eu şi este îmbucurător? Faptul că ai abordat şi poezia patriotică (patriotismul a devenit ceva desuet, anacronic, chiar ruşinos!!!!)! Acelaşi suflet măcinat de povara darului şi harului dumnezeiesc trece pe alt plan: poezia pentru copii! Să-ţi netezească Cel de sus drumul! Semne bune sunt multe şi mari! Adoptând stilul militant al poeziei, ai dat dovadă că pe la anul 1907 ai avut un înaintaş care a ridicat ochii din ţărâna însângerată cerând dreptul de a trăi! Din poeziile de dragoste am dedus că ai fost, eşti şi vei fi mereu şi pour toujour îndrăgostită! Descrii „sensibilos” sentimentul acesta pentru care s.au consumat mări de cerneală! Ataci „frumos” şi suferinţa pe care, uneori, o poate provoca dragostea! Dacă Dumnezeu şi-a revărsat bunătatea-I asupra ta, fă bine şi continuă!!! Lenuţa lui Petrea Amarandei din Flămînzii Botoşanilor, ai reuşit ca pe timpul citirii „cuvintelor potrivite” să mă duci „în lumea ficţiunii ideale”! Să trăieşti, să fii sănătoasă şi să duci mai departe gândurile din ascunzişurile lăcătuite ale sufletului şi ale minţii tale!

Jumatate uman,jumatate inuman

Autor: Iurieti Teofil 

Corectat de prof. Sulim Mirela

Scoala Gimnaziala Corni

Este dimineata. Intr-un mic orasel cu cateva sute de locuitori dintr-o zona desertica , o masina de teren foarte ruginita , goneste prin acel orasel pe asfaltul crapat si neingrijit. Dar cine este la volan? Ce vrea sa faca? Ei bine la volan este Goldon Freeman, un agent de securitate proaspat dat afara de la locul unde il pazise mai bine de 5 ani.El fu dat afara fiindca in timp ce era de paza a disparut un element foarte important din proiectul in care erau angajati peste 500 de oamenii si anume un cip .Confort savantilor, acel cip avea dimensiunea unei palme si era de culoare rosie precum un rubin.Singurul care pazea acel cip de navigare, asa i se spunea, era Freeman.Seful proiectului, Doctorul John Ace, il acuza pe Freeman de neglijenta si il concediaza , astfel Goldon Freeman este nevoit sa revina la fosta lui casa . 

In acea saracaciune de oras nu este nici un om pe strada, totul este un mare pustiu. Se vad doar ramasite ale unor foste blocuri si case modeste. Freeman, in timp ce conduce, se uita mai atent in jur, nici o casa nu are etaj.Dupa cateva minute de mers prin acel loc ajunse la fosta casa. Fostul agent de securitate coboara din masina primita de unde a fost concediat , dar observa ca, casa este prabusita.Freeman, ingrozit, observa ca este un pachet in fata daramaturii. Se duce spre el. Scria doar atat pe pachet : ,,De la Logic catre Freeman’’ . Freeman descopera deschinzand pachetul ca inauntru lui este cipul disparut si o bucata de hartie pe care scrie:,,Te voi veghea din umbra…sa-l returnezi.’’ Goldon se uita in stanga, in dreapta, apoi in spate: nu este nimeni.Sta un pic pe ganduri, cateva minute apoi se duce si intreaba vecinii cine a adus pachetul. Dar toti dau din umeri .Uimit, Freeman, un om de 40 de ani ,inalt, cu fata brazdata de santuri fiinca de la vasta de 20 de ani tot pazeste anumite lucruri asta afectandu-i tenul, imbracat in costum si cu cravata neagra ,fosta costumatie de la serviciu ,nu stie cum sa reactioneze, urca in masina si porneste spre locul de unde apartine cipul de navigare. Dupa ce iese din orasul copilariei sale , unde au murit amandoi parintii, intr-un accident de masina, pecand avea 18 ani . Freeman intra in desert unde accelereaza la maxim lasand mult praf in urma lui.Conduce masina in marele pustiu de nisip pana ramane fara carburant. Freeman este la maxim 10 kilometri de locul unde este laboratorul . Nervos, iese din masina, da cu piciorul in ea si porneste la drum pe jos . In desert este acum seara , soarele sta sa adoarma. Freeman se grabeste pasul. In pustiu se aud sunete bizare, care par a fi a unor animale , urlete precum ,,grrr’’ ; ,,waaa’’ .Cineva ragea in desert, dar nu se intelege ce .Freeman crede ca sunt doar animele si merge in continuare. Dupa cateva ore bune de mers cu masina si pe jos , la 500m distanta este pestera unde este ascuns proiectul. In aceasta pestera, a unui mic munte, este proiectul secret . Freeman usurat merge usor spre intrare . 

Cand se apropie mai bine de intrare iese din ea un om batran, in costum albastru, cu o servieta in mana care ii facea cu mana. Freeman incepe sa fuga inspre intrare. Intra in pestera foarte larga dar nu vede nimic. Speriat se indreapta spre usa imensa, usa metalica din pestera, fiinca doar acolo este lumina, in rest domina intunericul. Usa este larg deschisa, nu este nici un gardian. Din cele 4 camere de supraveghere doar una merge. Freeman intra in interior si se imspaimanta. Coridorul din interior este plin de ramasite umane dar nu este sange deloc . Acel coridor lung se termina cu o usa, care se deschide automat. Freeman isi ia inima-n dinti si incepe sa mearga lent si sigur uimit de peisajul macabru. La jumatatea coridorului usa se deschide si din ea iese un om plin de sange cu ochii negri, care vine amenintator spre Freeman.Domnul agent scoate pistolul care ii ramasese de la serviciu si din patru gloante il pune la pamant. Se indreapta spre iesire, dar din desert se vad venind 1,2,3 apoi inca 10,20 , o multime de zombie. Usile incep sa se inchida , era inchiderea de urgenta.Prin acea inchidere toate usile se blocheaza in 60 de secunde de la pornire. Freeman incepe sa fuga repede spre usa care se deschide automat , si din graba scapa pistolul.Cu putin noroc intra in acea usa inainte sa se inchida de tot. Acum este la o mica intersectie de coridoare. Sunt toate usile inchise inafara de una singura care este rupta. Freeman sta 2 min si se uita in jur ,observa ca in intersectia coridoarelor predomina culoarea gri. Totul este gri. In plus sunt 4 lazi din lemn. lUna distrusa, una este langa perete, iar restul sunt sparte si sunt peste tot. Acele lazi fiind mic zid de aparare insa si el distrus . Freeman inainteaza foarte precaut inspre usa distrusa. In spatele usi , sunt computere si se vad ramasite umane si se aude un zgomot sinistru ,,grrraaa’’ Freeman incremeni. In fata este garantat un zombie.Se intoarse tresari. La un metru de el este batranul pe care l-a vazut in pestera. Fantoma trecu prin Freeman si prin lada de langa perete. El da repede la o parte lada si vede un grilaj de la sistemul de aerisire. Da cu piciorul si rupe grilajul apoi intra in el si merge fara oprire. Dupa 4 minute de mers sta cateva secunde sa se calmeze. 

Sta cu gandul la stafia vazuta. Acelui batran nu i se miscau ochii deloc si Freeman a observat ca arata fizic ca el . Dar nu putea sa stea acolo , ii este foame si este obosit si inspaimantat. Dupa cateva minute de mers prin bezna si prin frig, intr-un tunel ingust, in care abia se misca , Freeman vedea in fata lui o lumina. In fata lui este un alt grilaj , se uita in el si il vede pe cel care l-a dat afara , John Ace.Doctorul este in biroul lui, bine baricadat, vede Freeman, el da cu pumnul si in grilaj . Ace a facut ochii cat cestile de cafea si zice: 

- Freeman? 

- Da sefu , am adus ceva ce va apartine! raspunde scarbit Freeman, apoi ii arata cipul. 

- Cum dracu? esti hot? Freeman ii spune toata povestea doctorului care ii raspunde : 

-S-au intamplat multe lucruri de necrezut , te cred . 

- Acum ce facem , ce s-a intamplat mai exact? 

- Noi doream sa construim o masina de mers in timp si cipul pe care il ai stabilea coordonatele. Dupa ce am dat cipul ca disparut, l-am reconstruit, dar ceva nu a mers si pornind experimentul, un virus a intrat in lumea noastra. A fost de ajuns doar un microb sa infecteze 10 oameni apoi cei 10 pe alti 500. Acest virus are nevoie de sange sa traiasca: de asta procedeaza in doua feluri , ori il zgarie pe om, ori il omoara si ii suge sangele .Freeman raspunde aproape fara glas: 

- Ace, nu cumva si tu esti zgariat? Ace se uita la mana lui si raspunde: 

- Am fost chiar langa primii infectati , am luat sedative dar cu toate astea nu mai am mult de trait. Dar tu, Freeman, ne poti salva pe toti , trebuie sa te duci prin sistemul de aerisire la panoul principal , sa introduci codul de auto-distrugere care v-a distruge tot pe o distanta de 20 de km2. Zombie infectati nu au parcurs prea multa distanta , degeaba chem armata , vor fi mai multi infectati , eu nu pot sa ma misc de aici , picioarele imi sunt paralizate de virus. In timp ce spunea asta, Ace, un om de 65 de ani tot cu fata batrana si cu pielea de culoare maronie , ii cadeau si ultimii dinti . 

- Domnule , o voi face , nu aveti o arma ? 

- Nu am aici in birou, Freeman! Este drept, in camera in care sunt cei doi acum exista doar o usa blocata cu un dulap si un birou de scris plin cu acte. 

Ochii lui Ace incepu sa se de pe spate, Freeman se urca pe un teanc de foi , urca inapoi in tunel si continua sa mearga , panoul principal care este in capat. 

Dupa alte cateva minute de stres Freeman aude un zgomot din spate, Ace s-a zombificat si vine dupa el. Ajunge la ultimul grilaj. Jos nu e nimeni! Freeman da iara cu pumnul, dar de data asta incepe sa-i curga putin sange. Intra in cea mai mare camera pe care a vazut-o vreodata. Este in mijlocul ei un ecran imens cu sute de butoane Freeman observa si butonul de auto-distrugere il apasa , introduce codul si... stie ca nu mai are mult de train. Se uita in jur , in griul care domina sunt doar computere distruse si aruncate peste tot , oameni morti. Uitandu-se mai atent in jur langa acea camera era experimentul esuat. Mai avea 2 minute pana la explozie , mai avea timp .Freeman fuge la usa , insa in spatele lui venea Ace si inca vreo 10 zombie . Dupa ce trece de usa vede doar un fel de dulab imens cu o usa rotunda in el si cu 1000 de butoane diferite . Dar zombie erau la cateva secunde distanta de el. Freeman schimba cipul defect cu cel bun. In acest timp apare iar Fantoma de data asta cu un pistol in mana spunandu-i cu o voce groasa,, Freeman eu m-am distrat pe cinste ‘’ apoi dispare dar ii da pistolul in mana lui Freeman . La cativa metri se vad zombie , Freeman goleste cartusul pe ei apoi porneste masinaria si introduce coordonatele.Usa rotunda se lumina si Freeman intra pe ea fara a se uita in urma. 

Freeman se teleporteaza in fata casei sale dupa ce a plecat cu masina spre proiect. Dar de data asta, casa lui este intreaga , fix cum o stia el din copilarie . Dupa cateva zile apare in ziare stirea despre cipul pierdut inca nimeni nu a stiut ce s-a intamplat cu adevarat. Freeman acum isi poate continua viata , mai are destui bani , dupa ce a lucrat jumatate din viata . Totusi el noaptea inca viseaza urat , stie ca nu e complet om este pe jumatate inuman. 

ÎNVĂŢĂTORUL - CONSILIER AL CLASEI

Şcoala “Ion Creangă”Tg. Frumos

Înv. Mititelu Georgiana-Cristina

         I. Consiliere şcolară (psihologică) = „Proces prin care profesori calificaţi corespunzător, consilieri şi colaboratori din cadrul serviciilor psihologice şcolare îi informează pe elevi şi părinţi, dar şi pe profesori şi educatori despre problemele şcolarităţii: abateri, decizii de transfer, mutări, schimbări de cursuri, alegerea meseriei, a şcolii, dificultăţi în învăţare.”

Personalitatea consilierului educaţional

a) Consilierea şcolară- o atitudine

O componentă importantă a pregătirii cadrelor didactice pentru activitatea de consiliere şi orientare o constituie formarea unor atitudini specifice. Dintre aceste atitudini, cele mai importante sunt:

Empatia constă în capacitatea de „a percepe cadrul intern de referinţă al altuia cu toate componentele sale emoţionale <ca şi cum > ai fi cealaltă persoană, dar fără a pierde condiţia de <ca şi cum >.” (C. Rogers,1959) Capacitatea empatică se perfecţionează prin îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare verbală şi nonverbală. Sugestii în acest sens:

• Utilizarea foarte rară a întrebărilor închise, care creează dificultăţi în comunicare (ex. „De ce?”);

• Utilizarea întrebărilor deschise , care stimulează procesul comunicării (ex. „Ai putea povesti mai multe detalii despre acel eveniment ?”);

• Ascultarea interlocutorului sau a interlocutorilor;

• A nu moraliza interlocutorul;

• A nu-l întrerupe, a-l lăsa să-şi spună punctul său de vedere;

• Nu daţi sfaturi;

• Nu judecaţi sau criticaţi persoana, ci se discută comportamentele ei, oferind şi alternative viabile.

Acceptarea necondiţionată a unei persoane, chiar dacă nu eşti de acord cu valorile sale. Filosofia consilierii pleacă de la această abordare pozitivă a fiinţei umane, care poate să-şi îmbunătăţească aspectele sale mai puţin dezvoltate. Esenţa acestui mod de abordare ar putea fi sintetizat în afirmaţia: Calitatea gândurilor determină calitatea vieţii. Consilierul trebuie să-i ajute pe oameni să-şi contracareze gândirea negativă prin modalităţi de a le pozitiva:

Ø Să facem dintr-un punct slab un punct forte;

Ø Să nu ne complacem în postura de victimă;

ØSă avem grijă de noi înşine;

ØSă acordăm atenţie propriei noastre imagini;

ØSă evităm formulările negative;

ØSă folosim timpul prezent al verbelor;

Ø Să repetăm în minte noile gânduri pozitive;

ØSă începem chiar de azi;

Congruenţa este abilitatea prin care consilierul exprimă comportamental gândurile şi emoţiile sale.

Colaborarea este abilitatea consilierului de a implica întotdeauna persoana sau grupul de persoane (clasa de elevi) în deciziile de dezvoltare personală a acestora.

b) Abilităţi necesare în consiliere :

Comunicarea nonverbală are importanţă în a stabili un contact pozitiv cu clientul. Reguli :

• Stai cu faţa la client;

• Să ai o postură deschisă, neţinând mâinile şi picioarele încrucişate;

• Apleacă-te puţin spre client, arătând interesul tău pentru ceea ce spune;

• Stabileşte contactul vizual cu clientul, dar evită să-l fixezi cu privirea;

• Relaxează-te şi adoptă o postură naturală în relaţia cu clientul;

• Realizează o ascultare activă a problemelor clientului. Recomandări privindascultarea:

 Ascultarea să fie autentică (consilierul să nu fie distras de propriile gânduri);

ØAscultarea să nu realizeze judecăţi de valoare („e bine”, „acceptabil”);

ØConsilierul să nu filtreze informaţiile în funcţie de ceea ce crede el că este relevant pentru subiectul în cauză;

ØEvitarea etichetării;

ØAscultarea să nu se centreze doar pe canalul verbal, ci şi pe cele nonverbale şi paraverbale;

ØConsilierul să evite compătimirea (Se pot realiza exerciţii de ascultare activă).

Comunicarea verbală poate fi îmbunătăţită prin câteva modalităţi:

Reflectarea este abilitatea prin care consilierul îi comunică interlocutorului faptul că punctul său de vedere sau cadrul său de referinţă a fost înţeles. Ea presupune exprimarea de către consilier a perspectivei interlocutorului asupra problemei abordate. Principalele tehnici de reflectare sunt: reformularea, parafrazarea şi sintetizarea. Scopurile reflectării sunt: să-şi verifice propria percepţie asupra celor relatate de interlocutor; să-i comunice interlocutorului înţelegerea şi acceptarea necondiţionată; să obţină informaţii despre atitudinile, preocupările şi valorile interlocutorului; să stabilească o relaţie bazată pe

încredere.

Reformularea se referă la repetarea unor cuvinte sau expresii scurte din discursul interlocutorului. Ea reprezintă o tehnică utilă pentru iniţierea unor discuţii ulterioare şi asigură centrarea discuţiei pe un anumit subiect.

Parafraza se referă la reformularea a ceea ce ni se pare mesajul cheie din discursul interlocutorului. Sugestii în acest sens:

Evitaţi să definiţi problemele în locul interlocutorului;

Nu judecaţi, nu minimalizaţi, nu utilizaţi sarcasmul sau ironia;

Nu evaluaţi sau interpretaţi ceea ce a spus interlocutorul;

Fiţi sincer şi nu pretindeţi că aţi înţeles ceva, dacă de fapt nu aţi înţeles;

Menţineţi tonul vocii pentru comunica acceptarea.

Sintetizarea reprezintă o modalitate de a concentra într-o manieră organizată cele mai importante aspecte ale celor relatate de către interlocutor. Scopurile ei sunt: încheierea unei discuţii; stabilirea priorităţilor şi alternativelor de abordare a unei probleme; clarificarea pentru interlocutor a punctului său de vedere asupra alternativelor de rezolvare a problemelor sale; deschiderea unei noi etape a discuţiei pe tema respectivă, reamintind concluziile etapei anterioare.

Codul etic al consilierului

Problemele legate de etică au o importanţă deosebită în relaţia de consiliere şi există anumite standarde comune în această privinţă:

Respectul pentru client stă la baza activităţii de consiliere. Punctul de vedere central în consiliere îl constituie integritatea persoanei şi libertatea acestuia de a alege şi de a lua decizii. Consilierul nu trebuie să aibă o atitudine de superioritate.

Independenţa. Consilierul este neutru şi independent. El are în vedere numai interesele clientului şi nu alte interese.

Deschiderea. Consilierul va acorda atenţie cadrului şi circumstanţelor în care are loc activitatea de consiliere. Consilierul este deschis la o posibilă colaborare cu orice instituţie sau autoritate. În cazurile în care consilierul este obligat să transmită informaţii sau îndeplineşte funcţii care ar putea controla sau limita clientul, acestea trebuie făcute cunoscute celui consiliat.

Confidenţialitatea. Conţinutul şedinţelor de consiliere este confidenţial. Atunci când consilierul este obligat prin lege să dea informaţii despre client, el trebuie să-i ceară acestuia consimţământul.

Faptele în sine. Informaţiile oferite persoanei consiliate trebuie să fie corecte şi actuale.

II. Consilierea psihopedagogică în şcoală

1. Principii şi funcţii

Principiile :

Ø Elevul este acceptat ca persoană umană şi tratat în consecinţă;

Ø Consilierea este, în esenţă, o relaţie permisivă;

Ø Consilierea se bazează pe modul de a gândi împreună cu cel consiliat.

Funcţii :

Ø De apreciere / estimare a persoanelor consiliate;

Ø De coordonare, sub forma unor acţiuni sistematice ale celor implicaţi în consiliere;

Ø De evaluare, stabilind dacă progresele sunt rezultatul acţiunii de consiliere;

Ø De ameliorare a relaţiei educaţionale (cadru didactic-elevi, elevi-elevi, şcoală-familie, elevi-părinţi);

Ø De prevenire şi rezolvare a conflictelor posibile sau existente;

Ø De informare şi orientare şcolară şi profesională.

În lista tematică a acestor discipline opţionale amintim: managementul clasei de elevi, tehnici de învăţare eficientă, rezolvarea conflictelor în cadrul grupurilor şcolare, parteneriatul cu alţi factori educativi („Şcoala părinţilor”), consiliere şi orientare şcolară şi profesională, tulburări de comportament la diferite vârste, criza de originalitate la adolescenţi, filosofia pentru copii, comunicarea în cadrul grupului de elevi, gândire pozitivă, gândire critică, tehnici de negociere, managementul timpului, managementul stresului, educaţie globală, educaţie pentru sănătate, cum circulăm, educaţie interculturală, copii supradotaţi, copii cu dificultăţi de învăţare, inteligenţe multiple, dezvoltarea inteligenţei emoţionale,

cultivarea respectului de sine, forţa magică a gândului etc.

Decizia privind conţinutul orelor de consiliere şi orientare aparţine consiliului de administraţie al şcolii. Acolo unde nu există deocamdată specialişti în acest sens, opţionalele aparţinând acestei arii vor fi susţinute de către cadrele didactice abilitate în această problematică, care pot lucra şi în echipă cu alţi colegi. Această arie curriculară pune accentul pe următoarele aspecte :

Ø Facilitatea participării la viaţa socială a clasei, a şcolii şi a comunităţii locale;

ØDezvoltarea unor strategii personale de evitare a eşecului şcolar;

ØFamiliarizarea cu fişele post ale unor familii ocupaţionale;

Ø Formarea atitudinilor de acceptare a schimbărilor din mediul social, economic, cultural şi politic în care absolventul îşi va desfăşura activitatea;

Ø Participarea motivată la iniţierea şi la derularea propriului traseu de învăţare. În cadrul ariei curriculare consiliere şi orientare se pot iniţia mai multe tipuri de activităţi:

A. Activităţi de protejare a copilului de influenţele nocive exercitate de anumiţi factori din mediul înconjurător al copilului:

a) activităţi de identificare a acestor factori

Ø factori de mediu fizic (condiţii nefavorabile de locuit, de alimentaţie, de pregătire);

Ø factori de ordin familial (atmosfera din familie, relaţiile dintre membrii ei, relaţiile cu copilul);

Ø factori de ordin social ( persoane din anturajul familiei, grupul de prieteni al copilului);

b) activităţi de analiză a valorii acestor factori

• atitudinea elevului faţă de realitatea înconjurătoare;

• formularea, pe această bază, a unor direcţii de acţiune educaţională;

c) activităţi de îndepărtare a acestor factori nocivi pentru educarea şi formarea elevului

Ø ameliorarea condiţiilor de mediu;

Ø ameliorarea atmosferei şi a relaţiilor familiale;

B. Activităţi de corecţie a unor caracteristici negative sau nerealizate în structura psihologică a copilului .

           Analiza SWOT este de fapt o tehnică prin care se pot identifica punctele tari şi slabe şi se pot examina oportunităţile şi ameninţările unui proiect, ale unei acţiuni sau ale unei persoane şi poate fi utiliză ca element de realizare a bilanţului.

          În general, exista două moduri în care poate fi utilizată o analiza SWOT: în scopuri profesionale sau personale. În scop personal, analiza SWOT poate fi utilizată pentru a monitoriza cariera unei persoane, notând abilităţile şi problemele pe care aceasta le are. În context profesional, analiza SWOT poate fi utilizată pentru a măsura profitabilitatea unei afaceri sau unui proiect.

Strenghts - Punctele tari ·   experienţa didactică ·   pregătirea profesională ·   seriozitatea ·   jovialitatea ·   gama largă de disponibilităţi şi abilităţi ·   deschiderea către nou ·   dragostea pentru copii şi meseria de învăţător ·   răbdarea şi calmul ·   schema orară ·   prestigiul	Weaknesses - Punctele slabe lipsa pregătirii de specialitate relaţiile reci cu o parte din colegi încrederea în oameni înaintarea în vârstă lejeritatea şi superficialitatea cu care tratez unele ameninţări
Opportunities – Oportunităţi ·   noutăţile în domeniu ·   diferite forme de perfecţionare ·   colaborarea cu soţia – învăţătoare şi ea ·   relaţiile de parteneriat cu autorităţile şi comunitatea locală ·   aderarea ţării la U.E. ·   implementarea SEI în şcoală ·   proiectele educaţionale	Threats – Ameninţări transformările sociale permanente plecarea părinţilor în străinătate scăderea populaţiei şcolare scăderea interesului faţă de învăţătură restrângerile de activitate nivelul de salarizare rutina