ÎNVĂŢĂTORUL - CONSILIER AL CLASEI

Şcoala “Ion Creangă”Tg. Frumos

Înv. Mititelu Georgiana-Cristina

         I. Consiliere şcolară (psihologică) = „Proces prin care profesori calificaţi corespunzător, consilieri şi colaboratori din cadrul serviciilor psihologice şcolare îi informează pe elevi şi părinţi, dar şi pe profesori şi educatori despre problemele şcolarităţii: abateri, decizii de transfer, mutări, schimbări de cursuri, alegerea meseriei, a şcolii, dificultăţi în învăţare.”

Personalitatea consilierului educaţional

a) Consilierea şcolară- o atitudine

O componentă importantă a pregătirii cadrelor didactice pentru activitatea de consiliere şi orientare o constituie formarea unor atitudini specifice. Dintre aceste atitudini, cele mai importante sunt:

Empatia constă în capacitatea de „a percepe cadrul intern de referinţă al altuia cu toate componentele sale emoţionale <ca şi cum > ai fi cealaltă persoană, dar fără a pierde condiţia de <ca şi cum >.” (C. Rogers,1959) Capacitatea empatică se perfecţionează prin îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare verbală şi nonverbală. Sugestii în acest sens:

• Utilizarea foarte rară a întrebărilor închise, care creează dificultăţi în comunicare (ex. „De ce?”);

• Utilizarea întrebărilor deschise , care stimulează procesul comunicării (ex. „Ai putea povesti mai multe detalii despre acel eveniment ?”);

• Ascultarea interlocutorului sau a interlocutorilor;

• A nu moraliza interlocutorul;

• A nu-l întrerupe, a-l lăsa să-şi spună punctul său de vedere;

• Nu daţi sfaturi;

• Nu judecaţi sau criticaţi persoana, ci se discută comportamentele ei, oferind şi alternative viabile.

Acceptarea necondiţionată a unei persoane, chiar dacă nu eşti de acord cu valorile sale. Filosofia consilierii pleacă de la această abordare pozitivă a fiinţei umane, care poate să-şi îmbunătăţească aspectele sale mai puţin dezvoltate. Esenţa acestui mod de abordare ar putea fi sintetizat în afirmaţia: Calitatea gândurilor determină calitatea vieţii. Consilierul trebuie să-i ajute pe oameni să-şi contracareze gândirea negativă prin modalităţi de a le pozitiva:

Ø Să facem dintr-un punct slab un punct forte;

Ø Să nu ne complacem în postura de victimă;

ØSă avem grijă de noi înşine;

ØSă acordăm atenţie propriei noastre imagini;

ØSă evităm formulările negative;

ØSă folosim timpul prezent al verbelor;

Ø Să repetăm în minte noile gânduri pozitive;

ØSă începem chiar de azi;

Congruenţa este abilitatea prin care consilierul exprimă comportamental gândurile şi emoţiile sale.

Colaborarea este abilitatea consilierului de a implica întotdeauna persoana sau grupul de persoane (clasa de elevi) în deciziile de dezvoltare personală a acestora.

b) Abilităţi necesare în consiliere :

Comunicarea nonverbală are importanţă în a stabili un contact pozitiv cu clientul. Reguli :

• Stai cu faţa la client;

• Să ai o postură deschisă, neţinând mâinile şi picioarele încrucişate;

• Apleacă-te puţin spre client, arătând interesul tău pentru ceea ce spune;

• Stabileşte contactul vizual cu clientul, dar evită să-l fixezi cu privirea;

• Relaxează-te şi adoptă o postură naturală în relaţia cu clientul;

• Realizează o ascultare activă a problemelor clientului. Recomandări privindascultarea:

 Ascultarea să fie autentică (consilierul să nu fie distras de propriile gânduri);

ØAscultarea să nu realizeze judecăţi de valoare („e bine”, „acceptabil”);

ØConsilierul să nu filtreze informaţiile în funcţie de ceea ce crede el că este relevant pentru subiectul în cauză;

ØEvitarea etichetării;

ØAscultarea să nu se centreze doar pe canalul verbal, ci şi pe cele nonverbale şi paraverbale;

ØConsilierul să evite compătimirea (Se pot realiza exerciţii de ascultare activă).

Comunicarea verbală poate fi îmbunătăţită prin câteva modalităţi:

Reflectarea este abilitatea prin care consilierul îi comunică interlocutorului faptul că punctul său de vedere sau cadrul său de referinţă a fost înţeles. Ea presupune exprimarea de către consilier a perspectivei interlocutorului asupra problemei abordate. Principalele tehnici de reflectare sunt: reformularea, parafrazarea şi sintetizarea. Scopurile reflectării sunt: să-şi verifice propria percepţie asupra celor relatate de interlocutor; să-i comunice interlocutorului înţelegerea şi acceptarea necondiţionată; să obţină informaţii despre atitudinile, preocupările şi valorile interlocutorului; să stabilească o relaţie bazată pe

încredere.

Reformularea se referă la repetarea unor cuvinte sau expresii scurte din discursul interlocutorului. Ea reprezintă o tehnică utilă pentru iniţierea unor discuţii ulterioare şi asigură centrarea discuţiei pe un anumit subiect.

Parafraza se referă la reformularea a ceea ce ni se pare mesajul cheie din discursul interlocutorului. Sugestii în acest sens:

Evitaţi să definiţi problemele în locul interlocutorului;

Nu judecaţi, nu minimalizaţi, nu utilizaţi sarcasmul sau ironia;

Nu evaluaţi sau interpretaţi ceea ce a spus interlocutorul;

Fiţi sincer şi nu pretindeţi că aţi înţeles ceva, dacă de fapt nu aţi înţeles;

Menţineţi tonul vocii pentru comunica acceptarea.

Sintetizarea reprezintă o modalitate de a concentra într-o manieră organizată cele mai importante aspecte ale celor relatate de către interlocutor. Scopurile ei sunt: încheierea unei discuţii; stabilirea priorităţilor şi alternativelor de abordare a unei probleme; clarificarea pentru interlocutor a punctului său de vedere asupra alternativelor de rezolvare a problemelor sale; deschiderea unei noi etape a discuţiei pe tema respectivă, reamintind concluziile etapei anterioare.

Codul etic al consilierului

Problemele legate de etică au o importanţă deosebită în relaţia de consiliere şi există anumite standarde comune în această privinţă:

Respectul pentru client stă la baza activităţii de consiliere. Punctul de vedere central în consiliere îl constituie integritatea persoanei şi libertatea acestuia de a alege şi de a lua decizii. Consilierul nu trebuie să aibă o atitudine de superioritate.

Independenţa. Consilierul este neutru şi independent. El are în vedere numai interesele clientului şi nu alte interese.

Deschiderea. Consilierul va acorda atenţie cadrului şi circumstanţelor în care are loc activitatea de consiliere. Consilierul este deschis la o posibilă colaborare cu orice instituţie sau autoritate. În cazurile în care consilierul este obligat să transmită informaţii sau îndeplineşte funcţii care ar putea controla sau limita clientul, acestea trebuie făcute cunoscute celui consiliat.

Confidenţialitatea. Conţinutul şedinţelor de consiliere este confidenţial. Atunci când consilierul este obligat prin lege să dea informaţii despre client, el trebuie să-i ceară acestuia consimţământul.

Faptele în sine. Informaţiile oferite persoanei consiliate trebuie să fie corecte şi actuale.

II. Consilierea psihopedagogică în şcoală

1. Principii şi funcţii

Principiile :

Ø Elevul este acceptat ca persoană umană şi tratat în consecinţă;

Ø Consilierea este, în esenţă, o relaţie permisivă;

Ø Consilierea se bazează pe modul de a gândi împreună cu cel consiliat.

Funcţii :

Ø De apreciere / estimare a persoanelor consiliate;

Ø De coordonare, sub forma unor acţiuni sistematice ale celor implicaţi în consiliere;

Ø De evaluare, stabilind dacă progresele sunt rezultatul acţiunii de consiliere;

Ø De ameliorare a relaţiei educaţionale (cadru didactic-elevi, elevi-elevi, şcoală-familie, elevi-părinţi);

Ø De prevenire şi rezolvare a conflictelor posibile sau existente;

Ø De informare şi orientare şcolară şi profesională.

În lista tematică a acestor discipline opţionale amintim: managementul clasei de elevi, tehnici de învăţare eficientă, rezolvarea conflictelor în cadrul grupurilor şcolare, parteneriatul cu alţi factori educativi („Şcoala părinţilor”), consiliere şi orientare şcolară şi profesională, tulburări de comportament la diferite vârste, criza de originalitate la adolescenţi, filosofia pentru copii, comunicarea în cadrul grupului de elevi, gândire pozitivă, gândire critică, tehnici de negociere, managementul timpului, managementul stresului, educaţie globală, educaţie pentru sănătate, cum circulăm, educaţie interculturală, copii supradotaţi, copii cu dificultăţi de învăţare, inteligenţe multiple, dezvoltarea inteligenţei emoţionale,

cultivarea respectului de sine, forţa magică a gândului etc.

Decizia privind conţinutul orelor de consiliere şi orientare aparţine consiliului de administraţie al şcolii. Acolo unde nu există deocamdată specialişti în acest sens, opţionalele aparţinând acestei arii vor fi susţinute de către cadrele didactice abilitate în această problematică, care pot lucra şi în echipă cu alţi colegi. Această arie curriculară pune accentul pe următoarele aspecte :

Ø Facilitatea participării la viaţa socială a clasei, a şcolii şi a comunităţii locale;

ØDezvoltarea unor strategii personale de evitare a eşecului şcolar;

ØFamiliarizarea cu fişele post ale unor familii ocupaţionale;

Ø Formarea atitudinilor de acceptare a schimbărilor din mediul social, economic, cultural şi politic în care absolventul îşi va desfăşura activitatea;

Ø Participarea motivată la iniţierea şi la derularea propriului traseu de învăţare. În cadrul ariei curriculare consiliere şi orientare se pot iniţia mai multe tipuri de activităţi:

A. Activităţi de protejare a copilului de influenţele nocive exercitate de anumiţi factori din mediul înconjurător al copilului:

a) activităţi de identificare a acestor factori

Ø factori de mediu fizic (condiţii nefavorabile de locuit, de alimentaţie, de pregătire);

Ø factori de ordin familial (atmosfera din familie, relaţiile dintre membrii ei, relaţiile cu copilul);

Ø factori de ordin social ( persoane din anturajul familiei, grupul de prieteni al copilului);

b) activităţi de analiză a valorii acestor factori

• atitudinea elevului faţă de realitatea înconjurătoare;

• formularea, pe această bază, a unor direcţii de acţiune educaţională;

c) activităţi de îndepărtare a acestor factori nocivi pentru educarea şi formarea elevului

Ø ameliorarea condiţiilor de mediu;

Ø ameliorarea atmosferei şi a relaţiilor familiale;

B. Activităţi de corecţie a unor caracteristici negative sau nerealizate în structura psihologică a copilului .

           Analiza SWOT este de fapt o tehnică prin care se pot identifica punctele tari şi slabe şi se pot examina oportunităţile şi ameninţările unui proiect, ale unei acţiuni sau ale unei persoane şi poate fi utiliză ca element de realizare a bilanţului.

          În general, exista două moduri în care poate fi utilizată o analiza SWOT: în scopuri profesionale sau personale. În scop personal, analiza SWOT poate fi utilizată pentru a monitoriza cariera unei persoane, notând abilităţile şi problemele pe care aceasta le are. În context profesional, analiza SWOT poate fi utilizată pentru a măsura profitabilitatea unei afaceri sau unui proiect.

Strenghts - Punctele tari ·   experienţa didactică ·   pregătirea profesională ·   seriozitatea ·   jovialitatea ·   gama largă de disponibilităţi şi abilităţi ·   deschiderea către nou ·   dragostea pentru copii şi meseria de învăţător ·   răbdarea şi calmul ·   schema orară ·   prestigiul	Weaknesses - Punctele slabe lipsa pregătirii de specialitate relaţiile reci cu o parte din colegi încrederea în oameni înaintarea în vârstă lejeritatea şi superficialitatea cu care tratez unele ameninţări
Opportunities – Oportunităţi ·   noutăţile în domeniu ·   diferite forme de perfecţionare ·   colaborarea cu soţia – învăţătoare şi ea ·   relaţiile de parteneriat cu autorităţile şi comunitatea locală ·   aderarea ţării la U.E. ·   implementarea SEI în şcoală ·   proiectele educaţionale	Threats – Ameninţări transformările sociale permanente plecarea părinţilor în străinătate scăderea populaţiei şcolare scăderea interesului faţă de învăţătură restrângerile de activitate nivelul de salarizare rutina