Efectele televiziunii asupra minţii umane

înv. Mititelu Georgiana-Cristina

Școala ”Ion Creangă” Târgu-Frumos

            Televizorul  induce  grave  efecte  asupra  climatului  afectiv  al  familiei şi  mai  departe  asupra  unei  bune  dezvoltări  a copilului. Se  poate  spune  că  televizorul  suspendă  cea  mai  importantă  funcţie  a  familiei : de  suport  emoţional  şi  moral  în   buna  dezvoltare  a  copilului.Valorile  sunt  însuţite  cu  precădere  în  familie  şi  şcoală, pe  când anti-valorile  sunt  însuşite  în  mare  parte  din  emisiunile  televiziunilor.

          Familia  are  un  rol  decisiv în  promovarea   respectului, şcoala  în  promovarea  învăţăturii, competiţiei, iar   televiziunea  în  promovarea  minciunii. Vizionarea  TV  nu  nu  este un  simplu  obicei  sau  doar  un  mijloc  de  informare.Prin  caracteristicile  şi  periodicitatea  experienţei,privitul  la  televizor  influenţează  în  mod  definitoriu  viaţa  copiilor.  Aceştia  ajung  să  gândească, să  se  comporte, să  se  îmbrace  după  cum  le  sugerează  televiziunea. Cercetătorii  au  descoperit  faptul  că  acei  copii care  din  primii  ani  de  viaţă au  petrecut  o  parte  semnificativă  din  timpul  fiecărei  zile  în  faţa  micului  ecran   riscă să  aibă  un  creier  diferit  dezvoltat  faţă  de  cei  din  generaţiile  anterioare.

              Modificările  sunt  proporţionale  cu  timpul  dedicat  vizionării,  depinzând  însă  şi  de  alţi  factori  educaţionali  şi  de  mediu. Părinţii  , observând  copiii  că  nu  se  pot  concentra  cu  atenţie  nu-şi  dau  seama că  unele  reţele  neuronale   nu  s-au  dezvoltat  normal. Deficienţele  încep  să  devină  vizibile  începând  cu  clasele  primare, când  procesul  de  învăţare    solicită  prezenţa  unor  abilităţă  de  ordin  superior. În  cazul  în  care  copiii  nu  sunt  puşi  să  facă  nimic, fiind  permanent  protejaţi, şi  când  nu  se  iau  în  considerare  dificultăţile   întâmpinate  de  aceştia  în  procesul  de  învăţământ , în  citit, în  scriere, în  folosirea  limbii, atunci  incapacităţile  mentale  vor  trece  neobservate, putându-se  conserva  şi  extinde  în  mod  necontrolat.

        Afecţiunile   pe  care  vizionarea  TV  , jocurile  pe  calculator  şi  internetul   le  produc, se  remarcă  uşor  la  copii  în  dificultăţile  pe  care  aceştia  le  întâmpină  în  concentrarea  cu  atenţie, şi  în  susţinerea  motivaţiei  pentru  urmărirea  unei  activităţi   oarecare, în  controlul  emoţiilor şi comportamentului. Iniţiativa, creativitatea, curioziotatea, discernământul  şi  judecata  sunt  alterate  în  mod  semnificativ.

         Auzind  că  un  mediu  bogat  în  stimuli   favorizează  creşterea  normală  a  creierului , mulţi  părinţi  decoreză  exagerat  camera  copilului : culori    şi  obiecte stridente, multă muzică, TV, sau  alte  provocări  care  să-i  stimuleze. Acestea  nu  numai că  nu  îi   stimulează,  dar  pot  inhiba  mintea  copilul  şi  nu-l   ajută  să-şi  dezvolte  imaginaţia  şi  interesul.

            Cercetările  arată  că mediul  în  care  trăieşte  copilul  nu  trebuie  să  fie  unul  agitat, construit artificial, ci  unul   liniştit. Trebuie  avut  în  vedere  faptul  că  pentru  buna  dezvoltare  a  creierului  este  importantă  nu  numai  activitatea exterioară, ci  şi   intensitatea  proceselor  exterioare, reflexive, vorbirea  copilului  despre  lumea care-l  înconjoară.

      Părinţii  constituie  cea  mai  bună  călăuză  pe  care  copilul  o  poate  avea  pentru  a  înţelege  lumea  înconjurătoare  şi  pentru  a-şi  dezvolta  mintea. Dialogul  cu  aceştia, rostit  clar, cu  înţeles, cu  răbdare  şi  dragoste  de  către  părinţi, ocupă  un rol  important  în  viaţa  copilului. În  faţa  televizorului, copilul  nu  are  parte  de  experienţa  obişnuită  a  limbajului, de  dialog  şi  gândire  pe  care  părinţii  sau  bunicii  le-o  pot  oferi.  Copiii  se  obişnuiesc  la  televizor  să  nu  mai  dorească  să  înţeleagă   ce  se  întâmplă   în  lumea  care-i  înconjoară, se  mulţumesc  doar  cu  senzaţiile.  Copilul  trebuie  să  se  implice  activ  în  diferite   jocuri, folosindu-şi  imaginaţia  şi  interacţionând  cu  alţi  copii.

      Copiii  nu  numai   că  citesc   mai  puţin  decât   cei  din  alte  generaţii,  dar  se  şi  dovedesc  incapabili  de  a  înţelege  un  material  simplu,  a  lega   cuvintele  în   frază   construind  înţelesul, a-şi  aminti   sau  aplica  tot  ceea  ce  au  citit.

Deoarece  este  mai  provocator,  mai relaxant,  nu  pretinde  nici un  efort  ,  televizorul  este  preferat  de  copii. Obişnuinţa  de  a  citi  a  fost  substituită cu  vizionarea TV  . Mulţi  se  uită  la  televizor  mai   mult  decât  citesc. Tot  mai  mulţi  copii  nu  reuşesc să-şi  însuşească  mecanismul  lecturii,  să  înţeleagă  foarte  bine  ceea  ce  citesc.

         Copii  care  urmăresc  foarte mult   emisiunile  TV  au  deasemenea  probleme  de  atenţie  şi  sunt  confruntaţi  cu  hiperactivitatea, nu  se pot  concentra  cu  atenţie şi  comunică deficitar  atât  oral cât şi  în scris.

          Televiziunea  este  un  mediu  care nu  numai  că  nu  favorizează,  dar  şi  inhibă  învăţarea.Părinţii  socotesc  util  televizorul,  deoarece ,,îi  învaţă”  şi  lucruri  bune  pe  copii.  Părerile  acestea sunt  justificate, dat  fiind  faptul  că  nu  se  cunoaşte  în  adevăratul  sens  ce  este învăţarea şi  modalitatea   reală   în  care  televiziunea  influenţează   gândirea  şi  comportamentul  uman.

Bibliografie : Virgiliu  Gheorghe, ,,Efectele  televiziunii  asupra  minţii  umane 

                           şi  despre  creşterea  copiilor  în  ziua  de  azi”, Bucureşti, 2005