IMPORTANŢA PĂSTRĂRII ŞI TRANSMITERII TRADIŢIILOR POPULARE ÎN ACTIVITĂŢILE CU COPIII DE VÂRSTĂ ŞCOLARĂ ŞI PREŞCOLARĂ

                                                                        Prof.înv.preșcolar Sofa Anica

                        Înv. Sofa Ioan

                                                        Școala cu clasele I – VIII„Octav Băncilă”

                                                                                            Corni / Botoșani         

„Creaţiile folclorice sunt „pietre scumpe” în sânul poporului” V.Alecsandri

          Cultura este un sistem-instrument prin care o persoană este pusă într-o situaţie favorabilă pentru a confrunta problemele specifice implicate de satisfacerea nevoilor.

Sistemul socio-cultural al organizaţiilor va reflecta sau va trebui să reflecte aspiraţia membrilor pentru satisfacerea nevoilor prin muncă şi participarea la viaţa organizaţională.

          Nici un popor nu poate exista fără comunicare,fără schimb de valori.Valorile fiecărui neam vin din vechime,îl individualizează şi îl caracterizează.

          Pentru a şti cine este,copilul trebuie să înveţe cine au fost strămoşii lui,căpătând astfel sentimentul de apartenenţă la colectivitatea naţională.

          Satul românesc este izvorul sensibilităţii şi spiritualităţii româneşti,de aceea el nu trebuie să fie uitat.El trebuie să trăiască cu obiceiurile şi datinile sale,cu ocupaţiile şi portul oamenilor săi.

          Arta noastră populară,manifestată sub toate aspectele ei,prezintă o bogăţie nepreţuită de comori pentru toţi cei care-şi iubesc patria şi neamul.Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important în viaţa poporului,continuând cu frumoasele costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări şi terminând cu dansurile,cântecele şi strigăturile nelipsite la aceste datini,izvorul lor este nesecat pentru acela care încearcă să le cunoască şi să le adune pentru a le dărui din nou,după cum spune şi Anton Pann:

„De la lume adunate ,

Şi-napoi la lume date.”

          Zona Moldovei se înfăţişează ca un areal unitar de manifestări tradiţionale,unele dintre ele fiind caracteristice tuturor regiunilor locuite de români.Copiii trebuie educaţi pentru a deveni păstrători ai acestor nestemate,eventual chiar descoperitori de tradiţii noi.

          Baladele,cântecele,doinele,şezătorile,arta ceramică,tesăturile populare,împletiturile din nuiele,portul popular şi nu în ultimul rând dansurile populare alcătuiesc un inestimabil patrimoniu spiritual al Bucovinei.

          În folclorul nostru trebuie să ţinem seama de fondul cultural-istoric pe care aceste obiceiuri s-au dezvoltat devenind obiceiuri româneşti.

          Una dintre caracteristicile importante ale obiceiurilor populare este ambiguitatea lor,pendularea în ceea ce am putea numi serios şi ceea ce am putea numi săgalnic.

          Ambiguităţii obiceiurilor i se adaugă un alt element important şi anume pluralitatea de limbaje prin care se realizează.La realizarea unui scenariu contribuie limbajul verbal,muzical,coregrafic,gestic.etc.Dar şi sub aspect estetic,diferenţele esenţiale apar între posibilitîţile de expresie a obiceiurilor şi cele ale spectacolului.

          Copiii trebuie îndrumaţi să-şi îndrepte atenţia spre fondul străbun de valori artistice şi documentare pentru a-l iubi,a-l aprofunda şi a-l răsplăti.Noi cadrele didactice trebuie să-i îndrumăm în acest sens,să trezim în sufletul copiilor sentimente de adâncă dragoste,de admiraţie şi de mândrie faţă de zona geografică în care s-a născut.

          Dansurile populare,constituie un mijloc complex de educare a copiilor în spiritul dragostei faţă comorile populare,de valorile artistice ale poporului .

          HORA-este cunoscută pe tot teritoriul ţării noastre,fiind un joc specific românesc.Are însă particularităţile ei în diferite zone ale ţării.

          În Moldova,hora este lentă,uneori apăsată şi se desfăşoară pe baza unui dialog ce se poartă printre strigături între flăcăii de pe marginea horei şi cel ce este cu perechea sa la mijloc.Strigăturile sunt rostite în ritmul dansului şi dau mai multă vioiciune,tinereţe şi frumuseţe horei.Din horă,în Moldova se trece în jocul de doi.Dacă hora este domoală,jocul de doi,specific moldovenilor este vioi,apăsat,simbolizând freamătul codrilor.Zbuciumate şi apăsate sunt şi jocurile de mână în grupe:Brâul,Bătuta,dar şi cei de doi:Coasa,Ciobanşul,etc.

                   Este momentul să specificăm faptul că sărbătorile de iarnă au constituit şi vor constitui prilej de adâncă trăire sufletească pentru toată populaţia acestui ţinut binecuvântat din totdeauna.

          Emoţiile copiilor îşi spun cuvântul încă de la sărbătoarea Sfântului Nicolai-Moşul cerându-le copiilor cuminţenie,ascultare,înţelepciune pentru a le pune în ghetuţe curate,îngrijite de ei,daruri.

          În întreg judeţul Botoşani,în învăţământul primar și preprimar există tradiţia ca în fiecare an să se organizeze serbarea pomului de iarnă.

          Împodobirea pomului este un prilej de lucruri pentru micuții şi părinţii acestora .Podoabele sunt lucrate de către copii  împreună cu educatoarea/învățătorul  în cadrul activităţilor practice şi a centrului de interes-artă.Împodobirea bradului dezvoltă la copii gustul estetic,astfel că fiecare doreşte ca podoabele sale să fie cât mai frumos aranjate.Bradul simbolizează viaţă lungă,tânără,sănătoasă,iar podoabele lui dorinţa omului pentru bunăstare şi frumuseţe.Faza pregătitoare pentru serbarea pomului de iarnă şi venirea lui Moş Crăciun cu daruri este la fel de emoţionantă ca şi desfăşurarea în sine.Interesul copiilor pentru repertorii,pentru vestimentaţia adecvată,pentru obiectele pe care le vor folosi este mare.

          Obiceiurile pe care le folosim în învăţământul preşcolar/școlar  botoşnean,sunt:”Colindatul”,”pluguşorul”,”sorcova”,”steaua”,”jocul caprei”,”jocul ursului”,”jocul căluţilor” şi nelipsitele dansuri populare.

          La colindă  participă toţi copiii din grupă,acestea sunt creaţii ale poporului,păstrate de secole şi milenii,aduc din adâncul vremurilor-mărturia de credinţă a unui neam creştin.

          La  „jocul caprei” este mascat un copil în capră-îmbrăcat într-un cojoc întors pe dos,împodobit cu fel de fel panglici colorate şi mărgele,iar masca este din lemn sau hârtie.Copilul mascat execută diferite mişcări,pe cântec,iar ceilalţi copii din grupă recită versuri specifice obiceiului.La fel ca „jocul cu capra” se desfăşoară şi „jocul ursului”,numai că aici pot participa mai mulţi copii mascaţi.

          „Pluguşorul”-obicei foarte iubit de cei mici,este însuşit cu uşurinţă.Un copil spune textul vestind sosirea Anului Nou cu clopoţelul,iar la îndemnul:”Ia mai mânaţi,măi!”,toţi strigă:”Hăi-hăi!”,se urează belşug,sănătate,etc.

          La jocul „căluţilor participă numai băieţi,toţi îmbrăcaţi în costume naţionale,care dansează „pe cântec”,căluţul confecţionat şi împodobit după specificul zonei (motocei,cordele,clopoţei).

          Sorcova şi steaua este specifică atât băieţilor cât şi fetelor,care recită textele specifice acestor obiceiuri,însoţiţi de sorcovă (floare,crenguţă de brad,o împletitură de flori din hârtie) şi stea.

          Aceste obiceiuri le desfăşurăm la serbările pomului de iarnă în prezenţa lui Moş Crăciun,al părinţilor şi invitaţilor,dar unele dintre ele sunt desfăşurate şi individual,deoarece sunt cunoscute şi nu lipsesc din nici o familie din Moldova.

          Printre serbările desfăşurate –educatorul îl învaţă pe copil rostul intonaţiei,al vestimentaţiei,al mişcărilor cerute de text,îl ajută să desprindă mesajul,fapt ce le trezeşte copiilor atât mândria de a fi purtătorii mesajelor străbunilor,cât şi responsabilitatea că ei trebuie să transmită mai departe aceste tradiţii.

          Noi,educatorii trebuie să „sădim” încă din fragedă copilărie,în sufletele copiilor dragostea pentru folclor,dans popular,cântec popular,pentru tot ceea ce au creat strămoşii noştri.

          BIBLIOGRAFIE:

·         „Educaţia pentru gândirea creatoare”-Editura Alfa,Piatra Neamţ,2003

·         Artur Gorovei „Literatura populară”-Editura Minerva,Bucureşti,1985

·         Virginia Bârleanu-„Culegere de folclor”-Editura Geea,Botoşani,2001

·         „Valori şi tradiţii româneşti”-Editura Pim,Iaşi,2006