OBICEIURI ŞI TRADIŢII
DE
SFÂNTUL NICOLAE, DE
BOBOTEAZĂ ŞI DE SFÂNTUL IOAN
Sărbătorile de iarnă încep pe 15 noiembrie şi se
termină pe 7 ianuarie. Este cea mai bogată perioadă în obiceiuri şi
tradiţii-diferite de la o zonă geografică la alta-care au în centru marile
sărbători creştine. Reperele sunt începutul postului, Sfântul Nicolae, Crăciunul,
Anul Nou, Boboteaza şi Sfântul Ioan Botezătorul. Postul Crăciunului este,
paradoxal, un post de bucurie având în vedere că urmează perioada luminoasă a
Naşterii Mântuitorului. De aceea este un post mai uşor, cu dezlegare la peşte
sâmbăta, duminica şi la sărbătorile mai importante. În postul Crăciunului, în
comunităţile româneşti se fac pregătiri din punct de vedere al gospodăriei cât
şi în ceea ce priveşte obiceiurile. Până pe la jumătatea secolului trecut,
postul Crăciunului era perioada şezătorilor. Nopţile lungi ofereau destul timp
şi pentru somn dar şi pentru lucrul de mână şi pentru distracţii. La şezători
se cunoşteau fetele cu flăcăii. Cei care se hotărau să întemeieze o familie,
după Bobotează, făceau nunta. Din păcate aceste vremuri sunt apuse pentru
totdeauna.
SFÂNTUL NICOLAE
Moş Nicolae este sfântul care împarte daruri copiilor,
care ajută văduvele şi orfanii. Tot el are grijă ca fetele sărace să se mărite.
Sfântul Nicolae este ajutorul corăbierilor şi al soldaţilor. Sfântul Nicolae
aduce iarna (îşi scutură barba). Dacă nu e zăpadă, înseamnă că sfântul a
întinerit. Bătrânii ştiutori, funcţie de cum era vremea în ziua de 6 decembrie,
prevesteau lungimea iernii. În această zi se pun crenguţe de măr în apă. Dacă
până la Anul Nou înfloresc, anul va fi roditor. La Anul Nou aceste crenguţe
deveneau sorcove. După Sfântul Nicolae urmează solstiţiul de iarnă. Bătrânii
spuneau că acest sfânt alungă soarele ca să răsară cât mai la est. Asta se
întâmplă până la Sfântul Toader care împinge soarele înapoi spre sud. Sfântul
Nicolae păzeşte partea de sud a cerului, iar Sfântul Toader partea de nord
pentru ca soarele să nu fugă din cauza răutăţilor pe care le vede pe pământ. Se
mai spune că atunci când se apropie de Sfântul Toader, soarele îşi ia cu el 9
babe şi aduce ninsori care să-i asigure sprijinul în trecerea nevăzută. Dar
Sfântul Toader are şi el 9 cai şi fugăreşte soarele înapoi. Bătrânii mai spuneau că totuşi soarele va scăpa
pe partea Sfântului Nicolae (care este mai bătrân) dar atunci va fi sfârşitul
lumii.
De Sfântul Nicolae colindătorii încep repetiţiile. Nu
încep mai devreme pentru că vremea colindelor este între Sfântul Nicolae şi
Sfântul Ioan Botezătorul. Colindele se
cântau şi de Sfântul Nicolae dar, cu timpul, atenţia a fost concentrată pe
Naşterea Mântuitorului. Copiii au emoţii
în dimineaţa acestui sfânt. Oare ce le
va aduce moşul? Nuieluşe sau daruri? În ultimul timp, ca urmare a directivelor
U.E., Sfântul Nicolae aduce doar daruri. Din păcate. Ţăranii considerau că
Sfântul Nicolae este al doilea sfânt făcut de Dumnezeu pentru că în noaptea
Sfântului Vasile, când se deschid cerurile, oamenii l-au văzut pe acest sfânt
stând de-a stânga Domnului. Cu mulţi ani în urmă, la întemeierea familiei,
tinerii îşi alegeau un sfânt ocrotitor. Pentru că mulţi bărbaţi se numeau Nicolae, sfântul a ajuns să fie
ocrotitorul foarte multor familii. De Sfântul Nicolae se sărbătoreau 3 zile: în
ajun, de Sfântul Nicolae şi a doua zi aşa cum se proceda la marile sărbători.
În unele părţi ale ţării, în a doua zi după Sfântul Nicolae se fac praznice
pentru cei care au murit înecaţi. Lipovenii din Delta Dunării îl venerează pe
acest sfânt: nu pleacă la pescuit fără icoana sfântului. Pe parcursul timpului,
colacii, merele, nucile date colindătorilor s-au transformat în bani.
Gospodarii care nu primeau colindătorii sau cei care nu-i omeneau cum trebuie
se puteau aştepta-peste an-la ce-i mai rău. În plus erau desconsideraţi şi de
membrii comunităţii.
BOBOTEAZA
Agheazma are puteri miraculoase-nu se strică
niciodată. Se sfinţesc apele. Băiatul, bărbatul care scoate crucea aruncată de
preot în apele iernii va fi sănătos tot anul. Se spune că în noaptea de Bobotează
fetele îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o
bucăţică de busuioc. Busuioc se pune şi sub pernă. Fetele care cad pe gheaţă în
această zi-se mărită sigur în acel an. În ajunul Bobotezei preotul sfinţeşte
casele cu agheazmă. Oamenii ţin post negru până la venirea preotului şi beau
apa sfinţită. Preotul este însoţit de copii care strigă „Kira Leisa!” (Kyrie
Eleison-Doamne, miluieşte). În această zi vânătorii şi pădurarii împuşcă peste
ape pentru alungarea duhurilor necurate. Slujba din curtea bisericii se face
lângă o cruce de gheaţă-dacă este gerul (gerul Bobotezei). Pentru că se
consideră că de Bobotează au fost sfinţite toate apele, nu se spală rufe în
următoarele 8 zile.
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL
Sfântul Ioan este protectorul copiilor. El are grijă
ca aceştia să se nască sănătoşi, fără malformaţii, fără boli. Oamenii mari
trebuie să se veselească în această zi. Altfel vor fi trişti tot anul. Unii
oameni sărbătoresc această zi
gândindu-se că Sfântul Ioan apără gospodăriile de foc şi animalele de pe lângă casă de fiarele
pădurii. În unele zone ale ţării ziua Sfântului Ioan este ziua în care
sărbătoresc femeile (iordănitul nevestelor). Era şi obiceiul ca în ziua de Sfântul Ioan, la
biserică, tinerii să stropească participanţii la slujbă cu agheazmă de la
Bobotează. Cei iordăniţi trebuiau să plătească tinerii. Cu banii câştigaţi,
colindătorii încingeau seara un chef. Tradiţia spune că de Sfântul Ioan fiecare
om trebuie să se stropească cu agheazmă pentru a fi ferit de boli peste an.
După data de 7 ianuarie se botează gerul. Adică se înmoaie şi devine mai cald.
Pentru români, sărbătorile de iarnă sunt extrem de
importante mai ales în contextul actual. Aceste sărbători îi leagă pe români
între ei, le reamintesc tradiţiile şi obiceiurile, îi atrag ca un magnet uriaş
spre locurile natale unde se revăd cu rudele şi cu prietenii şi unde pot
aprinde o lumânare şi rosti o rugăciune pentru cei care au plecat într-o lume
mai bună. Pe parcursul acestor sărbători parcă dispar ierarhiile, diferenţele
sociale. Oamenii lasă în urmă grijile, nevoile, gândurile cotidiene dovedind că
cea care-i ţine şi menţine este credinţa.
14.12.2012
Înv. Toma Ciobanu,
Şcoala „Ion Bojoi”-Flămînzi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu