Balan Nușa-Școala Gimnaziala Nr.1 Albești
,,...nu e datorie
românească mai vrednică de a fi îndeplinită și nu e osteneală mai de folos,
decâ t ca să facem părtași pe cei mai tineri,pe cei ce vin după noi, de
bunurile sufletești moștenite din vechime, să le predăm lor ca pe o zestre de
mare preț.Iar zestre mai de preț nu e alta, ca averea de cuget și simțire,
închisă și pastrată cu sfântă grijă de-a lungul vremurilor, în adâncurile
sufletului românesc și creștinesc al moșilor și strămoșilor noștri!...”
Între marile comori ale neamului,
folclorul este una a cărei strălucire crește cu trecerea timpului probând
incontestabil indentitatea la origini , nostalgic-așa cum remarcă Mircea
Eliade-spre a conșteintiza locul nostru în istoria culturii omenirii și mai
ales spre a le aduce strămoșilor jertfa
iubirii noastre pentru că ne-au zămislit sufletul după chipul și asemănarea
marilor aspirații ale ființei.
Școala
trebuie să fie elementul care să conștientizeze copilul despre valoarea
creațiilor populare.față de care în vremurile din urmă s-a manifestat o puternică respigere de
dragul unei civilizații cu vii accente cosmopolite.Dacă un popor își uită
folclorul e ca și cum și-ar abandona actul
de naștere,pierzîndu-și identitatea.
Se impune, mai mult ca oricând
să se cunoască foarte bine de către
elevi specificul local în materie de viață spirituală.Acest act educativ ar
avea implicații majore pe termen lung, cultivând nu doar gustul estetic, ci și
acel sentiment al legăturii cu pământul natal,așa cum și Creangă mărturisea
patetic ,,am fost și eu un boț de humă însuflețită din Humulești”.
Școala a fost și va rămâne peste
timp instituția cu cea mai mare valoare, valoarea supremă în instruirea și
educarea colectivității umane, constituind componenta principală a civilizației
unui neam.
Rolul școlii a fost, este și va fi
de mare importanță în îndrumarea pașilor pe drumul cel de lumină, pe drumul
spre descifrarea tainelor naturii, tainelor vieții,tainelor Universului,de a
contribui la cunoașterea și lărgirea orizontului de informații asupra culturii
materiale și spirituale săteștidar și pentru a stimula imaginația și creativitatea copiilor ,care
trebuie să știe cum să păstreze și să ducă mai departe valorile românești.
Atmosfera specifică
sărbătorilor de iarnă începe cu o lună înainte ,de 30 noiembrie ,de ziua Sf.
Apostol Andrei și se incheie cu Boboteaza.Încă de la începutul postului, copii
și tineri,potrivit tradiției ,pregătesc alaiul ce va colinda casele satului in
perioada sărbătorilor.Dintre toate sărbătorile din an , Crăciunul este
,poate,pentru noi, românii,una dintre cele mai frumoase..Un obicei răspândit în
zona noastră este STEAUA.În zilele Crăciunului /asemenea celor trei crai de
la răsărit ,băieșii de 10 -13 ani
,grupași câte trei ,merg pe la casele gospodarilor cu STEAUA ,un obicei vechi
care se găsește la toate popoarele creștine. Copiii care umblă cu Steaua se
numesc stelari. Ei se îmbracă cu costume populare ,cu veston decculoare
inchisă, peste care este prinsă în diagonală o șitoare tricoloră. Pe cap poartă
coifuri sau căciuli de miel împodobite cu flori de hârtie în diferite culori,panglici
,mărgele.Steaua este făcută din lemn ,în cinci-șase culori ,cu un băț de susținere,cu
care este purtată ,de obicei, de cel mai înalt din tre colindători.Este
împodobită cu hîrtie divers colorată, iar în unele colțuri cu motocei, canafuri,
clopoței.În mijlocul Stelei este fixată icoana Maicii Domnului cu Pruncul în
brațe.Grupul celor trei stelari cântă colindul ăn casa gazdei,în fața
icoanelor, vestind Nașterea Domnului Iisus Hristos picurând în sufletele
oamenilor sfințenie și speranță..Din când în când ,cel care ține Steaua o mișcă pentru a se auzi sunetul cristalin al
clopoțelului. Acesta are menirea de a purifica lumea de duhurile rele care
bântuie in jurul gospodăriei.Gazdele îi servesc cu mere ,nuci ,prăjituri,alte
dulciuri sau baniÎn armonia ce se stabilește între cer și pământ ,cântarea
stelarilor se răsfrânge în colind ca o revărsare de har ,ce inundă tot
universul.
,,...Steaua
sus răsare
Ca o taină
mare
Steaua strălucește
Și lumii vestește
Că astăzi Curata, Preanevinovata,
Fecioara
Maria
Naște pe Mesia.
În țara vestită,
Betleem numită,
Magii cum zăriră
Steaua
și porniră.
Mergând după rază,
Pe
Hristos să-l vază....
Aurel ștefan-Colinde, colinde ...”-Poezia obiceiurilor de
Crăciun și Anul Nou la Vorona,Editura
Axa,Botoșani, 1997.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu