MODALITĂŢI DE DEZVOLTARE A INTERESULUI PENTRU CUNOAŞTEREA VALORILOR ŞI DATINILOR ROMÂNEŞTI LA PREŞCOLARI

Prof. înv. preşc. HRIŢUC CAMELIA

Prof. înv. preşc. ALEXA ANA

Şcoala Gimnazială Nr. 12 Botoşani/Grădiniţa Nr. 15 Botoşani -structură

         Datinile străbune, precum şi tradiţiile creştine ale poporului nostru sunt valori cu care ne mândrim şi pe care trebuie să le promovăm în forma lor autentică. Vrem să ne aliniem la standardele europene în ceea ce priveşte nivelul economic, însă avem tendinţa să uităm ceea ce ar trebui să conteze în primul rând: tradiţia. Nivelul  de trai poate să crească sau poate să scadă, tradiţia trebuie să rămână neschimbată.În zilele noastre, românii sunt mult prea ocupaţi să trudească pentru a avea o stare materială îmbelşugată, aşa cum văd în Occident, nu mai au timp să fie cu ceilalţi, în schimb, au timp să fie singuri, au timp să se zbată pentru o viaţă mai bună, încercare ce mereu nemulţumeşte, căci niciodată nu este de ajuns.

           Cultura străveche, ajunsă acum în mileniul al treilea, pare să fie uitată de noile generaţii care au înlocuit-o cu valori „importante”  de peste hotare. Dacă la sate unele din aceste valori se mai păstrează, la oraş putem spune că puţini sunt tinerii care cunosc semnificaţia nopţii de Sf. Andrei, dar sărbătoresc, în fiecare an , cu mult fast, Hallowen- ul american. Tinerii noştri nu-şi mai amintesc de Dragobete, dar aşteaptă cu nerăbdare Valentine’s Day.

In calitate de educatori suntem obligaţi să facem din creaţia noastră populară o carte de vizită  cu care să batem la porţile cunoaşterii şi cu care vom fi primiţi şi apreciaţi fără îndoială oriunde în lume. In furtunile veacului, obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti au rămas neclintite păstrând valori autentice ale culturii populare tradiţionale. Copiii se lasă îndrumaţi şi pot fi modelaţi în aşa fel încât pe fondul lor afectiv să se aşeze elementele cunoaşterii artistice care vor imprima gândirii lor anumite nuanţe, ce vor îmbogăţi substanţa viitoarei activităţi individuale şi sociale. Începând  cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viaţa poporului, continuând cu frumoasele costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări şi terminând cu cântecele, dansurile şi strigăturile nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru cel ce vrea sa le cunoască şi să le adune în mănunchi pentru a le dărui din nou.

În sensul dezvoltării interesului pentru cunoaşterea valorilor româneşti, formarea dragostei pentru portul popular, copiii din grupa mea au cunoscut costumul naţional specific zonei noastre în cadrul activităţii de observare cu tema „Costumul popular”. Am prezentat copiilor piesele costumului pentru fete şi pentru băieţi, le-am explicat că în unele sate adulţii merg îmbrăcaţi în costume populare la biserică. De asemenea, le-am arătat albume în care sunt ilustrate şi porturile populare din alte zone ale ţării.Prin frumuseţea cântecului şi a jocului, fermecătoarele costume populare purtate de tineri şi bătrâni cu diferite ocazii (nunţi, botezuri, la biserică, şezătoare, în zi de sărbătoare), copiii au fost introduşi în activitatea „Drag mi-e cântecul şi jocul”. Am prezentat tablouri cu aspecte de horă, am comentat frumuseţea portului popular, mândria cu care este purtat, voioşia dansatorilor, trezind copiilor dorinţa de a învăţa şi ei jocurile populare locale, de a participa la diferite serbări ale grădiniţei. Pentru consolidarea acestor cunoştinţe, am cerut copiilor să decoreze costumul popular folosindu-se de linii verticale, orizontale,oblice, cruciuliţe, linii ondulate.

Cea mai aşteptată şi cea mai îndrăgită lună a anului de către toată lumea, dar în mod special de către copii, este de departe luna decembrie. Oferindu-ne plăcerea de a merge cu sania pe derdeluş, de a schia, marile bucurii pe care ni le aduce această ultimă lună a anului sunt Sărbătorile Crăciunului, cu toate datinile şi obiceiurile care le însoţesc.

Primul semn că se apropie sărbătorile este dat de Sfântul Nicolae, în fiecare casă, copiii îşi pregătesc ghetuţele şi le aşează la uşă. În noaptea de 5 spre 6 decembrie, Moş Nicolae trece pe la fiecare copil şi lasă câte ceva în ghete – dulciuri pentru cei cuminţi sau câte o nuia pentru cei neascultători. Pentru a amplifica semnificaţia acestei sărbători, am citit copiilor „Legenda lui Moş Nicolae”, am decupat şi decorat ghetuţele pe care le-am aşezat frumos în sala de grupă, am învăţat poezii legate de această sărbătoare. Datorită bunăvoinţei părinţilor, am reuşit ca în dimineaţa zilei de  6 decembrie, fiecare copil să găsească în ghetuţa decorată ceva dulce, surpriza şi bucuria citindu-se pe chipul copiilor.

            Naşterea Domnului reprezintă pentru toţi cea mai intensă şi cea mai fecundă manifestare religioasă, între marile sărbători ale creştinismului, părând a fi cea mai veche. Sărbătoare  a copilăriei noastre, Crăciunul, care simbolizează vârsta copilăriei pruncului Iisus, însufleţeşte întreaga fire, adunând în jurul ei cerul cu pământul. Iisus  se naşte mereu în inima şi mintea oricărui creştin şi merge cu colindătorii din casă în casă.

Cunoaşterea datinilor şi obiceiurilor constituie una din preocupările mele permanente. Astfel, organizarea serbării de Crăciun este minuţios pregătită. Atmosfera specifică sărbătorilor de iarnă este realizată prin decorarea sălii de grupă cu lucrările deosebite pe care copiii le-au realizat la activităţile practice sau artistico-plastice: clopoţei, steluţe, coşuleţe, ghirlande, aranjamente din conuri.

Pentru ca tradiţiile noastre româneşti să rămână în sufletul copiilor, serbarea „Pomului de Crăciun” a cuprins întotdeauna colinde, scenete legate de naşterea lui Iisus, dansuri populare, dansul caprei şi al căluţilor, pluguşorul, sorcova. Colindele, prin numărul lor mare, prin frumuseţea muzicii şi poeziei lor, domină sărbătorile Crăciunului. Colindele  religioase se referă la naşterea lui Iisus, oglindind paralel cu mesajul magic şi năzuinţa omului la fericire, satisfacţia împlinirii unui rost în viaţă. Concertul de colinde pe care îl organizez în fiecare an este ascultat cu mari emoţii de către părinţi, unii dintre ei auzindu-şi copilul , poate pentru prima dată, cântând colinde alături de ceilalţi. Prin muzicalitatea lor, prin dăruirea cu care au fost interpretate, colindele rămân în mintea copiilor mult timp după terminarea sărbătorilor de iarnă.

            „Pluguşorul” ocupă un loc important în cadrul sărbătorilor de iarnă. În cadrul activităţilor alese din prima parte a zilei am organizat acţiuni cu teme din tradiţii populare unde copiii au învăţat textul pluguşorului. Am explicat copiilor că tradiţia pluguşorului a apărut la români din vremuri foarte îndepărtate, având semnificaţia ocupaţiei tradiţionale a poporului nostru de harnici lucrători ai pământului şi de crescători de vite, ocupaţie ce s-a transmis din generaţie în generaţie până în zilele noastre.

            Serbarea „Pomului de Crăciun” a avut în repertoriu datini ca : „Jocul caprei”, „Jocul ursului” , „Dansul căluţilor”. Explicându-le copiilor că aceste dramatizări în versuri populare s-au născut ca mijloace de distracţie în vederea obţinerii unei bune dispoziţii în perioada sărbătorilor de iarnă, i-am determinat să respecte şi să admire  şi mai mult pe făuritorii anonimi de artă populară.   

            Dansurile populare constituie un mijloc complex de educarea a copiilor în spiritul dragostei faţă de comorile populare, de valorile artistice ale poporului. Dansurile populare fiind simplificate şi adaptate  copiilor de vârstă preşcolară, au un caracter recreativ şi distractiv, este activitatea care urmează după ce copiii au învăţat cântecele populare. Toţi copiii participă cu multă bucurie şi veselie la această activitate, mai ales când are ca finalitate o serbare.

            Pentru ca bucuria „Serbării de Crăciun” să fie deplină, Moş Crăciun, pe care l-au aşteptat cu nerăbdare, le-a dăruit din traista lui fermecată câte un dar.

            Toţi educatorii trebuie să lupte pentru ca tot ce este folclor autentic să nu moară, ci să trăiască în veci, pentru că este un basm ce vine din timpuri străvechi, plămădit dintr-un amestec de sacru profan, din care se naşte bucuria de a trăi.

Bibliografie:

1.                  Ghinoiu Ion, „Mică enciclopedie de tradiţii româneşti”, Editura Agora, Bucureşti, 2008

2.                  Ghinoiu Ion, „Sărbători şi obiceiuri româneşti”, Editura Elion, Bucureşti, 2002