SCOALA GIMNAZIALĂ
„OCTAV BĂNCILĂ” CORNI
COMUNA CORNI, JUDEŢUL BOTOŞANI
PROPUNATOR:
PROF. VASILIU ALEXANDRU
AN SCOLAR:
2013-2014
METODE ACTIV-PARTICIPATIVE
FOLOSITE IN
PREDAREA MATEMATICII
,, Un elev nu este un vas pe care trebuie sa-l umpli,
ci o flacara pe care trebuie sa o aprinzi...”
Matematica este obiectul care genereaza la marea
majoritate a elevilor esecul scolar.De aceea profesorul de matematica trebuie
sa creeze un climat institutional favorabil folosind diverse metode moderne
care sa-l determite pe elev sa se implice activ in procesul instructiv
educativ.
Scoala nu trebuie inteleasa ca fiind locul unde
profesorul preda si elevii asculta. Invatarea devine eficienta doar atunci cand
elevii participa in mod activ la procesul de
invatare:discutia,argumentul,investigatia,experimentul,
devin metode indispensabile pentru invatarea eficienta si de durata.
Toate situatiile si nu numai
metodele active propriu-zise- in care elevii sunt pusi si care ii scot pe
acestia din ipostaza de obiect al formarii si-i transforma in subiecti acti,
coparticipanti la propria formare, reprezinta forme de invatare activa.
Metodele active necesita o
pregatire atenta: ele nu sunt eficiente decat in conditiile respectarii
regulilor jocului. Avantajul major al folosirii acestor metode provine din
faptul ca ele pot motiva si elevii care au ramaneri in urma la matematica.
Exemple de activităţi desfăşurate cu elevii pe baza aplicării metodelor de învăţare
activ-participative:
METODA ,,SCHIMBA PERECHEA”
Este o metodă interactiva de lucru în
perechi. Elevii au posibilitatea de a
lucra cu fiecare dintre membrii colectivului. Stimuleaza cooperarea in
echipa,ajutorul reciproc,intelegerea si toleranta fata de opinia celuilalt.
ETAPE:
Se împarte clasa în două grupe egale ca număr de participanţi. Se
formează două cercuri concentrice, copiii fiind
faţă în faţă pe perechi.
Învăţătorul dă o sarcină de
lucru. Fiecare pereche discută şi apoi comunică ideile. Cercul din exterior se
roteşte în sensul acelor de ceasornic, realizându-se astfel schimbarea
partenerilor în pereche.
Copiii au posibilitatea de a lucra cu
fiecare membru al grupei. Fiecare se implică în activitate şi îşi aduce
contribuţia la rezolvarea sarcinii.
EXEMPLU DE ACTIVITATE:
Tema: ,, Proportionalitate
directa/proportionalitate inversa”
Etapele activităţii:
1. Se
organizează colectivul în două grupe egale. Fiecare copil ocupă un
scaun, fie în cercul din interior, fie în cercul exterior. Stând faţă în faţă,
fiecare copil are un partener.
2. Profesorul comunică cerinţa: ,,
Verifica daca numerele urmatoare sunt direct/invers proportionale cu
urmatoarele numere!”.
3.
Lucru în perechi. Copiii lucrează doi câte doi pentru câteva minute.
Copilul aflat în cercul interior spune
solutia de rezolvare iar celălalt aduce completari icercand sa rezolve cerinta.
Apoi copiii din cercul exterior se mută un loc mai la dreapta pentru a schimba
partenerii, realizând astfel o nouă pereche. Jocul se continuă până când se
ajunge la partenerii iniţiali sau se termină.
4. Analiza ideilor şi a elaborării concluziilor. În
acest moment, copiii se regrupează
şi se vor analiza pe rand rezolvarile
problemelor.
METODA RAI
Metoda R. A. I. are la bază stimularea şi
dezvoltarea capacităţilor elevilor de a comunica (prin întrebări şi răspunsuri)
ceea ce tocmai au învăţat. Denumirea provine de la iniţialele cuvintelor Răspunde – Aruncă –Interoghează şi se
desfăşoară astfel: la sfârşitul unei lecţii sau a unei secvenţe de lecţie,
profesorul, împreună cu elevii săi, investighează rezultatele obţinute în urma
predării-învăţării, printr-un joc de aruncare a unui obiect mic şi uşor (minge)
de la un elev la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din
lecţia predată celui care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la
întrebare şi apoi aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare.
Evident interogatorul trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării adresate.
Elevul care nu cunoaşte răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din
partea celui care a pus întrebarea. Acesta are ocazia de a mai arunca încă o
dată mingea, şi, deci, de a mai pune o întrebare. În cazul în care, cel care
interoghează este descoperit că nu cunoaşte răspunsul la propria întrebare,
este scos din joc, în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea. Eliminarea
celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu au dat nici un răspuns,
conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai bine pregătiţi. Metoda R.A.I.
poate fi folosită la sfârşitul lecţiei, pe parcursul ei sau la începutul
activităţii, când se verifică lecţia anterioară, înaintea începerii noului
demers didactic, în scopul descoperirii, de către profesorul ce asistă la joc,
a eventualelor lacune în cunoştinţele elevilor şi a reactualizării ideilor-
ancoră.
Puncte forte
|
Puncte slabe
|
-completează
eventualele lacune în cunoştinţele elevilor ;
-are rol de
fixare şi consolidare a cunoştinţelor predate.
|
-elevii sunt tentaţi să-i scoată din
„joc” pe unii colegi sau să se răzbune pe alţii, adresându-le întrebări prea
dificile pentru ei.
|
Metoda R.A.I. poate fi folosită la sfârşitul
lecţiei, pe parcursul ei sau la începutul activităţii, când se verifică lecţia
anterioară, înaintea începerii noului demers didactic, în scopul descoperirii,
de către dascălul ce asistă la joc, a eventualelor lacune în cunoştinţele
elevilor şi a reactualizării ideilor-ancoră.
Eu le-am sugerat elevilor următoarele întrebări:
− Ce ştii despre........................?
− Despre ce ai învăţat în
lecţia.....................?
− Cum justifici faptul
că.........................?
− Care crezi că sunt consecinţele
faptului................?
− Ce ţi s-a părut mai dificil
din...........................?
− De ce alte experienţe sau cunoştinţe poţi lega
ceea ce tocmai ai învăţat?
Întrebările adresate de ei au fost însă
mult mai variate, uneori surprinzându-mă cu formulările lor. A căpătat mulţi
adepţi la mine în clasă această metodă, datorită aspectului ludic pe care-l
are, dat şi de folosirea unei păpuşi din fire- Maricica- în loc de minge…
Se poate folosi cu succes la toate
disciplinele şi este perfectă pentru tabla înmulţirii !
METODA CUBULUI
Este
o metodă folosită
în cazul în
care se doreşte
explorarea unui subiect, a unei situaţii
din mai multe
perspective.
ETAPE:
1. Se
realizează un cub
pe ale cărei
feţe se notează:
descrie, compară, analizează,
asociază, aplică, argumentează;
2. Se
anunţă tema / subiectul pus în discuţie;
3. Se
împarte grupul în
şase subgrupuri, fiecare
subgrup rezolvând una
dintre cerinţele înscrise
pe feţele cubului;
4. Se
comunică forma finală
a scrierii, întregului
grup (se pot
afişa/ nota pe caiet).
EXEMPLU DE ACTIVITATE:
Tema: Prisma regulata deapta : triunghiulara ,
patrulatera , hexagonala ; cubul , paralelipipedul dreptunghic
Descrierea activităţii elevilor:
Elevii care primesc
fişa cu verbul descrie vor avea
-de definit prisma regulata si prisma dreapta
, cubul si paralelipipedul dreptunghic ,
-de enumerat prismele studiate,
-de realizat reprezentarea plană a
corpurilor studiate şi desfăşurările lor
plane;
-de identificat elementele
acestora;
Elevii care primesc fişa cu verbul compară vor stabili asemănări şi deosebiri între
prisma oblica si prisma dreapta , paralelipiped si paralelipiped drept ,
paralelipiped drept si paralelipiped dreptunghic , paralelipiped dreptunghic si
cub .
Elevii care vor avea fişa cu verbul asociază vor asocia fiecărei prisme studiate formulele de calcul pentru volum şi arie (
laterală, totală), aria bazei , perimetrul bazei , apoi vor identifica obiecte
cunoscute care au forma obiectului respectiv.Elevii pot primi un obiect
practic/desen pe care să-l „descompună” în corpuri geometrice cunoscute.
Pentru grupa care va avea de analizat, sarcina de lucru va cere ca
elevii să analizeze diferite secţiuni în corpurile studiate.(diagonale,
secţiuni cu un plan paralel cu baza).Se vor realiza desene corespunzătoare în
care se vor pune în evidenţă toate planele de secţiune şi forma secţiunii
rezultate,prin markere sau carioci colorate.
Elevii ce vor primi o fişă cu verbul argumentează
vor avea de analizat şi justificat în scris valoarea de adevăr a
unor propoziţii , ce vor conţine şi
chestiuni „capcană”.Li se poate cere să realizeze şi scurte demonstraţii
sau să descopere greşeala dintr-o redactare a unei rezolvări.
Elevii din grupa verbului „aplică”
vor avea un set de întrebări grilă în care vor aplica formulele pentru calculul ariei sau volumului
prismei regulate drepte in contexte variate.
Evaluare:
După expirarea timpului de lucru (20-25 min) se va aplica
METODA CADRANELOR
Este o modalitate
de rezumare şi
sintetizare a unui
conţinut informaţional prin
particiaprea şi implicarea
elevilor în înţelegerea
lui adecvată. Această metodă
poate fi folosită
în etapa de
reflecţie.
Metoda cadranelor presupune
trasarea a două
axe perpendiculare,
operaţiune în urma
căreia rezultă patru
cadrane.
Elevii audiază o
prelegere , o povestire sau
citesc un text , apoi
sunt solicitaţi să
noteze anumite aspecte , de
exemplu :
Ø în
cadranul I : sunete auzite
în prezentarea povestiri
sau descrise de
iedile textului;
Ø in cadranul
II : sentimente generate de
povestire / text
Ø în
cadranul III : stabilirea unei
legături între conţinutul
povestirii / textului pe de o
parte şi cunoştinţele
şi experienţa lor
de viaţă pe
de altă parte;
Ø în cadranul
IV : morala, învăţătura, mesajul transmis
de conţinutul de
idei prezentat
Elevii pot găsi
un titlu potrivit
pentru ceea ce
au de audiat sau
de citit.
Sugestii metodice :
- numărul cadranelor se
poate extinde dacă
este necesar
- completarea cadranelor poate
viza şi alte
aspecte, decât cele menţionate
- elevii trebuie să
prezinte ceea ce
au scris
- cei care n-au
putut prezenta pot
să-şi afişeze cadranele
- este benefică dezbatrea ,
lămurirea aspectelor notate
Prin această
tehnică se urmăreşte
implicarea elevilor în
realizarea unei înţelegeri
cât mai adecvate
a unui conţinut
informaţional şi pentru
exprimarea unor puncte
de vedere, personajele
referitoare la tema , subiectul puse
în discuţie.
METODA ,,TURUL GALERIEI’’ .
Materialele realizate, posterele, vor fi expuse în clasă în 6 locuri
vizibile.Elevii din fiecare grup îşi vor prezenta mai întâi sarcina de lucru şi
modul de realizare a ei, apoi, la semnalul dat de profesor, vor trece, pe rând
pe la fiecare poster al colegilor de la altă grupă şi vor acorda acestora o
notă.După ce fiecare grup a vizitat „galeria” şi a notat corespunzător
productiile colegilor,se vor discuta notele primite şi obiectivitatea acestora,
se vor face aprecieri şi se vor corecta eventualele erori.
METODA „ŞTIU / VREAU
SĂ ŞTIU / AM ÎNVĂŢAT”
Metoda
se bazează pe cunoaştere
şi experienţele anterioare
ale elevilor, pe care
le vor lega
de noile informaţii ce
trebuie învăţate.
ETAPE:
·
Listarea cunoştinţelor
anterioare despre tema
propusă;
·
Construirea tabelului
(Profesor);
Ceea ce
ştim / credem că ştim
|
Ceea ce
vrem să ştim
|
Ceea ce
am învăţat
|
|
|
|
·
Completarea primei
coloane;
·
Elaborarea întrebărilor
şi completarea coloanei
a doua;
·
Citirea textului;
·
Completarea ultimei
coloane cu răspunsuri
la întrebările din
a doua coloană,
la care se
adaugă noile informaţii;
·
Compararea informaţiilor
noi cu cele
anterioare;
·
Reflecţii în
perechi / cu întreaga clasă.
EXEMPLU:
Matematică
Clasa a IV-a
Lecţia: Ordinea
efectuării operaţiilor
ŞTIU
|
VREAU SĂ ŞTIU
|
AM ÎNVĂŢAT
|
-operaţii
matematice: adunare, scădere, înmulţire, împărţire
- termeni, sumă, descă-zut, scăzător, rest,
factori
produs, deîmpărţit, îm-
părţitor, cât, rest.
|
1. Cum
se rezolvă exer-
ciţiile
cu paranteze ( ),
[ ] ?
|
Rezolvăm
exerciţiile din paranteza
rotundă şi apoi
din cea pătrată.
|
- proba
operaţiilor:
T1=S-T2
D=R+S;
S=D-R
F1=P:F2
D=CxÎ+r;
Î=(D-r):C
|
2.Care
este ordinea rezolvării
acestor exerciţii?
|
Se
rezolvă exerciţiile din
paranteza rotundă, apoi cea
pătrată se transformă
în rotundă şi
apoi se rezolvă
exerciţiul din paranteză.
|
- operaţii
de ordinul I (adunare, scădere) şi de
ordinul II (înmulţire,
împărţire)
|
3.Cum
rezolvăm exerciţiile fără
parante-ze, dar care conţin
toate operaţiile?
|
Se
rezolvă întâi exerci-ţiile de
îmnulţire şi împărţire, în ordinea
în care sunt
scrise, apoi cele
de adunare şi
scădere.
|
- parantezele ( ), [ ].
|
4.Cum
rezolvăm probleme printr-un
exerciţiu?
|
Realizăm
planul problemei, observăm
exerciţiile fiecărei aflări şi
le grupăm într-un
exerciţiu folosind şi
parantezele dacă este
cazul.
|
- rezolvarea
de proble-
me.
|
5.Cum
compunem probleme după
un exerciţiu?
|
Ne
gândim la operaţiile
exerciţiului, ce sintagme folosim,
în ce ordine alcătuim enunţul
problemei.
|
METODA MOZAICUL
Metoda mozaicul presupune
invatarea prin cooperare la nivelul unui grup si predarea achizitiilor
dobandite de catre fiecare membru al grupului unui alt grup.Are avantajul ca
implica toti elevii in activitate si ca fiecare dintre ei devine responsabil
atat pentru propria invatare, cat si pentru invatarea celorlalti. De aceea,
metoda este foarte utila in motivarea elevilor cu ramaneri in urma: faptul ca
se transforma pentru scurt timp, in ‚, profesori” le confera un ascendent moral
asupra colegilor.
ETAPE:
Se imparte clasa in grupe eterogene de
4 elevi,fiecare primind cate o fisa numerotate de la 1 la 4,ce contine parti
ale unui material ce urmeaza a fi inteles si discutat de catre elevi.Elevii
sunt regrupati in functie de numarul fisei primite si incearca sa inteleaga
continutul informativ de pe fise si
stabilesc modul in care pot preda ceea ce au inteles colegilor din grupul lor
original.Se revine in gruparea initiala si are loc predarea sectiunii pregatite
celorlalti membri.
Si in final are loc trecerea in
revista a materialului dat prin predarea orala cu toata clasa/ cu toti
participantii.
METODA BRAINSTORMING
Metoda Brainstorming inseamna formularea a cat mai multe
idei – oricat de fanteziste ar parea- ca raspuns la o situatie enuntata, dupa
principiul cantitatea genereaza calitatea. Obiectivul fundamental consta in
exprimarea libera a opiniilor elevilor asa cum vin ele in mintealor ,indiferent
daca acestea conduc sau nu la rezolvarea problemei.
ETAPE:
Alegerea sarcinii de lucru.Solicitarea exprimarii intr-un
mod cat mai rapid a tuturor ideilor legate de rezolvarea problemei.
Inregistrarea pe tabla si regruparea lor pe categorii,simboluri , cuvinte
cheie,etc. Selectarea si ordonarea ideilor care conduc la rezolvarea problemei.
POVESTIRI CU SUBIECT DAT
ETAPE:
Se alege un concept matematic:
triunghiul dreptunghic si se cere elevilor sa creeze o povestire in care
personajul principal este conceptul ales, iar alte personaje sunt ,,rudele”
acestuia-cum ar fi triunghiul oarecare si dreptunghiul. In acest fel elevii
ajung in mod natural la caracterizarea unei notiuni sesizand asemanarile si
deosebirile dintre notiunea noua si alte notiuni studiate anterior.
EXEMPLU:
,,Salut! Sunt un triunghi si am un prieten cu care ma
inteleg foarte bine. Sa va spun cum ne-am imprietenit:
Era o familie de patrulatere. Unul din
ei era paralelogramul, fratele patratului si verisorul dreptunghiului…Intr-o
zi, ne-am dus sa ne inscriem intr-un club de matematica. Ca sa fim acceptati trebuia
sa ne desenam si sa ne aflam perimetrele si aria. El a reusit eu nu! Asa ca
vreau sa ma ajutati voi.
JOC DE ROL
ETAPE:
Jocul de rol se realizeaza prin
simularea unei situatii, care pune participantii in ipostaze care nu le sunt
familiare, pentru a-i ajuta sa inteleaga situatia respectiva si sa inteleaga
alte persoane care au puncte de vedere, responsabilitati,interese, preocupari
si motivatii diferite.
EXEMPLU:
Un joc de rol poate fi :liniile importante din triunghi
discuta intre ele-ce isi spun?
Se impart rolurile,se stabileste modul
de desfasurare al jocului,se pregatesc fisele cu descrierile de rol si sunt
instruiti elevii cu desfasurarea propriu-zisa.Fisele pot puncta cateva dintre
proprietatile pe care ,,actorii” le pot invoca:,, noi,inaltimile suntem mai
importante,pentru ca ajutam la calcularea ariilor” si sa ajunga la asemanari:,,
de fapt in triunghiul isoscel suntem surori gemene”,etc.
Dupa desfasurarea jocului sunt utile
urmatoarele intrebari:
A fost o interpretare conforma cu
realitatea?
Ce ar fi putut fi diferit in
interpretare?
Ce alt final ar fi fost posibil?
Ce ati invatat din aceasta axperienta?
JOCUL MATEMATIC
Jocul matematic poate fisub forma
de rebus,probleme cu continut haios,dezlegarea unor puzzle,etc.
Ø Cunoscând
locul pe care jocul îl ocupă în viaţa copilului – unul preferat – se înţelege
eficienţa folosirii lui în procesul instructiv-educativ
Ø Folosind
jocul:
q Elevul
învaţă de plăcere cu un minim de efort
q Elevul
devine interesat de activitatea pe care o desfăşoară
q Îi
facem pe elevii timizi să devină mai
volubili
q Copilul
nu este constrâns, ci este motivat intrinsec
q Elevul
îşi reglementează comportamentul
q Elevul
iese din egocentrismul său şi învaţă să colaboreze
EXEMPLE:
1.“Caută
vecinii ! “
Scopul didactic
este “consolidarea deprinderilor de comparare a unor numere”,
Sarcina didactică este “să găsească numărul
mai mare sau mai mic cu o unitate decât
numărul dat”.
Scopul didactic este “consolidarea deprinderilor de calcul cu cele
patru operaţii”,
Sarcina didactică este “să efectueze exerciţii de adunare ,
scădere, înmulţire, împărţire”.

3.Puzzle
Cel mai atractiv dintre jocuri rămâne cel numit
„puzzle” ( „bucăţi” care, asamblate, conduc la o formă plană, o imagine). Piesele
componente pot fi
realizate din carton sau poate fi utilizată doar vizualizarea ansamblului.
Jocul , gen „puzzle”, cu o mare vechime (inventat în
China antică), este
utilizat în noile manuale sub denumirea PĂTRATUL TANGRAM.
Acesta constă din „bucăţi”, numite TANURI,
care asamblate formează un pătrat, dar aşezate în diferite poziţii se pot folosi pentru a obţine figuri diferite:
animale, plante, litere, cifre, obiecte, etc.
Scopul: -consolidarea cunoştinţelor despre figurile geometrice;
-să-şi dezvolte
deprinderile practice privind tăierea şi lipirea figurilor geometrice;
Sarcina didactică: -să desprindă un pătrat dintr-o formă dreptunghiulară;
-să asocieze figurile
geometrice pentru obţinerea
imaginii dorite;
Material didactic; pătratul TANGRAM,
lipici, coli de hârtie
Desfăşurarea jocului: la semnalul învăţătorului elevii încep
să decupeze
figurile geometrice conform explicaţiilor; cele mai reuşite lucrări vor fi prezentate în cadrul unei expoziţii.



Metodele active acordă valoare
activismului subiectului:
§
valorifică gândirea
critică / creativitatea;
§
presupun complementaritate – relaţii;
§
sistematizează experienţe
subiective;
§
presupun colaborare – cercetare comună.
Specific
metodelor interactive de
grup este faptul
că ele promovează
interacţiunea dintre minţile
participanţilor, dintre
personalităţile lor, ducând
la o învăţare
mai activă şi
cu rezultate evidente.
Acest
tip de interactivitate determină
„identificarea subiectului cu
situaţia de învăţare
în care acesta
este antrenat” ceea
ce duce la
transformarea elevului în
stăpânul propriei formări.
Surse bibliografice:
1.
Gardner,
H.,,Mintea disciplinata,Ed. Sigma,2004
2.
Singer,M.,Voica,C.
Invatarea matematicii. Elemente de didactica aplicata.Ghidul Profesorului,Ed.
Sigma,2002.
3.
Ghid
metodologic pentru aplicarea programelor de matematica primar-gimnazial, Ed. SC
Aramis print,2001.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu