prof. Pînzaru Mihaela
Școala
Gimnazială ”Octav Băncilă” Corni
Județul
Botoșani
Sărbătoarea
Crăciunului a devenit de la an la an din ce în ce mai comercială, înlocuind
aproape total din centrul ei Naşterea Mântuitorului cu celebrarea lui Moş Crăciun,
blândul bătrân cu barba albă care împarte daruri celor cuminţi. Sunt voci care
explică această comercializare a sărbătorii prin evoluţia societăţii, prin
modernism şi înmulţirea numărului de religii la care oamenii acced. De fapt,
indiferent de trecerea anilor, nu ar trebui niciodată uitat că în fiecare an,
în luna decembrie, nu ne amintim de ceva ce s-a petrecut cândva, ci de ceva
ce se întâmplă continuu la timpul prezent.
La
colindat se pleacă în ordinea inversă vârstei: cei mici mai întâi cu Moș
-Ajunul, de pe la amiază până spre înserate, apoi tinerii și cei mai în vârstă,
de când noaptea e mai în putere, până spre cântători. Din ce în ce mai puțini creștini își deschid
ușa casei să primească în Ajun colindătorii, apoi urătorii, motivele fiind
diverse: de la lipsa banilor, până la plictisul neînțeles de a asculta iarăși colinde.
Și totuși, cei mici nu disperă! Organizați, în general, în grupuri,
colindătorii de astăzi bat în fereastră, strigând cu tărie: Primiți cu colindul?
Din păcate, mult prea multe porți stau ferecate în Ajun și din ce în ce mai
puțini creștini așteaptă și primesc cu drag toți colindătorii, indiferent de
vârsta acestora.
În
trecut, porțile erau deschise și nu era necesar ca cei care colindă să ceară
permisiunea gazdei. Toți erau răsplătiți cu colăcei, nuci și mere, în ultimii
ani aceste daruri transformându-se în dulciuri și bănuți, după puterea
fiecăruia.
Colindatul,
chiar şi în mediul urban, a rămas o sărbătoare a comunităţii, a copiilor şi
tinerilor care colindă, ca şi a celor care primesc colindătorii şi răsplătesc
cu daruri osteneala lor. Înainte de 1989, singurul colind care se auzea în
mediul urban era:
Afară ninge liniștit
Și-n casă arde focul,
Iar noi, pe lângă mama stând
De mult uitarăm jocul.
E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce
Când mama spune de Iisus
Cu glasu-i cald și dulce?
Nimic
despre nașterea minunată, despre Pruncul Sfânt născut în iesle, despre steaua
arătată magilor la răsărit… Cu toate acestea, poporul român a păstrat un sens
adânc al călătoriei spre Betleem a magilor de la Răsărit şi
al închinării păstorilor, transpunându-l într-unul dintre cele mai frumoase
obiceiuri, acela al colindatului. Mergând din casă în casă
pentru a-L vesti tuturor pe Hristos, colindătorii devin apostoli,
martorii împlinirii făgăduinţei trimiterii lui Mesia în lume, spre mântuirea
întregii făpturi. Obiceiul de a merge la fiecare casă şi de a vesti prin cântec
Naşterea Pruncului Ceresc se păstrează în viaţa românilor, în modul specific în
care ei serbează apropierea Crăciunului.
O
bună perioadă după 1990 românii din toate zonele așteptau cu bucurie grupurile
de tineri sau de adulți care le onorau gospodăria în noaptea de Ajun, când
veneau la colindat. Nu se cerea nicio răsplată materială, singura dorință a
colindătorilor fiind exprimată, an de an, prin colindul Deschide ușa, creștine!
– colind adus la lumină și promovat de Ștefan Hrușcă – apoi, în ultima
perioadă, au răsunat tot mai des piesele lui Tudor Gheorghe, care au trezit în
sufletul românilor plecați din țară nostalgia și dorul crud de țara natală și
de tradițiile unice ale românilor: gustul cozonacilor, aroma scorțișoarei și a
merelor coapte, mirosul de cetină și scârțâitul zăpezii sub picior…
Încă
se mai păstrează la sate obiceiul de a merge în dimineața Crăciunului cu Steaua, în
general după slujba de la biserică. Băieții confecționează din timp o stea cu 8
colțuri împodobită cu beteală, în mijlocul căreia trebuie să se afle, neapărat,
icoana Nașterii Domnului, și pornesc prin vecini ținând steaua cât mai sus.
De-a
lungul istoriei zbuciumate a poporului român, creațiile populare precum
doinele, baladele, basmele și colindele au fost modul de exprimare a
identității naționale, a credinței ortodoxe, a durerii, dorului, bucuriei,
speranței, iar biserica a fost cea care a păstrat și transmis valorile autentic
românești din generație în generație. Astfel se explică, datorită oralității și
a caracterului colectiv, numeroasele variante ale binecunoscutului colind O, ce veste minunată!,
care și-a păstrat, prin simplitate și puritate, farmecul, așa se explică și
asimilarea pe întreg teritoriul României a celui mai cunoscut colind printre
copii, Astăzi s-a născut
Hristos, originar din Banat și Maramureș.
Naşterea,
viaţa şi jertfa lui Hristos sunt evenimente care inspiră şi care merită cântate
iar şi iar. Dar cântecele despre naşterea miraculoasă nu trebuie înlocuite de
cântece despre iubire, brad, Moș Crăciun şi familie, nici de cântece care au
doar valoare artistică, așa cum sunt astăzi ”colindele” promovate la radio sau
la televizor.
Autenticul
şi singurul punct de reper al adevăratului Crăciun este Copilul născut într-un
grajd, nu bradul, nici globurile colorate. Întruparea Fiului lui Dumnezeu
merită să fie refrenul gândurilor noastre.
Păstrarea tradițiilor autentice și
transmiterea lor către generațiile de tineri trebuie să fie o preocupare atât
pentru școală cât și pentru familie, în așa fel încât românii să nu se piardă
în anonimat sau să uite ce îi definește cu adevărat ca neam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu