Literatura populară

Prof. Cerasela Cătălina Lascu

Colegiul Tehnic Energetic

„Regele Ferdinand I” Timișoara

            Literatura populară reprezintă o parte integrantă, specifică poporului român și, implicit, folclorului românesc. Aceasta reprezintă totalitatea creațiilor literar-artistice transmise, din generație în generație, prin viu grai sau prin anumite practici. Folclorul românesc este extrem de original și valoros, deoarece acesta include creații populare care s-au sedimentat și s-au păstrat de-a lungul vremii, deși unele nu cunoscuseră tiparul, cu excepția celor culese și publicate; totodată, acestea au devenit o sursă importantă de inspirație pentru literatura cultă. Spre exemplu, Mihai Eminescu este fascinat de folclor încă din copilărie, valorificându-l în multe din poeziile sale și recunoscându-i meritele:”Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar”. Folclorul definește și reliefează astfel partea spirituală a poporului român, popor caracterizat prin trei cuvinte unice- dor, doină și colind.

Literatura populară constituie o sursă de inspirație care se regăsește în majoritatea operelor scriitorilor români; Mihail Kogălniceanu a intuit faptul că o adevărată literatură națională, originală nu poate fi întemeiată decât plecând de la izvorul viu al literaturii populare. În Introducţie la „Dacia literară” din anul 1840, M. Kogălniceanu remarca dorul imitaţiei, devenit o manie primejdioasă deoarece nimicește (“omoară”) duhul naţional. Acesta îndrumă scriitorii către izvoarele poeziei populare cu scopul de a crea o literatură națională, originală. Sursele de inspirație indicate de M. Kogălniceanu au fost istoria naţională, folclorul sau frumuseţile naturii: “Frumoasele noastre ţări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi noi sujeturi de scris, fără să avem trebuinţă să ne împrumutăm de la alte naţii.”Primele producții ale literaturii populare au fost publicate, de către poetul Vasile Alecsandri, în culegerea intitulată Poezii populare. Balade (Cântice bătrânești).Culegereaaapărutînanul 1652, motto-ulacesteiafiind: “Românul e născut poet.”

Creațialiterarăpopularăspecificăanotimpurilorcuprinde:poeziaobiceiurilor de Crăciunși de AnulNou (colinde, Plugușorul, Capra, Ursul), obiceiuri de primăvară( Vergelul, Junii, Sâmbraoilor), obiceiuri de seceriș (Cununa, Drăgaica), darșirituri de invocare a ploii  (Paparudele, Scaloianul). Trăsăturile[1]literaturiipopularesunt:

- caracterul oralreprezintă trăsătura specifică literaturii populare, aceasta fiind păstrată prin viu grai, de la o generație la alta, de către rapsozi.

- caracterul tradiționalse referă la existența, în cadrul literaturii folclorice, a unui sistem prestabilit de mijloace de expresie artistică

- caracterul colectiv redă particularitatea operei literare/folclorice de a fi produsul artistic al unei conștiințe colective. Colectivitatea asigură dreptul de circulați,e în mai multe arii geografice, a unui produs folcloric creat de un individ anonim.

- caracterul anonim este direct determinat de oralitatea folclorului. Opera literară folclorică nu este marcată de identitatea vreunui autor individual, însă poartă amprenta talentelor umane care au participat la desăvârșirea ei.

- caracterul sincretic redă contribuția mai multor arte la realizarea unor opere folclorice: spre exemplu, poezia (doine, balade) se cântăsau se scandeazăînritmuljocului (strigăturile); colindele se cântă, dar pot fi, de asemenea, însoțite de piese vestimentare, obiecte și instrumente tradiționale, simbolice. Literatura populară poate constitui tema unui proiect școlar, în care elevii vor fi împărțiți pe grupe. Fiecare grupă de elevi va prezenta, conform unei fișe de evaluare a proiectului, dar adăugând și elemente originale, proprii, produsul final. Aceștia și-au ales tradiții și obiceiuri românești specifice diverselor zone ale țării. În prezentarea proiectului, elevii au inserat versuri, imagini, fotografii, însoțite de fundal sonor. Cei mai curajoși sau talentați au cîntat versuri reprezentative din literatura populară, iar alții au prezentat obiecte specific românești. Au fost și elevi care au rezonat în totalitate cu tematica propusă, aceștia îmbrăcând portul popular românesc. Temele și motivele specifice literaturii populare[2] sunt dintre cele mai diverse, așa cum au dovedit și elevii prin intermediul versurilor selectate, recitate sau fredonate:comuniunea om-natură cu motivele: transhumanța, testamentul, alegoria viață-moarte; jertfa pentru creație; tema iubirii;binele și răul; dorul, o simțire românească unică, un sentiment complex care exprimă iubire,durere, jale, speranță; înstrăinarea, cu motivul dezrădăcinării; ireversibilitatea timpului. “Fugit irreparabile tempus” se regăseșteînmultedoinesaubaladepopulare, ideeafilozoficăfiindpreluată de scriitoriprecum L. Blagasau M. Eminescu:

„Codrule, codruțule,
Ce mai faci, drăguțule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme a trecut...
- ... Și mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Împlându-și cofeile,
Mi-o cântă femeile.”

Bibliografie

Badea, Mariana, Negru, Mariana, Literatura română, Editura Badea & Professional Consulting, București, 2003.

Simion, Eugen (coord.), Rogalski, Florina, Hărtescu, Diana, Limba și literatura română, Editura corint, București, 2000.

---

[1]Badea, Mariana, Negru, Mariana, Literatura română, Editura Badea & Professional Consulting, București, 2003, p. 196.

[2]Badea, Mariana, Negru, Mariana, Literatura română, Editura Badea & Professional Consulting, București, 2003, p. 197.