Iacob Elena-Oana
Profesor
înv.preşcolar
Grădiniţa
Mesteacăn
Pentru locuitorii satului Sarafineşti
iarna nu este doar anotimpul zăpezii şi al frigului,I şi acela al bucuriilor
prilejuite de atâtea datini şi obiceiuri legate de sărbătoarea Naşterii Domnului şi trecerea în
noul an.Păstrarea acestor obiceiuri este o mărturie vie a faptului că avem o conştiinţă a
neamului din care facem parte.
Sărbătorile de iarnă în satul
Sarafineşti,comuna Corni,judeţul Botoşani încep odată cu Postul Crăciunului(15
noiembrie) şi ţin până la Sfântul Ioan (7 ianuarie).Este o perioadă bogată în
obiceiuri,având în centru marile sărbători creştine prăznuite în această
perioadă:Postul Crăciunului,Crăciunul,Anul Nou,Boboteaza şi Sf.Ioan.
Înaintea începerii postului gospodinele
curăţau oalele,vasele cu cenuşa din vatră pentru pregătirea postului ce
urmează. De Sf.Andrei fetele îşi făceau vrăji pentru a-şi afla ursitul(faceau
turtiţe sărate pe care îşi notau numele apoi chemau pisica ,fata a cărei
turtiţă era începută de pisică urma să se căsătorească în vara următoare ;se
legau parii cu aţă roşie pentru a vedea cum arată ursitul-dacă parul era mic şi
cioturos înseamnă că era un om rău,dacă ara înalt,drept-aşa va arăta şi
viitorul soţ). Unele dintre aceste
obiceiuri se mai păstrează şi astăzi în sat.
Înainte de Sf.Niculae flăcăii din sat
aleg calfa(flăcău care organizează jocul căiuţilor,mascaţilor,tocmeşte
muzica-acesta îi adună pe toţi la casa sa unde îi cinsteşte şi îi ospătează pe
toată perioada sărbătorilor).În seara Sf.Niculae se face joc la Căminul satului
unde merg cei tineri iar seara Balul gospodarilor.
Un obicei foarte cunoscut este “tăierea
porcului”,porcul se taie de Ignat(20 decembrie).Se zice că porcul care n-a fost
tăiat în această zi nu se mai îngraşă,căci şi-a văzut cuţitul.Ignatul este
divinitatea solară care a preluat numele şi data de celebrare a Sf.Ignatie
Teofanul din calendarul orthodox sinonimcu Ignatul Porcilor-în zorii zilei de
Ignat se taie porcul de Crăciun.În acea zi se pregătesc bucatele tradiţionale
pentru Crăciun:cârnaţi,caltaboşi,chişcă,tobă,jumări,slănină şi şuncă(unele
preparate se pun la afumat).Imediat după sacrificare se face “pomana
porcului”,oferă celor care l-au ajutat la tăiat şorici,carne prăjită şi un
pahar de vin sau ţuică fiartă.
În puţinele zile rămase până la Crăciun
gospodinele fac piftie (răcitură), sarmale,cozonac cu nucă şi rahat şi diverse
prăjituri.În acelaşi timp începe curăţenia în casă şi curte,împodobirea
locuinţei şi pregătirea hainelor pentru sărbătoari. Apropierea Sărbătorii Naşterii Domnului este
un nou prilej pentru gospodine de a-şi primeni şi împodobi casele, de a agăţa
de grindă sau de streaşină crenguţe de busuioc, levănţică sau mentă ca să
poarte noroc celor din casă, dar şi ca să parfumeze aerul încăperilor sau să
alunge moliile. Copiii şi tinerii se pregătesc din timp pentru această
sărbătoare repetând colindele fie la scoala, fie în casele unora dintre ei,
alegându-şi cu grijă partenerii din rândul celor ce cunosc datinile locului şi
se bucură de o anumită notorietate şi autoritate în comunitate.
În Ajunul Crăciunului gospodarii primesc preotul care vine să anunţe Naşterea
Domnului.Oamenii postesc până în seara din
ajunul Crăciunului când preotul ajunge cu icoana în casele gospodarilor şi sfinţeşte
bucatele de post, respectiv găluştele cu crupe, mâncărurile de bureţi sau
prunele uscate. sarmale,iahnie
de fasole iar ca dulce pelincile
domnului numită şi“turtă cu jufă”-acestea erau facute înainte din seminţe de
cânepă iar acum crema se face din seminţe de bostan(nu se gaseste seminte de
canepa).
Primele semne ale Sărbătorii Naşterii
Domnului le dau grupurile de colindători,caremerg la colindat din casă în casă
pentru a le ura gazdelor fericire,sănătate şi prosperitate.
În satul Sarafineşti obiceiul de a colinda
este nou,a început în urmă cu aproximativ 8 ani(2005)când preotul satului şi
cadrele didactice au îndemnat copiii să meargă să vestească Naşterea
Domnului.Astăzi toţi gospodarii primesc urările de sănătate şi bucurii oferind
pentru aceste urări copiilor:mere,nuci,colaci,dulciuri sau bani.Aceste colinde
sunt creaţii populare cu text şi melodie care conţin mesaje speciale(religioase).Cele
mai cunoscute sunt:”Domn,Domn să-nălţăm”,”Astăzi s-a născut Hristos”,”O ce
veste minunată”,”Trei păstori”,La Viflaim colo-n jos”.Bătrânii satului
povestesc că în tinereţea lor se colinda a doua zi de Crăciun-flăcăii mergeau
să colinde fetele cu muzică(numit şi Hoieranu).În toate cele trei seri ale
Crăciunuli se organizează joc şi bal la Căminul cultural.
În prima zi de Crăciun, copiii, în
special, băieţii, merg cu steaua, simbol al astrului care i-a călăuzit pe cei
trei crai de la Răsărit către ieslea în care s-a născut Iisus. Steaua este
confecţionată dintr-un contur de sită pe care se fixează beţe din lemn dispuse
sub forma unor raze, este împodobită cu beteală şi hârtie colorată, are un
clopoţel şi este aşezată pe un băţ de lemn.
Obiceiul cel mai iubit de către copii este
datina Bradului de Crăciun-acesta simbolizează pomul vieţii.Astăzi în ajunul
Crăciunului,în fiecare casă se împodobeşte câte un brad(natural sau artificial)
cu beteală, ,ghirlande, figurine, bomboane,beculeţe,artificii şi
lumânări.Noaptea Moş Crăciun adduce daruri pe care le pune lângă brad doar
celor care merită.
Din prima zi de Crăciun şi până la
Bobotează, cei ce continuă colindatul sunt tinerii gospodari căsătoriţi, dar şi
persoanele vârstnice care merg în casele rudelor sau vecinilor pentru a celebra
Naşterea lui Iisus, colindele celor din urmă având un caracter mai mult
religios.
Un alt obicei păstrat în satul Sarafineşti
este jocul căiuţilor-acest joc simbolizează protejarea gospodarilor de
spiritele rele.Jocul căiuţilor este însoţit de jocul
mascaţilor(doctori,căldărari şi căldărăriţe,mire şi mireasă),în urmă cu 20-30
ani în sat flăcăii se mai costumau în
turci,ofiţeri,urşi cu ursar,haiduci..
În Ajunul Anului Nou calfa împreună cu căiuţii
şi mascaţii fac un joc demonstrative la Căminul cultural pentru a fi
înregistraţi la Primărie,apoi umblă din casă în casă-sunt răsplătiţi cu bani.Pe
traseu sunt însoţiţi de oameni care merg în urma jocului indiferent de
condiţiile meteorologice.La trecerea dintre ani sărbătoresc împreună cu gazda
la care au ajuns şi îşi continuă jocul până a doua zi la ultima casă din sat.
În Ajunul Anului Nou copiii umblă cu
“pluguşorul”-obicei străvechi agrar.Copiii merg din casă în casă cu clopoţelul
să ure.Urarea de pluguşor este de fapt un adevărat poem care descrie cu
har,recurgând la elemente fabuloase,toate muncile agricole.Obiceiul de a merge
cu pluguşorul contribuie la veselia generală a sărbătorilor de Anul
Nou,pluguşorul colorează desfăşurarea acestei sărbători de Anul Nou cu acele
elemente care ilustrează una dintre principalele ocupaţii ale locuitorilor
agricultura şi creşterea animalelor..În schimbul acestor urări copii I primesc
daruri simbolice:colaci,fructe,dulciuri sau bani.
Sorcova este obiceiul conform căruia în
dimineaţa zilei de 1ianuarie copiii merg şi seamănă symbolic cu boabe de
grâu,pe care le aruncă în casă sau asupra celor din casă.
Boboteaza sau Botezul Domnului este
vestită cu o zi înainte de către preot.Acesta este întâmpinat de către
gospodină cu o lumânare aprinsă iar după
plecarea preotului, alege un loc în casă unde face semnul crucii.Această cruce
fereşte casa de cumpănă,fugere,tunete.
De Bobotează toţi oamenii merg la biserică
la slujba de sfinţire a apelor,apoi pleacă acasă cu aghiazmă(apă
sfinţită).Aghiazma este baută timp de 9 zile pe nemâncate pentru curăţarea
sufletului şi a trupului.În aceste zile nu se spală rufe şi nu se aruncă apa.Cu
aghiazmă gospodarii stropesc si gradina,grajdul animalelor şi toarnă şi în
fântână.
Sursa de informare: -Istorisirile bătânilor satului
Foarte frumos!
RăspundețiȘtergereChiar e frumos ce ai scris!
RăspundețiȘtergere