Prof.
Marian Magdalena
Şcoala
Gimnazială nr. 127 Bucureşti
Odată
cu apropierea sărbătorii Naşterii Mântuitorului, o serie de obiecte şi
personaje ne însoţesc pretutindeni în această perioadă puternic încărcată de
semnificaţii.
O
tradiţie deja existentă în toată lumea este ca, în perioada sărbătorilor de
iarnă să fie împodobit un brad. Acest obicei s-a extins atât de mult, încât cu
uşurinţă putem vedea brazi de diferite forme şi culori, împodobiţi, nu doar în
casele oamenilor, ci şi în oficiile de lucru, magazine, supremarketuri, etc.
Se spune despre brad că
este un pom al vieţii, datorită faptului că el rămâne verde tot timpul,
simbolizându-l, astfel, pe Hristos, veşnic viu. Puţini
însă din noi ştim cu adevărat semnificaţia acestei tradiţii de împodobire a
bradului. Mai întâi trebuie să atragem atenţia la faptul că bradul îşi menţine
culoarea verde şi prospeţimea pe tot parcursul anului. Culoarea verde
simbolizează tinereţea, belşugul naturii şi speranţa veşnic vie a omeniei.
Faptul că bradul are o structură conică cu vârful spre cer semnifică gândurile
şi rugăciunile oamenilor care sunt trimise în ceruri, spre Dumnezeu, ca acesta
să ne ajute.
Despre
obiceiul bradului de Craciun, nu se ştie exact de unde a luat naştere. De altfel
în istorie se menţionează că bradul din cele mai vechi timpuri era cunoscut
culturilor antice ca simbol al speranţei şi veşniciei. Astfel grecii, chinezii
sau egiptenii aveau bradul ca simbol al nepieririi. Unele date manuscrise ne
arată însă faptul că bradul împodobit şi folosit anume pentru perioada
Craciunului a fost la începutul secolului al XVI-lea, în regiunea
franco-germană Alsacia. Prima dată când s-au folosit luminiţe pe brad însă a
fost cu un secol mai târziu, la începutul
secolului al XVII-lea, până atunci folosindu-se doar ghirlande şi dulciuri.
Alte
surse însă ne menţionează că tradiţia bradului de Crăciun a fost inaugurată de
Sf. Mucenic Bonefaciu, care a trăit în anii 675-754 după Hristos. Acesta a fost
un episcop englez care s-a ocupat cu propovăduirea
creştinismului în Europa, dar în special în Germania. Legenda spune că odată
Bonefaciu a vizitat un trib păgân care se închina unui stejar. Acesta a dărâmat
stejarul, arătând că acolo nici un duh rău nu exista. Tot în acelaşi loc a
crescut în văzul tuturor un mic brăduţ, Bonefaciu explicând că acesta este
simbolul veşniciei şi al creştinismului. Toţi membrii acelui trib s-au
convertit la creştinism, apărând astfel tradiţia bradului.
După
cum observăm, tradiţia bradului a existat în foarte multe culturi în diferite
perioade de timp. Insă, după cum bine ştim, tradiţia împodobirii bradului de
Crăciun este asociată în present, aproape în totalitate, cu creştinismul.
Asocierea împodobirii bradului de Crăciun cu creştinismul a fost făcută de
neamţul Martin Luther, în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Acesta, de
altfel, a fost un doctor în teologie şi un reformator, care a dat naştere
Bisericii Evangheliste Luterane.
Spre
secolele XVIII şi XIX, simbolul bradului ca element creştin se diminuează câte
puţin în favoarea devenirii Crăciunului mai mult o sărbătoare pentru copii,
aceştia aşteptând diverse daruri, brazii fiind împodobiţi cu noi jucării, hârtii
de argint etc. Folosirea jucăriilor colorate de sticla a fost pentru prima dată
folosită la sfârşitul anului 1858. Aceasta s-a datorat faptului că în regiunile Moselle şi Vosges în perioada anului a fost o secetă
cumplită, iar roada aproape nu a existat. Astfel localnicii nu aveau cu ce
împodobi bradul de Crăciun.
Unui
sticlar din acea vreme i-a venit o idee genială, care avea să revoluţioneze
tradiţia împodobirii bradului până în prezent. Acesta a fabricat din sticlă
jucărele în formă de globuleţe, în forma merelor şi a altor fructe. Şi, iată,
de atunci câte puţin tradiţia folosirii produselor naturale a fost înlocuită cu
folosirea celor artificiale.
Impodobirea bradului de sărbătorile de iarnă în ţările
ortodoxe chiar pentru o anumită perioadă a fost interzisă. In anul 1916 când
era în plin Primul Război Mondial, Sfântul Sinod a interzis tradiţia
împodobirii bradului, motivând că este o zămislire germană. Insă, desigur, nu
toţi au ascultat de recomandările acestea. Interdicţia a existat până în anul
1935, când obiceiul împodobirii bradului a revenit oficial în casele oamenilor.
In majoritatea ţărilor
catolice, tradiţia împodobirii bradului a fost interzisă până în secolul XX. Ba
mai mult, official, Vaticanul a introdus tradiţia împodobirii bradului de
Crăciun abia în anul 1982, la iniţiativa Papei Ioan Paul al II-lea.
În România bradul de Crăciun a fost împodobit
pentru prima dată în palatul regelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866, iar
de atunci românii au preluat această tradiție.
Bradul
de Crăciun era
împodobit, la început, cu fructe, flori de hârtie sau biscuiți. În timp, s-a trecut la ornarea acestuia cu fel si fel
de minunății, printre care: globulețele
de sticlă, beteala, bomboanele de ciocolată, instalațiile luminoase, etc
Există, de asemenea, obiceiul ca în vârful bradului de Crăciun să se așeze o stea, simbol al stelei care i-a călăuzit pe magi până la
Betleem. Despre această stea se spune căaduce noroc și duce la îndeplinire dorințele.
Pe lângă bradul de Crăciun,
creștinii ornează și așa numitele coronițe de Crăciun, agățate pe ușile de la intrare, care simbolizează sănătate și noroc, iar forma rotundă a acestora reprezintă veșnicia dragostei care nu piere
niciodată.
O altă plantă folosită la decorarea caselor în preajma Crăciunului și a Anului Nou este vâscul. Se spune despre vâsc că este o plantă tămăduitoare, simbolizând, la
unele popoare, armonia și pacea. De asemenea, sărutul sub vâsc face mai trainică și mai puternică iubirea într-un cuplu.
Se știe despre Crăciun că este sărbătoarea nașterii Domnului Iisus, o sărbătoare a liniștii sufletești, a păcii și a cadourilor. De altfel, Crăciunul este o
sărbătoare plină de lumină, de semnificații și simboluri.
Sărbătoarea Crăciunului a fost întotdeauna o sărbătoare a bucuriei
pentru creștini, dar, mai ales pentru copii, care așteaptă cu nerăbdare momentul împodobirii
pomului de Crăciun sau
zilele în care merg la colindat, primind în schimb daruri. Totodată, se
obișnuiește, la creștini, ca în ajunul Nașterii Domnului, cât și în ziua de Crăciun, să se meargă la
biserică, după care să se ia masa în familie, în mijlocul celor dragi.
Bradul
de Crăciun este o tradiție oarecum
recentă în
România, dar este cel mai îndrăgit obicei al
sărbătoriilor de iarnă, datorită simbolurilor care i se
asociază, și anume: dragoste, bucurie, fericire, împlinire, speranță, viață, sănătate, magie…!
Bibliografie:
- www.crestinortodox.ro
- ro.wikipedia.org/wiki/Pom_de_Crăciun
- www.traditii-superstitii.ro/traditia-si-semnificatia-bradului-de-craciun
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu