La români sărbătorile de iarnă se
desfăşoară între 24 decembrie şi 7 ianuarie şi au ca puncte centrale zilele
Crăciunului, Anului Nou şi Bobotezei (cu ajunurile respective), caracteristica
lor cea mai importantă fiind repertoriul neasemuit de bogat în datine şi
credinţe, în realizări artistice literare,muzicale, coregrafice etc. Noaptea
din ajunul Sf.Andrei este destinata unor obiceiuri, poate antecrestine, care sa
asigure protectie oamenilor, animalelor si gospodariilor. Taranii români le-au
pus sub obladuirea acestui sfânt, tocmai pentru ca ele trebuie garantate de
autoritatea si puterea sa. Ajunul Sf.Andrei este considerat unul dintre acele
momente in care bariera dintre vazut si nevazut se ridica. Clipa cea mai
prielnica pentru a obtine informatii cu caracter de prospectare pentru anul
care vine. De asemenea, "Andreiu' cap de iarna" cum ii spun
bucovinenii, permite interferenta planurilor malefice cu cele benefice,
lucrurile importante din existenta oamenilor putând fi intoarse de la matca lor
fireasca. Se crede ca in aceasta noapte "umbla strigoii" sa fure
"mana vacilor", "mintile oamenilor" si "rodul
livezilor".
Impotriva acestor primejdii, taranul român foloseste ca principal element apotropaic (de aparare), usturoiul. In egala masura, casa, grajdul, cotetele, usile si ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, menit sa alunge patrunderea duhurilor rele la oameni si animale.
In general, acest usturoi cu rol de aparare, provine din cel menit cu un an inainte, in acelasi moment al anului. Pentru cea mai importanta actiune ce se desfasoara in aceasta noapte este "pazitul usturoiului". Impreuna, fete si flacai, vegheaza si petrec, tocmai pentru a inzestra usturoiul cu calitatile necesare. Forta magica cu care el va fi investit in ajunul de Sf.Andrei ii va ajuta pe toti sa depaseasca momentele de cumpana de peste an: va servi drept remediu terapeutic, va aduce petitori - purtat la brâu, va pazi salasurile de duhurile rele.
Desi invaluite de muzica si dans, fetele vor veghea cu strasnicie usturoiul, ce nu trebuie furat pe ascuns de flacai. Pazit astfel, usturoiul va putea mai apoi sa asigure protectia fiintei umane.
Tot in aceasta noapte, pentru a testa rodnicia livezilor si câmpurilor se aduc crengute de visin in casa (care vor inflori pâna la Craciun) sau se seamana boabe de grâu in diverse recipiente.Se spune ca Dumnezeu a lasat Craciunul ca omul sa fie in aceasta zi satul. Cine nu are porc gras de Craciun nu poate spune ca a fost fericit in acel an. In unele zone ale tarii, porcul se taie de Ignat, adica in 20 decembrie. Se zice ca porcul care n-a fost taiat in aceasta zi nu se mai ingrasa, caci si-a vazut cutitul. Sangele scurs din porc dupa ce a fost injunghiat se pune la uscat, apoi se macina si se afuma cu el, peste an, copiii ca sa le treaca de guturai, de spaima si de alte boli.In Bucovina, in Ajunul Craciunului se pun pe masa un colac si un pahar de apa, deoarece se crede ca sufletele celor raposati vin in aceasta noapte pe la casele lor, gusta din colac si-si uda gura cu apa. In Ajunul Craciunului, cei ce cresc albine, nu dau nimic din casa, ca albinelor sa le mearga bine, si sa nu paraseasca stupul pe vremea roitului. In Ajunul Craciunului nu e bine sa te bati, nici macar in gluma, cu cineva, caci faci buboaie peste an. Acolo unde este datina de a taia porcul in ziua de Craciun, gospodinele pregatesc o mancare din carne macra de porc cu ceapa si slanina, din care sunt ospatati cei dintai dintre strainii ce le calca pragul casei, acestei mancari i se spune "pomana porcului". In unele sate maramuresene se zice ca-i blestemata femeia care nu pune de Craciun pe masa fata de masa cu ciucalai, pe pereti sterguri tarcate (brodate) si pe pat perne cu fete tarcate. Cu o saptamana inainte de Craciun, in zona Codru din Maramures incep pregatirile pentru colindat, culminand in cele doua zile anterioare sarbatorii, cand se pregatesc mancarurile si se impodobesc interioarele locuintelor: masa cu fata brodata, fete de perne ornamentate, pe pereti se pun sterguri si blide ornamentate, crengi de brad, banita, busuioc, brebenoc.Aluatul framantat in noaptea de Craciun e bun de deochi pentru vite.Se crede ca la miezul noptii, inspre Craciun, apa se preface in vin, iar dobitoacele vorbesc. La cele trei sarbatori mari - Craciun, Paste si Rusalii - sa te speli cu apa in care au fost pusi bani de argint si vei fi banos. Nu e bine ca in Ajunul Craciunului sa fie pus pe masa mai intai rachiul, pentru ca nu el are intaietate in aceasta seara, ci bucatele.Daca visezi grau verde in postul Craciunului e semn bun ca anul care vine are sa fie manos in toate.In Ajunul Craciunului se leaga pomii cu paie, pentru ca acesti pomi sa lege rod bogat.In Ajunul Craciunului se ung painile pe deasupra cu muruiala de faina de grau, ca ele sa nu crape, iar cu muruiala care a ramas, se ung pomii din gradina, ca ei sa fie in vara incarcati de roade. In Ziua de Craciun nu se matura in casa, ci a doua zi, si dupa ce ai maturat du gunoiul acela la pomi, ca-i ajuta sa fie roditori.Pomul Craciunului imbraca in sate din zona Codru aspecte diferite, deosebindu-se de bradul cu elemente ornamentale cumparate din oras. Cel mai raspandit era pomul cu cercuri din nuiele de salcie sau din sarma, imbracate in hartie colorata, peste ele sunt trecute sfori din ata de fuior pe care sunt insirate boabe de fasole alba.In alte sate se facea pom impodobit cu paie de grau taiate scurt si insirate pe sfoara, delimitate de floricele de porumb. Fasolea alba simboliza "curatirea sufletului". Unii locuitori preferau pomul de vasc, pe care se aplicau panglici de hartie colorata.In Ajunul Craciunului se da copiilor sa manance bostan, ca sa fie grasi peste an.In Bucovina, colacii Craciunului se faceau in forma de 8 si se pastrau pana primavara cand se afumau si se tamaiau boii si plugul inainte de pornitul la arat, apoi colacii erau mancati de plugari in tarina.In anumite sate din Transilvania se pune, in Ajunul Craciunului, pe un scaun, in tinda casei, fan si pe el un colac si in jurul colacului un numar de coci corespunzator numarului de animale din gospodarie. Cocii se dadeau la animale impreuna cu fanul ca sa se inmulteasca si sa fie "an bun". In seara de 23 spre 24 decembrie, pana dupa miezul noptii si in unele locuri pana la ziua, cete de copii merg din casa in casa cu colinda: Mos-Ajunul, Buna-dimineata, Colindisul sau Buna-dimineata la Mos-Ajun. In unele parti din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piterei sau pizerei. Dupa credinta populara, ei sunt purtatori de noroc si fericire. Prin unele parti, baietii, dar mai cu seama cantaretii bisericesti umbla cu icoana in ziua de Ajunul Craciunului - o icoana pe care este zugravita nasterea lui Hristos in mijlocul staulului. Oamenii, cand se dau la baut rachiu sau vin in sarbatorile Craciunului, nu zic ca beau, ci ca se cinstesc. In unele parti, cand este aproape de a se revarsa zorile, colindatori cu lautari sau fara lautari pleaca pe la casele gospodarilor instariti si le canta la fereastra un cantec sau mai multe, aceste cantece numindu-se "zori", spunandu-se ca atunci "canta zorile". Prin Transilvania, se intelege sub numele de "zorit" datina de a se canta colinde de catre feciori si oameni insurati la "zoritul" in ziua de Craciun. Incepand cu intaia zi de Craciun si in urmatoarele zile ale acestei sarbatori, copiii umbla cu Steaua, cantand colinde de stea prin care vestesc nasterea lui Iisus Hristos."Vicliemul" sau "Irozii" este datina prin care tinerii reprezinta la Craciun nasterea lui lisus Hristos, siretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul si adesea infruntarea necredintei, personificate printr-un copil sau printr-un cioban. Capra, Turca, Brezaia fac parte dintre datinile de Craciun si Anul Nou. Dimitrie Cantemir spune in "Descrierea Moldovei" ca "Turca este o joaca iscodita inca din vremurile batrane, din pricina ciudei si scarbei ce o aveau moldovenii impotriva turcilor". Cu turca, capra sau brezaia umbla tinerii incepand de la Ignat si sfarsind cu zilele Craciunului si prin unele parti in ziua de Sf. Vasile pana seara. Numele de Turca, Capra sau Brezaia il poarta unul dintre tinerii mascati. Despre cei Trei Crai de la Rasarit sau Magii calatori se spune ca au venit sa se inchine lui lisus, dupa unii din Arabia Fericita, iar dupa altii din Persia. Traditia ne arata ca ei se numesc: Melchior, Gaspard si Balthazar. Datina impodobirii bradului de Craciun pare a fi de obarsie germana, asa cum este si cantecul "O, brad frumos!". Pentru cea mai asteptata sarbatoare din decembrie, Craciunul, românii au apelat in egala masura la traditie, stiind sa accepte si obiceiuri mai recente. Intâmpinata cu bucurie, Nasterea Mântuitorului aduce cu ea si o suma de practici foarte vechi prin care se celebra Echinoctiul de Iarna, momentul in care natura da sperante ca va renaste.
Obiceiul colindatului a inglobat in el nu numai cântec si gest ritual, ci si numeroase mesaje si simboluri ale unei stravechi spiritualitati românesti. El s-a pastrat asociindu-se cu celebrarea marelui eveniment crestin care este Nasterea Domnului Iisus Hristos. In ajunul Craciunului, pe inserat, in toate satele din tara, incepe colindatul. Copiii cu steaua vestesc Nasterea Domnului si sunt primiti cu bucurie de gazdele care ii rasplatesc cu mere, nuci si colaci. Colindele, colindele de copii, urările de belşug şi recoltă bogată cu Plugul,Pluguşorul, Sorcova, Vasilca, Jocurile cu măşti (Capra, Cerbul, Brezaia, Turca), Cântecele de stea sunt câteva din manifestările folclorice care fac din sărbătorile de iarnă unele din cele mai spectaculoase manifestări spirituale ale poporului nostru.Colindul Dintre obiceiurile româneşti, cel care a ajuns aproape să se identifice cu ajunul Crăciunului şicu noaptea de Crăciun este colindul. În ajunul Crăciunului, cete de colindători sunt alcătuite cu precădere din copii, obiceiul numindu-se colindele copiilor. Se face deosebire astfel de colindatul propriu-zis, la care participă numai feciorii şi oamenii maturi. După miezul nopţii de 23-24 decembrie,copiii pornesc în grupuri mici să colinde din casă în casă. Dacă gazda binevoieşte să le deschidă, copiiivor avea parte de obişnuitele daruri: colaci, covrigi, cozonac, nuci, mere şi chiar bani. Alături de colindatul copiilor, în ajunul Crăciunului se mai întâlneşte în unele regiuni obiceiul umblatului cu icoana. Preoţii sau cântareţii bisericii poartă din casă în casă o icoană reprezentând naşterea lui Iisus, pe care membrii casei vizitate o sărută cu evlavie. Adevăratul colindat se desfăşoară în seara şi noaptea de Crăciun. Colindătorii-tinerii şi oameni în toată firea- se adună în cete bine rândiute. Fiecare grup îşi alege un conducător, numitvătaf sau jude. Colindătorilor propriu-zişi li se alătură câţiva flăcăi cu sarcina să poarte, în saci şi traiste, darurile primite. Pe vremuri, fiecare ceată putea să ia la colindat numai o anumită parte a satului, având grijă să nu patrundă în zona ce se cuvenea alteia. Odată intraţi în curte, colindătorii îşideapănă repertoriul înaintea membrilor casei, adunaţi în prag. Cântecele sunt întotdeauna însoţite de dansuri. După ce cântecele şi dansurile din faţa casei s-au terminat, gazda îşi invită colindătorii încasă. Aici, înainte de aşezarea la masa pentru ospăţul comun, vătaful casei porunceşte să se cântealte cateva colinde. Numărul colindelor depinde în mare masură de belşugul de daruri pe care gazdaurmează să le ofere colindătorilor. Superstitiile Craciunului la sat: -in ajunul Crăciunului, gospodarii îşi stârng din sat tot ce au dat împrumut, ca să-i găseascăSărbătorile cu toate în gospodărie. -femeile pun în apa în care se spală o nucă, pentru a fi sănătoase ca nuca, şi un ban,ca să fie bogate.-gospodarii pun mâna pe toate uneltele din curte, ca să le folosească sănătoşi şi cu spor în noul an.Tot de Crăciun, se pune o potcoavă în galeata cu apa şi apoi apa este dată vitelor, ca să fie tari cafierul. Umblatul cu capra Acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocă personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la oregiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau ţurcă în Moldova şi Ardeal, boriţă în Transilvania. ÎnMuntenia şi Oltenia, capra este denumită brezaia(datorită înfăţişării pestriţe a măştii) şi obiceiul sepractică mai ales de Anul Nou. Masca este însoţită de o ceată zgomotoasă, cu nelipsiţii lăutari ceacompaniază dansul caprei. Capra saltă şi se smuceşte, se roteşte şi se apleacă, clămpănind ritmic din fălcile de lemn. La oraş, spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului şi a coregrafiei. Pluguşorul este o urare tradiţională la români în preajma Anului Nou.
In Maramures, cei care colinda sunt oameni in toata firea. Obiceiul este sa treaca pe la fiecare casa iar apoi, cu tot cu gazdele care i-au omenit, sa continue colindatul.
Postul Craciunului ia sfârsit si fiecare se poate bucura de mâncarurile rituale: preparatele din porc, sarmalele, colacii si cozonacii, prajiturile si vinul. Cele trei zile de sarbatoare ale Craciunului aduc liniste si pace in case.
Impotriva acestor primejdii, taranul român foloseste ca principal element apotropaic (de aparare), usturoiul. In egala masura, casa, grajdul, cotetele, usile si ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, menit sa alunge patrunderea duhurilor rele la oameni si animale.
In general, acest usturoi cu rol de aparare, provine din cel menit cu un an inainte, in acelasi moment al anului. Pentru cea mai importanta actiune ce se desfasoara in aceasta noapte este "pazitul usturoiului". Impreuna, fete si flacai, vegheaza si petrec, tocmai pentru a inzestra usturoiul cu calitatile necesare. Forta magica cu care el va fi investit in ajunul de Sf.Andrei ii va ajuta pe toti sa depaseasca momentele de cumpana de peste an: va servi drept remediu terapeutic, va aduce petitori - purtat la brâu, va pazi salasurile de duhurile rele.
Desi invaluite de muzica si dans, fetele vor veghea cu strasnicie usturoiul, ce nu trebuie furat pe ascuns de flacai. Pazit astfel, usturoiul va putea mai apoi sa asigure protectia fiintei umane.
Tot in aceasta noapte, pentru a testa rodnicia livezilor si câmpurilor se aduc crengute de visin in casa (care vor inflori pâna la Craciun) sau se seamana boabe de grâu in diverse recipiente.Se spune ca Dumnezeu a lasat Craciunul ca omul sa fie in aceasta zi satul. Cine nu are porc gras de Craciun nu poate spune ca a fost fericit in acel an. In unele zone ale tarii, porcul se taie de Ignat, adica in 20 decembrie. Se zice ca porcul care n-a fost taiat in aceasta zi nu se mai ingrasa, caci si-a vazut cutitul. Sangele scurs din porc dupa ce a fost injunghiat se pune la uscat, apoi se macina si se afuma cu el, peste an, copiii ca sa le treaca de guturai, de spaima si de alte boli.In Bucovina, in Ajunul Craciunului se pun pe masa un colac si un pahar de apa, deoarece se crede ca sufletele celor raposati vin in aceasta noapte pe la casele lor, gusta din colac si-si uda gura cu apa. In Ajunul Craciunului, cei ce cresc albine, nu dau nimic din casa, ca albinelor sa le mearga bine, si sa nu paraseasca stupul pe vremea roitului. In Ajunul Craciunului nu e bine sa te bati, nici macar in gluma, cu cineva, caci faci buboaie peste an. Acolo unde este datina de a taia porcul in ziua de Craciun, gospodinele pregatesc o mancare din carne macra de porc cu ceapa si slanina, din care sunt ospatati cei dintai dintre strainii ce le calca pragul casei, acestei mancari i se spune "pomana porcului". In unele sate maramuresene se zice ca-i blestemata femeia care nu pune de Craciun pe masa fata de masa cu ciucalai, pe pereti sterguri tarcate (brodate) si pe pat perne cu fete tarcate. Cu o saptamana inainte de Craciun, in zona Codru din Maramures incep pregatirile pentru colindat, culminand in cele doua zile anterioare sarbatorii, cand se pregatesc mancarurile si se impodobesc interioarele locuintelor: masa cu fata brodata, fete de perne ornamentate, pe pereti se pun sterguri si blide ornamentate, crengi de brad, banita, busuioc, brebenoc.Aluatul framantat in noaptea de Craciun e bun de deochi pentru vite.Se crede ca la miezul noptii, inspre Craciun, apa se preface in vin, iar dobitoacele vorbesc. La cele trei sarbatori mari - Craciun, Paste si Rusalii - sa te speli cu apa in care au fost pusi bani de argint si vei fi banos. Nu e bine ca in Ajunul Craciunului sa fie pus pe masa mai intai rachiul, pentru ca nu el are intaietate in aceasta seara, ci bucatele.Daca visezi grau verde in postul Craciunului e semn bun ca anul care vine are sa fie manos in toate.In Ajunul Craciunului se leaga pomii cu paie, pentru ca acesti pomi sa lege rod bogat.In Ajunul Craciunului se ung painile pe deasupra cu muruiala de faina de grau, ca ele sa nu crape, iar cu muruiala care a ramas, se ung pomii din gradina, ca ei sa fie in vara incarcati de roade. In Ziua de Craciun nu se matura in casa, ci a doua zi, si dupa ce ai maturat du gunoiul acela la pomi, ca-i ajuta sa fie roditori.Pomul Craciunului imbraca in sate din zona Codru aspecte diferite, deosebindu-se de bradul cu elemente ornamentale cumparate din oras. Cel mai raspandit era pomul cu cercuri din nuiele de salcie sau din sarma, imbracate in hartie colorata, peste ele sunt trecute sfori din ata de fuior pe care sunt insirate boabe de fasole alba.In alte sate se facea pom impodobit cu paie de grau taiate scurt si insirate pe sfoara, delimitate de floricele de porumb. Fasolea alba simboliza "curatirea sufletului". Unii locuitori preferau pomul de vasc, pe care se aplicau panglici de hartie colorata.In Ajunul Craciunului se da copiilor sa manance bostan, ca sa fie grasi peste an.In Bucovina, colacii Craciunului se faceau in forma de 8 si se pastrau pana primavara cand se afumau si se tamaiau boii si plugul inainte de pornitul la arat, apoi colacii erau mancati de plugari in tarina.In anumite sate din Transilvania se pune, in Ajunul Craciunului, pe un scaun, in tinda casei, fan si pe el un colac si in jurul colacului un numar de coci corespunzator numarului de animale din gospodarie. Cocii se dadeau la animale impreuna cu fanul ca sa se inmulteasca si sa fie "an bun". In seara de 23 spre 24 decembrie, pana dupa miezul noptii si in unele locuri pana la ziua, cete de copii merg din casa in casa cu colinda: Mos-Ajunul, Buna-dimineata, Colindisul sau Buna-dimineata la Mos-Ajun. In unele parti din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piterei sau pizerei. Dupa credinta populara, ei sunt purtatori de noroc si fericire. Prin unele parti, baietii, dar mai cu seama cantaretii bisericesti umbla cu icoana in ziua de Ajunul Craciunului - o icoana pe care este zugravita nasterea lui Hristos in mijlocul staulului. Oamenii, cand se dau la baut rachiu sau vin in sarbatorile Craciunului, nu zic ca beau, ci ca se cinstesc. In unele parti, cand este aproape de a se revarsa zorile, colindatori cu lautari sau fara lautari pleaca pe la casele gospodarilor instariti si le canta la fereastra un cantec sau mai multe, aceste cantece numindu-se "zori", spunandu-se ca atunci "canta zorile". Prin Transilvania, se intelege sub numele de "zorit" datina de a se canta colinde de catre feciori si oameni insurati la "zoritul" in ziua de Craciun. Incepand cu intaia zi de Craciun si in urmatoarele zile ale acestei sarbatori, copiii umbla cu Steaua, cantand colinde de stea prin care vestesc nasterea lui Iisus Hristos."Vicliemul" sau "Irozii" este datina prin care tinerii reprezinta la Craciun nasterea lui lisus Hristos, siretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul si adesea infruntarea necredintei, personificate printr-un copil sau printr-un cioban. Capra, Turca, Brezaia fac parte dintre datinile de Craciun si Anul Nou. Dimitrie Cantemir spune in "Descrierea Moldovei" ca "Turca este o joaca iscodita inca din vremurile batrane, din pricina ciudei si scarbei ce o aveau moldovenii impotriva turcilor". Cu turca, capra sau brezaia umbla tinerii incepand de la Ignat si sfarsind cu zilele Craciunului si prin unele parti in ziua de Sf. Vasile pana seara. Numele de Turca, Capra sau Brezaia il poarta unul dintre tinerii mascati. Despre cei Trei Crai de la Rasarit sau Magii calatori se spune ca au venit sa se inchine lui lisus, dupa unii din Arabia Fericita, iar dupa altii din Persia. Traditia ne arata ca ei se numesc: Melchior, Gaspard si Balthazar. Datina impodobirii bradului de Craciun pare a fi de obarsie germana, asa cum este si cantecul "O, brad frumos!". Pentru cea mai asteptata sarbatoare din decembrie, Craciunul, românii au apelat in egala masura la traditie, stiind sa accepte si obiceiuri mai recente. Intâmpinata cu bucurie, Nasterea Mântuitorului aduce cu ea si o suma de practici foarte vechi prin care se celebra Echinoctiul de Iarna, momentul in care natura da sperante ca va renaste.
Obiceiul colindatului a inglobat in el nu numai cântec si gest ritual, ci si numeroase mesaje si simboluri ale unei stravechi spiritualitati românesti. El s-a pastrat asociindu-se cu celebrarea marelui eveniment crestin care este Nasterea Domnului Iisus Hristos. In ajunul Craciunului, pe inserat, in toate satele din tara, incepe colindatul. Copiii cu steaua vestesc Nasterea Domnului si sunt primiti cu bucurie de gazdele care ii rasplatesc cu mere, nuci si colaci. Colindele, colindele de copii, urările de belşug şi recoltă bogată cu Plugul,Pluguşorul, Sorcova, Vasilca, Jocurile cu măşti (Capra, Cerbul, Brezaia, Turca), Cântecele de stea sunt câteva din manifestările folclorice care fac din sărbătorile de iarnă unele din cele mai spectaculoase manifestări spirituale ale poporului nostru.Colindul Dintre obiceiurile româneşti, cel care a ajuns aproape să se identifice cu ajunul Crăciunului şicu noaptea de Crăciun este colindul. În ajunul Crăciunului, cete de colindători sunt alcătuite cu precădere din copii, obiceiul numindu-se colindele copiilor. Se face deosebire astfel de colindatul propriu-zis, la care participă numai feciorii şi oamenii maturi. După miezul nopţii de 23-24 decembrie,copiii pornesc în grupuri mici să colinde din casă în casă. Dacă gazda binevoieşte să le deschidă, copiiivor avea parte de obişnuitele daruri: colaci, covrigi, cozonac, nuci, mere şi chiar bani. Alături de colindatul copiilor, în ajunul Crăciunului se mai întâlneşte în unele regiuni obiceiul umblatului cu icoana. Preoţii sau cântareţii bisericii poartă din casă în casă o icoană reprezentând naşterea lui Iisus, pe care membrii casei vizitate o sărută cu evlavie. Adevăratul colindat se desfăşoară în seara şi noaptea de Crăciun. Colindătorii-tinerii şi oameni în toată firea- se adună în cete bine rândiute. Fiecare grup îşi alege un conducător, numitvătaf sau jude. Colindătorilor propriu-zişi li se alătură câţiva flăcăi cu sarcina să poarte, în saci şi traiste, darurile primite. Pe vremuri, fiecare ceată putea să ia la colindat numai o anumită parte a satului, având grijă să nu patrundă în zona ce se cuvenea alteia. Odată intraţi în curte, colindătorii îşideapănă repertoriul înaintea membrilor casei, adunaţi în prag. Cântecele sunt întotdeauna însoţite de dansuri. După ce cântecele şi dansurile din faţa casei s-au terminat, gazda îşi invită colindătorii încasă. Aici, înainte de aşezarea la masa pentru ospăţul comun, vătaful casei porunceşte să se cântealte cateva colinde. Numărul colindelor depinde în mare masură de belşugul de daruri pe care gazdaurmează să le ofere colindătorilor. Superstitiile Craciunului la sat: -in ajunul Crăciunului, gospodarii îşi stârng din sat tot ce au dat împrumut, ca să-i găseascăSărbătorile cu toate în gospodărie. -femeile pun în apa în care se spală o nucă, pentru a fi sănătoase ca nuca, şi un ban,ca să fie bogate.-gospodarii pun mâna pe toate uneltele din curte, ca să le folosească sănătoşi şi cu spor în noul an.Tot de Crăciun, se pune o potcoavă în galeata cu apa şi apoi apa este dată vitelor, ca să fie tari cafierul. Umblatul cu capra Acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocă personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la oregiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau ţurcă în Moldova şi Ardeal, boriţă în Transilvania. ÎnMuntenia şi Oltenia, capra este denumită brezaia(datorită înfăţişării pestriţe a măştii) şi obiceiul sepractică mai ales de Anul Nou. Masca este însoţită de o ceată zgomotoasă, cu nelipsiţii lăutari ceacompaniază dansul caprei. Capra saltă şi se smuceşte, se roteşte şi se apleacă, clămpănind ritmic din fălcile de lemn. La oraş, spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului şi a coregrafiei. Pluguşorul este o urare tradiţională la români în preajma Anului Nou.
In Maramures, cei care colinda sunt oameni in toata firea. Obiceiul este sa treaca pe la fiecare casa iar apoi, cu tot cu gazdele care i-au omenit, sa continue colindatul.
Postul Craciunului ia sfârsit si fiecare se poate bucura de mâncarurile rituale: preparatele din porc, sarmalele, colacii si cozonacii, prajiturile si vinul. Cele trei zile de sarbatoare ale Craciunului aduc liniste si pace in case.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu