Autori: prof. Linteș RamonaMagdalena
prof. Bărbulescu Daniela Marilena
Școala
Gimnazială Nr. 117
București, sector 6
Marea Sărbătoare a Nașterii
Mântuitorului are o nebănuită putere de
a ne readuce în fiecare an bucuria și lumina în suflete. Și cum oare să fie
altfel când, poporul român are mărețul privilegiu de a se fi născut creștin?
Prunc, tânăr, sau bătrân, locuitor al oricărei zone geografice a țării, trăim
Sfânta Sărbătoare în registre diferite, însă cu aceeași intensitate, fiindcă
aceasta are puterea de a renaște
speranțele, de a ne dărui pacea deplină în gând și lumina senină în inimă.
Postul Crăciunului, însoțit cu rugăciune,
devine veritabil prilej pentru maturi de a-și curăți sufletele, de a deveni mai
buni, mai milostivi și mai iubitori către aproapele, năzuind spre desăvârșire.
Este ceea ce regăsim și în textele colindelor cântate pe ulițele satelor de cetele de copii ce
vestesc apropierea marii sărbători a
creștinătații, fiindcă încă din perioada Postului Crăciunului se începe cântatul
colindelor, nu numai acasă, după rugăciune, ci și în cuprinsul satului. Este
perioada când copiii tânjesc după
colindatul din Ajunul Crăciunului, Stea și Irozi, datini ce au o strălucire aparte,
desfășurându-se în cele trei zile de Crăciun,
momente de maximă intensitate a sărbătorii creștine.
Nu se cade ca venirea acestei
sărbători să găsească gospodăriile neîngrijite. De aceea în satele din Muntenia
și Oltenia, ca pe tot cuprinsul țării, femeile, cu tot frigul aspru care este
în această vreme, scot din casă totul afară, ca să văruiască, să repare, să
spele ferestrele și ușile, să scuture lucrurile și să le așeze iarăși frumos la
locul lor.
Ziua de 30 noiembrie, sărbătorirea
Sfântului Andrei, marchează începutul sărbătorilor de iarnă. În această zi, se
stabilesc raporturile dintre cetele de flăcăi și gazda casei unde urmează să se
adune componenții grupului pentru a repeta textele de colinde. Obligațiile
grupului erau diverse: cărau apa, spărgeau și cărau lemne, curățau prin
gospodărie și în grajdul animalelor. Pe
30 noiembrie, toți românii pun la încoltit grâu în câteva vase de lut, sau pun
în apă atâtea rămurele de măr câți membri sunt în familie, iar la Anul Nou se
interpretează norocul ce-l va avea fiecare în funcție de înălțimea firelor de
grâu, sau de rapiditatea cu care crenguțele au înflorit.
În Postul Crăciunului nu se fac
hore și nunți și singurele prilejuri de adunări și petreceri sunt șezătorile,
unde se lucrează de obicei puțin și se petrece mult, vorbindu-se, cântându-se și
câteodată, jucându-se. Tineretul are motive întemeiate să aștepte deschiderea
sau dezlegarea horilor, care vor atrage după sine, după Bobotează, și nunțile.
Obiceiurile
de Crăciun se respectă în satele din
Muntenia și Oltenia cu sfinţenie. În seara de
23 spre 24 decembrie, după miezul nopții și până la ziuă, se obișnuiește ca cetele de copii să meargă din casă în casă,
cu colinda, Mos-Ajunul, Colindișul sau Bună dimineața la Moș-Ajun. Cetele de colindători
cutreieră uliţele satelor şi gospodăriile ţărăneşti, făcând tradiţionalele
urări. Farmecul melodiilor şi textelor poetice ale colindelor este inegalabil,
favorizând
retrăirea unor clipe fabuloase
ale copilăriei, care ne stau toată viața ascunse în suflet.
În lumea satelor oltenești, în ziua
de Crăciun, dis-de-dimineață, gospodarul aduce din șură un braț de
paie. Adunate în mănunchiuri, paiele sunt aruncate în vatra focului, în timp ce
se repetă urări de bunăstare : "Atâtea paie/Atâția miei/Atâția
purcei/Atâția boi/Atâtea oi/Atâtea vaci/Atăția turmaci".Cele mai multe
gospodine pregătesc din timp, înainte de micul dejun al primei zile de Crăciun,
apa norocului. Aceasta se prepară din agheasmă și infuzie de plante - mentă,
levănțică și mușcată. Stăpânul casei spune o rugăciune înainte de degustarea
bucatelor, iar soția lui stropește casa cu această apă norocoasă, care va avea
puterea de a ține departe de casă orice lucru rău.
Prin Muntenia, în noaptea dinaintea
Ajunului, tineretul se adună la o casă, aduc lăutari sau cântă unul din fluier
și se pun apoi pe petrecere până la miezul nopții, când pornesc spre capul
satului, de unde iau casele de-a rândul, strigând: "Bună dimineața la
Moș-Ajun !" Gazda le dă colindeți: covrigi, colăcei, poame, iar uneori și
un păhărel de vin. Dimineața și ziua umblă cu colindișul copiii mai mici. Prin
unele părți din Oltenia, copiii își mai fac și un steag alcătuit dintr-o
prăjină lungă, în vârful căreia leagă o basma, două sau trei, care au un ban de
argint, câteva fire de busuioc și puțină tămâie, simbolizând darurile pe care
magii le-au adus la ieslea în care s-a născut Mântuitorul. În zilele
premergătoare Ajunului Crăciunului, preotul
satului însoțit de cântăreții bisericești
merge prin casele credincioșilor cu icoana pe care este zugrăvită nașterea
lui Iisus Hristos.
Gospodinele fierb pentru masa Ajunului
din toate felurile de bucate, ca să rodească peste an. Casa se mătura seara,
dar gunoiul nu se dă afară, ca să nu aibă gospodarii supărări și pagube la vite
și ca să nu le iasă norocul din case. Casa este bine să se măture de la apus spre peretele de
răsărit, spre icoane, ca să se adune pețitorii la acea casă. Alte gospodine
pregătesc turte înmuiate într-o apă călduță în care s-a topit zahăr și apoi le
așază pe fundul unei farfurii. Pe acest strat de turte se presară zahăr pisat, amestecat cu miez de nucă, tot
pisat, sau numai sămânța pisată de cânepă. Pe acest strat se pune un alt rând
de turte înmuiate, și iarăși miez de nucă și astfel se continuă până ce se
umple farfuria, peste care se presară zahăr sau miez de nucă; alteori, turtele
se ung cu miere. Aceste turte poartă denumirea
de scutecele lui Iisus și sunt așezate în odaia curată, sub icoană, fiind
dăruite preotului, când vine să vestească
Nașterea Domnului. La dreapta farfuriei cu turte, se pregătesc pe o jumătate
de farfurie, bob zdrobit, cu ceapă prăjită pe deasupra, iar cealaltă jumătate
se pun prune fierte. În cele patru colțuri ale mesei se asază și câte un colac.
Între colacii din dreapta se pune un fuior de cânepă, bine periat, zicând unii
că acesta este barba lui Moș Crăciun și ar avea darul de a aduce prosperitate
acelei case.
În noaptea de Ajun, nu-i este nimănui îngăduit
să doarmă pe fân sau pe paie în grajdul vitelor, căci în acea noapte boii
vorbesc între dânșii despre Domnul Hristos care s-a născut între ei, în iesle,
și pe care ei l-au încălzit cu suflarea lor. Prin alte părți se crede că
vorbesc și celelalte vite, destăinuind între altele și locurile unde se află
comorile ascunse în pământ; nu-i bine însă să le asculte omul, căci i se pot
întâmpla multe primejdii.
În fiecare gospodărie din spaţiul
etnografic oltenesc se pregătesc „colindele”( beţe de alun curăţate de coajă)
care se taie înainte de Ignat, se pun la uscat până în seara zilei de Ajun şi
se decorează prin afumare cu romburi albe şi negre, dispuse alternativ. Ele
simbolizează opoziţia dintre lumină şi întuneric, viaţă şi moarte. Seara,
femeia aprinde atâtea lumânări câte „colinde” are şi tot atâţia colaci sunt
pregătiţi. În dimineaţa zilei de Ajun, „colindele” se înfig în morminte de
către copii, ca liant între „lumea cu dor” şi cea „fără dor”. Cea mai vârstnică
din casă ia un colac, o lumânare şi o „colindă”, zahăr, bomboane, nuci şi dă
pomană membrilor familiei, numind câte un înaintaş trecut la Domnul. Apoi, cei
mici pleacă la colindat, iar cei mari la biserică.
Începând din Ajun, la geam se aud
frumoasele Colinde și Cântece de Stea,
care vestesc în grai dulce și melodios naşterea pruncului Iisus în ieslea din
Betleem.
Toate aceste obiceiuri şi
tradiţii îi strâng laolaltă pe cei mari şi pe cei mici, în prag de sfântă şi
binecuvântată sărbătoare: Naşterea Domnului.
Toată lumea așteaptă cu nerăbdare Crăciunul, sărbătoarea care
oferă ocazia întrunirii întregii familii, în cadrul primitor al casei
părintești, în jurul mesei încărcate cu bucatele tradiționale, în zvon de
colindă. La masa sărbătorească, mesenii rostesc rugăciunea "Tatăl
nostru", cel mai vârstnic
binecuvântând bucatele, spre sănătatea
și bunăstarea membrilor acelei familii. Aceste obiceiuri felurite fac ca
bucuria și veselia să se înstăpânească
în orice suflet li în orice casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu