Prof. înv. prim. Bejinariu Raluca-Elena
Școala Gimnazială Nr. 1
Sarafinești/Corni
Obiceiurile de iarnă ocupă,
datorită amplorii lor, un loc deosebit în folclorul nostru local. Ele se
practică într-o atmosferă sărbătorească cu ocazia Anului Nou, cu rol de felicitare și un caracter distractiv, fiind
totodată și spectaculoase. Euforia vestimentară care nu cunoaște bariere, măștile
grotești, expresive, ambianța sonoră și mișcarea continuă, asigură spectacolului folcloric un succes rapid, euforizant.
În satele
Sulița și Dracșani, de Anul Nou se
practică: Plugușorul, Banda lui Bujor, Capra,
Căluțul, și Ursul.
Dintre toate obiceiurile, cel mai
dinamic, mai vesel, mai atractiv este jocul
caprei. Costumația bogată și variată a mascaților, agilitatea cu care mișcă
jucătorul capra, precum și clămpăniturile ritmice scoase într-un anumit fel de
botul de lemn, fac ca jocul caprei să aibă priză la public.
Personajele:
1.Capra
2.Moșneagul
3.Turcul
4.Căldărarul(țiganul)
4-6
Mascați
Costumația personajelor:
Capra care se obișnuiește în satele
Sulița și Dracșani se deosebește de suratele ei din alte regiuni.
Deosebirea
constă în faptul că ea se montează într-o mânecă de cojoc mare, care apoi se
pune pe umeri de către jucătorul caprei. Mâinile cu care manipulează jocul sunt
sub cojoc și nu se văd. Jucătorul stă în poziție verticală și joacă capra din
mâini, în ritmul muzicii. Capul i se vede.
În
toate celelalte regiuni unde se practică acest obicei, capra se joacă cu
jucătorul ascuns sub îmbrăcămintea ei, pe două sau patru picioare. O altă
deosebire constă în podoaba ce se fixează deasupra capului, podoabă ce nu se
obișnuiește în alte locuri.
Lemnul
din care se confecționează trebuie să fie bine uscat și să aibă rezonanță. Capul
se vopsește în negru, i se fixează barbă de lână, ochi din nasturi de alamă și
urechi din material de pălărie sau urechi adevărate.
Deasupra
capului se face un triunghi din bețe de brad(ca schelet),cu vârful în jos, fixat în capul caprei. Pe acest triunghi
se fixează flori multicolore din hârtie creponată și oglinzi mici. Marginile se
îmbracă cu crenguțe mici de brad, iar pe spate se fixează panglici multicolore.
Moșneagul – proprietarul caprei – este
îmbrăcat cu un cojoc mare, întors pe dos. Pe cap poartă o căciulă țuguiată, veche,
iar pe față o mască mobilă din piele de oaie tunsă scurt, în care s-au făcut
ochii, nasul și gura. Se adaugă mustăți mari și blegi. Pe spinare, în tot
timpul jocului, poartă un ciomag. În picioare, opinci.
Turcul poartă pe cap un fes roșu cu
canaf negru de mătase, pe vârful capului. Nu poartă mască, dar se machiază,
făcându-și bujori pe obraji, favoriți și mustăcioară cu creion negru, cearcăne
ușoare la ochi. Pe corp poartă o tunică (flanea) de culoare roșie. Se încinge
cu chimir și pe piept poartă diagonale. În mână are o sabie.
Căldărarul este îmbrăcat numai în
negru, inclusiv masca strânsă cu dantelă și basca de pe cap. De bască se coase
părul. Ea este ornată cu fel de fel de tinichele strălucitoare. La brâu poartă
un șirag de zurgălăi mici și mari care fac zgomot în timpul jocului. În mâini țiganul are un harapnic cu care
pocnește mereu și bate pe ceilalți mascați.
Mascații,
în număr de 4-6, se costumează cât mai caraghios. Măștile grotești sunt
deosebit de reușite. În partea superioară, mai toate, poartă un penaj din curcă
,,a la Pieile Roșii’’. Nasul se face
lung, cu canaf la vârf, dinții din
fasole. Se adaugă la mască coarne de capră sau berbec, urechi de iepuri sau oaie. Ochii, nasul și
gura se fac în așa fel încât să dea o expresie hidoasă feței.
Îmbrăcămintea
constă din haine vechi, rupte, cârpite cu petice mari. Mascatul se încinge cu o
frânghie care să poată sprijini ghebul ce și-l pune în spate. În mâini poartă
buciume, harapnice, deseori păsări sau animale mici, moarte.
Jocul
caprei este practicat de tineri între 17-20 de ani, iar în ultimii ani și de
copii între 10-15 ani. Tematica jocului caprei se aseamănă foarte mult cu cea a
căluțului, prin faptul că ambele animale sunt tăiate la gât de turc, apoi
,,înviate”, după
care urmează jocul bucuriei. De altfel, două personaje - turcul și moșneagul – se găsesc la ambele obiceiuri și au aceeași
costumație.
Jocul caprei
Turcul
intră în gospodăria țăranului în timp ce mascații sună din buciume la poartă. Întreabă
dacă primesc capra și în caz afirmativ, tot alaiul intră în curte, în timp ce
muzica(fluier,vioară,acordeon) cântă melodia atât de cunoscută a caprei.
Moșneagul:
Trei fasole într-o mănușă,
Intră
capra mea pe ușă!
Și
iar verde de mătasă,
Intră
capra mea în casă!
Turcul:
Bună
ziua, moșule!
Moșneagul:
Bună să-ți fie calea, măi, Roșule!
Turcul:
De unde
vii, moșule?
Moșneagul:
De
la munte, Roșule!
Turcul:
Câte
capre ai, măi, moșule?
Moșneagul:
O mie și asta, măi, Roșule!
Turcul:
Unde
ți-e restul, moșule?
Moșneagul:
Le-am lăsat în humărie
Că erau pline de râie;
Chelea , mie, de opinci
Carnea , ție, s-o manânci!
Turcul:
Pentru că n-ai spus drept,
Îți tai capra la piept!
(Se face că taie gâtul caprei cu sabia pe care o
joacă în mână. Capra se pleacă și ,,clămpănește” rar, în timp ce muzicanții
cântă o melodie jalnică. Mascații se așază în genunchi în fața caprei și se bat
cu capetele de pamânt, plângând. În acest timp țiganul îi bate cu harapnicul
peste gheburile lor din paie.)
Moșneagul:
Sărăcuța,
Sărăcuța, capra mea,
Bună, rea, cum era,
Copilașii mi-i hrănea!
(După un timp: )
Fă capra să-nvie
Că dau cu măciuca-n tine!
Turcul:
Nu
mă tem, nu mă tem,
Că eu m-oi face
ghem,
Și capra ai s-o belești
S-o pui sticlă la ferești!
Moșneagul:
Dacă nu faci capra să-nvie,
Te
bag în pușcărie!
Turcul:
I-oi da orz, i-oi da secară
Și căprița o să sară!
(Ridică capul caprei cu sabia și zice: )
Ța, ța, ța, căpriță, ța!
(Capra se ridică și joacă după o melodie veselă, împreună
cu toate personajele.)
Bibliografie:
Ștefan
Ciubotaru, ,,Folclor din satele Sulița
și Dracșani,, , Ed. Axa Botoșani 1998
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu