prof. înv.
primar NEGRU CLAUDIU
Școala Gimnazială „Gheorghe Moroșanu” Darabani
Anul Nou apare ca o străfulgerare şi trece ca o clipă. E momentul când tradiţia
prinde contur arhaic şi ne aminteşte de strămoşii daci ce alungau spiritele
rele cu ajutorul măştilor hidoase.
E timpul pluguşorului şi a plugului
mare. Copiii merg în Ajunul Anului Nou cu clopoţelul, cu pluguşorul, cu
buhaiul, urând pe la casele oamenilor belşug şi bunăstare şi pentru anul care
vine. Tot acum se merge cu Capra, cu Ursul, cu Banda lui Terente, sau cu Banda
lui Gruia, piese din repertoriul teatrului popular local. Se remarcă costumele
folosite cu acest prilej şi varietatea datinilor.
Se constată faptul că, practicarea
acestor obiceiuri, s-a împuţinat de la o etapă la alta, astfel încât, acum, ai
prilejul să mai vezi câteva formaţii ale preşcolarilor care merg să-şi colinde
sau să-şi ure educatoarele. Adolescenţii zilelor noastre au atâtea alte
surse de a-şi petrece noaptea dintre ani.
Prezint în continuare conținutul
unei ,,piese de teatru”, culeasă din zona Cornești - Darabani, care, până prin
perioada anilor `95-`96, era una din principale atracții în noaptea de Anul
Nou.
Banda lui Gruia
Personaje:
·
Gruia
·
Popa (tatăl lui Gruia)
·
Crâșmărița
·
Împăratul
·
2 turci
Roluri
Gruia:
Bună seara, crâșmăreasă!
Grajd
pentru un cal bun ai?
Crâșmărița:
Am grajd pentru 10 cai.
Gruia:
Dar în beci, Anița, vin
Ai
pentru un voinic străin?
Crâșmărița:
Hei, vin bun avem aici,
Pentru
nu știu câți voinici.
Gruia:
Dă-mi să beau cât voi putea
Să-ți
dau galbeni cât oi vrea.
Crâșmărița
(toarnă în cană):
Poftim vinul!
Gruia:
Poftim banii! Hei, Anițo, hei Anița,
Ești nevastă sau fetiță?
Crâșmărița:
Nu-s nevastă, nici
fetiță
Cum mă vezi sunt dalbă
floare
Mulți voinici bag la-nchisoare.
Gruia: Nu mi-e frică de-nchisoare,
Chiar de ești tu dalbă
floare.
Nu știi unde stă pe aici
marele viteaz Dârnici?
Crâșmărița: De Dârnici m-ai întrebat?
Dârnici,
bogatul, e în palat cu împăratul
E mai mare peste
oști
Ce mă-ntrebi,
poate-l cunoști?
Gruia:
De-l știam, n-ar mai trăi
Pentru el aici
venii.
Azi cu dânsul în
palat
Piept la piept
am să mă bat.
Mai întâi cu el,
spurcatul
Și pe urmă
cu-mpăratul.
Pe –amândoi
cu-această spadă,
Jos am să-i
aștern grămadă.
Iar mi-e sete
draga mea,
Până plec la
lupta grea
Ia mai adă vin
colea.
Crâșmărița: Poftim vinul!
Gruia: Poftim banii!
(Crâșmărița
pleacă la împărat.)
Împăratul: Hei, hangiță, dalbă floare
Ce vânt te aduce
oare?
Că e anul și mai
bine,
De când n-ai dat
peste mine?
Sau tu vinul ai
gătit
Ori cu galbeni
ai venit
Crâșmărița: Ba nici vinul nu-l gătii
Nici cu galbeni
nu venii.
Să mă plâng, vin
împărate.
Mi-a picat pe
înserate
Un voinic
ardelenesc
Cu un cal mândru
tătăresc.
Toată noaptea a
băut,
Nici un galben
n-a plătit,
Mi-a mâncat și-o
jună grasă
Nu mi-a pus un
ban pe masă.
Iar în zori când
s-a sculat
Hei, Anița, m-a
întrebat,
Nu știi unde stă
pe aici
Marele viteaz
Dârnici?
Eu i-am zis:
Dârnici, bogatul,
E în palat cu
împăratul,
E mai mare peste
oști,
Ce mă-ntrebi,
poate-l cunoști?
Zice el: De-oi
mai trăi
Pentru el aici
venii,
Cu dânsul la
palat
Piept în piept,
am să mă bat,
Mai întâi cu el,
spurcatul,
Și apoi cu
împăratul.
Pe amândoi cu a
sa spadă
Îi voi pune jos
grămadă.
Împăratul:
Acesta-i Gruia lui Novac
Cel mai mare pui
de drac.
Alte cele n-a
lucrat,
Decât țara mi-a
prădat.
Dar tu
crâșmărița mea
Dă-i să bea cât
o putea,
Ți-oi trimite
oastea mea
Ca să-l lege cot
la cot.
Ți-oi plăti eu
vinul tot.
Crâșmăriță, care
e făptura lui?
Crâșmărița: E voinic și subțirel
Are un corp tras
prin inel
Pielița
obrazului
E ca spuma
laptelui
Ochii sunt ca
două mure
De pe coasta din
pădure,
Are un paloș
zburător
Când îl vezi e
îngrozitor.
(Se
întoarce crâșmărița la han.)
Gruia:
Unde-ai fost cățea șireată?
Crâșmărița: La vecini, la o surată.
Gruia: Șezi acasă dracului,
Nu umbla prin sat
hai-hui
Ia mai pune aici
pe masă
Țuică, o vadră
plină, rasă
Crâșmărița: Poftim țuica!
Gruia: Poftim banii! (Gruia adoarme)
Crâșmărița: Turcilor voi ce mai stați?
Și pe Gruia nu-l
legați?
Hai că dacă se
trezește
El pe voi vă
prăpădește
(Turcii
îl leagă pe Gruia)
Turcii: Marș înainte la împărat
Împărate l-am
adus pe Gruia legat
și în lanțuri
ferecat
Împăratul:
Gruia vei fi osândit
Pentru tot ce ai
făcut.
Spune ghiaur
nenorocit,
Câți turci tu ai
măcelărit
Și turcoaice-ai
văduvit?
Gruia: Alelei, Măria Ta,
N-ai în barbă
atâția peri
Câți turci ți-am
tăiat până ieri.
De mă ajută
Dumnezeu
Voi tăia și
capul tău.
Împăratul: Alelei pui de cățea,
Te cred că mi
l-oi tăia
Dar te am în
mâna mea.
Să știi tu măi
Gruișor
Eu pe tine o să
te însor
Și mai știi, mai
știi, mai știi
Cine o să-ți fie
soție?
Inima stejarului
De pe creasta
dealului,
Corbii cei
croncănitori
O să-ți fie
pețitori,
Ciorile o să-ți
fie nune,
Vulturii să te
cunune.
Dar până la
cununie
Hai, ostași,
plecați o mie
Și mi-l duceți
unde-am spus,
La creștinul
Popa, sus.
Popa: Împărate s-a zvonit
Că aveți un
osândit
Și pe la prânzul
mare
O să-l duceți la
pierzare.
De-l vei face
vânzător,
Eu voi fi
cumpărător.
Am auzit că-i
tinerel
Galbeni mulți
voi da pe el.
Împăratul: Fugi de aici călugăre
Ce să fac cu
banii tăi
Rolul nu ți-l
pot lăsa
Lumea toată de
mi-i da
Ăsta-i Gruia lui
Novac,
Toată țara mi-a
prădat.
Popa: Dacă nu-l faceți vânzător
Fiți atunci
îndurător.
Eu sunt popă
creștinesc
Lasă-mă să-l
spovedesc
Că-i păcat,
păcat stăpâne
Ca să moară ca
un câine.
Împăratul: Las’ să moară ca un câine.
Asta-i soarta
lui păgâne.
Și acum, pleacă,
nu mai sta
Dacă ții la
viața ta,
Pentru Gruia
nu-i iertare
O să-l ducem la
pierzare.
Turcul: Părinte, l-am adu pe Gruia să-l spovediți
Popa: Gruia, fiul meu,
Robul lui
Dumnezeu,
Vezi, tu,
copilașul meu
N-ai ascultat
cuvântul meu.
Ai căzut în mare
greu.
Ține acest paloș
de la mine,
Cu el lovește în
turcime.
Tu bate
marginile,
Eu să bar
mijloacele,
Că le știu
soroacele.
Cântec:
Toți: Foaie verde matostat
Gruia a fost
prins și legat
La-nchisoare a
fost vârât
Numai lanțuri
până-n gât.
Dar și el, când
a scăpat,
Pe toți turcii
i-a tăiat.
El și cu turcul
său
Au rămas cu
Dumnezeu.
Cetele
teatrale erau o prezenţă artistică
deosebită. Producţiile dramatice sau ale jocurilor cu măşti dau o expresie
aparte sentimentului de a trăi în lumina tradiţiei şi a bucuriei sărbătoreşti.
Astăzi, cu toate că fenomenul teatral popular a suferit un regres din cauza
înstrăinării, pe alocuri, de aceste forme ale culturii tradiţionale, alte
formaţii, îndeosebi cele coregrafice şi cu măşti, mai animă încă lumea satelor
de la noi.
Cum se
poate observa, Anul Nou este un prilej de aducere aminte a datinilor folclorice
de odinioară. Şi peste toate, în aceste clipe de înnoire generală, fiecare
român este dornic să audă din glasul urătorilor: 'Anul Nou cu bucurie/La mulţi
ani ca să vă fie!...'
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu