Educatoare: GEORGESCU MONICA
UNGUREANU AURORA
GRĂDINIȚA CU PP NORD 2 RM. VÂLCEA, VÂLCEA
Obiceiurile
tradiţionale de iarnă, în satele vâlcene, se desfăşoară în intervalul de timp
cuprins între Ajunul Crăciunului (24 decembrie) şi sărbătoarea Sfântului Ioan
Botezătorul (7 ianuarie), după un ritual bine stabilit:
Colindeţii: În dimineaţa Ajunului de Crăciun – 24 decembrie, indiferent de starea
vremii, gospodarii împart copiilor colindeţi, care sunt daruri făcute în alimente.
Niciodată nu se împart bani sau obiecte de îmbrăcăminte. În trecut,
,,colindeţii’’ erau nişte covrigi (colăcei), copţi pe plită sau în cuptor.
Aceştia se împărţeau copiilor sosiţi în ograda gospodarului după miezul nopţii
(ziua Ajunului). Cu această ocazie se făceau unele urări din partea copiilor:
,,Bună dimineaţa la Moş Ajun,/ Ne daţi ori nu ne daţi!?’’. Sau unele strigături
cu rostul de a stârni hazul: ,,Dă-mi un covrig, că-ngheţ de frig,/ Să nu fie
ars, că ţi-l dau în nas!’’, Sau ,,Colindeţ, că-ngheţ!’’,Sau ,,Dă-mi o
nucă, că mă dau cu capul de ulucă!’’Astăzi colindeţii pot fi: covrigi, cornuri,
bucăţi de pâine, biscuiţi, turte dulci, fructe, bomboane etc. Prin tradiţie se
justifică faptul că împărţirea colindeţilor se face pentru a avea noroc şi spor
în bucate şi vite. De când se împart aceşti ,,colindeţi’’ nimeni nu ştie. Toţi
răspund că : ,,aşa am moştenit de la părinţi’’.
Colindatul
băieţilor sau Colindele de Crăciun. Este specia
folclorică cea mai răspândită nu numai în judetul Vâlcea, ci în toată Ţara
Loviştei. Cântecele de colindă se cântă la gospodăria fiecărui sătean, în
noaptea de Ajunul Crăciunului, adică în noaptea de 24 spre 25 decembrie, în
fiecare an. Ele sunt cântate de băieţii din sat, fiecare în satul lor. Pentru
că textele şi melodiile colindelor sunt de obicei destul de mari şi greoaie,
pregătirea (repetiţiile) începe cu mult înainte de Crăciun, de obicei de la
,,lăsatul secului” – cca. 15 noiembrie al fiecărui an şi acestor pregătiri li
se acordă o atenţie deosebit. Cu colindătorii
merg băieţii începând de la vârsta de 15-16 ani, până la vârsta însurătorii şi
chiar ,,feciorii tomnatici”. În cadrul unei şezători se adună băieţii, care de
la început îşi aleg ,,capii de preucă” sau ,,şefii de strană”, dintre cei care
cunosc cel mai bine atât textul, cât şi melodia colindelor. Menţionăm faptul că
aceste colinde sunt cântate numai în timpul repetiţiilor şi în noaptea de 24
spre 25 decembrie şi numai de către băieţi, nu şi de fete, chiar dacă acestea
cunosc conţinutul şi melodia colindelor. Când se colindă, nu se cântă şi alte
cântece, ci numai colindele transmise din bătrâni. Nici instrumentele muzicale
nu se folosesc. Majoritatea colindelor, prin conţinutul şi lirismul lor, au
menirea unor cântece de urare, de belşug şi sănătate, cu referiri la Dumnezeu
Creatorul şi la ceilalţi sfinţi. Colindele se împart în mai multe categorii:
colinde de la fereastră, colinde de intrare în casă, colinde de masă, colinde
pentru cei căsătoriţi, colinde de băiat, colinde de fată, colinde de plecare din
casă şi ziorile, urmând o cale precisă, care diferă de la sat la sat. În satul
Titeşti, în ultima perioadă, merg cu colindatul şi cei căsătoriţi, dar nu prin
tot satul, ci numai pe la neamuri şi prieteni şi după ce adevăraţii colindători
au colindat gospodăriile respective. Aceasta se face pentru petrecere şi pentru
aducere aminte de când şi ei erau ,,junii buni colindători”. Cu colindătorii
merg numai cei ce ştiu să cânte colindele. Cei ce le cunosc mai puţin sunt
folosiţi să poarte darurile ce se dau colindătorilor: desagii cu colaci sau
damigeana cu ţuică. În satul Bratoveşti acesta se numea ,,iapă”, la Cucoiu
,,măgar”, iar la Titeşti ,,disăgar”. Colinde noi nu există, cântându-se numai
cele transmise din generaţie în generaţie. Noi le transmitem fără a modifica
nimic din conţinut sau pronunţie, redând cât mai exact textul colindelor. Textul
colindului se învaţă cântând. Puţini sunt colindătorii care pot recita
colindul. Fiecare preucă (ceată) este împărţită în două strane, care la cântat
îşi păstrează locul, fără să se amestece colindătorii între ei, fie când
colindă afară, fie în casă. La fiecare strană există un ,,cap de strană”, care
are responsabilitatea de a asigura perfecţiunea interpretării colindatului.
Capul de strană începe primul grup de versuri ce-i revine stranei. Peste toată
preuca se alege un casier, care primeşte banii. El se mai cheamă ,,vătaf” ,
,,primar” sau ,,casier”. Fiecare gazdă, şi mai ales cele care au băieţi sau
fete de căsătorit - se pregăteşte pentru primirea col.indătorilor – împodobind
casa cu cele mai frumoase lucruri, pornind de la ,,faţa de masă”, şervețele
alese, macaturi şi scorţatele cele mai reuşite. Pe masă se aşează darurile cu care
sunt cinstiţi colindătorii.
Colindul cântat la ,,fereastră”, ,,la uşă”,
,,afară” se face pentru a trezi gazdele, din care cauză pe uliţe colindătorii
nu fac gălăgie, pentru a surprinde gazdele dormind. Preucile se aşează una la
uşă, iar cealaltă la fereastră. Colindul se cântă în întregime dacă
colindătorii nu sunt băgaţi în casă. Dacă sunt invitaţi înăuntru, se cântă
numai până-n acel moment. Dacă gazda nu iese afară după ce s-a terminat tot
colindul, se începe alt colind şi dacă nici atunci nu răspunde, colindătorii
părăsesc gospodăria, convinşi că ceva s-a întâmplat. Sunt rare cazurile când
gazda refuză primirea colindătorilor. Se ocolesc casele unde a murit cineva sau
e cineva grav bolnav. Se intră în casele unde gazdele au plăcerea să-i invite
pe colindători, mai ales unde sunt fete sau băieţi pentru colindat. După
terminarea colindelor, colindătorii se ridică, iar gazda îi invită să primească
darurile de pe masă. Banii ce se primesc sunt luaţi de casier, iar eventualele
daruri sunt luate de ,,disăgar”, ,,iapă” sau ,,măgar”. După terminarea
colindatului, colindătorii merg într-o casă, unde se procedează la număratul
banilor, după care ei se cinstesc din darurile adunate, când se discută şi
felul cum vor organiza masa băieţilor. În unele sate, masa băieţilor se
organiza în ziua de ,,Bobotează” (6 ianuarie), iar în alte sate de ,,Anul Nou”.
Jucat de la Crăciun până la Bobotează,
Vicleimul este o forma de teatru popular care înfăţisează nașterea lui Iisus.
Inspirat din literatura bisericească creată în marginea textelor bilblice,
Vicleimul păstrează urme din colindatul cu măști. Spectacolul este adesea
precedat de o dispută între anul vechi și anul nou, iar epilogul său ia forma
unei urări. Irodul este numit dupa loc : Steaua, Craii, Viflaimul sau
Vicleimul. Irodul reprezintă istoria nașterii lui Iisus. Personajele sale sunt
Imparatul (Irod), Magi sau Craii dar si Ofițerul.
Un obicei
raspândit și foarte așteptat în Vâlcea este obiceiul Iordanitorilor: în ziua de
7 ianuarie, de Sfântul Ion, baieții necasătoriți, până în 33 de ani, umblă prin sat pe la toate familiile și
iordanesc oamenii, stropindu-i cu aghiazmă, cântând: ”În Iordan, botezându-te
Tu Doamne”. Cel din familia colindată care iese și răsplătește grupul cu bani
este aruncat în sus de către toți băieții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu