Tradițiile de Crăciun

 HĂILĂ CARMEN-DOINA

GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL NR. 1, CORNI

Craciun este un zeu solar, de origine indo-europeana, specific teritoriilor locuite de geto-daci, indentificat cu zeul roman Saturn si cu zeul iranian Mithra. Timp de peste un mileniu, crestinii sarbatoreau Anul Nou in ziua de Craciun. Determinativul de "mos" arata varsta zeului adorat, care trebuie sa moara si sa renasca, impreuna cu timpul calendaristic, la   

Anul Nou. In legatura cu Mos Craciun au circulat multe legende. Prin tot ce face, Craciun se opune sau impiedica nasterea pruncului crestin Iisus, deoarece venirea pe lume a acestuia inseamna moartea Mosului. Traditiile contemporane despre "sfantul" Craciun, despre Mosul "darnic si bun", "incarcat cu daruri multe" sunt influente livresti care au patruns in cultura populara de la vest la est si de la oras la sat. Sarbatorile de Craciun dureaza, in sens restrans, trei zile (25-28 decembrie), sau, in sens larg, 19 zile (20 decembrie - 7 ianuarie).

· Pomul de Craciun este un brad impodobit, substitut al zeului adorat in ipostaza fitoforma, care moare si renaste la sfarsit de an, in preajma solstitiului de iarna, sinonim cu Butucul de Craciun.   

Impodobirea bradului si asteptarea de catre copii a "Mosului", numit, in sud-estul Europei, Craciun, care vine cu daruri multe, este un obicei occidental care a patruns de la oras la sat, incepand din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Pomul de Craciun s-a suprapus peste un mai vechi obicei al incinerarii Butucului (zeul mort) in noaptea de Craciun, simbolizand moartea si renasterea divinitatii si a anului la solstitiul de iarna, Obiceiul a fost atestat la romani, aromani, letoni si sarbo-croati.

· "Steaua" este un colind care incepe din prima seara a Craciunului si se incheie la Boboteaza.

CRÃCIUNUL - Nasterea Domnului (25 Decembrie )

Dumnezeu, vazand ca neamul omenesc este asuprit de diavol, S-a milostivit si L-a trimis pe Arhanghelul Gavril sa vesteasca Fecioarei Maria nasterea, prin puterea Duhului Sfant, a Fiului lui Dumnezeu, facut om, Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu s-a nascut intr-o pestera din Bethleem si a fost pus, infasat, de catre Nascatoarea de Dumnezeu, in ieslea dobitoacelor, El Cel care venise sa ne mantuiasca pe toti de pacatele noastre. Nasterea unui mare Imparat fusese prorocita de mult de Vrajitori, care spuneau ca "Stea din Iacov va rasari si va zdrobi stapaniile lui Moab". Trei magi, cunoscand aceasta prorocire, cercetau cand o sa apara aceasta stea si cand au vazut steaua lui Hristos au urmat-o si, cazand in genunchi, I s-au inchinat Lui si I-au adus daruri, aur, tamaie si smirna. Irod, imparatul iudeilor, temandu-se ca va pierde tronul prin nasterea lui Mesia, a poruncit ca toti pruncii din Bethleem sa fie ucisi.       

            Asa au murit 14.000 de copii, dar Iosif si Maria au reusit sa-L salveze pe Fiul Domnului, vestiti de un inger, figund in Egipt. Dumnezeu s-a facut om pentru a nu ne mai vedea cazuti in rele si nenorociri, pentru mantuirea pacatelor noastre. Craciunul, ziua Nasterii Domnului Iisus Hristos, este cea mai mare sarbatoare a crestinismului. La romani, sarbatoarea Nasterii Domnului se sprijina pe un fond stravechi, legat de cultul solstitiului de iarna, al lui Craciun, personaj mitic dacic, dar si pe datinile romane legate de zilele "Soarelui Invingator" si Saturnalii. Pentru ca acum, la sfarsit de decembrie, este ziua cea mai mica a anului, Soarele trebuie ajutat, prin tot felul de elemente magice, sa nu moara. In vechiul mit al ciobanului Zeu-Mos se introduc elemente crestine si astfel se contureaza povestea ciobanului Craciun.

Acesta refuza sa o primeasca pe Fecioara Maria sa-si nasca pruncul. In ascuns, sotia sa o gazduieste si-l moseste pe Iisus. Craciun o pedepseste taindu-i mainile. Fecioara Maria infaptuieste o minune lipindu-i mainile la loc, lucru ce il converteste pe Craciun la crestinism. De bucurie ca nevasta sa a scapat cu bine, Craciun aprinde un rug din lemne in jurul caruia se incinge o hora. Dupa joc, Craciun ii face daruri Fecioarei Maria si pruncului si, astfel, se produce transfigurarea lui Craciun in sfantul care aduce daruri copiilor de ziua Nasterii lui Iisus. Este demn de remarcat ca cei mai multi cercetatori romani afirma ca apelativul de

Craciun deriva din cratio, - onis care, in latineste, inseamna nastere. Mai mult, Petru Caraman sustine ca numele de Craciun se gaseste numai la romani. In afara granitelor romanismului, termenul nu se regaseste decat la slavii din imediata vecinatate, care l-au imprumutat de la romani. Sarbatoarea de Craciun imbina o multime de obiceiuri. Dominanta este componenta crestina care marcheaza nasterea lui Hristos si ea se vede in colindele religioase "Steaua" si "irozii" s.a. Craciunul marcheaza insa si un nou ciclu de viata, inceputul unui nou an roman.

Obiceiurile au semnificatii multiple. Pe de o parte, se intrevede urarea menita a prevedea, a provoca indeplinirea dorintelor omului si ale comunitatii, dar si protejarea fata de fortele raului. Colindul, in acest context, incepe nu intamplator seara si dupa reguli bine stabilite. In seara de Ajun colinda doar copiii, simboluri ale puritatii, ale curateniei fizice si morale. Abia in ziua de Craciun colinda flacaii, femeile fiind excluse. Ceata de colindatori se organizeaza pe vecinatati si merge din casa in casa pentru ca urarea lor este socotita de bun augur. Arsenalul lor format din clopotei, bete, bice are menirea ca, prin zgomotul facut, sa alunge fortele malefice. In acelasi cadru trebuie amintite jocurile cu masti: capra cu variantele sale - camila si chiar girafa, ursul, calutii, dar si ceata de mascati, care are menirea de a stigmatiza toate racilele din comunitate. Sunt reprezentate, de asemenea, si profilurile ocupationale: crasmarul, caldararul, agricultorul etc. Din costum nu lipseste niciodata siragul de zurgalai, care are aceeasi menire - de a indeparta fortele raului. Craciunul este marcat si printr-o masa bogata, din care nu trebuie sa lipseasca colacii, cornurile, fructele, pestele, dulciurile si, bineinteles, bautura. Tot ce se pune pe masa are o trimitere clara la ocupatiile traditionale ale comunitatii romanesti. De pe masa nu pot lipsi nucile si ouale, care au o simbolistica mai complexa, cu trimitere la rezistenta in timp, la samanta care nu se pierde.

Sarbatorile de iarna, incepute de Craciun odata cu Nasterea lui Iisus, se incheie abia la Boboteaza cand in lumea satului au loc alte petreceri unde, intr-un cadru special, sunt prezentate comunitatii viitoarele cupluri si astfel viata isi reia ciclul firesc, odata cu renasterea naturii.

COLINDELE

Începând cu noaptea de 23 spre 24 Decembrie, de la miezul noptii si pâna la revarsatul zorilor ulitele satelor rasunau de glasul micilor colindatori. În orase întâlnim colindatori odata cu lasarea serii si pâna în miez de noapte. Cu traista dupa gât, cu bâta în mâna si caciula pe urechi, colindatorii merg din casa-n casa si striga la ferestrele luminate:

"Buna dimineata la Mos Ajun,
Ne dati ori nu ne dati",

si daca cei din casa întârzie a le deschide usa spre a le împarti colindeti, încep sa cânte mai departe:

"Am venit si noi odata
La un an cu sanatate,
Si la anul sa venim
Sanatosi sa va gasim.
Ne dati, ne dati,
Ori nu ne dati"

Cu acest prilej gazda le împarte colindete: covrigi, nuci, mere, colacei de faina framântati si copti chiar în acea noapte a Mos Ajunului.
În ajunul Craciunului, ca si în ajunul Anului Nou în toate provinciile românesti copiii formeaza grupuri si pornesc pe la casele gospodarilor cântând cântece ce au refrenuri ca: "Florile dalbe", "Lerui ler", "Ziurel de ziua", ori "Valerim" si "Veler Doamne".
În afara de seara mare a colindelor se mai colinda si în seara Sfântului Vasile, paralel cu   

Plugusorul sau Uratul, precum si de Florii si Paste.

Sub numele de colind si colindat trebuie sa întelegem vechiul obicei pe care-l întâlnim în sarbatorile susmentionate când copiii, ca si flacaii satelor, merg din casa în casa, cântând cântece pentru a ura sanatate si fericire gazdelor ce-i asculta, de la care primesc daruri (colindete) în bani sau în natura: nuci, covrigi, mere, colaci, etc.

Colindele sunt de doua feluri: religioase si laice. Cele religioase au origine literara, iar subiectele lor se refera de cele mai multe ori la Isus. Colindele profane (sau lumesti) au un caracter liric, si de multe ori sunt adaptate de colindatori la situatia celor în fata carora le cânta.

Colindatul cu motive religioase, desi de origine bisericeasca, e totusi format tot dupa modelul colindatului de tip pagân: având de fapt origine comuna cu acesta.
Astfel întâlnim:

Colindele Domnului (În drum spre Vitleim, Nasterea Domnului, Vestirea Pastorilor, Închinarea Pastorilor, Pornirea Magilor dupa stea, Închinarea Magilor, Taierea Pruncilor, Numele Domnului, Patimile Domnului, Vânzarea si Rastignirea , Coborârea de pe Cruce);
Colindele Sfintilor (Colindul Craciunului, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Ion, etc.);
            Colindele Omului (Colind de copil mic, de fata mare, de flacau, colindul omului bogat si milostiv, colind de preot, de cioban, de vânator, de pescari, de marinari, colind de viteaz, de familie, de însuratel, etc.)
            Creatorii acestor productii populare sunt diferiti, dupa cum diferit este si felul colindului:

-pentru cele religioase de nuanta crestina putem socoti ca fauritorii sunt preotii, calugarii si cântaretii bisericesti, dascalii si diecii, fiindca ei erau cunoscatori ai Evangheliilor si ai Vietilor Sfintilor. Cât priveste pe cele profane, ca autori definim pe anonimii creatori talentati care au faurit poezia populara. Peste aceasta creatie initiala s-a suprapus prelucrarea veac de veac si an de an în obiceiurile si datinile stramosesti, la marile sarbatori de iarna.

Te-ai intrebat vreodata, insa, cum este Craciunul in alte tari?

            In Franta, in Ajunul Craciunului copii isi lasa pantofii langa soba pentru ca Pere Noel sa le puna daruri in ei. Bradul de Craciun este impodobit noaptea, pentru ca in dimineata de Craciun copiii sa gaseasca pe langa cadouri un brad decorat cu dulciuri, fructe, nuci si mici jucarii.

            In trecut, in fiecare familie franceza se pregatea "Prajitura celor Trei Magi", care avea ascunsa in ea un bob de fasole. Cine il gasea devenea Rege sau Regina pentru intreaga zi de Craciun.

Silent Night, bun national al Austriei

            In Austria, mai exact la Viena, Craciunul este sarbatorit prin muzica. In toata luna decembrie, muzica lui Mozart si valsurile lui Strauss sunt interpretate de Orchestra Imperiala a Vienei in Sala de la Hofburg.

            In decembrie 1818, in satul Oberndorf, credinciosii care se adunasera la biserica pentru slujba din Ajun au inventat unele dintre cele mai cunoscute colinde: Silent Night, Holy Nigh.

            Astazi, "Silent Night" este considerat un bun national de catre austrieci. Traditia cere sa nu fie cantat in public inainte de Ajunul Craciunului.

In Islanda sunt 13 Mos Craciun, iar copiii neascultatori primesc in dar...un cartof stricat

            Daca in majoritatea tarilor, Mos Craciun vine in noaptea de 24 decembrie, in Islanda, atunci vine doar primul Mos Craciun.

            Urmeaza al doilea Mos Craciun, al treilea ....pana la al 13 Mos Craciun. Copii din tara zapezilor permanente primesc cadouri pana pe data de 6 ianuarie. Copii neascultatori risca sa primeasca de la Mos Craciun un cartof stricat.

            In Finlanda, in Ajunul Craciunului nu trebuie sa lipseasca... sauna. Este obligatoriu ca finlandezii dupa amiaza, inainte de slujba religioasa sa mearga la sauna. Sauna este privita ca un ritual purificator.

            In Suedia obiceiul cere ca bradul de iarna sa fie impodobit cu 48 de ore inainte de Ajunul Craciunului.

            Indiferent de varietatea de decoratiuni de pom, inca se mai folosesc si decoratiuni traditionale: mere, lumanari, steagurile nationale in miniatura, etc.

Vascul, decoratiune traditionala de Craciun in Marea Britanie

            Danezii nu au Mos Craciun, in schimb traditia spune ca darurile sunt aduse de Tomte sau Piticul Craciunului. Acesta locuieste in mod obisnuit sub podeaua casei sau a hambarului si se deplaseaza cu ajutorul unei capre din paie.

            In Elvetia, pe langa Mos Craciun se respecta o alta tradtie: "Parada Ridichilor Luminate". Traditia impune a se decora o ridiche mare alb violet, precum sunt decorati dovlecii de Halloween. In mijloc se aseaza o lumanare, ridichea urmand a se folosi pe post de lampion.

            Englezii obisnuiesc sa isi decoreze casele cu vasc. Conform credintelor druide, vascul are puteri magice de a alunga orice spirit rau.

Crăciunul în China

            Chinezii sarbatoresc Craciunul decorandu-si locuintele cu felinare superbe din hartie. Brazii lor sunt, de asemenea, impodobiti cu luminite, dar si cu ghirlande, flori si lampioane, toate din hartie. Micutii chinezi atarna ciorapei din muselina si asteapta cu infrigurare vizita lui Mos Craciun, caruia ei ii spun Dun Che Lao Ren.

Crăciunul în Ecuador

In Ecuador, ziua de Craciun este intampinata cu o procesiune plina de culoare si veselie: indienii care traiesc si lucreaza in munti imbraca cele mai frumoase vestminte si pornesc intr-o calatorie, calare pe lame, catre poalele versantilor, unde se afla angajatorii lor.  

            Aduc cu ei cadouri sub forma de fructe si alte produse naturale, pe care le aseaza in fata scenei nativitatii. Acest obicei este urmat de o petrecere cu cantece si dansuri traditionale. Printre bucatele consumate de locuitorii Ecuadorului se numara miel fript, cartofi copti si un sortiment de chec cu zahar brun.

Crăciunul în Germania

In Germania, pregatirile de Craciun incep inainte de 1 decembrie. Germanii asteapta sarbatoarea Nasterii Domnului cu prajituri si torturi traditionale, dar si cu cadouri si decoratiuni pregatite, de asemenea, in casa. In ceea ce priveste jucariile, traditionale sunt cele confectionate din fructe.

In anumite zone ale Germaniei, exista o legenda conform careia, in ziua de Ajun, pruncul Iisus trimite un mesager sub forma de inger imbracat intr-o roba alba, cu o coroana, care aduce cadouri. Ingerul poarta numele Christkind. Un alt personaj de Craciun este Weihnachtsmann, care arata ca Mos Craciun si care vine incarcat de daruri.

Crăciunul în Spania

Craciunul este o sarbatoare cat se poate de religioasa in Spania. Cum sfantul protector al acestei tari este Fecioara Maria, sezonul sarbatorilor de iarna incepe in data de 8 decembrie, cand spaniolii celebreaza Imaculata Conceptie. De Ajun, pe masura ce se lasa seara, casele spaniolilor incep sa straluceasca sub lumina lampilor cu ulei si, dupa liturghia de la miezul noptii si cina de Craciun, strazile se umplu de oameni. Cu aceasta ocazie, se interpreteaza Jota, un dans de Craciun, pe muzica si versuri cantate de sute de ani.