Prof. înv. preşc. Condurache Dorina
Şcoala Gimnazială Nr, 12/ Grădiniţa
Nr.15 Botoşani
Prof.înv.preşc.Joian Doiniţa
Şcoala Gimnazială Nr.1 Cristeşti,Botoşani
Obiceiurile, tradiţiile
şi datinile -tezaur de înţelepciune şi experienţă de viaţă trebuie apreciate şi
promovate aşa cum se cuvine.Prin interesul manifestat de copii dar şi
abilităţile căpătate ,s-a confirmat faptul că acestea dispun de multiple
valenţe educative care contribuie la formarea bunului gust pe care neamul
nostru l-a dovedit în tot ceea ce a creat.
Chiar dacă nu suntem
creatori de folclor, avem la îndemână, prin meseria noastră, oportunitatea de a
provoca o stare de spirit pozitivă în rândul copiilor şi părinţilor acestora
faţă de arta populară învăţându-i să aprecieze valoarea şi frumosul.
Tradiţiile au rolul lor,
verificat de-a lungul istoriei, în
permanenţa culturală a unui neam. De aceea noi am căutat să cultivăm copiilor
conştiinţa apartenenţei la o cultură naţională valoroasă .
Educatoarea este cea
care poate transmite cel mai bine copilului emoţii, sentimente puternice, cea
care poate pătrunde în fiinţa puiului de om pentru a sădi frumosul şi
sensibilitatea.
Faptul că se observă o
îndepărtare a tinerilor de la tradiţiile populare, ne fac să insistăm pe
cunoşterea de la cea mai fragedă vârstă a acestora, pe educarea copiilor în
spiritul respectului şi păstrării lor.
Educaţia religioasă îl
ajută pe copil să cunoască îndatoririle pe care le are faţă de el însuşi, faţă
de ceilalţi oameni şi faţă de tot ceea cel înconjoară pentru a deveni un bun
creştin.
În perioada preşcolară, copiii
trebuie să fie educaţi să-l iubească pe Dumnezeu şi să creadă în El,să fie
educaţi să deosebească binele de rău, să
ştie ce trebuie să facă pentru a trăi creştineşte, curaţi ca îngerii la trup şi
la suflet.
Am încercat împreună
cu copiii în perioada premergătoare sărbătorilor de iarnă să discutăm şi să
găsim răspuns la ceea ce-i frământă şi la mai multe întrebări:
,,Iarna vine Moş Nicolae şi Moş Crăciun.”
,,De Crăciun împodobim bradul.”
,,Cum a fost ales bradul ca pom de Crăciun?”
,,De Crăciun copiii primesc cadouri.”
,,De Crăciun mergem la biserică.”
,,De ce mergem la biserică?”
,,Cine este îngerul păzitor?”
,,Cine a fost Crăciun?”
,,Ce înseamnă sărbătoarea Crăciunului?”
,,Cum trebuie să întâmpinăm Crăciunul?”
,,Unii oameni taie porcul.”
,,Mamele în bucătărie pregătesc dulciuri şi mâncăruri alese”;etc
Imaginându-şi pentru un
timp că sala lor de grupă este atelierul lui Moş Crăciun, iar ei copiii,ajutoarele
lui preţioase ,copiii au desfăşurat activităţi plăcute la toate sectoarele pe
diferite teme:,,Dacă aş fi în ţara lui Moş Crăciun, aş vrea să fiu...”,
,,Discuţie cu renii lui Moş Crăciun”, ,,Ornamente pentru pomul de iarnă”,
,,Globuri pentru brad”, ,,Cărticică de Crăciun” , ,,Povestea lui Moş Crăciun” ,
,,De-a cofetarii moşului” , ,,Felicitări pentru sărbători” , ,,Casa lui Moş
Crăciun” , ,,Orăşelul lui Moş Crăciun”.
Urmărind să educăm
copiii în spiritul valorilor moral religioase:iubirea de aproape, împlinirea de
fapte bune, respectarea părinţilor şi a bunicilor am desfăşurat activităţi sub
denumirea:,,Învăţăm să dăruim”, ,,De Crăciun fii mai bun”prin care am urmărit
implicarea copiilor în activităţi de tip umanitar. Obiectivele acestor
activităţi au fost de a cultiva dorinţa de a face fapte bune şi de a fi cinstiţi;
de a-i obişnui să respecte şi să ajute pe cei nevoiaşi; înţelegerea mesajului
ortodox :,,Să fim buni şi iertătoti”,dar şi formarea unor comportamente: să fie
afectuoşi şi sensibili atunci când dăruiesc; să înveţe poezii, cântece,
scenete, dansuri.Astfel de activităţi apropie copiii aducându-i unul lângă
celălalt, dar apropie şi sufletele părinţilor, sensibilizează cetăţenii, în general,pe cei care participă la diferite
acţiuni organizate în comun.
În urma acestor
activităţi copiii au dobândit deprinerea de a se purta frumos,de a fi
respectuoşi,de a dărui celor săraci şi de a fi milostivi cu cei neajutoraţi aşa
cum au aflat ei că era Sf. Nicolae.Un copil peste ani ,ar putea fi foarte
generos sau indiferent . De noi depinde dacă sufletul lui porneşte pe drumul
cel bun sau pe drumul cel rău.Câtă vreme vom avea grijă de copiii noştri, putem
nădăjdui într-o lume mai bună, mai curată.Copiii au vizitat împreună cu
părinţii lor biserica din cartierul în care locuiesc unde au avut ocazia să cunoască
aspectul locaşului sfânt, să se familiarizeze cu unele texte religioase şi să
înţeleagă limbajul din sfera valorilor religioase.
Un loc aparte în cadrul
activităţilor desfăşurate în grădiniţă îl ocupă serbările.Ele sunt un prilej de
bucurie, emoţie, bună dispoziţie pentru copii şi părinţi, dar şi momentul în
care copilul se pune în valoare folosindu-şi imaginaţia,dicţia, mimica,
siguranţa de sine, plăcerea de a apărea
în faţa publicului.Serbarea pentru cei mici este nu numai o îndeletnicire
plăcută ,ea este o artă a ordinii,a măsurii,a proporţiei,a echilibrului,a
armoniei şi prin aceasta ea are valenţe educative deosebit de valoroase. Aşa cum
o poveste care nu este narată cu căldură, cu mimică şi inflexiuni vocale
adecvate, nu transmite mesajul dorit, tot aşa nici cântecul, dacă nu este trăit
nu va putea pune în rezonanţă corzile sufleteşti ale fiinţei umane.Totodată
mi-am dat seama că cel mai important lucru este ca educatoarea să ajungă la
sufletul copilului să facă în aşa fel încât preşcolarul să vibreze, să iubescă
şi să înţeleagă mesajul artistic.Prin cântece şi jocuri muzicale, audiţii,
copiilor li se dezvoltă dorinţa de a cânta ei înşişi.Copiii sunt impresionaţi
de muzică de la cea mai fragedă vârstă, însă pentru a face educaţie muzicală
trebuie să-i iubeşti şi să le cunoşti firea ,,Ca să poţi povesti sau cânta
copiilor, trebuie să-i iubeşti,să cauţi să pricepi firea şi lumea aparte în
care trăiesc, să ştii să cobori până la nivelul personalităţii lor. Trebuie să
iei parte la toate manifestările lor sufleteşti, într-un cuvânt, rămânând om
mare să fii cât se poate de copil”(George Coşbuc).Prin perceperea frumosului
din muzică , copilul devine mai bun, mai corect,mai sociabil. Copilul este pus
în situaţia de a fi el însuşi un personaj în cadrul unui spectacol.Dacă copilul
iese zâmbind dintr-o activitate, cu cântecul pe buze, înseamnă că s-au realizat
multe dintre obiectivele propuse pentru acea activitate.
Serbările impun cu mai
multă pregnanţă sincronizarea între vers şi muzică, aducându-şi din plin
contribuţia la educaţia estetică.După ce copiii reuşesc să-şi coordoneze
mişcările în ritmul unui joc cu cânt se poate trece la o formă superioară de manifestare
artistică- dansul popular.Dansul popular prin varietatea sa, prin tradiţie şi
sentiment, este expresia fiecărui colţ de ţară, cu obiceiurile, oamenii şi
cultura lor.Dansurile populare constituie un mijloc complex de educaţie
deoarece îi familiarizează pe copii cu unele elemente de folclor contribuind
astfel la dezvoltarea dragostei pentru tradiţiile populare, la dezvoltarea
gustului pentru frumos, pentru armonie, le cultivă răbdarea, stăpânirea de
sine, perseverenţa, încrederea în sine, spiritul de echipă, precum şi
capacitatea de a-şi coordona mişcările şi simţul ritmic.Prin frumuseţea costumului şi a melodiei, prin
supleţea şi expresivitatea mişcărilor, prin vioiciunea pe care o imprimă
copiilor, dansurile populare contribuie în mare măsură la dezvoltarea simţului
ritmic, a dragostei pentru folclor. Strigăturile cu caracter satiric prin
spontaneitatea şi dinamismul lor mobilizează copiii la joc, acesta devenind mai
dinamic, mai antrenant, iar prin tâlcul lor popular sugerează mişcările,uşurând
astfel executarea corectă a dansului şi asimilarea lui mai rapidă.
Am organizat serbări,
copiii interpretând dansuri şi cântece cu strigături auzite din bătrâni, care
aduc o notă de veselie jocului. Aceste serbări au dat posibilitatea de a-şi
respecta portul ,obiceiurile şi tradiţiile.Astfel i-am făcut pe copii să
înţeleagă că Hora, ca dans popular nu este doar o inlănţuire de braţe, ci o
înlănţuire de sentimente şi de năzuinţe ,este preţuirea celui de lângă tine, pe
care te poţi bizui, te poţi sprijini. Copiii cântă şi dansează împreună, pentru
că împreună suntem la bine şi la greu, aşa cum au fost şi strămoţii noştri pe
plaiurile noastre.
Şi dacă i-am învăţat pe
copiii noştri versuri din cântecele vechi, paşi din dansul strămoşilor noştri,
făcându-i să înţeleaă că prezentul este valoros numai împreună cu trecutul
fiindcă astfel îmbinate prezintă o garanţie pentru viitor, înseamnă că am sădit
în sufletele lor unul dintre cele mai alese sentimente.
Sărbătorile de iarnă
reprezintă un izvor nesecat de satisfacţii, bucurii,crează bună dispoziţie,
favorizează dezvoltarea copiilor din punct de vedere fizic şi psihic .Aceste
sărbători le-am transformat în sărbători pentru sufletul copilului încercând să
ţin seama de sufletul copilului,de ceea ce i-ar face mai multă plăcere, de ce
l-ar face fericit cu adevărat, de ce aş putea crea aşa încât să îi rămână în
memorie ca un reper de bucurie autentică.
Sărbătorile de iarnă au
parfumul lor aparte. Pluteşte în aer mirosul cetinii de brad,a cozonacilor,iar
pe străzi răsună colinde cântate de copii.Sunt clipe unice,de fiecare dată, în
fiecare an.
Emoţiile şi bucuriile
comune trăite cu prilejul serbărilor de Crăciun i-au relaxat pe copii şi au
contribuit la închegarea colectivului ,la întărirea relaţiilor de de prietenie
între ei.Aceste experienţe au fost benefice şi pentru părinţi care au văzut cum
se comportă copiii lor în colectivitate , cum participă la acţiunile comune, au
putut aprecia rezistenţa lor la efort, reacţiile lor la nou şi la necunoscut şi
mai ales au petrecut momente plăcute cu copiii lor.
Nu există pentru părinţi
fericire mai mare decât fericirea şi sănătatea copiilor lor.Pentru ei am vrea
ca în fiecare zi să fie Crăciun. Aşa, în fiecare zi ar avea parte de câte o
mică bucurie care le-ar aduce acel zâmbet care ne face tuturor viaţa mai
frumoasă.
Să primim în sufletele
noastre sărbătorile de iarnă prin glasul colindelor cântate de copii să primim Crăciunul
prin poeziile rostite cu emoţie de copiii noştri cu inimi curate şi nevinovate dar
mai ales să îl ajutăm pe Moş Crăciun să
ajungă pe la casele tuturor copiilor.
Activităţile desfăşurate
în perioada sărbătorilor de iarnă îi ajută pe copii să înţeleagă ce mult
înseamnă dragostea, căldura sufletescă, respectul şi toleranţa, lucruri deosebit
de importante pentru această experienţă în afara familiei.
Bibliografie:
C.Palade;L.Palade,Aspecte
metodice priind predarea educaţiei muzicale în grădiniţa de copii,Editura
Axa,Bucureşti,2004.
Pr.dr. Ion Sauca,Abecedarul
micului creştin,Patriarhia Română,Bucureşti,1992.
Ghid de bune practici în educaţia timpurie a
copiilor de 3-6/7 ani,Bucureşti,2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu