BANDA LUI GRUIA

culeasă din zona comunei Păltiniș de înv. AIOANEI ELENA

Școala Gimnazială ,,GHEORGHE MOROȘANU” Darabani

            Personaje:

·        Gruia

·        Anița (Crâșmărița)

·        Împăratul

·        Ostaș 1

·        Ostaș 2

·        Preotul

ROLURI:

Gruia:               Bună vreme Crâșmăriță!

Anița:               Mulțumesc drumețule!

Gruia:               Grajdi pentru căluțul meu ai?

Anița:               Am, voinice, pentru zece cai.

Gruia:               Atunci ia-l și de va fi bine îngrijit,

Bine de tot va fi plătit.

Dar în beci, tu, crâșmăriță,

Ai vinuri nobile de viță?

Vin de cel ce bea-mpăratul

Nu de cel ce bea tot satul!

Na! Ia galbeni câți ai vrea

Și adă o vadră-ncoa!

Anița:               Poftim vinul!

Gruia:               Hei, Aniță crâșmăriță,

                        Ești nevastă sau fetiță?

Anița:               Nu-s nevastă, nici fetiță,

Uite-așa precum mă vezi,

Cercetează de nu crezi!

Dar ia seama și vezi bine

Teamă sa-ți fie de mine

Că pe mulți am băgat pe la răcori

Și-acum zac pe la-nchisori.

Gruia:               Cu-ale tale închisori

Pe mine nu mă-nfiori

Ia mai bine spune pe aici

Stă marele oștean Cherpici?

Anița:               Alelei, Cherpici, bogatul

În palat stă cu-mpăratul

E mai mare peste oști.

Ce întrebi? Poate-l cunoști?

Gruia:               Îl cunosc, n-ar mai trăi

Pentru el venii aici,

Și cu dânsul din palat

Piept la piept am să mă bat

Mai întâi cu el, spurcatul,

Și apoi cu-mpăratul.

Dar până ce l-oi afla

Ia mai ad-o vadră-ncoa

Și ia galbeni câți ăi vrea.

Anița:               Poftim vinul!

Împăratul:         Hei, Anuță, dalbă floare

                        Ce vânt mi te-aduce oare?

Ori tu vinul ai gătit,

Ori cu galbeni mi-ai sosit?

Anița:               Nici eu vinul n-am sfârșit

Nici cu galbeni n-am sosit.

Te vestesc mare-mpărate,

Că așa pe înserate

A sosit un voinicel

Pe-un cal negru sprintenel

El întâi când a venit

Grijă de cal a avut

Și-apoi s-a pus pe băut.

Știi cum bea la vin drumarul.

Nu ca lumea, cu paharul

Vadra-ntreagă ridica

Iute pe gâtlej o da

Și-altă vadră poruncea.

Împăratul:         Hei, Aniță, poți să-mi spui

                        Cum era statura lui?

Anița:               Nici prea-nalt, și nici prea jos

Cum e omul mai frumos.

Nici prea jos și nici prea-nalt,

Cum e omul mai legat.

Mai la deal de buzișoară

Are o dalbă mustăcioară,

Are doi ochi negri ca două mure

De pe coasta din pădure.

Împăratul:         De-i așa, cum zici tu fată

Du-te acasă, acum, îndată.

Du-te acasă de-l tratează

Ca pe-un om mare, de vază.

Că acesta-i mare drac,

Este Gruia lui Novac.

Dă-i să bea cât va putea

Până ce se va-mbăta.

Gruia:               Unde-ai fost fată șireată,

Printre case-nvecinate?

Stai acasă dracului

Ce tot umbli prin sat hai-hui?

Hai, ia galbeni câți ăi vrea

Și mai ad-o vadră-ncoa!

Anița:               Poftim vinul!

Împăratul:         Alelei drăcească viță

Și tu pui de novăciță,

Spune-mi drept și-adevărat

De când țara mi-ai călcat

Câți fârtați mi-ai secerat?

Gruia:               N-ai tu peri în barba ta,

Nici eu peri în barba mea,

De când țara ți-am călcat

Câți tâlhari am spintecat.

Dar îți jur pe legea mea,

C-astă lume n-oi lăsa

Până ce n-oi răzbuna

Toți copiii necăjiți,

Toți oamenii sărăciți.

Până ce nu te-oi lega

Și sângele ți-oi vărsa.

Ostaș 1:            Alelei, fecior de viță

Și tu pui de novăciță,

Spune-mi Grui-adevărat,

Pe la mine ce-ai cătat?

Banii toți mi i-ai furat,

Florile mi le-ai călcat,

Apele mi-ai tulburat,

Păduri mari mi-ai dărâmat,

Ia să-mi dai tu socoteală

Că de nu mori pân’ deseară.

Ostaș 2:            Ce-am văzut, om mai vedea,

Ce-am făcut om judeca

Dar până atunci măi frate

Dați mânia la o parte

Că vreau să facem dreptate.

Și-apoi cheamă un preot să-l spovedească,

C-așa-i legea creștinească,

Și-apoi jur pe Dumnezeu

Că am să-l omor chiar eu.

Preotul: Gruia, spune-mi drept și adevărat

                        De când în lume-ai plecat

Ce păcate-ai adunat?

Gruia:               Cât prin lume am umblat

Păcate multe-am adunat,

Dușmani mulți am secerat.

Am luat bani de la bogați

Și i-am dat pe la săraci

Dar îți jur pe legea mea

C-astă lume n-oi lăsa

Până ce n-oi răzbuna

Toți copiii oropsiți

Toți oamenii sărăciți.

Preotul: Ascultă Gruia, fătul meu

Eu nu-ți doresc nici un rău

Am venit azi cu iertare

Să te scap de închisoare.

Dezlegați-l!

Se adună toți și cântă:

Foaie verde lemn uscat

Noi pe Gruia l-am legat

Și-nchisoare l-am băgat

Gruia:               Eu mă duc, codrul rămâne

Plânge frunza după mine

După voi nu plânge nimeni

Că n-ați făcut nici un bine.

Și de-aș fi făcut vreun rău

Tot mă ierta Dumnezeu.

Toți:                 Foaie verde lemn uscat

Gruia iarăși a scăpat

Și în codru a plecat,

În codru cu frunza deasă

Pe haiduci să-i întâlnească

Pe ciocoi să-i pedepsească

C-așa-i legea strămoșească!