PROF.ÎNV.PRIMAR:PREDA MONICA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ TEASC
La români sărbătorile de iarnă în special
Crăciunul sunt sărbătorile de suflet.Amintirea copilăriei ce ne revine puternic
în suflet şi în minte ,zăpezile bogate şi prevestitoare de rod
îmbelşugat,colindele şi clinchetele de clopoţei,mirosul proaspăt de brad dar şi
de cozonaci,nerabdarea aşteptării darurilor sub pomul de iarnă toate crează în
sânul familiei o atmosferă de linişte si iubire.
Decembrie
este luna cadourilor şi a sărbătorilor de iarnă (Sfântul Nicolae, Crăciunul,
Anul Nou) şi poate unul dintre cele mai aşteptate momente ale anului mai ales
pentru cei mici care ard de nerăbdare să vadă ce primesc de la Mos Nicolae în
ghetuţele pregătite de cu seară.
De la
Sfântul Nicolae până la Sfântul Ion
românii se simt în sărbători.Cel mai important este Crăciunul considerat ca
sărbătoarea naşterii Domnului nostru
Iisus Hristos.Oamenii au adaptat-o creând tradiţii si obiceiuri conform culturi
lor specifice . Acest obicei din seara Sfântului
Nicolae a luat naştere la oraş şi s-a răspandit şi în mediul rural. Fiecare
traieşte din plin sărbătorile, însă nu toată lumea cunoaşte adevaratele istorii
şi semnificaţii ale datinilor de iarnă . Pentru a aprecia mai mult tradiţiile,
vă oferim o mică istorie a Moşului Nicolae.
Pe 6
decembrie, este ziua Sfantului Nicolae iar, dupa traditia populară, aceasta este
prima zi de iarnă. Credincios, Sfantul Nicolae este faptuitor de minuni si
martir pentru credinţa in Iisus. La romani, Sfantul Nicolae este închipuit ca
un moş cu barba albă care poate aduce ninsoarea scuturandu-şi bărbia. Datorită
tradiţiei occidentale, Moş Nicolae este şi cel care face cadouri celor mici. În
seara din Ajun (5 decembrie), parinţii pun în încălţămintea copiilor, pe care
aceştia şi-o pregătesc cu mare grijă, multe dulciuri şi, uneori, jucării. În
unele locuri există şi obiceiul de a pune alături de cadouri şi o nuieluşă care
ar trebui să ii cumintească, măcar în principiu, pe copii care nu s-au purtat
bine în timpul anului.”Copiii cuminţi primesc dulciuri şi jucării iar cei
obraznici nuieluşe “aşa auzeam în copilărie de la parinţii nostri .
Crăciunul mai este
numit şi sărbătoarea familiei, este sărbătoarea când toţi se reunesc părinţi,copii,nepoţi
îşi fac daruri,se bucură de momentele şi atmosfera din jurul mesei,cu credintă
ca prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorii vom avea un an mai bun si mai
bogat.La sate sunt pastrate mai bine tradiţiile si obiceiurile specifice
acestei sărbători.Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor
româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise - cântece de stea,
vicleimul, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul,
brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşerii) - şi o seamă de datini,
practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri
străvechi sau creştine.
În Ajunul Crăciunului, cei ce cresc
albine, nu dau nimic din casă, ca albinelor să le meargă bine, şi să nu
părăsească stupul pe vremea roitului.
În Ajunul Crăciunului nu e bine sa
te baţi, nici măcar în glumă, cu cineva, căci faci buboaie peste an.
La
cele trei sărbători mari - Crăciun, Paşte şi Rusalii - să te speli cu apa în care
au fost puşi bani de argint şi vei fi bănos.
Nu e bine ca în Ajunul Crăciunului
să fie pus pe masă mai intâi rachiul, pentru că nu el are întâietate în această
seară, ci bucatele.
Dacă visezi grâu verde în postul
Crăciunului e semn bun că anul care vine are să fie mănos în toate.
În alte sate se făcea pom împodobit cu
paie de grâu tăiate scurt şi înşirate pe sfoară, delimitate de floricele de
porumb. Fasolea albă simboliza "curăţirea sufletului". Unii locuitori
preferau pomul de vâsc, pe care se aplicau panglici de hârtie colorată.
În seara de 23 spre 24 decembrie,
până după miezul nopţii şi în unele locuri până la ziuă, cete de copii merg din
casă în casă cu colinda: Moş-Ajunul, Bună-dimineaţa, Colindişul sau Bună-dimineaţa
la Moş-Ajun.
Prin unele părţi, băieţii, dar mai cu seamă
cântăreţii bisericeşti umbla cu icoana în ziua de Ajunul Crăciunului - o icoană
pe care este zugrăvită naşterea lui Iisus Hristos în mijlocul staulului.
Oamenii, când se dau la băut rachiu sau vin în sărbătorile Crăciunului, nu zic
că beau, ci că se cinstesc.
În unele părţi, când este aproape
de a se revărsa zorile, colindători cu lăutari sau fără lăutari pleacă pe la
casele gospodarilor înstăriţi şi le cânta la fereastră un cântec sau mai multe,
aceste cântece numindu-se "zori", spunându-se că atunci "cânta
zorile".
Începând cu întâia zi de Crăciun şi
în următoarele zile ale acestei sărbători, copiii umblă cu Steaua, cântând
colinde de stea prin care vestesc naşterea lui Iisus Hristos.
Despre
cei Trei Crai de la Răsărit sau Magii călători se spune că au venit să se
închine lui lisus, după unii din Arabia, iar dupa alţii din Persia. Tradiţia ne
arată că ei se numesc: Melchior, Gaspard si Balthazar.
Datina împodobirii bradului de Crăciun
pare a fi de obârşie germană, aşa cum este şi cântecul "O, brad
frumos!". În Germania, această sărbătoare este cunoscută sub numele de
Cristbaum.
Împodobirea Pomului de Crăciun a
pătruns din Alsacia în Franţa la sfârşitul secolului al XIX-lea, precum şi în
Ţările de Jos, Spania, Italia, Elveţia. Tot pe la sfârşitul secolului al
XIX-lea, această datină se întâlneşte în casele nemţilor din oraşele româneşti
şi apoi se răspândeşte pe cuprinsul ţării, odată cu cântecul bradului "O,
Tannenbaum!" (O, brad faimos!)
Despre Moş Ajun se spune că a fost
baciul aflat în slujba lui Moş Crăciun, stăpânul staulului unde Maica Domnului
l-a născut pe lisus Hristos.
Colinda a dobândit o destinaţie
precisă ca formă de magie benefică, ea marcând rodnicia câmpurilor, sporul
animalelor domestice, creşterea copiilor, împlinirea prin căsătorie a
tinerilor, pacea si tihna bătrânilor, influenţarea, în sens pozitiv, a vieţii
oamenilor şi a naturii.
Vinul era în unele regiuni ale ţării
şi simbol al comuniunii, al unirii a doi tineri. În momentul solemn al
căsătoriei li se toarnă vin peste mâinile lor împreunate, simbolizând puterea
vieţii, trăinicia şi fericirea noii familii. "Paharul de aur" este
paharul ritual cu care se bea la zile mari, cum este sărbătoarea Crăciunului,
din care s-a băut cândva în momente solemne, la botez , la cununie, şi care
reprezenta un bun al familiei, transmiţându-se din generaţie în generaţie. La
origine are un înţeles magic, proprietăţi curative, unele dintre astfel de
pahare poartă inscripţii cu caracter misterios.
La miezul
nopţii, de Anul Nou, fetele iau de pe masă colacul ornamentat care se ţine pe
masă de sărbători, îl ţin pe vârful capului, se aşează pe tăietor şi aşteaptă
să audă un sunet dintr-o direcţie oarecare şi din ce parte vine sunetul, în
acea parte işi va găsi ursitul.
În tinda casei se pune un vas de grâu
ca să treacă colindătorii peste el, apoi grâul se da la păsări şi la animale,
"să fie cu spor ca şi colindătorii".
În Ajunul Anului Nou, feciorii care
merg la colindat schimbă porţile unor săteni care s-au certat în cursul anului,
determinându-i astfel să vorbească şi să se împace.
În ziua de Crăciun nu se scoate
gunoiul afară decat a doua zi, deoarece dacă-l arunci "iţi arunci
norocul!"
În dimineaţa de Crăciun e bine să ne
spălăm cu apa curată, luată dintr-un izvor sau fântână în care punem o monedă
de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul şi feriţi de boli.
Crăciunul mai este
numit şi sărbătoarea familiei, este sărbătoarea când toţi se reunesc părinţi,copii,nepoţi
îşi fac daruri,se bucură de momentele şi atmosfera din jurul mesei,cu credintă
ca prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorii vom avea un an mai bun si mai
bogat.La sate sunt pastrate mai bine tradiţiile si obiceiurile specifice
acestei sărbători.Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor
româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise - cântece de stea,
vicleimul, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul,
brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşerii) - şi o seamă de datini,
practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri
străvechi sau creştine.
Pe vremuri
zona Banatului urma o listă întreagă de datini în seara dinaintea Crăciunului,
de la împodobirea bradului, pregătirea unor bucate de sărbătoare până la
colindatul din casă în casă a celor mai frumoase colinde.
Datina
împodobirii bradului în seara ajunului de Crăciun alături de familie,
reprezintă una dintre cele mai iubite momente ale acestei sărbători. Întreaga
familie simte frumusețea acestui moment sfânt prin aranjarea locuinței într-un
mod deosebit față de restul anului.
Masa de
Crăciun are şi ea o istorie străveche. Bunătăţile sunt preparate în general în
casă. Meniul acestei sărbători conţine câteva elemente specifice Crăciunului:
de la salata de boeuf ,la friptură, cârnaţi, șorici sau tobă până la
delicioasele prăjituri preparate în case şi bineînţeles tortul trunchi un
desert bănăţenesc.
În ceea ce
privește cântecele de Crăciun, cele mai cunoscute colinde, cântate și în ziua
de astăzi sunt Steaua, Viflaimul , Betleemul, Calul sau Capra. Colinda Steaua
amintește de steaua vestitoare a nașterii lui Iisus ce i-a călăuzit pe
cei trei magi. Cele mai cunoscute colinde care simbolizează momentul aceste
sunt: „Steaua sus răsare“, „Cei trei crai de la răsărit“. Colindul Viflaimului
este ca un fel de scenetă prin care copiii refac povestea nașterii lui
Iisus cu ajutorul unor costumații și obiecte specifice. Capra în schimb, se
joaca de către flăcăi, nu de cei mici și este un personaj întruchipat printr-o
mască făcută dintr-o bucată de lemn care clănțăne în ritmul fluierului sau al
vocii unui membru al trupei. Cel mai cunoscut cântec fiind: „Ța-ța-ța căpriță
ța!”. Jocul caprei este un ritual care aduce prosperitate și bogăție în casă.
Ajunul Crăciunului este pentru mulți un
motiv de bucurie, liniște dar și o întoarcere spre tradiții și obiceiuri.
Bănățeni își păstrează vechile obiceiuri și astăzi. În fiecare an la ușa
acestora bat bucuroși copii și feciorii care aduc binecuvântare în casele
oamenilor.
Colindatul este una dintre cele mai
importante manifestări din preajma Crăciunului.Conform tradiției bănățene cel
care primește colindul este binecuvântat și va avea numai noroc în anul care
vine.
BIBLIOGRAFIE
1.Constantin Eretescu –“Folclorul literar al
ronânilor”,editura Compania 2007.
2.Narcisa
Alexandru Stiuca-Sarbatoarea noastra de toate zilele –sarbatori in
cinstea iernii,Editura Cartea de buzunar,2005
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu