Inst.Maxim Daniela Mihaela
Scoala Gimnaziala,,Elena Rares Botosani
Obiceiurile de iarna,ocupa datorita amplorii
lor,un loc deosebit in
folclorul nostru local.Ele se practica intr-o
atmosfera sarbatoreasca cu ocazia Craciunului si a Anului Nou,avand o functie
de felicitare si un caracter distractiv,fiind totodata si spectaculoase.Vestimentatia,mastile,ambianta
sonora si miscarea continua,asigura
spectacolului folcloric un succes
rapid.
La români sărbătorile de
iarnă în special Crăciunul sunt sărbătorile cu
mult fast..Amintirea copilăriei ce ne revine puternic în suflet şi în
minte ,zăpezile bogate şi prevestitoare de rod îmbelşugat,colindele şi
clinchetele de clopoţei,mirosul proaspăt de brad dar şi de cozonaci,nerabdarea
aşteptării darurilor sub pomul de iarnă toate crează în sânul familiei o
atmosferă de linişte si iubire. Decembrie este luna
cadourilor şi a sărbătorilor de iarnă (Sfântul Nicolae, Crăciunul, Anul Nou) şi
poate unul dintre cele mai aşteptate momente ale anului mai ales pentru cei
mici care ard de nerăbdare să vadă ce primesc de la Mos Nicolae în ghetuţele
pregătite de cu seară.
De la Sfântul Nicolae până la
Sfântul Ion românii se simt în sărbători.Cel mai important este
Crăciunul considerat ca sărbătoarea
naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.Oamenii au adaptat-o creând
tradiţii si obiceiuri conform culturi lor specifice .
Acest obicei din seara Sfântului Nicolae a luat naştere la oraş şi s-a
răspandit şi în mediul rural. Fiecare traieşte din plin sărbătorile, însă nu
toată lumea cunoaşte adevaratele istorii şi semnificaţii ale datinilor de iarnă
. Pentru a aprecia mai mult tradiţiile, vă oferim o mică istorie a Moşului
Nicolae.Pe 6 decembrie, este ziua Sfantului Nicolae iar, dupa traditia populară, aceasta este
prima zi de iarnă. Credincios, Sfantul Nicolae este faptuitor de minuni si
martir pentru credinţa in Iisus. La romani, Sfantul Nicolae este închipuit ca
un moş cu barba albă care poate aduce ninsoarea scuturandu-şi bărbia. Datorită
tradiţiei occidentale, Moş Nicolae este şi cel care face cadouri celor mici. În
seara din Ajun (5 decembrie), parinţii pun în încălţămintea copiilor, pe care
aceştia şi-o pregătesc cu mare grijă, multe dulciuri şi, uneori, jucării. În
unele locuri există şi obiceiul de a pune alături de cadouri şi o nuieluşă care
ar trebui să ii cumintească, măcar în principiu, pe copii care nu s-au purtat
bine în timpul anului.”Copii cuminţi primesc dulciuri şi jucării iar cei
obraznici nuieluşe “aşa auzeam în copilărie de la parinţii nostrii .Acum la
vremea maturitatii ne amintim cu bucurie de acele seri nimunate când ne
pregăteam cizmuliţele şi asteptam cu nerăbdare să vină Moş Nicolae să ne lase
în dulciuri şi jucării. Sfantul Nicolae mosteneşte la moartea ambilor părinti, toată averea familiei pe
care se hotaraşte să o folosească în scopuri umanitare, ajutându-i pe cei
săraci. El este cunoscut ca protector al copiilor mici, al călătorilor, al
comercianţilor, al celor acuzaţi pe nedrept, al fetelor nemăritate şi
mireselor. Legenda istoriei lui Moş Nicolae vorbeste despre un nobil sărac care avea 3 fete pe care nu le putea
marita din cauza situaţiei financiare precare. Se spune că Nicolae de Mira,
inainte de a deveni Sfant, a decis să-l ajute pe acest nobil lasând câte un
saculeţ cu aur la uşa casei acestuia de fiecare dată când una dintre cele trei
fete a ajuns la vârsta măritişului. Vrând să ştie cine ii face aceste cadouri,
nobilul a urmarit la cea de-a treia fată uşa casei. Povestea spune că Nicolae
s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul casei
în nişte sosete puse la uscat. Astfel s-a nascut ideea ciorapilor
atarnaţi la gura sobelor şi a şemineelor în care se primeau cadourile. Crăciunul
mai este numit şi sărbătoarea familiei, este sărbătoarea când toţi se reunesc părinţi
,copiii nepoţi îşi fac daruri,se bucură de momentele şi atmosfera din jurul
mesei,cu credintă ca prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorii vom avea un am
mai bun si mai bogat.La sate sunt pastrate mai bine tradiţiile si obiceiurile
specifice acestei sărbători.Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi
tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise - cântece de
stea, vicleimul, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul,
brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşerii) - şi o seamă de datini,
practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri
străvechi sau creştine. Dintre acestea, care exprimă înţelepciunea populară,
realul sau fantasticul, esenţe ale bogăţiei noastre spirituale, redăm câteva
specifice diferitelor zone ale ţării.Pe 20 decembrie in calendarul ortodox se
sarbatoreste ziua Sfantului Ignat. In aceasta zi datina randuieste sa fie taiat
porcul de Craciun. Pentru ca taranii cred ca un porc neinjunghiat in aceasta zi
nu se mai ingrasa pentru ca isi viseaza cutitul. Nerespectarea acestui obicei poate
provoca, dupa unii, incidente neplacute. În Bucovina, în Ajunul Crăciunului se pun pe
masă un colac şi un pahar de apă, deoarece se crede că sufletele celor răposaţi
vin în această noapte pe la casele lor, gustă din colac şi-şi udă gura cu apă.
Prin unele părţi, băieţii, dar mai cu seamă
cântăreţii bisericeşti umbla cu icoana în ziua de Ajunul Crăciunului - o icoană
pe care este zugrăvită naşterea lui Iisus Hristos în mijlocul staulului.
În unele părţi, când este aproape
de a se revărsa zorile, colindători cu lăutari sau fără lăutari pleacă pe la
casele gospodarilor înstăriţi şi le cânta la fereastră un cântec sau mai multe,
aceste cântece numindu-se "zori", spunându-se că atunci "cânta
zorile".
Prin
Transilvania, se înţelege sub numele de "zorit" datina de a se cânta
colinde de către feciori şi oameni însuraţi la "zoritul" în ziua de
Crăciun.
Începând cu întâia zi de Crăciun şi
în următoarele zile ale acestei sărbători, copiii umblă cu Steaua, cântând
colinde de stea prin care vestesc naşterea lui Iisus Hristos.
Despre cei Trei Crai de la Răsărit sau
Magii călători se spune că au venit să se închine lui lisus, după unii din
Arabia, iar dupa alţii din Persia. Tradiţia ne arată că ei se numesc: Melchior,
Gaspard si Balthazar.
Datina împodobirii bradului de Crăciun
pare a fi de obârşie germană, aşa cum este şi cântecul "O, brad
frumos!". În Germania, această sărbătoare este cunoscută sub numele de
Cristbaum.
Împodobirea Pomului de Crăciun a
pătruns din Alsacia în Franţa la sfârşitul secolului al XIX-lea, precum şi în
Ţările de Jos, Spania, Italia, Elveţia. Tot pe la sfârşitul secolului al
XIX-lea, această datină se întâlneşte în casele nemţilor din oraşele româneşti
şi apoi se răspândeşte pe cuprinsul ţării, odată cu cântecul bradului "O,
Tannenbaum!" (O, brad faimos!)
Despre Moş Ajun se spune că a fost
baciul aflat în slujba lui Moş Crăciun, stăpânul staulului unde Maica Domnului
l-a născut pe lisus Hristos.
Colinda a dobândit o destinaţie
precisă ca formă de magie benefică, ea marcând rodnicia câmpurilor, sporul
animalelor domestice, creşterea copiilor, împlinirea prin căsătorie a
tinerilor, pacea si tihna bătrânilor, influenţarea, în sens pozitiv, a vieţii
oamenilor şi a naturii.
Vinul era în unele regiuni ale ţării
şi simbol al comuniunii, al unirii a doi tineri. În momentul solemn al
căsătoriei li se toarnă vin peste mâinile lor împreunate, simbolizând puterea
vieţii, trăinicia şi fericirea noii familii. "Paharul de aur" este
paharul ritual cu care se bea la zile mari, cum este sărbătoarea Crăciunului,
din care s-a băut cândva în momente solemne, la botez , la cununie, şi care
reprezenta un bun al familiei, transmiţându-se din generaţie în generaţie. La
origine are un înţeles magic, proprietăţi curative, unele dintre astfel de
pahare poartă inscripţii cu caracter misterios.
La miezul
nopţii, de Anul Nou, fetele iau de pe masă colacul ornamentat care se ţine pe
masă de sărbători, îl ţin pe vârful capului, se aşează pe tăietor şi aşteaptă
să audă un sunet dintr-o direcţie oarecare şi din ce parte vine sunetul, în
acea parte işi va găsi ursitul.
În Ţara Oaşului, în vatra focului de
la stână se introduc patru potcoave pe care, după ce se înroşesc, se mulg oile
peste ele, crezându-se că oile "stricate", care nu dau lapte, se
vindecă datorită funcţiei magice a fierului.
În tinda casei se pune un vas de grâu
ca să treacă colindătorii peste el, apoi grâul se da la păsări şi la animale,
"să fie cu spor ca şi colindătorii".
În Ajunul Crăciunului, în unele părţi
se umblă de către dascăli tineri bisericeşti cu icoana pe care este zugrăvită
naşterea lui Iisus Hristos. Intrând în casă, icoana este ţinută la piept de
către dascăli cântând troparul Naşterii Mântuitorului.
În Ajunul Anului Nou, feciorii care
merg la colindat schimbă porţile unor săteni care s-au certat în cursul anului,
determinându-i astfel să vorbească şi să se împace.
În ziua de Crăciun nu se scoate
gunoiul afară decat a doua zi, deoarece dacă-l arunci "iţi arunci
norocul!"
În părţile Muscelului se crede că
primele patru zile, începând cu 24 decembrie, corespund în ordine celor patru
anotimpuri: prima zi e de primavară, a doua de vară, a treia de toamnă şi a
patra de iarnă, şi cum va fi vremea în aceste zile aşa vor fi şi anotimpurile.
În dimineaţa de Crăciun e bine să ne
spălăm cu apa curată, luată dintr-un izvor sau fântână în care punem o monedă
de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul şi feriţi de boli.
In judetul Botosani se practica
urmatoarele obiceiuri si traditii de
iarna.Colindatul,Plugusorul,Semanatul,Steaua,Banda lui Bujor,Capra,Calutul si
Ursul.
Cu ocazia sarbatorilor de iarna am
pregatit impreuna cu clasa mea cateva din aceste obiceiuri si traditii.Atasez
fotografii din timpul serbarii.
BIBLIOGRAFIE
1.Constantin Eretescu –“Folclorul literar al românilor”,editura
Compania 2007.
2.Narcisa Alexandru
Stiuca-Sarbatoarea noastra de toate zilele –sarbatori in cinstea iernii,Editura
Cartea de buzunar,2005
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu