Crăciunul , bucuria copiilor



                                                                             Prof. înv. preşc. Brehoi Maria
                                                                                 Grădiniţa nr.33, Braşov   


           Fiecare anotimp are frumuseţea sa. Niciun alt anotimp nu trezeşte în sufletul copiilor – şi nu numai - atâta frumuseţe şi emoţie ca anotimpul iarna.
           La români , sărbătorile de iarnă, îndeosebi cele de Crăciun sunt adevărate sărbători de suflet.
           Ne revin puternic în minte şi în suflet amintirile copilăriei, ne amintim cu drag de zăpezile bogate şi prevestitoare de rod îmbelşugat, de colindele şi de clinchetele de clopoţei care ne umplu sufletele de bucurie, ne amintim cu drag de mirosul proaspăt de brad, dar şi de cozonaci, de nerăbdarea cu care aşteptam darurile sub pomul de iarnă. Bucuria copiilor este aşa de mare încât ne minunăm de fiecare dată de puterea pe care o au aceşti copii de a transmite şi adulţilor emoţiile pe care ei le trăiesc la un nivel maxim.
        Este o lecţie de viaţă pe care  omul trebuie să o înveţe din nou de la un copil, aşa cum Iisus însuşi ne-a învăţat: ...să fim buni!                                                          
      Crăciunul, izvor de viaţă şi de bucurie, cea mai iubită şi mai feerică sărbătoare creştinească, îşi cerne lumina şi vraja, prin dantela de argint a iernii, în fiecare an, pe 25 decembrie, când fiecare surâs cald de copil aşteaptă cu emoţie pe bunul Moş Crăciun.
        În sufletul blând şi vesel de copil, Crăciunul înseamnă zăpadă...,derdeluş...,vacanţă...poveşti la gura sobei,...brad împodobit,...cadouri de la Moş Crăciun,...colinde,...tradiţii.
       Ce-nseamnă Crăciunul?...înseamnă perdea de fulgi pufoşi, frumoşi, gingaşi ce mângâie zâmbetul cald şi luminos de copil într-o albă zi de iarnă, flori de gheaţă la fereastra-mpodobită cu miresme şi aripi de fluturi albi.
       Ce-nseamnă Crăciunul?...derdeluş de catifea albă şi scânteietoare, tărâm de poveste unde glasuri de copii, chipuri vesele şi-mbujorate gustă din dulceaţa dimineţilor de zahăr când, pe sănioară, zboară-zboară aşa cum le şoptesc cântecelele copilăriei.Zâmbete calde de copii se împletesc cu clinchete de clopoţei şi derdeluşul se umple de culoare, bucurie, chef de joacă cântec ş hohote de veselie...săniuţe jucăuşe, oameni de zăpadă, bulgăraşi buclucaşi, un mic univers ce pulsează de viaţă, în care copilul pluteşte şi intră încetul cu încetul în haina unor personaje de poveste: Crăiasa Zăpezii, Renul lui Moş Crăciun, Zâna Iarna ,,Omuleţii de zăpadă.
       Ce-nseamnă Crăciunul?...înseamnă vacanţă pentru prichindei, zile senine de iarnă pline de relaxare şi timp liber pentru jocuri, clipe de neuitat în jurul bradului alături de cei dragi , nopţi minunate în căsuţa plină de căldură  a bunicilor, momente de veselie, nostalgia serilor dedicate poveştilor la gura sobei.E plăcut când ne revedem după vacanţa de iarnă şi copilaşii împărtăşesc impresii din vacanţă; bunicii sunt mereu prezenţi în istorioarele lor, şi sunt tare bucuroşi când îşi
amintesc poveştile spuse de bunica despre naşterea lui Iisus Hristos, despre obiceiuri şi tradiţii de iarnă, basmele atât de dragi ale copilăriei.
       Ce-nseamnă Crăciunul?...înseamnă brăduţ împodobit cu mare bucurie, globuri, beteală, îngeraşi, steluţe şi-un întreg alai de podoabe.Seara când se-mpodobeşte brăduţul e ca o poveste; în casă e cald şi miroase a cozonaci;câtă bucurie în privirea celor mici când pun pe crenguţe podoabe din mânuţele lor harnice şi-i cântă cu mult drag „ O brad frumos”, apoi aşază în vârf îngeraşul protector sau steluţa.
       Ce-nseamnă Crăciunul?...înseamnă cadouri pentru cei mai cuminţi îngeraşi; în jurul brăduţului copilul se gândeşte cu emoţie dacă scrisorica a ajuns la Moş Crăciun; dacă bătrânelul cel bun, din când în când, i-a mai iertat câte o poznă sau poate dacă a fost el atât de-ascultător încât să merite atâtea daruri.Brăduţul e pregătit, miezul nopţii se apropie, iar cei mici sunt furaţi de lumea viselor.Adorm cam greu fiindcă, de emoţie, ard puţin obrăjorii, inima bate mai tare ca de obicei şi, în plus, zboară nişte fluturaşi prin stomac.Ştiu că atunci când ei visează,o să vină Moş Crăciun să pună cadourile sub brad.Din când în când apare întrebarea: Dacă nu vine?Trebuie să vină.,de ce să nu vină?Tare ar vrea să le-aducă cadourile pe care le-au cerut.De fapt, prichindeii şi-ar dori să nu adoarmă deloc, ca să-l surprindă pe Moş Crăciun, dar nu reuşesc.Adorm şi visează că a venit Moşul, şi stau de vorbă cu el şi-i spun  o poezie sau un cântecel.
        Ce-ar însemna Crăciunul fără colinde?...o floare fără polen, un copil fără mămică, un fluture fără aripioare, o vioară fără arcuş.Câtă vibraţie transmite această muzică, aceste versuri! Nu există prichindel care să nu pregătească un colind pentru Moş Crăciun, nu există prichindel care să nu-i cânte Moşului celebrul „Moş Crăciun cu plete dalbe”.
         Dintre obiceiurile românesti, cel care a ajuns să se identifice cu românul este colindul, practicat în timpul sărbatorilor de iarnă când aceasta, ca o regină, îşi întinde mantia albă realizând peisaje de poveste. Pădurile par cercelate cu flori de nea şi se pierd sub cerul cenuşiu, râul mormăit este acoperit de glasul vântului, iar copiii, pe când “Totu-i alb, pe camp, pe dealuri, împrejur, în depărtare” se strâng lângă mama ascultand-o cum povesteşte despre Naşterea lui Isus. Sufletele noastre în peisajul mirific al iernii sunt cuprinse de  spiritul Sărbatorilor de iarnă se umplu de bucurie şi se  înalţă într-o zi aşa sfântă ca ziua dse Crăciun.
         Pentru copii colindatul trebuie să fie un prilej de întărire a credinţei, de conştientizare a faptului că un bun creştin trebuie să fie onest, bun cu aproapele, să-şi respecte părinţii şi bunicii, să nu fie răzbunător. E adevărat faptul că în mersul la colindat copiii sunt mesagerii sentimentului de bucurie, de incantaţie sufletească şi mai puţin a ideilor de dogmă creştină,pe care nu o înţeleg încă.
         Ce-nseamnă Crăciunul?...înseamnă cele mai frumoase tradiţii care împodobesc o sărbătoare unică în măreţia şi splendoarea ei. Abia aşteptă copilaşii să meargă cu Pluguşorul, cu Capra, cu Sorcova şi să le cânte gospodarilor Bună dimineaţa la Moş Ajun”. Iar în zonele unde tradiţile sunt respectate cu sfinţenie, copilaşii se întorc acasă cu trăistuţele pline de nuci, colaci, mere şi alte bunătăţi de la gazdele care-au primit colinda. Nu există gospodar care să nu-ntâmpine cu mare bucurie pe colindători, nu există gospodar care să nu-şi împodobească casa, nu există casă în care să nu se simtă aroma de cozonac proaspăt, turte delicioase umplute cu nuci şi miere şi alte bucate cu care an de an îi întâmpină pe cei care vin să le însenineze sărbătorile.
         Haideţi să ne-ntoarcem  puţin la sufletul cald de copil ce emană candoare, bunătate şi dragoste ...să revenim la copilărie, să învăţăm să readucem în prezent tot ce a fost miracol în trecut:iarna, vacanţa, brăduţul, colindele, tradiţiile, poveştile la gura sobei ,pe bătrânul Moş Crăciun,....haideţi să simţim cu toţii Crăciunul prin ochi de copil!...

          Sărbători fericite tuturor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu