Most frequent grammatical errors-case study

 


Autor-prof.Grama Irina Cătălina,Școala Gimnazială ,comuna Gâdinți,2019

 

In my career as a teacher of English I gathered some errors in my observation notebook and some of these draw my attention because they were really frequent in my English classes

            The typical errors below are concisely presented as a listing of recurrent incorrect grammatical structures followed by the correct ones in appropriate sentences/contexts. The errors will be underlined and the correct words/structures will appear in bold.

v  As simple as it may seem, telling one’s age in English is often paralleled with Romanian, that is, many students tend to use the verb to have instead of to be:* I have 16 years. The correct sentence is: I am 16 years old.

Mention must be made here of noun pre – determiners of the following type: a 16 year-old boy, a 31day month. What is to be noticed is the fact that, although we have plural meaning (un băiat de 16 ani, o lună de 31 de zile), the nouns within the pre – determiner are in the singular form.    

v    Students often say: *How does she look?, which theoretically is not completely deprived of logic as they actually know the respective English words, but are  not aware of the different pattern of thinking specific to this language. The correct version is therefore: What does she look like? She is tall, slim and fair-haired. (Rom. Cum arată ea?). Here, the equivalent of the interrogative pronoun cum is what, not how, because in English how has an adverbial value – in what way? – but in this question what refers to some physical features of the person (tall, slim and fair-haired), so it has adjectival value.

v  The question *How do you do? is most often understood and translated as Ce mai faci? because students mistake it for How are you? or even What are you doing? (Ce faci acum?). In fact, it is nothing else but a genuinely English polite formula of greeting someone when you meet him/her for the first time (încântat de cunoştinţă), and the reply is identical but with a descending intonation.

v    The same type of error occurs when expressing necessity or agreement. Most students know the modal verb need and the verb to agree, yet they add a pre-determining have, respectively to be, because of the Romanian linguistic instinct of saying a avea nevoie/a fi de acord in two words: *They have need to buy a new car.; *I am not agree to your leaving the country.. The correct transfer would be: They need a new car.; I agree/ do not agree with your leaving the country.

v    Double negation: *Nobody knows nothing.; *Neither he or she does not speak French.; *I do not like nothing. In English there is no such thing as double negation, but students often make this error because in our language it is possible to use both the negative form of the verb and negative pronouns within the same sentence: Nimeni nu ştie nimic.; Nici el nici ea nu vorbesc engleza.; Nu îmi place nimic. English operates differently in this case: either the verb is used in the affirmative and only one negative pronoun remains the same, or all the negative pronouns are replaced by their affirmative equivalents (where possible) and the verb stays in the negative: Nobody knows anything; Neither he nor she speaks French.; I do not like anything.; I like nothing.       

v    Defective nouns: *an information /* many informations,* an advice / *many advices, *a news /*many news, *a luggage / *many luggages, *a homework / *many homeworks.

            All these nouns are defective of plural, which is why they are to be used only in the singular; nevertheless, on no account will they take the indefinite article (a, an). To refer to a unit of them we shall use quantifiers: a piece of information / advice / furniture / news / luggage (Rom. o informaţie / un sfat / un corp de mobilă / o ştire) or an item of information / advice / furniture / news / luggage (which is the same thing).

Examples:

a) I have just heard a very important piece of information / news about teacher’s strike. (Rom. Tocmai am auzit o informaţie / veste foarte importantă despre greva profesorilor.)

b) Give me a piece of advice regarding the choice of optional classes, please. (Rom. Dă-mi un sfat în legatură cu alegerea materiilor opţionale, te rog.)   

For plural meaning, there are three situations:

1) the use of the noun without quantifiers;

No news is good news. (Rom. Nici o veste înseamnă veşti bune.)   

This luggage is too heavy; I am afraid I cannot carry it. (Rom. Aceste bagaje sunt prea grele; mă tem că nu le pot căra.)

2) the use of the adjective much as pre-determiner – and the agreement with the verb is made in the singular;

 The police have got much information about last night’s theft. (Rom. Poliţia are multe informaţii despre furtul de aseară.)

Do we have to do so much homework today? (Rom. Chiar trebuie să facem atât de multe teme astăzi?)        

3) the use of the adjective many as pre-determiner, followed by the above-mentioned quantifiers and by the nouns – and the verb will be in the plural in this case:

The police have got many pieces of information about last night’s theft. (see the translation for example a.)

A similar case is that of the noun money which has only singular form in English, but many students make the agreement of the verb to follow in the plural because of the parallel with Romanian where the situation is exactly the opposite:

Where is the money? It is in my pocket. (Rom. Unde sunt banii? Sunt în buzunarul meu.)

English proverbs:

Money is the evil eye. (Rom. Banii sunt ochiul dracului.) 

Money makes the world go round. (Rom. Banii fac lumea să se învârtă/ să se mişte.)

Money is a good servant, but a bad master. (Rom. Banii sunt un servitor bun, dar un stăpân rău.)

v    Causative have / get:

a) Henry II put his knights to kill Thomas o’Becket, Archbishop of Canterbury. (Rom. Henric al II-lea i-a pus pe cavalerii săi să îl omoare pe Thomas o’ Becket, Arhiepiscop de Canterbury.) 

This is a typical case of error generated by the overlapping of Romanian patterns on English ones (the so – called word – by – word translation). There is a special structure in English for making sentences in which the grammatical subject is not the one who achieves the action of the verb (to kill, here) but causes it. The noun preceded by the preposition by (Rom. complementul de agent) is, therefore, the logical subject of the sentence. Pattern: Grammatical subject – have / get – direct object – past participle of the notional verb – logical subject: a. Henry II had Thomas o’Becket, Archbishop of Canterbury, killed by his knights. 

b) I am having my house repainted. (Rom. Casa mea este zugravită din nou.) Here the logical subject is omitted because it is not important for the meaning of the sentence; the emphasis is laid on the action undergone by the direct object. This structure is in fact a more complex form of passive voice in English.

Causative have can be replaced by get with the same usage and meaning, but the latter implies a negative idea, basically: The new boss got me sacked after only two months’ work in that company. (Rom. Noul şef a cerut / a dispus să fiu concediat după doar două luni de muncă în acea companie.)

v    Passivals: This book reads easily.; These trousers iron easily. (Rom. Această carte se citeşte uşor / este uşor de călcat.; Aceşti pantaloni se calcă / sunt uşor de călcat.), not *This book is easily read.; *These trousers are easily ironed.

Although the latter two sentences are grammatically correct – the passive voice – they are semantically incomplete, that is, the reader expects to see the logical subject here (by whom?), whereas the former sentences are more general, more neutral.

v    The comparison of adjectives/ adverbs when there are only two terms to compare in the sentence: *Which of the two girls is the tallest? (Rom. Care dintre cele două fete este cea mai înaltă / mai înaltă?); *My mother has always been the most communicative of my parents. (Rom. Mama a fost întotdeauna cea mai comunicativă dintre părinţii mei.) – The use of the superlative here is not correct because this degree applies if there are at least three terms to compare in the respective sentence. Consequently, it will be replaced in our examples by the comparative preceded by the particle the: Which of the two girls is the taller?; My mother has always been the more communicative of my parents.

v    The sequence of tenses in the past:

a) *When he got home, he saw that someone broke into the house. (Rom. Când a ajuns acasă, el şi-a dat seama că cineva i-a spart casa / îi spărsese casa.);

b)*She promised that she will help me if she will have the time to. (Rom. Ea a promis că o să mă ajute dacă o să aibă timp.);

c)*The teacher asked the new students what is his name. (Rom. Profesorul l-a intrebat pe noul elev care este numele lui.)

All these sentences are clear examples of overlapping grammatical patterns from the native language on apparently similar ones in English. In the sentences above we deal with the sequence of tenses in the past (sentence a) and with indirect / reported speech (sentences b,c). Thus, in the first sentence, the use of the same verbal tense for all the verbs – the simple past tense corresponding to the perfect compus in Romanian - means that the respective actions are simultaneous, which is not correct; actually, the breaking into the house was prior to his coming home and seeing everything, so the use of the past perfect tense in the simple aspect is compulsory (especially because there are not such time adverbs in the sentence as after or before that imply a sensible time interval between two actions so that the past perfect tense should no longer be necessary):

a)’When he got home he saw that someone had broken into the house.

In the other two examples, both reporting verbs are in the simple past, which requires the use of a past tense, too, in the subordinate clauses (future-in-the-past instead of future simple in the direct object clause, and simple past instead of future-in-the-past in  the conditional clause, in the second sentence, respectively simple past tense instead of the simple present and the placing of the second subject (his name) before the predicate in the third sentence, as this is the English topic for affirmative sentences:

b)’ She promised (that) she would help me if she had the time to.

c)’ The teacher asked the new student what his name was.

Yet, if the subordinate clause refers to a general truth (i.e. a fact that is not connected with a certain moment of time), we must use Present tense, irrespective of the tense of the verb in the main clause: The teacher of Geography told us that the Earth moves round the Sun.

 

Subiect olimpiada- MEHEDINTU STANCA GIANINA



DIRECŢIA GENERALĂ

EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII




OLIMPIADA DE LIMBA SI LITERATURA ROMÂNĂ

Sectiunea B- LECTURA CA ABILITATE DE VIAȚĂ

Etapa județeană/a sectoarelor municipiului Bucuresti

Nivelul 2 – clasele a VII-a și a VIII-a







Înainte de a răspunde la cerințele formulate, citește cu atenție următoarele precizări:


Toate subiectele sunt obligatorii.


În cazul subiectelor care presupun încadrarea într-o limită de rânduri, vei numerota fiecare rând pe care îl vei scrie.


În cazul cerințelor în care limita maximă de rânduri este precizată, nu se vor lua în considerare rândurile excedentare.


Timpul de lucru este de 3 ore.




Citește cu atenție fiecare text, apoi cerințele, și răspunde la fiecare dintre acestea.




SUBIECTUL I 30 de puncte



ARU SHAH și SFÂRȘITUL TIMPULUI

fragment de ROSHANI CHOKSHI

Când crești înconjurat de chestii extrem de periculoase, problema e că, după o vreme, te obișnuiești cu ele. Aru locuia de când se știa la Muzeul de Artă și Cultură Indiană Antică. Și știa foarte bine că lampa din capătul Sălii Zeilor nu trebuia atinsă.

Putea vorbi în treacăt despre „lampa distrugerii“ așa cum un pirat care a îmblânzit un monstru marin poate spune într-o doară: „Ei, te referi la puișorul de Ralph?“ Dar, deși obișnuită cu lampa, n- o aprinsese niciodată. Era împotriva regulilor. Acele reguli pe care le repeta în fiecare sâmbătă, când conducea turul de după amiază cu vizitatorii.

Unora nu le place ideea de a lucra în weekend, dar lui Aru nu i se părea că muncește. Era ca o ceremonie. Un secret. Își punea vesta stacojie cu trei nasturi în formă de albină. Imita vocea mamei ei, curatorul muzeului, iar oamenii – asta era partea grozavă – ascultau. N-o scăpau deloc din priviri. Mai ales când vorbea despre lampa blestemată. Uneori credea că e cel mai fascinant lucru despre care discutase vreodată. O lampă blestemată e un subiect mult mai interesant decât, să zicem, o vizită la dentist. Deși s- ar putea spune că ambele sunt blestemate. Aru locuise la muzeu atâta vreme, încât nu mai era secret pe care ea să nu- l știe. Crescuse citind și făcându- și temele sub uriașul elefant de piatră de la intrare. Adesea adormise în amfiteatru și se trezise chiar înainte ca înregistrarea pârâitoare a sistemului de ghidare să anunțe că India își câștigase independența față de britanici în 1947. Ba chiar obișnuia să ascundă bomboane în gura unui dragon de mare vechi de patru sute de ani din aripa de vest (pe care l botezase Steve). Aru știa totul despre muzeu. Cu o excepție... Lampa. În mare, aceasta rămânea un mister.

— Nu- i chiar o lampă, îi spusese mama ei, dr. K. P. Shah, celebră curatoare și arheologă, prima dată când i- o arătase lui Aru. Noi o numim o diya. Aru își amintea că și turtise nasul de geamul din sticlă, uitându se la bucata aia de lut. În materie de obiecte blestemate, ăsta era de departe cel mai plictisitor. Arăta ca un puc de hochei ciobit. Pe margine avea niște semne mici, ca niște urme de mușcătură. Și totuși, deși arăta banal, până și statuile de care era plină Sala Zeilor păreau să se îndepărteze de lampă, făcându- i loc.

— De ce n-o putem aprinde? o întrebase pe mama ei. Mama nici n-o privise în ochi.

— Uneori, lumina arată lucruri care ar trebui lăsate în întuneric. În plus, n-ai de unde să știi cine se uită. Ei bine, Aru se uita. Se uitase toată viața. În fiecare zi, după școală, ea venea acasă, își agăța rucsacul de trompa elefantului de piatră și se ducea spre Sala Zeilor. Era cea mai populară expoziție din muzeu și avea o sută de statui ale diferiților zei hinduși. Mama ei pusese oglinzi înalte pe pereți, pentru ca vizitatorii să poată vedea artefactele din toate unghiurile.

Datorită tufelor de liliac indian și a ulmilor înalți din fața ferestrelor, lumina care pătrundea în Sala Zeilor părea mereu puțin cam ștearsă. Aproape blândă, făcând să pară că statuile purtau coroane luminoase. Aru stătea la intrare, uitându se la statuile preferate – zeul Indra, regele cerurilor, care mânuia un fulger; zeul Krishna, care cânta la fluier; Buddha, care stătea cu spatele drept și cu picioarele îndoite, meditând – înainte ca privirea să i fie în mod inevitabil atrasă de diya din vitrina de sticlă.

Stătea acolo câteva minute, așteptând ceva... orice ar fi făcut ca următoarea zi de școală să fie mai interesantă sau ca lumea să observe că ea, Aru Shah, nu era o simplă elevă de clasa a șaptea care se târa prin generală, ci o persoană extraordinară...

Aru aștepta să se întâmple ceva magic. Și în fiecare zi era dezamăgită.

***

— Faceți ceva, le- a șoptit ea statuilor de zei. Era luni dimineața și era încă în pijama.

— Aveți suficient timp să faceți ceva minunat, pentru că sunt în vacanța de toamnă. Statuile n -au făcut nimic. Aru a ridicat din umeri și a privit pe fereastră. Copacii din Atlanta, Georgia, nu- și dăduseră încă seama că era octombrie. Doar jumătatea lor superioară se colorase într- o nuanță stacojiu aurie, ca și cum cineva i- ar fi înmuiat pe jumătate într- o găleată cu foc și apoi i- ar fi înfipt la loc în gazon.

Așa cum se așteptase, ziua se anunța lipsită de evenimente. Ăsta ar fi trebuit să fie primul avertisment. Universului îi place să i păcălească pe oameni. Îi place să -ți dea senzația că ziua e strălucitoare și leneșă, ca mierea încălzită de soare, care se scurge pe borcan, așteptând să lași garda jos... Și atunci lovește.

***

Cu câteva clipe înainte să sune alarma pentru vizitatori, mama lui Aru se plimbase prin micuțul apartament cu două dormitoare legat de muzeu. Părea să citească din trei cărți deodată, în timp ce vorbea la telefon într o limbă care suna ca un cor de clopoței. Aru, pe de altă parte, zăcea cu capul în jos pe canapea și arunca după ea cu popcorn, încercând să- i atragă atenția.

Mama ei a ridicat dintr- o sprânceană delicată și s-a uitat la Aru. Știi ce ai de făcut. Aru știa ce are de făcut. Doar că nu voia s-o facă. S-a rostogolit de pe canapea și s- a târât ca Omul Păianjen pe podea într o ultimă încercare de a- i atrage atenția. Nu era ușor, având în vedere că podeaua era plină de cărți și căni de ceai pe jumătate pline. S- a uitat în spate și a văzut cum mama ei notează ceva într- un carnețel. Trăgând de timp, Aru a deschis ușa și s -a îndreptat spre scări. După amiezile de luni erau liniștite la muzeu. Nici măcar Sherrilyn, șefa pazei muzeului și răbdătoarea dădacă de weekend a lui Aru, nu venea la serviciu lunea.

În toate celelalte zile – cu excepția duminicii, când muzeul era închis –, Aru dădea o mână de ajutor la distribuirea autocolantelor pentru vizitatori. Îi îndruma pe oameni spre diferitele expoziții și le arăta unde sunt băile. Odată chiar avusese ocazia să țipe la cineva care bătuse pe spate elefantul de piatră, deși exista un indicator foarte vizibil cu NU ATINGEȚI (pentru Aru, asta se aplica tuturor celorlalți cu excepția ei). În zilele de luni, te puteai aștepta la vizitatori ocazionali care căutau adăpost temporar de vreme rea. Sau la oameni care doreau să și exprime îngrijorarea (în modul cel mai blând cu putință) că Muzeul de Artă și Cultură Indiană Antică îl venera pe diavol. Sau eventual la tipul de la FedEx, care avea nevoie de o semnătură pentru vreun pachet.

La ce nu se aștepta când a deschis ușa pentru a-i întâmpina pe vizitatori a fost să dea peste trei elevi de la Școala Augustus Day. Aru a simțit un gol în stomac, ca atunci când liftul se oprește prea repede, un fior de panică în timp colegii ei se uitau la ea și la pijamaua ei cu Omul Păianjen.

Prima, Poppy Lopez, și a încrucișat brațele bronzate și pline de pistrui. Avea părul castaniu prins în coc, în vârful capului, ca o balerină. Cel de al doilea, Burton Prater, a întins mâna, în care avea un bănuț urât. Burton era scund și palid, iar cămașa cu dungi negre și galbene îl făcea să semene cu un bondar nefericit. Cea de a treia, Arielle Reddy – cea mai frumoasă fată din clasă, cu pielea ei de un maroniu-închis și părul negru strălucitor –, pur și simplu radia.

— Știam eu, a spus Poppy pe un ton triumfător. La ora de matematică le- ai spus tuturor că mama ta te duce în Franța în vacanță. Așa îmi promisese mama, și -a zis Aru. Vara trecută, mama lui Aru se încolăcise pe canapea, epuizată de una dintre călătoriile ei în străinătate. Chiar înainte să adoarmă, pusese mâna pe umărul lui Aru și îi spusese: „Poate că o să te duc la Paris la toamnă, Aru. Există o cafenea pe malul Senei unde poți auzi cum răsar stelele înainte să danseze pe cerul nopții. Vom merge la brutării și la muzee, vom sorbi cafea din căni micuțe și vom petrece ore întregi în grădini.“ În noaptea aceea, Aru rămăsese trează visând la străduțe înguste și șerpuite și la grădini atât de elegante, că până și florile păreau cu nasul pe sus. Cu promisiunea asta în gând, Aru făcuse curat la ea în cameră și spălase vasele fără să comenteze. Iar la școală, promisiunea devenise pavăza ei. Toți ceilalți elevi de la Școala Augustus Day aveau case de vacanță în locuri cum ar fi Maldive sau Provence și se plângeau când iahturile lor erau la reparat. Promisiunea de a vedea Parisul o adusese pe Aru cu un mic pas mai aproape de a fi acceptată de ceilalți. Acum, Aru încerca să nu se scurgă pe jos sub privirea aruncată de ochii albaștri ai lui Poppy.

— Mama a fost trimisă de muzeu într-o misiune strict secretă. Nu m-a putut lua cu ea. Ceea ce era parțial adevărat. Mama ei n-o lua niciodată în călătorii de afaceri. Burton a aruncat pe jos bănuțul cel verde.

— M-ai păcălit. Ți-am dat doi dolari!

— Și-ai un bănuț de epocă..., a început Aru. Arielle i-a retezat o.

— Știm că minți, Aru Shah. Asta ești tu: o mincinoasă. Și când ne întoarcem la școală, o să le spunem tuturor... Lui Aru i s-a strâns stomacul. Când mersese la Școala Augustus Day luna trecută, fusese plină de speranță. Dar n-o ținuse mult. Spre deosebire de ceilalți elevi, ea nu era adusă la școală cu o mașină neagră și lucioasă. Nu avea o casă „plutitoare“, o cameră de studiu sau o verandă închisă însorită, ci doar o cameră, care, o știa și ea, era mai degrabă o debara cu pretenții. Dar avea imaginație. Aru visase cu ochii deschiși toată viața. În fiecare weekend, în timp ce și aștepta mama să vină acasă, inventa o poveste: mama ei era spioană, prințesă dezmoștenită, vrăjitoare. Mama ei susținea că nu voia să plece în călătorii de afaceri, dar că era nevoită, pentru bunul mers al muzeului. Și când venea acasă și uita de diverse lucruri – cum ar fi ora de șah a lui Aru sau repetițiile de cor – nu era pentru că nu i păsa, ci pentru că era prea ocupată să jongleze cu războiul, pacea și arta. Așa că la noua școală, Augustus Day School, ori de câte ori ceilalți copii puneau întrebări, Aru le spunea povești. Ca acelea pe care și le spunea ei înseși. Vorbea despre orașe pe care nu le vizitase și despre mese pe care nu le luase. Dacă venea cu pantofii scâlciați, era pentru că pantofii ei fuseseră trimiși la reparat în Italia. Stăpânea arta subtilă a ridicatului condescendent din sprânceană și greșea în mod intenționat numele magazinelor de unde își cumpăra haine. Dacă asta nu i reușea, pufnea și spunea: „Crede -mă, n- ai de unde să știi marca.“ Așa se integrase.

O vreme, minciunile funcționaseră. Fusese chiar invitată să petreacă un weekend pe malul lacului cu Poppy și Arielle. Dar Aru stricase totul în ziua în care fusese surprinsă furișându se dinspre banda destinată mașinilor cu mai mulți pasageri. Arielle o întrebase atunci care era mașina ei. Aru arătase spre una, iar Arielle zâmbise ironic. — Ciudat. Pentru că aia e mașina șoferului meu. Așa îi zâmbea Arielle și acum.

— Ne ai spus că ai un elefant, a spus Poppy. Aru a arătat spre elefantul de piatră din spatele ei.

— Am!

— Ai spus că l -ai salvat din India!

— Păi, mama a spus că a fost recuperat dintr- un templu, care e un termen sofisticat pentru salvat...

— Și ai spus că ai o lampă blestemată, a spus Arielle. Aru a văzut beculețul roșu al telefonului lui Burton: lumina neîntrerupt, fără să pâlpâie. Totul era înregistrat! S- a panicat. Dacă filmulețul ajungea pe net? Avea două posibilități: 1) Putea să spere că universului i se va face milă de ea și i va permite să izbucnească în flăcări în fața colegilor, sau 2) Putea să și schimbe numele, să și lase barbă și să se mute. Sau, pentru a evita problema cu totul... Putea să le arate ceva imposibil.

— Lampa blestemată e reală, a spus ea. Vă pot dovedi.













A. (8 puncte: 2 punct pentru fiecare răspuns corect)

Scrie, pe foaia de concurs, litera corespunzătoare răspunsului corect.




1. Aru locuia de cand se stia la :


Muzeul de Artă si Cultură Indiană Antică din India;


Muzeul de Arheologie din Delhi;


Muzeul de Artă și Cultură Indiană din Atlanta ,Georgia;


Muzeul de Arta Indiană din Franța.







2. Meseria mamei lui Aru este:


cercetător;


profesoară de istorie;


curatoare si arheologă;


șefa pazei muzeului.




3. Pentru a-i convinge pe colegi că spune adevărul, Aru recunoaște:


că locuiește într-o vilă luxoasă;


că îsi va petrece vacanța la Roma;


că mama a fost trimisă într-o misiune strict secretă;


că are o casă de vacanță în Maldive.




4. Statuile preferate ale fetitei sunt:


zeul Krishna,regele cerurilor;zeul Indra care cânta din fluier,Budha care stătea cu spatele drept și picioarele îndoite;


zeul Indra,care cânta la fluier,zeul Krishna care mânuia un fulger,Budha;


zeul Indra,elefantul de piatra,un dragon,Budha;


Buhha care statea cu spatele drept și picioarele îndoite,zeul Indra,regele cerurilor,zeul Krishna care cânta din fluier.




B. (8 puncte: 1 p. pentru fiecare idee plasată corect)

Notează pe foaia de concurs, într-o casetă similară celei de mai jos, cifrele corespunzătoare ordinii logice si temporale a urmatoarelor idei:




































.


Aru se gândeste să le arate lampa.


Aru se teme că secretul ei va ajunge pe net.


Aru le arată elefantul.


Aru le spune colegilor că mama ei este trimisă într-o misiune strict secretă .


Aru locuia la Muzeul de Arta si Cultura Indiană Antică..


Lampa era pentru fetiță un mare mister.


In fiecare zi aștepta să se întâmple ceva magic.


In prima zi de vacanță primește vizita a trei colegi.




C. (16 puncte: 4 puncte pentru răspunsul corect la fiecare din cerințe)

Răspunde, pe foaia de concurs, prin enunțuri, la fiecare din următoarele cerințe:

1. Precizeaza interdicția pe care mama i-o impune lui Aru.

2. Explica în 3-5 randuri de ce Aru le spune colegilor povești.

3. Care este motivul pentru care ceilalti elevi o resping pe Aru.

4. Prezinta in 8-10 randuri semnificatia secventei,,Aru Shah ,nu era o simplă elevă de clasa a șaptea care se târa prin generală , ci o persoană extraordinară``




D. (18 puncte)

Alege unul dintre personajele din fragmentul dat căruia, dacă ai putea, i-ai spune părerea ta despre comportamentul, atitudinea sau limbajul său.

Redactează o compunere de cel mult 20 de rânduri care să reprezinte mesajul pe care l-ai transmite personajului ales, justificându-ți părerea.







SUBIECTUL al II-lea 30 de puncte

Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa este o importantă instituţie de cultură, de interes naţional, ce valorifică în scop de studiu şi educaţie un bogat patrimoniu istoric, arheologic şi numismatic format din peste 430.000 de obiecte care datează din paleolitic până în epoca modernă.

Instituţia adăposteşte obiecte de origine greacă, romană, bizantină şi medievală (unelte şi arme din piatră, bronz şi fier), ceramică, elemente arhitectonice antice (coloane, capiteluri, frontoane, decoruri, etc.), sculpturi antice, vase din sticlă, statuete din bronz, bijuterii, numismatică (colecţia cuprinde monede din argint, bronz şi aur, unele dintre ele fiind unicate), icoane, documente, hărţi, machete, fotografii, telegrame, reviste, obiecte ce au aparţinut unor personalităţi ale începutului de secol XX, piese de mobilier şi alte obiecte cu o mare încărcătura istorică.

Muzeul din Constanţa se diferenţiază de instituţiile similare din alte judeţe prin faptul că, deşi pune accent pe istoria Dobrogei, are o arie tematică naţională.

La parterul muzeului se află două săli în care sunt expuse monumente arheologice cu valoare deosebită, rarităţi şi piese unicat. Din această secţiune se fac remarcate: colecţia de statuete „tip Tanagra“ (din epocile elenistică şi romană timpurie); vase ceramice antropomorfe sau cu reprezentări dionisiace; tezaurul tomitan de sculpturi descoperit în 1962 (bustul zeiţei Isis, aedicula cu dubla reprezentare a zeiţei Nemesis, statuia Şarpelui Glykon, grupul statuar Fortuna cu Pontos etc.); colecţia de portrete imperiale (Antonius Pius, Caracalla, Gordian III, Filip Arabul, Constantin); colecţiile de podoabe din aur (inele, cercei, brăţări, pandantive, cruciuliţe), geme şi camee; tezaurul de vase din argint descoperit la Sucidava-Izvoarele etc. În cadrul celorlalte etaje ale muzeului, exponatele sunt ordonate cronologic, începând cu primele dovezi de locuire a Dobrogei şi încheindu-se cu epoca modernă. Dintre aceste piese se remarcă: colţii de mamut de dimensiuni mari de la Poarta Albă; „Gânditorul şi perechea sa“, piese emblematice pentru cultura Hamangia (Neolitic); sabia miceniană de la Medgidia (secolul al XIV-lea î.e.n.) şi depozitele de seceri, topoare şi podoabe din bronz descoperite la N. Bălcescu, Constanţa, Gura Dobrogei; statuia din calcar a unei căpetenii traco-scitice (descoperită la Sibioara) şi un cazan de cult din bronz (găsit la Castelu), ambele din secolul al V-lea î.e.n.; colecţia de amfore greceşti şi fragmente arhitectonice din marmură de la edificiile publice de epocă elenistică, descoperite la Tomis, Histria, Callatis; monumente epigrafice din cetatea de la Albeşti.

text preluat de pe www. ecomareaneagra.wordpress.com/muzeul-de-istorie-națională-si-arheologie-constanta/






A. (16 puncte: 2 puncte pentru fiecare răspuns corect)

Formulează, sub formă de enunțuri, răspunsuri la fiecare din următoarele cerințe, prin valorificarea textului citat:

1. Mentionează prin ce se diferentiază muzeul din Constanta de alte instituții similare din alte județe.

2.Notează în ce an a fost descoperit tezaurul tomitan de sculpturi.

3.Prezintă o deosebire între exponatele de la parter și cele de la celelalte etaje.

4.Precizează prin ce este reprezentată în muzeu epoca elenistică .






B. (14 puncte)

Redactează un text de 18-20 de rânduri în care să-ti prezinți opinia în legatură cu amenajarea unui colț muzeistic în școala ta, pe care îl vei descrie.




SUBIECTUL al III-lea____________________________________________ 20 puncte

Privește cu atenție afișul atașat de mai jos pentru a răspunde cerințelor:

1. Precizează 4 parteneri pe care îi are școala organizatoare în desfășurarea proiectului.....4p

2.Mentionează perioada in care se desfășoară proiectul.................................................. ..4p

3.Exprimă-ți în 3-5 rânduri opinia în legatură cu scopul acestui proiect............................ ....4p

4.Prezintă în 8-10 rânduri ,relația dintre titlul proiectului și elementele vizuale ale afișului................................................................................................................................. ...8p




















Raportul ediţiei a V-a a Concursului Interjudeţean de matematică aplicată pentru mediul rural

 

                                                                                                                                                                                          

“MATE BT”

Botoşani 25 mai 2019

                            

                                                                                           

 

 

       Concursul Interjudețean de matematică “Mate Bt” s-a desfăşurat la Liceul Tehnologic „Ștefan cel Mare și Sfânt” Vorona- Botoşani în data de 25 mai mai 2019 respectând proiectul şi regulamentul propriu, fiind avizat de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani, concurs inclus în “ Calendarul Activităților Educative Regionale (CAER – 2019) ”. Proiectul a fost propus de Societatea de Ştiinţe Matematice din România- filiala Botoşani și Liceul Tehnologic „Ștefan cel Mare și Sfânt” Vorona- Botoşani.

      Acest concurs de matematică se adresează elevilor din mediul rural și are menirea de a păstra şi dezvolta tradiţiile şcolii botoşănene de matematică.

      La concurs au participat  212 de elevi din aproape toate comunele județului Botoșani și din județele Iași, Suceava, Vaslui și Bacău , președintele concursului a fost domnul profesor Artur Bălăucă iar comisia de selectare a subiectelor a fost formată din membrii catedrei de matematică a Școlii Gimnaziale Elena Rareș din Botoșani precum și colegi de la Școala Gimnazială nr. 11 Botoșani, Liceul Tehnologic „Ștefan cel Mare și Sfânt” Vorona- Botoşani.   

     Premiile și mențiunile au constat în bani , cărți,  diplome și medalii oferite de Liceul Tehnologic ”Ștefan cel Mare și Sfânt” Vorona, Primăria Comunei Vorona și Societatea de Științe Matematice –Filiala Botoșani.

      Elevii participanți din judetele  invitate au beneficiat de o excursie gratuită la Casa Memorială „Mihai Eminescu” de la Ipotești și la Mănăstirea Vorona

      Conform regulamentului concursului au fost acordate premii în ordinea punctajelor realizate de catre participanți:  Premiul I-6 elevi,  Premiul al II-lea 6 elevi, Premiul al III-lea 6 elevi precum și 20 de mențiuni. Elevii participanți au paricipat la un spectacol artistic prezentat de Ansablul ”Codrulețul” din Vorona.

      S-au remarcat în special elevii de la școlile din Trușești, Vorona, Corni, Cristești și Flămânzi și din  județele Suceava, Iași și Bacău.

    Evenimentul a fost mediatizat si promovat atât prin communicate de presă cât și pe site-ul Societății de Științe Matematice din România –Filiala Botoșani.

  

 

 

Profesor,

Lupu Daniel

 

    

                                                              

                                                                         

 

 

 

FISA DE LUCRU 1




Emil și detectivii
Fisa propusa de prof.Gianina Mehedintu ,Sc. Gim. Nr 3 PALANCA,Giurgiu

– fragment –

de Erich Kästner

Omul cu pălăria tare a intrat în bancă, iar copiii l-au urmărit. Când bărbatul

a vrut să schimbe bancnota de o sută de mărci, copiii au reacționat și l-au acuzat de furt.

– N-am văzut niciodată atâta obrăznicie, zise domnul Grundeis.

Apoi se întoarse spre casier și adăugă:

– Iertaţi-mă!

Şi în același timp îi arse Profesorului o palmă care răsună.

– Asta nu schimbă cu nimic lucrurile, zise băiatul.

Îi trânti domnului Grundeis o asemenea lovitură în stomac, încât acesta fu nevoit să se sprijine de masă.

În același moment, Gustav apăsă cu putere pe claxon de trei ori la rând.

Funcţionarii din bancă săriră de pe scaune și se repeziră la boxa casierului. Directorul, furios, năvăli afară

din biroul său.

Zece copii, cu Emil în frunte, dădură năvală pe ușă și îl înconjurară pe omul cu pălăria tare.

– Mii de draci! Dar ce au dezmăţaţii ăștia? strigă furios directorul.

– Ticăloșii pretind că i-am furat unuia dintre ei banii pe care am venit să-i schimb la bancă,

explică Grundeis, tremurând de furie.

– Este adevărat! exclamă Emil sărind la ghișeu. Mi-a furat mie o bancnotă de o sută de mărci și

două de câte douăzeci. Ieri după-amiază, în trenul Neustadt – Berlin. În timp ce dormeam.

– Adevărat? Şi poţi să o dovedești? întrebă casierul cu asprime.

– Sunt de o săptămână la Berlin și n-am ieșit din oraș ieri toată ziua, zise hoţul cu un surâs

dulceag.

– Afurisit mincinos! exclamă Emil, aproape plângând de ciudă.

– Poţi să dovedești că domnul acesta este cel cu care ai fost ieri în tren? întrebă directorul.

– Sigur că nu poate, zise hoţul cu o nepăsare prefăcută.

– Dacă erai singur cu el în compartiment, n-ai niciun martor, zise unul dintre funcţionari…

Camarazii lui Emil încremeniseră.

– Ba da! exclamă Emil. Ba da! Am un martor! Doamna Jakob de la Gross-Grünau. Era în

compartimentul nostru la începutul călătoriei. Pe urmă s-a dat jos și m-a însărcinat să-l salut din

partea ei pe domnul Kurzhals din Neustadt.

– Mi se pare că o să fiţi silit să stabiliţi un alibi, îi zise directorul hoţului. O puteţi face?

– Sigur, răspunse acesta. Locuiesc la hotel Kreid.

– Numai de ieri-seară! exclamă Gustav. O știu prea bine, dragul meu, căci m-am strecurat în hotel cu

livreaua băiatului de serviciu.

Funcţionarii băncii începeau să surâdă și priveau cu interes la copii.

– Cel mai bun lucru este să ţinem banii aici, până la noi ordine, domnule… zise directorul și desprinse o

foaie de hârtie dintr-un bloc, ca să scrie numele și adresele.

– Se numește Grundeis! exclamă Emil.

Omul cu pălăria tare râse zgomotos și zise:

– Vedeţi bine că e vorba de o confuzie. Pe mine mă cheamă Müller.

– O! cum mai minte! Chiar el mi-a spus în tren că îl cheamă Grundeis.

– Aveţi vreun act de identitate? întrebă casierul.

– Din nefericire, nu am la mine, răspunse hoţul. Dar dacă vreţi să așteptaţi un moment, mă duc

să aduc de la hotel.

– Ticălosul minte cu nerușinare! Banii aceștia sunt ai mei și vreau să-i iau, exclamă Emil.

– Chiar dacă ar fi adevărat, tinere, zise casierul, lucrurile nu sunt așa de simple pe cât crezi tu.

Cum poţi dovedi că sunt banii tăi? Este scris numele tău pe ei? Sau ai notat numărul hârtiilor?

– Bineînţeles că nu! zise Emil. Cine se gândește că o să fie furat? Dar, cu toate astea, sunt banii

mei. Auziţi? Mi i-a dat mama ca să-i aduc bunicii, care locuiește aici, în strada Schumann nr. 15.

– Ai băgat de seamă dacă vreuna dintre bancnote avea vreo ruptură sau alt semn deosebit?

– Nu, n-am băgat nimic de seamă.

– Domnilor, vă dau cuvântul meu de onoare că banii sunt ai mei, declară hoţul, doar nu vă

închipuiţi că o să fur de la copii!

– Ia staţi! exclamă deodată Emil și sări în sus, atât de ușurat se simţi dintr-odată. Staţi! În tren am

prins banii de dublura buzunarului cu un ac cu gămălie. Trebuie să se vadă găurile acului în bilete.

Casierul se uită în zare la bancnote. Toată lumea își ţinea respiraţia.

Hoţul făcu doi pași înapoi. Directorul, foarte nervos, bătea toba pe masă.

– Copilul are dreptate! exclamă casierul, palid de emoţie.

Într-adevăr, bancnotele au găuri de ac.

– Uite și acul care a făcut aceste găuri, zise Emil, punând mândru acul pe masă. Chiar m-am înţepat cu el.

Cu iuţeala unui fulger, hoţul făcu stânga-mprejur, îi împinse brutal pe copii la dreapta și la stânga,

străbătu încăperea alergând, se repezi la ușă și dispăru.

– Fugiţi după el! strigă directorul.

Toată lumea se repezi după hoţ.

Când ajunseră în stradă, hoţul era încăierat de cel puţin douăzeci de copii care i se agăţau de picioare, i

se atârnau de braţe, îl ţineau de haină. El se zbătea cu putere, dar copiii nu-i dădeau drumul.

















CERINTE:

1.Realizează planul simplu de idei al textului dat.


































































2. Recitește schimbul de replici dintre personaje și completează următoarea schemă cu declarațiile pe care le fac Emil și hoțul banilor.

declaratiile lui Emil Declaratii asemanatoare declaratiile hotului





























































3. Scrie cât mai multe trăsături ale grupului de copii care îl ajută pe Emil la prinderea hoțului. Completează, în acest sens, următorul tabel.










Acțiunile copilului

Trăsăturile desprinse






















































4. Integrează următoarele ortograme în enunțuri prin care să faci referire la întâmplările relatate în fragmentul de text citit.









v-a





va








ne-a








nea








s-a








sa








sau








s-au








lor








l-or

















Formarea sentimentului patriotic la elevi

Prof. Nichita  Florica
Școala Gimnazială,,O.Băncilă” Corni

     Lecţia de istorie, pe lângă conţinutul ei ştiinţific, are o mare încărcătură emoţională, contribuind atât la stimularea interesului pentru ştiinţă, cât şi la formarea gândirii logice, a spiritului critic, a capacităţii de a sintetiza, de a argumenta, a motiva, şi a interpreta un anumit lucru. Istoria este ştiinţa, dar şi disciplina şcolară al cărei studiu are un rol integrator,  prezintă date esenţiale despre trecut, care ne ajută să înţelegem prezentul şi să prospectăm viitorul.

FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA INTERESULUI PENTRU LECTURĂ LA ŞCOLARII MICI



Înv.Nistor Andra

1.1.  Importanţa lecturii pentru copii

                  „Cartea este un ospăţ al gândurilor la care oricine este poftit”[1] De altfel, cartea este o comoară fără de preţ, în care îşi adună cele mai frumoase gânduri, ca alţii să le poată folosi în voie.
                  Alegerea cărţilor potrivite este doar un prim pas. Al doilea pas şi tot atât de important este deprinderea lecturii, obţinerea eficienţei ei maxime în urma citirii unei cărţi.
                  Importanţa lecturii este evidentă şi mereu actuală. Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităţilor de gândire şi limbaj. Lectura elevilor este un act intelectual esenţial, care trebuie îndrumat şi supravegheat de şcoală şi familie.

Promovarea în spaţiul european a valorilor tradiţionale româneşti





                                                                                          Prof. Mihaela Ştefan                                                                                          
                                                           Liceul Tehnologic „Ştefan cel Mare şi Sfânt”
                                                                                           Vorona - Botoşani



Noţiunea de educaţie multiculturală desemneaza totalitatea programelor educaţionale ce răspund necesităţilor impuse de coexistenţa într-un mediu multietnic. Scopul educaţiei multiculturale este de a facilita  acomodarea şi deschiderea societăţii majoritare la modelele culturale specifice grupurilor minoritare. Programele educaţionale multiculturale sunt fundamentate pe principiul diversităţii culturale şi a deschiderii societăţii contemporane; educaţia şi predarea interculturala sunt menite să concentreze atenţia elevilor spre propria identitate, cât şi spre valorile umane universale. Multiculturalismul european este o bogăţie potenţială cu condiţia să nu diminueze sau să anuleze identitatea fiecărei culturi.

PARTENERIATUL CU PĂRINŢII ÎN ALTERNATIVA STEP BY STEP




                                                                                             Prof.. Mihaela Ştefan
Liceul Tehnologic “Ştefan cel Mare şi Sfânt” Vorona


Colaborarea dintre şcoală şi familie a fost şi rămâne o temă importantă pentru toţi cei implicaţi în activitatea instructiv-educativă. De modul în care se realizează această colaborare depind în mare măsură rezultatele şcolare ale elevilor noştri. Experienţa şcolară a dovedit că cele mai bune rezultate se obţin atunci când acţiunile şi influenţele educative exercitate asupra elevului sunt convergente.
În condiţiile schimbărilor majore din societatea actuală se pune problema reconsiderării rolului şcolii, a adaptării acţiunilor acesteia la cerinţele familiei contemporane. Actualmente întâlnim părinţi din ce în ce mai ocupaţi şi mai puţin implicaţi în educaţia copiilor.

STUDIU PRIVIND EFECTELE NEGATIVE ALE CALCULATORULUI ASUPRA COPIILOR



                                                                                                            Înv.Nistor Andra

În lumea occidentală, cercetătorii din domeniul educaţiei au constatat că acei copii care dedică cel mai mult timp  vizionării tv, calculatorului au cele mai slabe rezultate şcolare, cel mai redus interes faţă de şcoală, cu alte cuvinte, insuccesul şcolar este direct proporţional cu timpul alocat vizionarii tv şi utilizăriii calculatorului.Deasemenea, calculatorul poate determina apariţia a diferite boli. Astfel, copiii pot sta ore întregi în faţa calculatorului, uitând de sine, făcând prea puţine pauze. Această activitate prelungită poate crea probleme oculare prin focalizarea atenţiei asupra unui singur punct şi prin efort îndelungat.

Calculatorul, ca şi televizorul, indiferent de utilizarea sa,constituie un important factor de stres pentru creierul uman. Pe parcursul folosirii computerului,ecranul acestuia, ca şi cel al televizorului, inhibă activitatea emisferei stângi, a cortexului prefrontal şi slăbeşte comunicarea interemisferică realizată prin puntea corpului calos. În schimb, favorizează deschiderea porţilor subconştientului şi înscrierea cu putere a imaginilor transmise în adâncurile acestuia.

IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR ECOLOGICE ÎN EDUCAREA COPIILOR






PROF. MIHAELA  ŞTEFAN

LICEUL TEHNOLOGIC

“ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT”

  VORONA, BOTOŞANI



„Totul a ieşit bun din mâinile naturii pentru a degenera în mâinile omului.”

J. J. Rousseau



            Educaţia privind mediul este un proces care are ca scop îmbunătăţirea calităţii vieţii prin oferirea omului de unelte care ajută la rezolvarea sau împiedicarea problemelor de mediu.  De ce se pune problema educaţiei ecologice? Pentru că, în prezent, mai mult de 5,3 miliarde de oameni folosesc, abuzând uneori, resursele naturale  ale pământului,  taie păduri întregi, extrag minereuri distrugând solul şi poluând apa,  creează deşeuri primejdioase. Toate acestea duc la consecinţe grave: dispariţia speciilor, extinderea deşerturilor, dezgheţarea gheţarilor, contaminarea cu pesticide, creşterea problemelor de sănătate, foametea, sărăcia. Experţii consideră că, dacă acest ritm de distrugere continua, vom fi martorii distrugerii treptate chiar şi a sistemelor care sprijină viaţa pe pământ.