NOI DATE DESPRE ISTORIA SATELOR DIN COMUNA CORNI, JUDEŢUL BOTOŞANI

            Urmare firească a eforturilor noastre pentru întregirea istoriei comunei Corni, judeţul  Botoşani, punem la dispoziţia comunităţii locale şi a celor care sunt interesaţi de memoria şi trecutul strămoşilor lor, noi  elemente legate de atestarea documentară a satelor existente, cât şi a celor dispărute din această unitate administrativă.

            Din cele înscrise în istoria comunei până la această dată, rezultă că pe teritoriul comunei sunt atestate un număr de 14 sate, din care 4 sunt în componenţa actuală a unităţii administrative, iar 10 sunt dispărute.

            Cele 4 sate din componenţa actuală a comunei sunt:

- Corni, atestat documentar prin actul de vânzare a moşiei Vlădeni, pe Siret, ci-i zic şi Cornii pe Săretiu din 1489 (6997), martie 14, Suceava, dat de Ştefan cel Mare şi Sfânt, care este înscris în Documenta Romaniae Historica (D.R.H), vol. III, paginile 94-97, doc. 51, Editura Academiei R.S. România, Bucureşti, 1980;

- Sarafineşti, atestat documentar la 10 decembrie 1516, conform unui uric dat de Bogdan al III-lea cel Orb, prin care întăreşte proprietatea credinciosului său Ieremia Vistiernicul, satele Miteştii şi Sorocinăuţi, dăruite de vara sa Anuşca, nepoata lui Danil  Hearţeg (Documente privind Istoria României – D.I.R., veacul al XVI-lea, vol. I – 1501-1550, pagina 105, doc 103, Editura Academiei R.P. Române, 1953).

În conformitate  cu lucrarea Domeniul mănăstirilor din Bucovina din sec. XIV-XVIII, editat de Mihai Ştefan Ceauşu, Marius Chelcu, Editura Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, 2007, pagina 96, se fac următoarele precizări: A. Sarafineşti şi Miteşti. Întărirea lui Bogdan voievod pentru moşiile Serafineşti şi Miteşti dăruite de jupâneasa Anuşca boierului Irimia vistiernic. Dată la 10 dec. 7024 (1515); B. Dania lui Alexandru voievod prin care dăruieşte mănăstirii Moldoviţa mai sus ziselor sate. Dată la 26 mai 7063 (1555); C. Întărirea lui Petru voievod pentru moşiile Miteşti şi Sarafineşti dăruite mănăstirii Moldoviţa de către Alexandru voievod. Dată la 8 noiembrie 7085 (1576). Din datele prezentate rezultă că cele două sate au o altă atestare documentară – 10 decembrie 1515. De ce? În perioada respectivă toate documentele cancelariei domneşti foloseau calendarul bisericesc, care cuprindea 6 luni din anul curent şi 6 luni din anul următor, iar cei care au întocmit lucrarea respectivă n-au ţinut cont de acest lucru;

- Balta Arsă, atestat documentar în anul 1871, când au fost aduse 14 familii de rudari din nordul fostului  judeţ Dorohoi de către prinţul Calimachi, care apoi donează moşia, pe care s-au aşezat aceştia, ginerelui Theodor Ghica (Dimitrie Frunzescu, Dicţionarul topografic şi statistic, Bucureşti, Tipografia Statului – Hotelul Şerban Vodă, 1872);

- Mesteacăn, atestat documentar la 21 februarie 1956 (Recensământul Populaţiei şi al Aşezărilor Umane), în baza propunerii făcute de administraţia comunei Corni.

Satele dispărute de pe teritoriul  comunei, în număr de 10, sunt următoarele:

- Vlădenii, fost sat, la sud de satul Costeşti (după părerea noastră la sud-vest), sat (de fapt silişte a Mănăstirii Voroneţ), Ocolul Târgului (1775, 1777, 1783). Această informaţie a fost preluată din lucrarea Tezaurul toponimic al României…, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1991. Recent, consultând lucrarea lui C. Burac – Aşezările Ţării Moldovei din epoca lui Ştefan cel Mare, Editura Ministerului Administraţiei şi  Internelor, Bucureşti, 2004, p. 286, am reţinut următoarele: Vlădenii = 14 aprilie 1489, copie, (D.R.H., A, III, doc. 51, paginile 94-97); sat unde a fost Oriş Vlad (1813 Corni), cu mori, pe Siret; <Corni, c.  , j. Botoşani>; Muşata  (Muşa), fiica lui Giurgiu stolnic, nepoata lui Isaia logofăt, soţia lui Zberea; vinde, împreună cu rudele sale, “ocina lor dreaptă, din uricul şi privilegiului bunicului lor Isaia logofăt, ce l-a avut de la bunicul nostru, Alexandru voievod cel Bătrân, un sat pe Siret, anume Vlădenii, unde a fost Oriş Vlad, şi cu morile ce sunt pe Siret” lui Ştefan cel Mare voievod, cu 350 zloţi tătăreşti, pe care acesta l-a dăruit m-rii Voroneţ. Din acest document rezultă ca data de atestare a acestui sat este 14 aprilie 1489, cu 31 de zile mai târziu faţă de satul Corni de pe malul drept al râului Siret, care pe atunci se aflau faţă în faţă. După o perioadă de timp s-a mutat  pe vatra actuală. În schimb, satul Vlădeni a rămas pe locul respectiv până spre sfârşitul secolului al XVIII-lea când a fost părăsit şi a devenit o silişte (1775-1783), aşa cum desprindem din informaţia de mai sus. Este posibil ca o parte a locuitorilor să se fi stabilit în satul Costeşti, pe care îl vom prezenta mai jos;

- Miteşti (1516), fost sat pe Siret, situat în partea de sud-vest a satului Sarafineşti, atestat documentar în acelaşi timp şi cu acelaşi act din 10 decembrie 1516 (prin documentul prezentat mai sus data de atestare documentară este 10 decembrie 1515), dispărut prin strămutarea locuitorilor în urma unor inundaţii catastrofale (?) ori inclus în satul Sarafineşti, silişte în ţinutul Botoşanilor (1777), sat menţionat în 1790 pe harta întocmită de austriacul Hora Von Otzellowitz sub numele de Nicesty, trup al moşiei (considerată de obicei aparte în perioada 1782-1857 (Tezaurul toponimic al României, Moldova, vol. I…Edit. Academiei Române, Bucureşti, 1991). Astăzi zona respectivă poartă numele de La Niţeşti, situată în lunca Siretului;

- Lipăeşti, fost sat sau cătun, atestat documentar la 24 iunie 1521 (D.I.R., A, VVI - I, doc. 146, paginile 187-188, situat pe malul drept al râului Siret, faţă în faţă cu satele Corni şi Vlădenii, dispărut (astăzi teritoriul fostei aşezări aparţine comunei Vereşti, judeţul Suceava). Teritoriul respectiv a aparţinut unor locuitori din satul Corni şi a fost revendicat de urmaşii acestora;

- Veneţia (sec. XVI), fost sat pe Siret, probabil lângă satul Sarafineşti;

- Costeşti, fost sat în partea de nord-vest a satului Corni, atestat documentar prin actul dat de Ştefan al II-lea Tomşa (1611-1615) la data de 18 martie 1615, când dăruieşte Mănăstirii Solca, ctitorită de el, satul numit Costeşti pe Siret şi mori pe apa Siretului cu toate hotarele şi cu toate veniturile – fiind ascultător de Ocolul şi de curţile noastre din Botoşani (D.I.R., veacul al XVII-lea vol. III (1611-1615), paginile 202-204, doc. 303, Editura Academiei R.P. Române, Bucureşti, 1954). Satul Costeşti s-a format pe vatra iniţială a satului Corni (locul fiind denumit astăzi La Ţântirim), fiind populat iniţial din locuitori care au plecat din vatra noului sat Corni şi din locuitori care au părăsit satul prezentat mai sus – Vlădenii. După, peste 150 ani, în anul 1767, măsurile luate de stolnicul Constantin Kogălniceanu pentru a ridica şi aşeza în vatra satului pe oamenii ce şed împrăştiaţi pe moşie, cât şi inundaţiile catastrofale care au avut loc în această perioadă în lunca inundabilă a râului Siret, au determinat ca o parte din locuitorii acestui sat să-l părăsească şi să se stabilească în partea nordică a satului Corni. În jurul anului 1800, ca urmare a creşterii demografice, vetrele celor două sate vecine – Corni şi Costeşti s-au unit. Satul rezultat prin unire a luat numele pe care l-a dorit proprietarul moşiei (boierul Şerban Cananău) de Corni. După anul 1800 satul Costeşti nu mai este menţinut în documente. De altfel, Condica Visteriei Moldovei din 1803 înregistrează cele două sate la o singură partidă sub numele de Cornu.                                                                                                                                                                                       

- Buda. Catagrafia (recensământul) populaţiei  Moldovei din anul 1774 efectuată de Imperiul Ţarist, înregistrează satul Costeşti cu cătunul Buda (situat în partea de nord a satului Balta Arsă), cu 26 case, 20 birnici şi 6 rufeturi (un popă şi 5 scutelnici) – P.G. Dimitriev, Moldova din epoca feudalismului, vol. VII, partea I şi a II-a, sub redacţia lui Sovetov de la Academia de Ştiinţe a R.S.S. Moldoveneşti, Institutul de istorie, Chişinău, 1975. A fost înglobat în satul Corni în anul 1803 (Tezaurul toponimic al României, Moldova, vol. I, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1991);

- Lipoveni (1803), fost sat în partea de nord-vest a satului Corni, înglobat în acesta în anul 1816;

         - Rătoşel/Corneşti (1803), fost cătun, situat în partea de nord a satului Corni, înglobat în acesta în anul 1816 (Repertoriul localităţilor şi monumentelor medievale din Moldova, Bucureşti, 1995, de N. Stoicescu);

     - Balşul (1830), fostă localitate la nord-est de satul Sarafineşti, fost han în ţinutul Botoşanilor, Taliş (1830), dispărut (?) – Tezaurul toponimic al României Moldova, vol. I, Editura Academiei Române, 1991;

     - Valea lui Ţăruş/Ţeruşu (1805), fost sat (neoficial) în Ţinutul Sucevei, situat între satele Corni şi Sarafineşti, cătun al satului Sarafineşti (1865, 1871, 1873), sat, comuna Corni, contopit cu satul Sarafineşti (1896),  înglobat în anul 1904 în satul Sarafineşti (Tezaurul toponimic al României, Moldova, vol. II…, Editura  Academiei Române, Bucureşti, 1992).                                                                         

În Catagrafia din 1820, în cadrul Ocolului Botoşanilor, este trecută localitatea Cornii ai spătarului Iancu Canano, cu 144 oameni, din care 98 birnici, starea a II-a, oameni săraci, alişverişul cu plugul (23 breslaşi ai spătarului Iancu Canano, 25 slugi la spătarul Iancu Canano, 3 băjenari cu numele Ungurău, 6 lipoveni) – D.J. Iaşi A.N., Tr. 168, op.184, nr. 17.                                                                                      Recent am consultat lucrarea Catagrafiile Visteriei Moldovei (1820-1845), VII – Ţinutul Botoşani, partea 1 (1820) – colecţie coordonată de Mircea Ciubotaru şi Silviu Văcaru, Casa Editorială Demiurg Plus, Iaşi, 2014. Volumul este editat de Mircea Ciubotaru, Sorin Grigoruţă şi Silviu Văcaru, iar informaţiile despre satul Corni, judeţul Botoşani, sunt înserate în cadrul paginilor 148-151 cu subtitlul Satul Cornii spat(arului) Iancul Canano. Din acest document rezultă că satul Cornii aparţinea de Ocolul Siretului din Ţinutul Botoşani.                                                                                                                         

Întrucât spaţiul prezentei comunicări nu ne permite prezentarea tuturor persoanelor recenzate în cadrul acestei Catagrafii, vom face cunoscut câteva date statistice din conţinutul ei, referitoare la satul Cornii.

     În prima parte sunt înscrişi 75 de birnici. Frecvenţa numelor de familie se prezintă astfel: 4 familii cu numele Sorohan, câte 3 familii cu numele de Belciug, a Babii, Popovici şi câte 2 familii cu numele de  Budean, Brânzilă, Oborocean, Huşman, Zăliciuc, Huşcă, Furduc, Daniluc şi Anghelache. Restul familiilor şi anume: Priscură, Andronache, Cărîmbar, Sălivăstru, Cucoş, Ungurean, a Ursului, Coman, Butnar, Iacov zăt vornic(ului), Buzne, Cărămidar, Ioruţi, Cojocar, a Sorohănesei, Vărvăruc, Cârciumar, Pricope, a Popii, Zăluciuc, a Sărădoa(i)e, Halepciuc, Martiniuc, Costic, Artajă, Condruc, Muscalu, Rusu, Ohriniuc, Găinăriţ(ei), Haim, Huţanu, Păscaru, Găluşcă, a Băbuţ(ei), Puşcaş, Lupaşco – vornic, Gheorghie – vornic, Vătăman, Marco, Oniciuc şi Constantin sân vornic, câte un nume.

Urmează, în cadrul Catagrafiei, prezentarea a 9 persoane din stare al doile, care loc de hrană au dup(ă) stare lor, dar oameni săraci. Alişveriş(ul) lor cu plugu)l). Persoanele respective sunt: Andronăchioa(i)e, Iordăchioae, Cozmuleasă, Ancuţa, Iuruşceasă, Chiţa, Brînzăşceasă şi Parasachiva (toate vădane).

În continuare sunt înscrişi breslaşi(i) spat(arului) Canano, în număr de 23, după cum urmează: Ion a Găinăriţ(ei), Ion – vier, Hriţco – vier, Ion Uscatul, Toade(r) a vădani(i), Gavril – vier, Gheorghie – vier, Ion Scorţaru, Hriţco Struţ, Neculai Iruc, Petre a babii, Timofte a babii, Vasile Iruc, Mihaiu Ungurean, Pintilie – vier, Simion – vier, Simion Miron, Lupu Andronache, Ion – morar, Neculai – morar, Gheorghie – morar, Ion – cîrciumar şi Eftimie Cenuş(ă).

După breslaşi sunt recenzate slugile dum(isale) spat(arului) Iancul Canano, în număr de 21 şi anume: Nichifor Scorţar, Ion Anghelache, Chiriac Ursul, Gheorghie Coneag, Ion Ursul, Cozma Cojocar, Ion Buzne, Ioniţ(ă) Artă, Chiriac Viţel, Ion Cînipar, Toader Arnăut, Andreiu Buruiană, Anton Booaru, Petre Chiha(i)e, Enachi Popa, Ion Stol, Simion Cozlău, Toader Haznoş, Toader Blănar, Gheorghie Budean şi Vasile L[…}.

În partea finală a Catagrafiei sunt recenzate 9 persoane care au emigrat din statele vecine Moldovei şi anume: Gheorghie – ungurean, bej(enar); Ion – ungurean, bej(enar); Ivan – ungurean, bej(enar); Leonte – lip(o)vanu, Mina – lipovan, Iosîp – lipovan, Iacov – lipovan, Alexandru – lipovan şi Cupri – lipovan. Fără a fi numerotate sunt înscrise următoarele 4 persoane: p(reot) Toader, p(reot) Vasile, Grigoraş – pălimar şi Leiba – orîndar.

La acea dată satul Sarafineşti făcea parte din Ocolul Siretului de Sus, Ţinutul Suceava. În fişa de recensământ, la pagina 71, sunt înregistraţi: preut(ul) Dumitru ot Sarafineşti, preut(ul) Ştefan, diiacon(ul) Ion şi dacăl(ul) Pavăl. Restul locuitorilor sunt recenzaţi la Dumbrăveni a lui Alec(u) Balş, care era proprietarul moşiei Sarafineşti (Catagrafiile Visteriei Moldovei (1820-1845). XI Ţinutul Suceava. Partea 1, Catagrafie 1820, colecţie coordonată de Mircea Ciubotaru şi Silviu Văcaru şi volum editat de Marius Adumitroaei şi Mircea Ciubotaru, Casa Editorială Demiurg Plus, Iaşi, 2017).

În cele din urmă, vă asigurăm că vom continua să investigăm şi alte documente istorice şi de arhivă, iar cele descoperite vor fi aduse la cunoştinţa comunităţii locale la data respectivă.

Prof. Constantin Cojocariu, Corni, judeţul Botoşani                                             10 aprilie 2018