„Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris universul.”
Galileo Galilei
Numarul și numerația impuse de operațiile
de calcul aritmetice (adunare, scădere, înmulțire, împărțire) ce stau la baza matematicii,
au apărut și la romani, chiar înainte de orice organizare statală , la fel ca
la celelalte popoare. La romani calculele s-au făcut mai întâi mintal, de la
care au trecut la calculul concret care a fost făcut pe degete; se pare că
acest calcul pe degete se învăța curent în școlile romanilor. Romanii au
folosit însă și un instrument de calcul numit abacus. Probabil că acest
instrument nu era propriu-zis de origine pur romana, ci fusese deja folosit și
de caldeeni, chinezi, egipteni si greci.
Dacă putem concluziona că romanii nu au
marcat un progres simțitor în domeniul matematicii, cât privește pe daci, nu
avem nicio dovadă pe deplin certă de procupările lor mai consistente în
domeniul matematicii. Singurele procupări cunoscute sunt în domeniul
calendarului și astronomiei, preocupări despre care ne-au rămas dovezi pe
zidurile Sarmisegetuzei. În perioada conducătorilor Burebista și Decebal, dacii
au avut preocupări de calendar legate de observarea fenomenelor cerești, deci
unele procupări de astronomie, ceea ce implică, fără îndoială, existența unor
cunoștințe matematice, poate chiar preocupări directe în acest domeniu.
