Înv.Nistor Andra
1.1. Importanţa lecturii pentru copii
„Cartea
este un ospăţ al gândurilor la care oricine este poftit”[1] De altfel, cartea este o
comoară fără de preţ, în care îşi adună cele mai frumoase gânduri, ca alţii să
le poată folosi în voie.
Alegerea cărţilor potrivite este doar un prim pas.
Al doilea pas şi tot atât de important este deprinderea lecturii, obţinerea
eficienţei ei maxime în urma citirii unei cărţi.
Importanţa lecturii este evidentă şi mereu
actuală. Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitatea de comunicare
între oameni, făcându-se ecoul capacităţilor de gândire şi limbaj. Lectura
elevilor este un act intelectual esenţial, care trebuie îndrumat şi supravegheat
de şcoală şi familie.
Importanţa
lecturii este dată de aspectele educative pe care le implică[2]:
-
aspectul
cognitiv: prin lectură elevii îşi
îmbogăţesc cunoştinţele despre lume, despre realitate;
-
aspectul
educativ: lectura contribuie
esenţial la educarea copiilor în dimensiunile etice şi estetice;
-
aspectul
formativ constă în faptul că
lectura are drept consecinţă formarea şi consolidarea deprinderilor de muncă
intelectuală, dezvoltarea gândirii, a imaginaţiei, a capacităţii de exprimare
corectă şi expresivă.
Finalităţile lecturii la şcolarul mic sunt următoarele:
- consolidarea deprinderii de citire corectă, fluentă,
conştientă şi expresivă;
- formarea şi dezvoltarea gustului pentru
lectură;
-
lărgirea
ariei de informaţie a elevilor;
-
creşterea
interesului pentru cunoaşterea realităţii, în general;
-
îmbogăţirea
şi dezvoltarea sentimentelor într-o gamă complexă;
-
cunoaşterea
şi dezvoltarea sentimentelor într-o gamă complexă;
-
cunoaşterea
şi înţelegerea valorilor etice;
-
cultivarea
sentimentelor, convingerilor şi comportamentelor morale;
-
definirea şi
aprecierea valorilor morale;
-
formarea
discernământului etic;
-
dezvoltarea
gustului estetic, cultivarea faptelor estetice;
-
îmbogăţirea
şi activizarea vocabularului, dezvoltarea capacităţii de exprimare;
-
stimularea
capacităţii creative;
-
formarea
idealurilor etice şi estetice;
-
dezvoltarea
capacităţii de a gândi şi de a se exprima în conexiuni interdisciplinare;
-
lărgirea
orizontului imaginativ, al capacităţii de imaginare a unor universuri posibile,
ca anticipare a lumii viitorului.
Criterii
generale în selectarea şi indicarea titlurilor pentru lectură:
Titlurile
lecturilor vor fi indicate copiilor în funcţie de următoarele criterii[3]:
-
gradul
dezvoltării psihice a elevilor: gândire, limbaj, imaginaţie, emoţii, sentimente
etice şi estetice;
-
sfera de
interese şi preocupări ale elevilor;
-
posibilităţile
de înţelegere a mesajului conţinut în opera literară;
-
calităţile
educative şi estetice ale cărţii indicate;
-
calităţile stilului - simplitate, naturaleţe, proprietate - să permită
elevului o înţelegere uşoară a mesajului lecturii.
1.2. Stimularea interesului pentru lectură
Interesul
pentru citit nu vine de la sine, ci se formează printr-o muncă a factorilor
educaţionali (familia şi şcoala), o muncă ce presupune răbdare, perseverenţă,
voinţă.
Pentru
ca apropierea de carte să devină o deprindere zilnică, iar plăcerea de a citi -
o necesitate dorită şi trăită, e potrivit ca şi familia să se implice activ în
apropierea copilului de miracolul cărţii, încă înainte de învăţarea
alfabetului. Familia constituie primul mediu de viaţă socială şi culturală, iar
prin valorile pe care le transmite copilului asigură premisele dezvoltării
intelectuale, morale şi estetice ale acestuia.
Există
factori care determină lectura copiilor: particularităţile de vârstă şi
psihice, preferinţele lor, climatul familial, factori care pot transforma
lectura într-o necesitate, „o foame de carte”, o delectare sau nu. Când gustul
pentru lectură, cultul pentru carte s-au format din primii ani de şcoală,
acestea rămân pentru toată viaţa o obişnuinţă utilă.
Lectura propriu-zisă nu începe însă decât după ce
copilul reuşeşte singur să descifreze cu uşurinţă ideile ascunse în spatele
semnelor grafice. Învăţătorul sau
părintele trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa micuţului, pe
jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul
făcut de descifrarea acestor semne curioase şi pline de mister.
De-a
lungul carierei mele didactice, am observat că mulţi copii se luptă ani de-a
rândul cu lecturarea cursivă a unui text, rămânând în imposibilitatea de a
savura propriile lecturi. În locul curiozităţii, apare efortul inhibant al
descifrării semnelor grafice, dincolo de care se ascund idei atât de frumoase
şi interesante.
Pentru
a-i determina pe elevii mei să devină cititori pasionaţi, mi-am propus să le
formez cu răbdare şi stăruinţă, gustul pentru lectură.
Am
întâlnit adesea copii care ascultă cu mult interes o poveste frumoasă, citită
de altcineva, însă preferă să-şi piardă vremea în modul cel mai neaşteptat,
fără să fie tentaţi să citească ei însişi altceva decât ceea ce li se cere la
orele de curs. Chiar şi la cei care au învins greutăţile începutului, gustul
pentru lectură nu este format. Uneori, nu au la îndemână cărţile potrivite,
alteori, indiferenţa pentru lectură a persoanelor apropiate determină aceeaşi atitudine copiilor. În astfel de
cazuri intervenţia învăţătorului este absolut necesară.
Voi
prezenta în continuare câteva modalităţi de stimulare a interesului pentru
lectură începând din clasa I. Ştim că micii şcolari sunt vrăjiţi de carte, sunt
purtaţi de aceasta în universul minunat al cunoaşterii. Învăţătorul este dator
să îndrume paşii tinerelor mlădiţe pe acest nou drum, plin de neprevăzut.
În
clasa I un rol important îl are conversaţia
problematizată, care menţine vie relaţia dascăl- elev. După studierea
textelor din abecedar, pe care le-am analizat şi comentat în mod amănunţit am
recomandat lecturi potrivite vârstei , pe marginea cărora s-au purtat discuţii.
După ce textele au fost parcurse am lansat următoarele cerinţe: să formuleze întrebări pe care să le
adreseze colegilor; să folosească cuvintele noi şi expresiile artistice în
contexte variate; să redea prin cuvinte proprii conţinutul textelor citite; să
recunoască ilustraţiile care înfăţişează personaje sau scene din poveştile
citite; să le aşeze în ordinea desfăşurării faptelor.
Începând cu clasa a II-a, o
altă formă de îndrumare a lecturii o constituie formarea bibliotecii de clasă, precum şi a bibliotecii personale. Prima se compune din cărţi aduse de copii
şi învăţător, se stabileşte un bibliotecar al clasei şi se apoi se trece la
împrumutarea cărţilor.
La
clasele a III-a şi a IV-a interesul elevilor pentru lectură se amplifică. La
studierea unor autori am căutat să îi stimulez pe elevi să citească şi alte
opere scrise de aceştia. Am întocmit cu elevii portofolii pentru fiecare scriitor cunoscut, cuprinzând portretul,
date biografice şi aspecte esenţiale din opera lor, prilej cu care am stârnit
curiozitatea şi interesul pentru lectură.
Ghicitorile literare sunt mijloace
pasionante ce-i invită pe copii la lectură. Acestea se pot desfăşura astfel :
se citeşte un fragment şi se cere elevilor să indice opera şi autorul, sau să
recunoască lectura în care erou principal este Nică etc.
Foarte
apreciat de elevi este şi jocul cu
versurile: învăţătorul recită
unu-două versuri dintr-o poezie, iar elevii continuă.
Diafilmele, benzile audio şi video cu
poveşti constituie un alt important
mijloc de îndrumare a lecturii. Ele prezintă operele literare în imagini
vizuale şi auditive. După lectură elevii pot face comparaţii, stabilind
asemănări şi deosebiri între întâmplările prezentate.
Lecţiile
de popularizare a cărţilor, a unor scriitori,reprezintă, de asemenea, un
mijloc de îndrumare a lecturii particulare. O carte pentru copii nou apărută se
citeşte mai întâi de către învăţător, apoi se prezintă elevilor. Aceştia îşi
notează titlul şi autorul, pentru a o putea procura.
Expoziţiile de carte se pot organiza în
clasă şi cuprind cărţi despre o temă anume ce pot fi lecturate de elevi- ex. Din viaţa plantelor, Trecutul glorios al
patriei, Povestiri despre animale.
Şezătorile
şi medalioanele literare invită
din nou elevii la lectură.
Dramatizările făcute cu şcolarii după
unele texte literare i-au stimulat pe elevi să citească mai mult din
dramaturgia românească.
În
afară de citirea independentă a lecturii particulare am folosit şi citirea în colectiv. Această citire se
realizează de către învăţător sau elevi care citesc corect şi expresiv; are rol
de a aprofunda şi purta discuţii pe marginea lecturii citite.
Lectura
necesită nu numai îndrumare, dar şi control. Procedeele de efectuare a
controlului sunt variate şi depind de scopul urmărit imediat: anchetele,
controlul fişelor de cititor de la bibliotecă, convorbiri cu elevii, fişe de
lectură.
Pentru
învăţător este important de ştiut nu numai ce şi cât citesc elevii, ci şi cum
înţeleg ei să citească o carte. Am considerat important ca elevii mei să
înţeleagă ceea ce citesc, să fie în măsură să deosebească ceea ce este bun,
util, constructiv şi educativ, de ceea ce poate fi dăunător şi, în sfârşit, să-şi
poată formula clar o opinie despre cartea citită.
1.3.
Formarea gustului pentru lectură în cadrul familiei
Formarea deprinderilor intelectuale
reprezintă o caracteristică de bază în primii ani de şcoală, iar familiei îi
revine un rol extrem de important. Implicarea activă şi pozitivă a părintelui
este recunoscută ca fiind benefică în educaţia copilului.Gustul pentru lectură
poate fi stimulat şi cultivat încă de la aceste vârste, astfel încât cartea să
devină un prieten constant al copilului, izvor de înţelegere şi cunoaştere.
Propun câteva modalităţi prin care părinţii pot petrece momente plăcute alături
de copiii lor şi în acelaşi timp îi
pot ajuta să pătrundă în lumea magică a
cărţilor.
Sugestii pentru
părinţi:
q
Vizitaţi
împreună cu copilul
dumneavoastră biblioteca din oraş!
Biblioteca este
una din cele mai bune, mai accesibile şi nu în ultimul rând mai ieftine surse
de lectură. Bibliotecile, chiar şi cele mai mici, au pe rafturile lor atât cărţi pentru copii cât şi pentru părinţi. Puteţi cere
sfatul bibliotecarului pentru a vă recomanda cărţi potrivite domeniului de
interes al copilului dumneavoastră.
q Citiţi împreună cu copilul dumneavoastră!
Exemplul personal
şi mai ales acţiunile în comun, desfăşurate împreună cu copilul dumneavoastră,
sunt recunoscute de specialişti ca fiind cele mai bune metode de a stimula
gustul pentru lectură al copilului. Astfel, cititul în faţa copilului şi în
special cititul cu voce tare dau rezultate deosebite. Vă sugerez câteva
modalităţi atractive prin care să vă
invitaţi copilul în universul textelor literare.
·
Mai presus de
orice, copiilor le place să li se citească cu voce tare. Este un moment
special pentru ei, când se simt aproape de părinţi şi iubiţi de aceştia. Luaţi
în considerare preferinţele lor şi oferiţi-le câteva momente de lectură cu voce
tare din aceste cărţi. Un sondaj efectuat în printre copiii din clasele a III-a
şi a IV-a ne-a arătat ca în topul celor mai apreciate lecturi se numără
următoarele cărţi:
1) Fram,
ursul polar - Cezar Petrescu
2) Cartea
Junglei - R. Kippling
3) Vrăjitorul
din Oz - L. Frank Baum
4) Colţ
Alb - Jack London
5) Heidi -
Johanna Spiry
6) Cinci
săptămâni în balon - Jules Verne
7) Ocolul
pământului în 80 de zile - Jules Verne
8) Povestiri
- H. C. Andersen
9) Peter Pan
- James M. Barrie
·
Puteţi
încerca, de asemenea, să citiţi alternativ; veţi citi dumneavoastră o
pagină dintr-o carte, iar următoarea o va citi copilul dumneavoastră ş.a.m.d.
Sau puteţi încerca să citiţi alternativ capitolele unei cărţi. Astfel,
participarea dumneavoastră va fi resimţită de copil ca o recompensă pentru fiecare
capitol citit. Iată câteva cărţi structurate pe capitole, care vor face această
activitate nu numai utilă, ci şi plăcută şi relaxantă:
1)
Aventurile
lui Tom Sawyer – Mark Twain
2)
Cărţile
cu Apolodor – Gellu Naum
3)
Aventurile
baronului Münchausen –
Gottfried August Burger
·
Extrem de
atractiv este şi cititul pe mai multe voci. Alegeţi poezii, poveşti,
povestiri sau chiar scurte piese de teatru şi scenete în care dialogul este
preponderent. Fiecare membru al familiei îşi alege un personaj şi citeşte numai
replicile acestuia. Se pot interpreta şi mai multe roluri deodată,
schimbându-vă glasul de fiecare dată când treceţi de la un erou la altul sau
cineva din familie poate să-şi asume rolul de povestitor şi să citească
fragmentele descriptive. Acest joc dezvoltă, de asemenea, atenţia şi puterea de
concentrare a copilului dumneavoastră. Iată câteva titluri pe care vi le
recomand:
1)
Căţeluşul
şchiop – Elena Farago
2)
Balade
vesele şi triste – George
Topârceanu
3)
Momente
şi schiţe – I.L. Caragiale
4)
Întâmplări
cu Arpagic – Ana Blandiana
q
Organizaţi
jocuri literare împreună cu copilul dumneavoastră!
Orice copil învaţă cu mult mai multă plăcere şi uşurinţă atunci când se
joacă, decât dacă este forţat să înveţe. Cunoscând acest lucru, dumneavoastră
îi puteţi vorbi şi îl puteţi învăţa multe lucruri în timp ce vă jucaţi cu el
sau chiar inventând mici jocuri împreună cu el. Mai mult, aceste jocuri pot fi
derulate în paralel cu alte mici activităţi casnice în care doriţi să vă
implicaţi copilul, făcându-l astfel să nu le perceapă ca pe o corvoadă, ci ca
pe un prilej plăcut de a fi împreună cu familia sa.
Exemplu de joc: TERMINĂ PROPOZIŢIA
: Părintele va rosti începuturi de frază, solicitând copilului să le
completeze. Pot fi formulate o serie de propoziţii afirmative în vederea
identificării elementelor de gândire pozitivă
Iată câteva exemple:- Îmi place să…./ - Mă pricep la…/ Este bine
când…
De asemenea, pot fi formulate alte
începuturi de fraze, ca punct de plecare pentru discuţiile ce vor urma. De
exemplu: - Când o să cresc mare vreau…/- Dacă aş fi părinte, aş…/- Cred că toţi
copiii ar trebui să…/- Nu-mi place când…/- Cea mai bună zi a fost când…/-
Dacă aş fi magician aş…
q
Vorbiţi
mult cu copilul dumneavoastră despre cărţi!
Există numeroase ocazii extraşcolare în
care puteţi să deschideţi o discuţie despre cărţi cu copilul dumneavoastră.
Profitaţi de acestea deoarece astfel copilul dumneavoastră nu va asocia lectura
cu o activitate impusă exclusiv de şcoală, ci va descoperi cititul din proprie
iniţiativă, din curiozitate şi de plăcere.
Pentru a-l îndemna
să citească şi a-i arăta că acest lucru este apreciat de dumneavoastră,
manifestaţi-vă interesul pentru ce a citit. Rugaţi-l să vă povestească
subiectul unei cărţi, solicitaţi-i amănunte despre personaje şi aventurile prin
care trec acestea, întrebaţi-l despre locurile descrise în carte. În egală
măsură, îi puteţi stimula curiozitatea dacă îi povestiţi despre cărţile citite
de dumneavoastră.
De asemenea, un
simplu drum la magazin poate fi o bună ocazie pentru a-l stimula să citească.
Îi puteţi stârni curiozitatea, dacă îi povestiţi despre forma, culorile,
materialele sau provenienţa diverselor lucruri din magazin, iar el va fi dornic
să vă însoţească şi data viitoare la cumpărături. Există câteva cărţi despre
invenţii şi inventatori, scrise pe înţelesul copiilor pe care le puteţi
recomanda:
o Galilei şi
primul război al stelelor – Luca Novalli
o Einstein
şi maşinile timpului – Luca Novalli
o Darwin şi
adevărata poveste a dinozaurilor – Luca Novalli
Vă sugerez ca ori de câte ori comportamentul sau reacţiile copilului
dumneavoastră sunt similare cu cele ale unui personaj de poveste, să faceţi
această remarcă şi să-i vorbiţi copilului despre eroul respectiv.
Ieşiţi
împreună cu copilul dumneavoastră la cinematograf sau la teatru. După
vizionare, stârniţi interesul pentru lectură al copilului; discutaţi cu el
despre cartea care stă la baza filmului sau a spectacolului respectiv, despre
diferenţele şi asemănările dintre cele două despre avantajele cuvântului scris
şi/sau ale reprezentării vizuale.
q
Încurajaţi
copilul să descopere literatura de călătorie!
Vacanţele sunt prilejuri când copiii
pleacă în tabere, excursii sau la bunici. Puteţi să vă încurajaţi copilul să se
intereseze şi să se exerseze în genul epistolar. Şi nu uitaţi să-i puneţi o
carte în bagaj! Procedând astfel, puteţi stimula copilul, atât să citească cât
şi să scrie.
Vorbiţi în
prealabil cu copilul dumneavoastră despre locurile unde urmează să-şi petreacă
o parte a vacanţei; evocaţi, eventual, propriile dumneavoastră amintiri despre
aceste locuri. Sugeraţi-i apoi să se informeze despre istoria şi
legendele specifice locurilor pe unde va merge. Multe dintre acestea le
poate descoperi în cărţi precum:
o Legende
istorice – Dimitrie Bolintineanu
o Legendele
românilor – Valentin Tănase
o Legende şi
povestiri istorice – Petru Demetru Popescu
Chiar dacă este vorba numai despre o
simplă plimbare în parc sau o ieşire la pădure, puteţi găsi subiecte despre
plante ţi animale prezente în literatura pentru copii. Iată câteva sugestii:
o
Din
lumea celor care nu cuvântă–
Emil Gârleanu
o
Dumbrava
minunată – Mihail Sadoveanu
De asemenea, îi
puteţi sugera să ţină un jurnal de călătorie în care să-şi noteze
impresii despre locurile pe unde trece, obiectivele pe care le vizitează,
oamenii pe care îi întâlneşte, prietenii pe care şi-i face. Sunt foarte bine
venite, în paginile acestui jurnal, desenele – peisaje, portrete, caricaturi –
inspirate de călătoria sa. Puteţi
să-i amintiţi că există scriitori celebri care au practicat acest gen, iar
cărţile de călătorii şi aventuri sunt apreciate şi gustate de un public larg de
cititori:
o
Toate
pânzele sus - Radu Tudoran
o
Călătoriile
lui Marco Polo – Petre
Ghelmez
Cu siguranţă veţi alege sugestiile cele mai potrivite personalităţii
copilului dumneavoastră!
Printr-o
strânsă colaborare între şcoală şi familie, micii şcolari vor reuşi să
descopere bucuria lecturii şi să aleagă din fiecare text citit ceea ce este
esenţial şi util.
[1] Eugenia Şincan, Îndrumător pentru învăţători,părinţi şi
copii, Editura „Gheorghe Alexandru”,Craiova,1993, p. 9
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu