Formarea sentimentului patriotic la elevi

Prof. Nichita  Florica

Școala Gimnazială,,O.Băncilă” Corni

     Lecţia de istorie, pe lângă conţinutul ei ştiinţific, are o mare încărcătură emoţională, contribuind atât la stimularea interesului pentru ştiinţă, cât şi la formarea gândirii logice, a spiritului critic, a capacităţii de a sintetiza, de a argumenta, a motiva, şi a interpreta un anumit lucru. Istoria este ştiinţa, dar şi disciplina şcolară al cărei studiu are un rol integrator,  prezintă date esenţiale despre trecut, care ne ajută să înţelegem prezentul şi să prospectăm viitorul.

În condiţiile actuale, societatea românească trece prin frământări şi convulsii economice, sociale, politice şi spirituale. Dintre toate acestea se evidenţiază, parcă, problema moralităţii, acreditându-se ideea unei crize morale. Aceasta nu înseamnă că nu mai este nevoie de educaţie morală sau de educaţie patriotică, ba mai mult, se poate spune că acum este mai mare nevoie, ca oricând.S-ar părea că toate lucrurile negative ce au loc acum în societatea noastră se întâmplă din lipsă de educaţie, lipsă de educaţie morală şi de educaţie patriotică. Pentru a reîmbunatăţi societatea din punct de vedere moral şi patriotic trebuie să se pornească în educarea copiilor de la vârsta cea mai fragedă. Vârsta şcolară mică este favorabilă pentru formarea noţiunilor de morală, a deprinderilor de comportare civilizată, este perioada când apar şi se dezvoltă trăsăturile de voinţă şi caracter, în care se conturează personalitatea omului. Alături de aceste coordonate morale se formează şi noţiunea de patrie, ţară, dragostea faţă de familie, de cei dragi, de locul natal, faţă de strămoşii noştri, eroii ţării, sentimentul patriotic.La această vârstă copilul este receptiv, sensibil, uşor impresionat de ceea ce-l înconjoară. Educarea sentimentului patriotic la elevi este o preocupare permanentă a şcolii.          Sentimentul patriotic nu este un sentiment înnăscut, ci se dezvoltă în procesul educării elevilor, este rezultatul unei îndelungate şi atente munci educative. Pe lângă noţiunile şi reprezentările istorice, se formează, la elevi, conştiinţa şi conduita patriotică.

     Modernizarea învăţământului vizează toate componentele procesului de învăţământ, începând cu conţinutul şi continuând cu metodele, mijloacele şi formele de organizare. În prezent, modernizarea presupune o reformare, o reorganizare fundamentală a întregului învăţământ, deci, şi a istoriei, în concordanţă cu dezvoltarea societăţii contemporane. Privită astfel, predarea istoriei trebuie realizată în context european, în sensul studierii istoriei naţionale paralel cu fapte, evenimente, locuri care au avut legătură cu ţara noastră şi cu trecutul ei. Patriotism înseamnă, în primul rând, conştientizarea copiilor asupra acestor realităţi naţionale, începând de la cea mai fragedă vârstă. Cunoaşterea şi interiorizarea lor, transformarea lor în trăiri interne şi manifestări comportamentale, în relaţiile copilului cu mediul geografic şi spiritual al patriei sale constituie obiectivul principal al educaţiei patriotice. Trăirile afective, care constituie mobilul comportamentelor patriotice, imprimă relaţiilor dintre copil şi patria sa o nuanţă de adeziune. Dar vibraţiile interioare nu se declanşează decât în situaţiile în care copilul este angrenat în executarea responsabilă a unor acţiuni sau în trăirea unor momente solemne de neuitat, într-o atmosferă propice.Astfel, se formează sentimente de dragoste faţă de locul natal şi de oamenii săi, faţă de bogăţiile şi frumuseţile ţării, admiraţia faţă de vitejia şi dârzenia poporului, faţă de istoria sa, faţă de înţelepciunea şi talentul poporului nostru, respect pentru valorile materiale şi spirituale create de popor, identificarea cu soarta patriei şi a poporului.Patriotismul este o trăsătură a personalităţii a cărei geneză apare din cea mai fragedă vârstă şi se îmbogăţeşte şi se structurează pe tot parcursul vieţii ca urmare a dinamicii relaţionale dintre individ, colectivitatea din care face parte şi patria sa. Din punct de vedere psihogenetic, patriotismul ca trăsătură a personalităţii cunoaşte o evoluţie legată de perioadele de vârstă pe care le parcurge copilul, de extindere a cunoştinţelor sale despre patrie şi de îmbogăţire a experienţei lui sociale (socializarea elevului).Formarea conştiinţei şi conduitei patriotice este condiţionată, în mare măsură, de strucurarea progresivă a noţiunilor de patrie, patriotism, popor. La început se formează o serie de reprezentări despre locul natal, care, corelate cu unele trăiri afective, constituie premisele formării noţiunii de patrie. Prin mediul socio-uman în care trăieşte şi se dezvoltă copilul - familie, grădiniţă, şcoală - prin cunoştinţele despre patrie şi popor pe care le dobândeşte prin studierea, mai ales, a disciplinelor de educaţie umanistă, noţiunea de patrie capătă o extindere spaţială de la locul natal până la întregul teritoriu al ţării şi o aprofundare a înţelesului până la cuprinderea poporului cu trecutul şi prezentul său, cu valorile materiale şi spirituale.  Cred că patriotismul nu este valoros în sine cât este în relaţie cu alte valori: respectul, simţul civic, încrederea în societate, sentimentul de mândrie.

     Iată câteva din valorile care ar trebui să însoțească patriotismul:

Implicare socială. Poate că cea mai importantă valoare de care trebuie legat patriotismul este implicarea socială. În locul unei atitudini pasive, de aşteptare a unor schimbări de sus, copiii pot învăţa că pot contribui la dezvoltarea comunităţii în care se află, fiind atenţi la nevoile celorlalţi şi ajutându-i pe semenii lor, indiferent cât de puţin. Dacă copiii vor înţelege că iniţiativa lor contează şi că ei pot face o diferenţă, vor fi mult mai dispuşi să se implice în viaţa socială.Societatea nu este un termen abstract ci este o mulţime de oameni care trăiesc împreună şi care depun efort ca lucrurile să meargă bine pentru toţi.

Interesul pentru cultura românească. Când le trezim copiilor interesul pentru cultura, tradiţiile şi obiceiurile româneşti, apare inevitabil şi sentimentul de mândrie naţională. Din fericire România are o grămadă de valori şi bogăţii, care trebuiesc arătate copiilor. Astfel, ei învaţă să aprecieze ceea ce au, să fie recunoscători şi să se simtă mândri că au avut şansa să se nască aici. Dacă reuşim să îi facem pe copii cu adevărat interesaţi de tradiţiile şi cultura populară, ei vor învăţa să le preţuiască şi să le ducă mai departe din dragoste şi nu din obligaţie.

Toleranţa. Opusă faţă de dorinţa de a ne compara cu alţii pentru a ne scoate în faţă, toleranţa îi va învăţa pe copii să îi accepte pe ceilalţi oameni, indiferent de locul în care s-au născut. Pentru a-i ajuta pe copii să fie toleranţi trebuie să le explicăm contextul în care un om a devenit ceea ce este.Contrar aparenţei, nu este greu să îi învăţăm pe copii toleranţa. Ei oricum se nasc fără prejudecăţi, şi e de datoria noastră să îi păstrăm aşa.

Repere morale. Dacă în jurul nostru suntem asaltaţi de anti-modele, putem găsi în istorie şi cultură modele morale, oameni care s-au pus în slujba celorlalţi sau care s-au sacrificat pentru ţara lor. Astfel, profitând de eroii naţionali, putem să le arătăm copiilor ce înseamnă vitejia şi dragostea de ţară.

Respect. Patriotismul trebuie legat de un sentiment de respect faţă de cei care de-a lungul timpului s-au zbătut pentru ţară, pentru independenţa şi libertăţile de acum. Copiii trebuie să înţeleagă privilegiul de a trăi într-o ţară liberă şi independentă şi să fie conştienţi de sacrificiile făcute de români pentru aceste lucruri.

Spirit civic. În continuarea respectului faţă de ţară şi de ceilalţi vine şi formarea spiritului civic. Copiii trebuie să înţeleagă că, aşa cum statul îi ajută să îşi asigure o educaţie, siguranţă şi ordine, aşa şi ei vor trebui când sunt mari să contribuie mai departe la îmbunătăţirea societăţii.

Optimism. Legat de implicarea socială, optimismul este o valoare care merge mână în mână cu patriotismul. El îi ajută pe copii să fie încrezători în viitor şi în capacitatea lor de a face schimbări, atunci când vor creşte.