Prof.. Mihaela Ştefan
Liceul Tehnologic “Ştefan cel Mare şi Sfânt” Vorona
Colaborarea dintre şcoală şi familie a fost şi rămâne o temă importantă pentru toţi cei implicaţi în activitatea instructiv-educativă. De modul în care se realizează această colaborare depind în mare măsură rezultatele şcolare ale elevilor noştri. Experienţa şcolară a dovedit că cele mai bune rezultate se obţin atunci când acţiunile şi influenţele educative exercitate asupra elevului sunt convergente.
În condiţiile schimbărilor majore din societatea actuală se pune problema reconsiderării rolului şcolii, a adaptării acţiunilor acesteia la cerinţele familiei contemporane. Actualmente întâlnim părinţi din ce în ce mai ocupaţi şi mai puţin implicaţi în educaţia copiilor.
Educaţia nu se referă numai la pregătirea şcolară, ci reprezintă un flux continuu de influenţe modelatoare şi transformatoare exercitate pe tot parcursul vieţii individului. Familia reprezintă primul grup social în care copilul exersează comportamente sociale şi se descoperă pe sine. Ea trebuie să ofere climatul de siguranţă afectivă necesar dezvoltării componentelor personalităţii atât la vârstele mici, când este determinant, cât şi mai târziu, când constituie un factor de echilibru şi compensare în rezolvarea problemelor sociale. Modelul de relaţionare din familie, climatul afectiv şi modelul socio-cultural al acesteia sunt importante în integrarea socială şi constituirea comportamentelor sociale. Întrucât ceea ce se învaţă în primii ani reprezintă punctul de plecare al dezvoltării ulterioare a individului, familia trebuie să fie conştientă de rolul primordial pe care îl are.
Este adevărat că mulţi părinţi întâmpină dificultăţi în exercitarea „meseriei de părinte” şi resimt nevoia unui ajutor specializat în complexa şi delicata sarcină de creştere şi educare a copiilor. Având în vedere că perioada copilăriei este hotărâtoare pentru devenirea personalităţii, nu ne putem permite să lăsăm funcţia educativă a familiei la voia întâmplării. În încercarea de oferi soluţii se vorbeşte tot mai des de „after school” şi de necesitatea existenţei unei „şcoli a părinţilor”. Suntem cu toţii chemaţi să răspundem la o serie de întrebări:
· Cine ne învaţă să fim părinţi?
· Modelul părinţilor noştri este de ajuns?
· Cum aflăm ceea ce le trebuie copiilor noştri?
· De ce este necesar să-i înţelegem?
Un posibil răspuns la toate aceste probleme îl poate reprezenta alternativa educaţională Step by step. Lucrând în această alternativă timp de 12 ani, pot spune că am stabilit un parteneriat real cu părinţii, iar rezultatele au fost dintre cele mai bune. De asemenea, în calitate de părinte, am fost foarte mulţumită de evoluţia şi rezultatele copilului meu, precum şi de colaborarea cu doamnele învăţătoare.
În continuare voi enumera câteva dintre avantajele pe care le oferă alternativa atât elevilor, cât şi părinţilor:
· Elevii petrec mai mult timp la şcoală sub supravegherea şi îndrumarea a două cadre didactice specializate;
· Beneficiază de un învăţământ individualizat, adaptat la particularităţile şi nevoile fiecărui copil;
· Sala de clasă este amenajată corespunzător şi dotată cu materialele necesare realizării unui învăţământ modern;
· În clasă există amenajat un „colţ al părinţilor” unde sunt afişate informaţii utilepentru părinţi şi unde aceştia îşi pot consemna părerile, dorinţele şi sugestiile;
· Părinţii sunt consideraţi parteneri în educaţia copilului, sunt invitaţi să participe la activităţi instructiv-educative pentru a-şi cunoaşte mai bine copilul şi a învăţa diferite modalităţi de a-l sprijini.
De-a lungul anilor am întâlnit multe tipuri de părinţi: unii apropiaţi de copii, înzestraţi cu răbdare şi tact pedagogic – e drept, foarte puţini, - alţii bine intenţionaţi, dar lipsiţi de calităţile necesare lucrului cu copiii, alţii care au lăsat educaţia numai pe seama şcolii sau, mai mult, au acţionat contrar aşteptărilor împiedicând evoluţia copiilor. Cu fiecare categorie modul de lucru a trebuit să fie diferit.
În primul rând am acordat o mare atenţie şedinţelor cu părinţii organizate periodic, în special primelor şedinţe când se pun bazele colaborării ulterioare dintre şcoală şi familie. De asemenea, am selectat o tematică adaptată particularităţilor colectivului clasei, respectiv grupului de părinţi şi i-am invitat pe aceştia să propună şi alte teme pentru dezbatere, considerând că flexibilitatea este o premisă a optimizării relaţiei cu familia.
Am planificat întâlniri frecvente cu părinţii copiilor-problemă în vederea ameliorării comportamentului acestora. De asemenea, am desfăşurat activităţi comune cu psihologul şcolii în cadrul „şcolii părinţilor”.
Am invitat părinţii la activităţi instructiv-educative în cadrul cărora i-am pus în situaţia de a colabora cu copiii pentru realizarea unor sarcini de lucru la centrele de activitate. Acestea au facilitat o mai bună intercunoaştere şi au prilejuit bucuria de a lucra împreună şi de a obţine aprecieri. În plus, în acest mod membrii familiei au învăţat să fie atenţi la nevoile copiilor, să comunice, să-i sprijine, să-i aprecieze şi să-i valorizeze.
O activitate specifică alternativei Step by step este Sărbătoarea de 100 de zile de şcoală – un moment emoţionant, deosebit din viaţa micilor şcolari, prilej cu care dovedesc că s-au adaptat la statutul de şcolar şi se pot lăuda cu rezultatele muncii lor în faţa părinţilor, după ce au parcurs 100 de zile de şcoală. De asemenea, părinţii au participat la derularea şi evaluarea studiilor tematice la nivelul clasei şi s-au implicat activ în proiectele de parteneriat educaţional pe care le-am derulat cu alte şcoli.
Am permanentizat o activitate mult îndrăgită de copii – „Povestiri la gura sobei” adresând bunicilor invitaţia de a-i încânta pe micii şcolari cu relatări despre vremurile de altădată sau despre perioada copilăriei lor, ceea ce a permis un dialog viu între generaţii. Ne-am bucurat de un sprijin real din partea bunicilor unor elevi în realizarea unor activităţi menite să valorifice folclorul din zona Voronei, să cultive la elevi sentimentele de preţuire pentru tradiţiile şi obiceiurile locale.
În concluzie, părinţii sunt colaboratori oriunde se pot încadra în procesul educaţional: serbări, excursii, plimbări, vizite, vizionare de spectacole etc. O strânsă colaborare cu aceştia reprezintă, în acelaşi timp, condiţia şi premisa succesului şcolar al elevilor.
Bibliografie:
1. Dolean, Ioan, Meseria de părinte, Editura Aramis, 2001
2. Vrasmas, Ecaterina, Consilierea şi educaţia părinţilor, Editura Aramis, 2002
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu