Prin numarul
lor mare, prin frumusetea muzicii si poeziei lor, colindele domina sarbatorile
Craciunului. Se colinda de obicei seara
si in ziua de Craciun, dar in unele locuri si in ajunul si ziua de Anul Nou .
La colindat participa toata lumea. Sunt locuri unde colinda si fetele, mai rar
femeile, si uneori fetele si flacaii impreuna.
Traditia
obiceiurilor de Craciun si Anul Nou cere
ca flacaii care colinda si ura cu
plugusorul si cu buhaiul, sau care fac jocurile cu masti, sa fie organizati in
cete. Acolo unde formele traditionale au fost bine pastrate, colindatul era un
maret spectacol, ce dadea deosebita solemnitate sarbatorilor Craciunului. Se
colinda in tot satul. Gazda casei colindate este intotdeauna intrebata daca
primeste colinda. Se canta intai o colinda la usa sau la fereastra, prin care
de obicei se vestea sarbatoarea, apoi
ceata intra in casa, canta colinda gospodarului (colinda cea mare) si pe urma,
din initiativa cetei sau la cererea gazdei, alte 2-3 colinde. In casa
colindatorii sunt asteptati cu darurile pe masa. Dupa terminarea colindatului,
se ureaza pentru fiecare dar in parte si la sfarsit se multumeste gazdelor in
formule traditionale. In anumite regiuni se danseaza la casele cu fete sau
acolo unde este loc mai mult si vin fetele din mai multe case sa intampine
ceata colindatorilor. Pe ulita ceata se deplaseaza cu cantece si strigaturi.
In trecut era
si obiceiul intrecerii intre cetele de colindatori din acelasi nopti, ceata
urca in turnul bisericii si colinda spre "cele patru zari". In trecut
era si obiceiul intrecerii intre cetele de colindatori din acelasi sat sau din
satele vecine. Ceata colinda insotita de un instrument muzical. Pana la primul
razboi mondial, in multe regiuni se mai colinda cu cimpoiul. Azi se colinda cu
fluierul, cu clarinetul, cu taragotul, cu vioara.
Desi se
colinda in grup, colinda se canta la unison. In cele mai multe locuri ea este
executata antifonic, pe doua sau trei grupe. Rostul tuturor colindelor este
urarea. Totusi deosebim, datorita desfasurarii si continutului, colindele
propriu-zise de colindele de copii.
Copiii colinda in ajunul Craciunului si
de Anul Nou. Colindele lor sunt scurte, vestesc sarbatoarea, ureaza belsug de
miei, vitei, purcei, pui etc. si cer in versuri pline de haz, darurile
cuvenite: alune, nuci, mere, pere, colaci etc. In unele parti ale Olteniei si
Transilvaniei, copiii numiti si pitarai ating cu betele sau nuielele, pe care
le poarta anume, stalpii portilor, usorii usilor de la grajduri sau hambare,
grinda casei si scormonesc in carbuni, pentru a aduce noroc si belsug.
In colindele
de copii, urarea este intotdeauna directa si, desi concreta in enumerarea celor
dorite si chiar a darurilor pretinse in schimb, are un caracter general si se
canta la fel la toate casele.Colindele propriu-zise sugereaza urarea prin
cantece care vorbesc despre intelepciunea si opulenta gospodarului, a
ciobanului, pescarului etc, despre viteji si fapte vitejesti, despre feti
frumosi si fete frumoase, despre logodnici si nunti minunate si despre tot
felul de fapte si intamplari deosebite, pe care le descriu si le glorifica.
Urarea directa apare doar ca o completare la sfarsit sau la unele daruri.
.
Exista si colinde de doliu etc. Exista tipuri de colinde mai mult sau mai putin
precise astazi, pentru diferitele momente ale colindatului.
Individualizarea
duce la o mare varietate de tipuri, la o mare diversitate de teme. Exista un
intreg ciclu de colinde cosmogonice, un ciclu de colinde vanatoresti, in care
cerbul si leul ocupa un loc deosebit, un ciclu de colinde pe tema
metamorfozelor, un ciclu de colinde pastoresti. Poezia acestor colinde este de
o mare frumusete. Colindele vorbesc, intr-o atmosfera de legenda, despre lume
si stihii, dar mai cu seama despre trei domenii din viata satului si a
oamenilor: viata gospodareasca sub diferitele ei aspecte, puterea si frumusetea
tinerilor, eroismul si iubirea vazute sub perspectiva unei casnicii.
BIBLIOGRAFIE:
Catrinel
A. Ştefan, Kallay Eva, Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la
preşcolari, editura ASCR, Cluj-Napoca, 2007.
Revista
învăţământului preşcolar, nr. 1-2/ 2011. Gardner, H., Mintea disciplinată, Ed. Sigma, Buc., 2006
Gardner,
H., Inteligenţele multiple. Noi orizonturi, Ed. Sigma, Buc., 2006
Bernat, Simona-Elena, (2005), Diversitatea în învăţare şi modalităţi de a răspunde acesteia prin
predare, Şcoala reflexivă,
volumul 2, numărul 1 (4), Cluj-Napoca
Gardner,
Howard, (1993), The Frames of Mind: The
Theory of Multiple Intelligences, Fontana Press, An Inprint oh Harper
Collins Publishers, Second Edition, New York
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu