Prof. Inv. Preșcolar Chirilă Andreea,
Grădinița « Voinicelul »
Obiceiurile calendaristice si cele legate de viata de familie sunt o componenta perena a culturii noastre
traditionale. Cele mai raspandite si mai fastuoase s-au dovedit a fi cele
legate de marele Praznic al Craciunului si de sarbatorirea Anului
Nou. Repertoriul traditional
al obiceiurilor si
traditiilor romanesti cuprinde pe langa colindele propriu-zise - cantece de
stea, vicleimul, plugusorul, sorcova, vasilica, jocuri cu masti (turca, cerbul,
brezaia), teatrul popular, dansuri (calutii, caluserii) - si o seama de datini,
practici, superstitii, ziceri, sfaturi cu originea in credinte si mituri
stravechi sau crestine. Dintre acestea, care exprima intelepciunea populara,
realul sau fantasticul, esente ale bogatiei naostre spirituale, redam cateva
specifice diferitelor zone ale tarii.
In seara de 23 spre 24 decembrie, pana dupa miezul noptii si in unele
locuri pana la ziua, cete de copii merg din casa in casa cu colinda:
Mos-Ajunul, Buna-dimineata, Colindisul sau Buna-dimineata la Mos-Ajun. In
unele parti din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piterei sau
pizerei. Dupa credinta populara, ei
sunt purtatori de noroc si fericire.
- Prin unele parti, baietii, dar mai cu seama cantaretii
bisericesti umbla cu
icoana in ziua de Ajunul Craciunului - o icoana pe care este zugravita nasterea
lui Iisus
Hristos in mijlocul
staulului.
Capra, Turca, Brezaia fac parte dintre datinile de Craciun si Anul Nou. Dimitrie Cantemir spune in "Descrierea
Moldovei" ca "Turca este o joaca iscodita inca din vremurile batrane,
din pricina ciudei si scarbei ce o aveau moldovenii impotriva turcilor". Cu turca, capra sau brezaia umbla tinerii
incepand de la Ignat si sfarsind cu zilele Craciunului si prin unele parti in
ziua de Sf. Vasile pana seara. Numele de Turca, Capra sau Brezaia il poarta
unul dintre tinerii mascati.
- Despre cei Trei Crai de la Rasarit sau Magii calatori se spune ca au venit sa se
inchine lui lisus, dupa unii din Arabia Fericita, iar dupa altii din Persia.
Traditia ne arata ca ei se numesc: Melchior, Gaspard si Balthazar.
In noaptea de Craciun nu-i ingaduit nimanui sa doarma in grajduri, deoarece
in acea noapte boii vorbesc unii cu altii, in limba lor, despre Iisus Hristos,
cel nascut in iesle si incalzit de vite cu suflarea lor.
- In zonele Fagaras si Mures este obiceiul ca de Anul Nou sa se puna pe
masa 12 farfurii sub care se ascund diferite obiecte. Fete si feciori sau
perechi de fete si feciori intra pe rand in casa si intorc fiecare dintre ei
cite o farfurie si ce se afla sub farfurie le arata ca asa le va fi ursitul(a)
sau ca asa le va fi norocul daca se vor casatori: oglinda = mandrie; paharul de
tuica = bautor; painea = bogatie; carbunele = negru la suflet; sarea = saracie;
creionul = domn; bani = avutie. Se face haz de aceste preziceri.
- Se crede ca in timp ce omul stranuta, ii intra sau ii iese prin nari un
duh rau sau o particica din suflet. De aceea, pentru a nu se intampla ceva rau
celui ce stranuta, se recurge la rostirea unei urari: "Doamne
ajuta!", "Sa-ti fie de bine!", "Sanatate!".
Se vesteste
Nasterea Domnului
Inainte de Craciun, preotul umbla cu icoana din casa in casa, pentru a vesti Nasterea Domnului. Aceasta este o practica extrem de veche, de fapt, o vizita pe care preotul o face credinciosilor sai. Preotul poarta cu el o icoana care infatisaza scena nasterii Mantuitorului si, in fiecare casa canta troparul sarbatorii, dand icoana credinciosilor ca sa fie sarutata.
Impodobirea bradului
Traditia impodobirii bradului si a casei cu crengute de brad este un obicei relativ nou, preluat pe la jumatatea secolului al XIX-lea de la tarile germanice. Prin forma sa triunghiulara, bradul simbolizeaza Sfanta Treime, iar podoabele cu care bradul este impodobit semnifica bogatia si cunoasterea, ca si pomul sacru din Gradina Edenului.
In zilele noastre, impodobirea bradului de Craciun a devenit una dintre cele mai iubite datini, atat in mediul rural, cat si urban, odata cu asteptarea in seara de Ajun a lui Mos Craciun.
Copiii stiu ca Mos Craciun aduce cadouri mai multe celor care au fost foarte cuminti. Acesta este si astazi un argument foarte serios si este o motivatie puternica pentru copii, care se straduiesc sa devina mai cuminti, mai harnici si mai ascultatori pentru ca anul viitor sa primeasca mai multe daruri.
Colindatul
In ajunul Craciunului exista obiceiul de a merge cu colindul. Colindele sunt cantece traditionale formate din urari de bine si belsug pentru toti cei ce le asculta. In ziua de Craciun, colindele revin, de asta data copiii cantand "Steaua". Prin acest colind, ei anunta venirea pe lume a pruncului Iisus Hristos.
Sunt zone in tara unde traditia Craciunului inca se pastreaza cu sfintenie si se transmite nealterata, din generatie in generatie. Oamenii de la sate au obiceiuri specifice de la care nu se abat de aceea, in prag de sarbatori, auzim de traditii si superstitii de care multi dintre noi n-au auzit niciodata.
Inainte de Craciun, preotul umbla cu icoana din casa in casa, pentru a vesti Nasterea Domnului. Aceasta este o practica extrem de veche, de fapt, o vizita pe care preotul o face credinciosilor sai. Preotul poarta cu el o icoana care infatisaza scena nasterii Mantuitorului si, in fiecare casa canta troparul sarbatorii, dand icoana credinciosilor ca sa fie sarutata.
Impodobirea bradului
Traditia impodobirii bradului si a casei cu crengute de brad este un obicei relativ nou, preluat pe la jumatatea secolului al XIX-lea de la tarile germanice. Prin forma sa triunghiulara, bradul simbolizeaza Sfanta Treime, iar podoabele cu care bradul este impodobit semnifica bogatia si cunoasterea, ca si pomul sacru din Gradina Edenului.
In zilele noastre, impodobirea bradului de Craciun a devenit una dintre cele mai iubite datini, atat in mediul rural, cat si urban, odata cu asteptarea in seara de Ajun a lui Mos Craciun.
Copiii stiu ca Mos Craciun aduce cadouri mai multe celor care au fost foarte cuminti. Acesta este si astazi un argument foarte serios si este o motivatie puternica pentru copii, care se straduiesc sa devina mai cuminti, mai harnici si mai ascultatori pentru ca anul viitor sa primeasca mai multe daruri.
Colindatul
In ajunul Craciunului exista obiceiul de a merge cu colindul. Colindele sunt cantece traditionale formate din urari de bine si belsug pentru toti cei ce le asculta. In ziua de Craciun, colindele revin, de asta data copiii cantand "Steaua". Prin acest colind, ei anunta venirea pe lume a pruncului Iisus Hristos.
Sunt zone in tara unde traditia Craciunului inca se pastreaza cu sfintenie si se transmite nealterata, din generatie in generatie. Oamenii de la sate au obiceiuri specifice de la care nu se abat de aceea, in prag de sarbatori, auzim de traditii si superstitii de care multi dintre noi n-au auzit niciodata.
Toate colindele cântate în această perioadă constituie o chintesenţă a
spiritualităţii creştine a neamului românesc şi poartă diverse denumiri în
funcţie de zonă. De aceea, când sunt cântate unele colinde sunt asociate cu
scenete de teatru popular jucate pe la casele gospodarilor, la uşi şi ferestre,
dar şi în interiorul locuinţelor, în faţa mesei încărcate de colaci, mere, nuci
şi alte bunătăţi care se dăruiesc celor care au colindat.
Un alt obicei de iarnă considerat şi principalul „ingredient” al Sărbătorilor
de iarnă este Pluguşorul. Cetele de urători merg la casele oamenilor din sat
pentru a le ura sănătate, şi belşug, spor şi noroc, aceste urări fiind
acompaniate de bice, clopoţei şi buhaiuri. Totodată, cetele de urători sunt
îmbrăcate după specificul local, costumele cuprind piese ca: iţari, cămăşi
brodate, brâie şi chimire, sumane şi cojoace ornamentate. Muzicanţi populari
merg pe lângă Plugul tras de boi sau cai şi cetele de urători. Impresionante
sunt jocurile de măşti cu personaje animaliere sau umane: capra, ursul, calul,
ţapul, moşii, babele, soldaţii, ţiganii, şi doctorul. După Anul Nou, cele mai
practicate obiceiuri de iarnă sunt Sorcova, Chiraleisa şi Lăsarea crucii la apă
de Bobotează. Acestea sunt cele mai cunoscute obiceiuri de iarnă din Neamţ care
se practică în perioada Sărbătorilor, fiind aşteptate cu sufletul la gură de
tineri şi vârstnici, pentru a înfrumuseţa ambianţa hibernală.
Bibliografie :
Narcisa Alexandru
Stiuca-Sarbatoarea noastra de toate zilele-sarbatori in cinstea iernii, Editura
Cartea de buzunar, 2005
Mica enciclopedie
de traditii romanesti, Ion Ghinoiu, Ed. Enciclopedica, 2001
Obiceiuri si
traditii de Craciun, M. Mitroi, Ed. Autorul, 2004
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu