Etajarea vegetației în versuri eminesciene

 

           

            Natura apare în majoritatea poeziilor lui Eminescu. Motivele vegetale cât și cele faunistice se bucură de o atenție specială din partea autorului.

              Un exemplu sugestiv ar fi poezia ,,Călin(file din poveste), creație în care, utilizând un limbaj deosebit de expresiv,a sugerat cititorilor etajarea vegetației.

              Pașii lui Eminescu prin pădurea etajată sugerează, pentru început, etajul stejarului (150-500 m):

,,De treci codrii de aramă”, culoarea frunzei fiind arămie, apoi ,,de departe vezi albind/Șauzi mândra glăsuire a pădurii de argint”, urmează etajul superior stejarului, fagul, (500-1200m). Acest etaj al fagului este sugerat de metaforele ,,pădurii de argint”, coaja copacului având culoarea argintului , respectiv de ,,mândra glăsuire” – arborii sunt drepți, înalți, parcă mândri de ținuta lor superioară.