Maica Domnului in colindele religioase romanesti

Înv. Ocu Dorina-Mihaela

Şcoala Primară Nr.2 Mesteacăn

Folclorul in general, mai ales cel religios, a devenit in ultima vreme un auxiliar pretios in rezolvarea problemelor pe care le ridica istoria comparata a religiilor, deoarece in el se reflecteaza mentalitatea religioasa si sociala din diferitele epoci ale istoriei culturii si civilizatiei omenesti. Numeroase institute de folclor si savanti recunoscuti culeg si cerceteaza cu deosebita grija creatiile folcloristice ale popoarelor, cautand sa le coordoneze si sa le puna in adevarata lor lumina si valoare.

In plin sezon al sarbatorilor de iarna, colindele sunt cantecele festive specifice ajunului Craciunului. Primele imnuri dedicate Craciunului au aparut in secolul al IV-lea in Roma.In perioada medievala colindele erau cunoscute ca melodii dansabile, cantate in timpul festivalelor, in timp ce anumite colinde erau compuse pentru a acompania procesiuni religioase. Acestea au renascut in timpul secolului al XIX-lea, pentru ca in perioada contemporana sa fie percepute drept cantece specifice Craciunului sau Pastelui.

În vastul repertoriu de colinde creştine, ne sunt înfăţişate atât evenimente referitoare la naşterea şi viaţa Mântuitorului Iisus Hristos pe pământ, cât şi prorocii referitoare la Acesta.

Există colinde care zugrăvesc atât aspectele îmbucurătoare ale naşterii Domnului: închinarea păstorilor şi a magilor, corul îngerilor şi steaua vestitoare, cât şi aspecte tragice precum: ura lui Irod, uciderea pruncilor şi izgonirea în Egipt.

Sunt colinde care trec de la evenimentele legate de naşterea lui Hristos la alte evenimente precum botezul Domnului, nunta din Cana Galileii, intrarea în Ierusalim, Patimile şi, chiar, Învierea. Nu în ultimul rând, trebuie să menţionăm şi acele colinde care fac referire la prorocii precum prorocia dată la izgonirea din Rai referitoare la duşmănia dintre seminţia şarpelui şi cea a femeii. (Facerea, Capitolul 3, versetul 15)

Din aceste idei menţionate anterior, observăm caracterul apostolic şi de propovăduire al colindelor. Colindătorii devin, astfel, mărturisitori şi propovăduitori ai Sfintelor Scripturi, vestind din casă în casă cele despre naşterea, viaţa, activitatea mesianică şi chiar moartea şi învierea lui Hristos.

Lucrarea noastra de fata vrea sa arate, plecand de la colindele religioase - parte integranta a folclorului religios romanesc - felul cum inteleg si simt credinciosii Bisericii Ortodoxe Romane pe Maica Domnului nostru Iisus Hristos, Sfanta Fecioara Maria.

In evlavia credinciosilor Bisericii noastre, Maica Domnului nu este o zeita si nu are nimic comun cu cortegiul zeitelor pagane; ea nu este nici mit si nici prelungirea reinnoita a vreunui mit pagan oarecare in sanul crestinismului. Ea este o persoana distincta cu o genealogie indiscutabila. Cultul de supravenerare (hiperdulia) pe care credinciosii nostri ortodocsi il adreseaza Maiii Domnului este bazat pe existenta istorica reala a Sfintei Fecioare si el s-a nascut din respectul si din evlavia sincera pe care crestinii au avut-o totdeauna fata de aceea care a nascut dupa trup, pentru mantuirea noastra, pe cea de a doua persoana a Sfintei Treimi, Demnul nostru Iisus Hristos. Puritatea, inaltimea morala si spirituala a cultului pe care credinciosii Bisericii noastre il acorda Maicii Domnului este proba cea mai evidenta ca acest cult s-a nascut odata cu credinta crestina si el nu este o mostenire anacronica din vechile practici cultice pagane.

Ne vom convinge de acest adevar urmarind in colindele religioase felul cum acestea exprima, in versurile lor simple dar pline de duiosie, intelegerea si simtirea credinciosilor nostri ortodocsi fata de "Prea Curata" si "Prea Nevinovata Fecioara Maria".

Ne-am oprit la colindele religioase, deoarece ele prezinta o importanta deosebita pentru Sfanta noastra Biserica Ortodoxa, atat prin vechimea lor cat si mai ales prin bogatia ideilor dogmatice cuprinse in ele. Colindele religioase fac parte integranta din spiritualitatea noastra ortodoxa rasariteana si nu sunt altceva decat prelungirile firesti ale cantarilor dela strana. De aceea ele formeaza un pretios material de catehizare a dreptmaritorilor nostri crestini. Colindele reigioase sunt marturisiri de credinta, simple si spontane, invesnicite prin puterea ritului dea lungul generatiilor, care au sorbit si sorb cu aceeasi caldura stropii racoritori ai credintei strabune. Iata de ce vom cauta sa surprindem in colindele religioase credintele credinciosilor nostri in legatura cu Maica Domnului. Cu acest prilej, ne vom da seama ca aceste credinte, rodul pietatii si evlaviei credinciosilor, stau in deplina concordanta cu invata- tura propovaduita de sfanta noastra Biserica, iar unitatea ideilor dogmatice exprimate in toate colindele religioase romanesti dovedeste unitatea sufleteasca a credinciosilor nostri ortodocsi de pe tot intinsul patriei noastre.

Sa vedem deci care sunt notele esentiale ale mariologiei ortodoxe romanesti, pe care ni le ofera colindele noastre religioase, note pe care le vom prezenta intr-o inlantuire logica in cele patru capitole care urmeaza.

I. "Ca la Betleem Maria, savarsind calatoria"

Colindele religioase romanesti se intrec in a descrie-in versuri pline de o duiosie rara peripetiile diverse prin care a trebuit sa treaca Maica Domnului in lungul drum catre Betleem, cautand un loc prielnic pentru nastere. Sfintele Evanghelii, care istorisesc nasterea minunata a Domnului nostru Iisus Hristos vorbesc foarte pe scurt de acest drum catre Betleem, unde batranul Iosif si Sfanta Fecioara trebuiau sa mearga sa se inscrie dupa porunca, data de August, imparatul de la Roma. Dar poporul nostru stie, din experienta sa proprie, ca un drum, fie lung, fie scurt, este destul de greu si de anevoios pentru o femeie care este gata sa nasca. Iata deci un motiv pe care imaginatia populara l-a speculat, la maximum, brodand pe simpla referinta evanghelica a acestui, drum o multime de intamplari si fapte cu rostul si talcul bine stabilite in psihologia si pietatea credinciosilor. Noi ascultam si astazi cu emotie colindele de la Nasterea Domnului si luam parte cu tot sufletul la peripetiile numeroase prin care trece Maica Domnului, ne induiosem de suferintele ei, aprobam toate actiunile si gesturile ei si ne simtim la urma, dupa atatea incercari, plini de o bucurie nestapanita, sincera si copilareasca, la vestea nasterii Pruncului Iisus.

Toate aceste intamplari ne sunt infatisate intr-o gradatie progresiva, in care neprevazutul starneste totdeauna interesul nostru si ne face sa participam, cu toata inima, la aceste peripetii istorisite in colindele noastre religioase. Toate acestea dovedesc sensibilitatea aleasa a credinciosilor nostri si adeziunea lor sufleteasca totala fata de Maica Sfanta si de Fiul ei cel dumnezeiesc. Si mai presus de orice desprindem din aceste intamplari si suferinte ale Maicii Domnului realismul adanc omenesc al nasterii Domnului nostru Iisus Hristos. Credinciosii nostri traiesc acest realism cu toata puterea, fiintei lor. Ei stiu ca Mantuitorul nostru, Mesia cel mult asteplat, s-a nascut dintr-o fecioara curata, din neamul nostru omenesc, nu s-a nascut dintr-o floare, dintr-o frunza sau dintr-o piatra, din aer sat; din apa, cum se nasc de obicei fiintele mitologice din diferitele religii ale lumii necrestine.

Dar colindele, care ne descriu peripetiile cautarii unui loc de nastere, reliefeaza cu multa pregnanata legalura dintre Maica Domnului si natura inconjuratoare. Credinciosii nostri pun in gura Maicii Domnului, cu aceasta ocazie toate socotintele lor despre anumite plante sau animale, care-si dau sau nu concursul lor la sfantaNastere a Domnului.

Se subliniaza aici un pronuntat mesaj cosmic, familiar dealtfel spiritualitatii ortodoxiei rasaritene, care se resimte, dupa cum vedem, pana si in aceste creatii populare. Aceasta relatie dintre om si natura, proiectata pe un plan superior, intre Dumnezeu pe de o parte, om si natura pe de alta parte, capata in colinde o intelegere deosebita in conformitate cu invatatura crestina ortodoxa despre legatura care a existat totdeauna intre om si Dumnezeu.