COLINDE ŞI URĂRI PE ULIŢELE SATULUI




Prof.inv.primar CRUT PARASCHIVA
Scoala Gimnaziala Nr.1 Saveni,Botosani
Am căutat în lada mare
                 Şi mi-am pus strai de sărbătoare .
    În căutarea mea ciudată ,
       Eu am găsit ce-a fost odată ,
      Colinde alese , minunate ,
       De la bunicii mei păstrate .

   De fiecare dată când traversăm pragul toamnei şi intrăm în fermecătorul ţinut al iernii , zăvoarele ferecate , ce ne-au încătuşat fiinţa , încep să se topească .
   Pentru copii , iarna , “acest cosmos alb sărutând pământul” , este cea mai aşteptată perioadă a anului . Când sărbătorile vin , bucuria este negrăită atât pentru copii , căt şi pentru ceilalţi , care , fie numai pentru câteva clipe redevin ei inşişi copii . Toţi ne adunăm în jurul focului din vatră , cu gândul la anii copilăriei .
   Crăciunul vine cu iz de brad , de mere coapte , de vin fiert şi pâine scoasă din cuptor . 
   Cu toţii   suntem copleşiţi de bucurie , de speranţă , după care toţi aşteptăm câte ceva –fie un dar sau un gând bun , fie un dram de iubire sau de pace , fie binecuvântarea cerului
   Vestea naşterii lui Iisus Hristos este o veste minunată , cum se miră îndeobşte colindătorii , petrecută în Beethleem ; nu este vorba de o naştere oarecare , căci însuţi fiul lui Dumnezeu , unul din Treime , îmbracă astăzi trupul omenesc , venind printre noi pentru a ne aduce de SUS mesajul vieţii veşnice . Această veste minunată , reeditată în fiecare an cu aceeaşi fericită emoţie , are darul de a înnoi sufletele acelora care sunt în stare s-o audă şi de a le îndrepta privirea către cer . Fiecare iarnă ce vine aduce în suflet nostalgia copilăriei , plină de farmecul colindelor cântate odinioară împreună cu părinţii şi bunicii şi pe care le păstrăm cu sfinţenie , dăruidu-le mai departe tuturor copiilor .
   Nicio sărbătoare nu ne adună în jurul vetrei părinteşti ca Naşterea Domnului .
   În această zi copiii sunt mai aproape de părinţi , părinţii sunt mai aproape de copii şi cu toţii suntem mai îngăduitori , mai iertători . Totul este alb şi curat atât în casă cât şi în inimă . Bătrânul Crăciun ne învaţă să nu tulburăm zâmbetul , nici somnul căci Pruncul Iisus  ne vesteşte pacea .
   Crăciunul aduce cu el obiceiul colindatului , mersul cu steaua  pentru a vesti naşterea Domnului . În săptămâna dintre crăciun şi Anul Nou  se merge cu ursul , capra , jienii , mascaţii , irozii etc. Sărbătorile lunii decembrie pregătesc , prin obiceiuri şi acte rituale , ca : Moş Nicolae , Ignatul porcilor , Moş Ajun , Moş Crăciun , Sorcova , Pluguşorul, sfârşitul şi începutul anului calendaristic  .
   Mi-amintesc şi acum cu profundă emoţie cum tihna pâlpâia în cămara îmbelşugată cu cărnuri , şuncă afumată , caltaboşi , şorici şi cârnaţi . Iar peste toate acestea din bucătărie mă ademenea mirosul îmbietor de cozonaci calzi şi pufoşi copţi de mama mea .
   Cum se colindă pe la noi ? Urătorii (copii şi tineri) pornesc cu colindatul cu câteva zile înainte de Crăciun . Ei umblă de-a lungul uliţelor şi intră în curţile gazdelor . Colindătorii sunt primiţi fiindcă urările lor aduc sănătate , belşug , noroc şi fericire gazdei  care îi primeşte . Aici colindă la fereastră sau în faţa uşii . Unele gazde îi invită în casă şi îi servesc cu colindeţe calde şi vin fiert . Totdeauna colindătorii sunt răsplătiţi cu mere , nuci şi colaci , deoarece acestea reprezintă ofranda din întâele fructe şi grâne . Ele sunt încărcate cu puteri speciale între care primează cele care asigură belşugul şi sănătatea .
   Urătorii îşi pun darurile primite în trăistuţe , pe care nu le uită niciodată . Din păcate , mai există şi câte un om rău cu inima îmbrobodită de zgârcenie , care refuză colindătorii şi îi întâmpină cu înjurături şi formule de nepoliteţe  . Colindătorii , în schimb , însemnează gazda nepoliticoasă mânjidu-i poarta cu noroi . În felul acesta , se face cunoscută neospitalitatea gazdei răuvoitoare , în lumea satului .
   Există Moş Crăciun ? Iată întrebarea pe care fiecare copil , mai devreme sau mai târziu, o adresează celor din jur . Cum să nu credeţi în Moş Crăciun ? Nimeni nu-l vede dar asta nu înseamnă că nu există Moş Crăciun .Ce ne-am face noi fără poveştile cu zâne ? Ar avea acelaşi farmec copilăria ? Câte minuni , care nu se văd , există pe lume !
   Pornind de la “Legenda lui Moş Crăciun “ , prin imaginile care au însoţit expunerea , copiii au cunoscut condiţiile vitrege în care este născut Domnul Iisus Hristos , înţeleg că odată cu naşterea Domnului , pe cer apare o stea şi de aceea , în ajunul Crăciunului , copiii merg cu steaua din casă în casă . Povestindu-le “Cei trei magi de la răsărit” şi “Irod împăratul cel rău” , copiii îşi însuşesc  activ şi conştient conţinutul unor colinde ca : „Astăzi s-a născut Hristos „ , „ O ce veste minunată ” , “Am plecat să colindăm” , „Steaua sus răsare „ ş.a  După ce le-am făcut cunoscute obiceiurile de iarnă legate de colinde , le-am spus „Povestea bradului de Crăciun” , pentru a-i introduce în atmosfera pregătirii pomului de Crăciun . Copiii pregătesc podoabe , împodobesc bradul , şi pavoazează sala de grupă în ton cu sărbătoarea aşteptată , Crăciunul .  
    Un alt prilej de colindat pentru copii îl reprezintă Sărbătoarea Anului Nou . Cu această ocazie copiii merg cu pluguşorul şi sorcova . Pluguşorul este un vechi obicei agrar .  Urarea este un poem în versuri , cu întâmplări hazlii şi vorbe de duh , care reprezintă succesiunea muncilor agricole de la aratul ogorului şi până la coptul colacilor . Urarea pluguşorului este însoţită de buhai , clopoţei , tălăngi  fiind pregătită şi prezentată cu mare fast de grupuri de copii şi flăcăi . Lumea satului vede apropierea noului an ca pe un simbol al perpetuării vieţii , al renaşterii şi al recoltelor bogate . Toţi locuitorii devin gazde şi oaspeţi , colindători şi colindaţi . Copiii , grupaţi în cete , aşteaptă nerăbdători să pornească pe uliţele satului , pe la casele gospodarilor , pentru a le aduce urări de An Nou
   Cuvântul “Sorcova” vine din limba bulgară “surov” , care înseamnă verde ,  fraged .
   Aceasta , se pregăteşte cu câteva zile înainte , din ramuri de măr înmugurite , prinse intr-un mănunchi de lână colorată . Locul crenguţelor a fost luat de sorcova confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia se împletesc flori din hârtie colorată . Copiii se opresc din casă în casă , sorcovesc pe rând gazdele , recitându-le formulele de urare  . Darurile primite sunt : covrigi , nuci , colaci , mere şi bani pe care le pun cu adâncă mulţumire în traista pregătită de acasă . Din loc în loc , unele gazde cer copiilor să le sorcovească şi vitele , ştiind că urările urmează să le sporească numărul de vite lăptoase şi sănătoase .
   An de an ţara este un colind magic , ţesut din firele trainice ale folclorului românesc , care ne îndeamnă să fim mai buni , mai cinstiţi , mai harnici , cu sufletul ca pâinea caldă , plămădit din omenia şi ospitalitatea românească .
         “Când dulce colinde cad ,
Simţim nevoia vie
        De-o casă , de un brad
                                                           Şi de copilărie
                                       A. Păunescu
 
  Primiţi , deci , în casele dumneavoastră colindătorii şi preţuiţi duioasele lor colinde !

BIBLIOGRAFIE


   Alexandru Vidu –Folclorul copiilor , Bucureşti 1999 ;
   Simion Florea Marian Legendele Maicii Domnului , 1994 ;
   Larisa BăzăvanColind şi suflet românesc , Ploieşti 2007 ;    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu