Autor înv. Toma Ciobanu
Dumnezeu, în zilele în care este bine dispus sau când este mai liber, se apucă şi bulgăreşte cu talent pe unii oameni! Fericito! Ai fost nimerită! Nu ştii ce bucurie mi-ai pricinuit citindu-ţi stihurile! În anii aceia în care eram amândoi în satul cu nume de fiară (Lupăria), nu lăsai să se vadă ce talent zace în tine! Poate n-o fi ajuns la maturitate! Poate îl ţineai ascuns în tainiţele minţii şi ale sufletului! E bine c-ai hotărât să scoţi în lumină talentul! Ce fericită trebuie să fii ştiind că poţi produce emoţii în sufletele oamenilor! Nu m-am gândit vreodată că s-ar putea să existe o punte-imaginară, normal-între oraşul în devenire de pe malurile Miletinului-Flămînzi şi Depresiunea Făgăraşului! Ce mai încoace şi-n acolo? Am motive să fiu fudul, dom'le! Motivul eşti tu! Citind poezia „Focul” mi-am surprins în colţul ochiului drept (stângul e în grevă!) o lacrimă! Prin „Desculţă-n rouă” am dat înapoi nişte zeci de ani (Doamne, ce-au trecut!) şi m-am văzut iar copil zbenguinu-mă prin Bahnă! Dacă nu-ţi citeam poezia, nu mi-aş fi amintit! Mulţumesc, fata moşului! Tu ai înţeles la timp ceea ce multora le ia o viaţă întreagă pentru a pricepe: din momentul în care ne naştem, timpul începe să ne ia viaţa înapoi! Multe amintiri mi-a trezit „Mi-e dor”! Eşti vinovată de zgândărârea unor focuri care erau sub cenuşa timpului! Ai mare grijă: floarea de colţ este declarată monument al naturii!!! Să-mi spui şi mie ce ţi-a răspuns floarea de colţ la întrebarea pusă în ultima strofă! Tu care eşti o moldoveancă pur sânge (!), de ce te laşi influenţată de Goga? Glumesc! Mă iartă! Îl ador pe cântăreţul „pătimirii noastre”! L-am simţit pe autorul „Plugarilor” , citind poezia „Poporul meu”. Poate a fost o părere doar! Să sperăm că acest popor care a răbdat „precum preasfinţii” nu va fi nevoit să se mute-n „altă ţară”! Cred cu tărie că mulţi români (cadrele didactice-în special!) ar trebui să se întrebe de ce nu am fost în stare să le dăm copiilor noştri o ţară!!!! Emoţionant până la cutia cu lacrimi este îndemnul ca noi şi ai noştri să ne iubim trecutul şi din el să ne facem un scut, o pavăză împotriva tuturor vicisitudinilor timpului! Inima mea bătrănă şi bolnavă s-a bucurat să constate că „se mai nasc şi la Moldova oameni”! Ce-am sesizat eu şi este îmbucurător? Faptul că ai abordat şi poezia patriotică (patriotismul a devenit ceva desuet, anacronic, chiar ruşinos!!!!)! Acelaşi suflet măcinat de povara darului şi harului dumnezeiesc trece pe alt plan: poezia pentru copii! Să-ţi netezească Cel de sus drumul! Semne bune sunt multe şi mari! Adoptând stilul militant al poeziei, ai dat dovadă că pe la anul 1907 ai avut un înaintaş care a ridicat ochii din ţărâna însângerată cerând dreptul de a trăi! Din poeziile de dragoste am dedus că ai fost, eşti şi vei fi mereu şi pour toujour îndrăgostită! Descrii „sensibilos” sentimentul acesta pentru care s.au consumat mări de cerneală! Ataci „frumos” şi suferinţa pe care, uneori, o poate provoca dragostea! Dacă Dumnezeu şi-a revărsat bunătatea-I asupra ta, fă bine şi continuă!!! Lenuţa lui Petrea Amarandei din Flămînzii Botoşanilor, ai reuşit ca pe timpul citirii „cuvintelor potrivite” să mă duci „în lumea ficţiunii ideale”! Să trăieşti, să fii sănătoasă şi să duci mai departe gândurile din ascunzişurile lăcătuite ale sufletului şi ale minţii tale!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu