Prof. Eugen Vasiliu
ARMONII MATEMATICE ÎN UNIVERSUL NATURAL
Conferința Anuală a Societății de
Științe Matematice din România
dedicate aniversării a 150 de ani de la
nașterea marelui matematician roman
Acad. Dimitrie Pompeiu
Botoșani,12-14 Mai 2023
“Pentru cei ce nu sunt familiarizaţi cu matematica e
greu să aibă un sentiment real pentru frumos, pentru cea mai profundă
frumuseţe, a naturii… Dacă vrei să afli mai multe despre natură, să apreciezi
natura, trebuie să înţelegi limba pe care o vorbeşte…”
Richard Feynman
Primii filosofi greci antici au
încercat să descrie și să explice ordinea în natură, anticipând ideile
moderne.În lucrările sale despre legile naturii, Platon (aproximativ 427-347
î.Hr.) a scris despre existența universalelor.El a presupus că acestea constau
în forme ideale (greaca veche εἶδος, forma), iar obiectele fizice nu sunt
altceva decâtcopii imperfecte. Astfel, floarea poate fi aproximativ rotundă,
dar nu va fi niciodată un cerc perfect. Pitagora a considerat tiparele în
natură, precum și armonia în muzică, provenind din număr, ca fiind începutul a
tot ceea ce există. Empedocle a anticipat într-o oarecare măsură explicația
evolutivă a structurii organismelor lui Darwin.
În 1202, Leonardo Fibonacci a descoperit succesiunea
numerelor Fibonacci către lumea occidentală în „Cartea lui Abacus”. Fibonacci a
dat un exemplu biologic (inexistent) al creșterii numerice a unei populații
teoretice de iepuri. În 1917, Darcy Thompson (1860-1948) și-a publicat cartea
“Despre creștere și formă”. Descrierea sa a relației dintre filotaxie
(dispunerea frunzelor pe tulpina unei plante) și numerele Fibonacci (relația
matematică a modelelor de creștere spirală la plante) a devenit clasică. El a
arătat că ecuațiile simple pot descrie toate modelele aparent complexe de
creștere în spirală a coarnelor animalelor și a cojilor de moluște.
