SĂRBĂTORILE DE IARNĂ- SIMBOLURI ŞI SEMNIFICAŢII

Institutor MIHAELA ŞURUBARIU

Şcoala,,O.Băncilă”Corni, judeţul Botoşani

Motto:

,,Spiritul poate veni oricând să reînvie simbolurile şi riturile şi să le redea, alături de sensul pierdut, plenitudinea virtuţii lor originare.”

(R.Guénon)

Botoşanii,ţinut aşezat la extremitatea nord-estică a României,are privilegiul de a fi unul dintre puţinele locuri din ţară unde se mai conservă elemente ale culturii tradiţionale româneşti.Între acestea se detaşează prin vigoarea,spectaculosul şi originalitatea lor,sărbătorile de iarnă,care,în forme şi modalităţi de manifestare variate,readuc în contemporaneitate o lume a simbolurilor a căror origine se pierde în negura vremurilor.

Faptul că la Botoşani,manifestările specifice trecerii peste an au o încărcătură spirituală deosebită,nu este întâmplător,dacă avem în vedere că aici a fost locul în care a înflorit cea mai strălucită cultură a neoliticului european-Cultura Cucuteni.Elementele definitorii ale acestei culturi sunt purtătoarele unor simboluri şi semnificaţii care s-au transmis până în timpurile noastre.

Un loc primordial în panoplia acestei recuzite cu funcţii magice,rituale şi ceremoniale îl ocupă elementele vegetalului : bradul,vâscul,ramura,floarea,alunul,cornul , busuiocul,ceapa,bobul de grâu…

Simbol sacralizat al ecosistemului carpatic,coloană a cerului şi agent al comunicării între planurile cosmosului,bradul a devenit metaforă a tinereţii şi alegorie a forţei telurice.Simbol masculin prin excelenţă ,bradul este asociat ceremonialului de nuntă sau înmormântare,figurare alegorică a logodnicilor nefericiţi uniţi prin moarte,substitutul simbolic al mirelui,inclusiv pe mormântul celor nelumiţi şi care au avut parte de nunta mioritică.

În contextul sărbătorilor româneşti de iarnă,bradul dezvoltă un simbolism complex dacă este asociat imaginii sale din colinde şi altor prezenţe vegetale din mitologiile lumii:scandinavii cred că zeii au făcut primul bărbat dintr-un frasin,grecii şi romanii practicau lovirea cu o ramură de laur pentru alungarea spiritelor malefice,la celţi vestitoarele zeilor se arătau cu o crenguţă de măr în mâini…Astfel,bradul capătă o funcţie dublă,fiind asociat concomitent vieţii şi morţii,bucuriei şi tristeţii,antagonism care e specific oricărui rit de trecere.

Din recuzita rituală a Crăciunului nu lipseşte butucul care menţine focul sacru, întruchipare a strămoşului dendromorf, şi trunchiul - adevărat altar al ceremoniilor religioase ancestrale şi loc al practicilor magice de tip descântec sau prezicere.

De Anul Nou,fiind purtat de membrii cetelor de mascaţi ,toiagul,dar şi o întreagă paletă de instrumente care i se asociază( bâta, bagheta, măciuca, nuiaua, cârja, bastonul, sceptrul, biciul…)este înzestrat cu puteri magice, fiind capabil să îndepărteze influenţele nefaste, să fecundeze femeia, să fertilizeze solul, să producă moartea dar şi învierea celui lovit.Ca simbol,toiagul relaţionează cu paloşul(principiu masculin, activ şi transformator, asociat cu fulgerul sau raza, armă a eroului solar), sabia(simbol al tradiţiei şi al încredinţării experienţei prin moştenire) şi spada,care simbolizează divinitatea.

În dimineaţa Anului Nou se colindă cu Sorcova-un epilog al pluguşorului în care se îmbină formele cunoscute de felicitare şi urare. Sorcovele sunt beţe împodobite care ating pe cei colindaţi într-un gest de consacrare .Odinioară se umbla chiar cu mănunchiuri de crengi sau mlădiţe de măr şi păr puse în apă la Sf. Andrei.Acest ritual augural asociază magia de contact cu translaţia energetică şi forţa incantatorie a cuvântului care urează celui colindat tăria fierului, iuţeala oţelului, rodnicia arborilor.

Ca expansiune a unui centru generator,floarea conturează un model al existenţei fiinţiale.Prin frumuseţe indică idealul armoniei şi purităţii, prin relaţia cu sămânţa semnifică pasiunea şi renovarea prin moartea creatoare.Acesta e şi rostul semănatului cu boabe de grâu.Simbolurile florii şi a boabelor de grâu coincid, ambele anunţând renaşterea.Ceapa, pe lângă calităţile afrodisiace şi efectul lacrimogen,dacă e asociată cu sarea, are harul prezicerilor meteorologice, în noaptea de Anul Nou constituindu-se un calendar de ceapă.Simbolistica florii devine mai complexă dacă e corelată cu misteriosul refren al colindelor,,florile dalbe”.Gaelicul ,,dealbh”semnifică un spectru, o stafie, o apariţie de pe cealaltă lume, pregătind buna-vestire a unui miracol.Sintagma ,,florile dalbe”anunţă prezenţa celor plecaţi dintre vii căci, la marile sărbători ,florile vorbesc cu oamenii.

Dintre elementele cosmice, în recuzita rituală figurează colindatul cu Steaua-obicei de sorginte călugărească, supus modelului biblic al magilor.Cele şase colţuri ale stelei sunt asociate cu cele şase zile ale creaţiei şi simbolizează credinţa în efectul destinal al stelei călăuzitoare.

Nu lipseşte din inventarul recuzitei rituale fierul,valorizat în baza credinţei că obiectele de metal înlătură influenţele nefaste;vătraiul era purtat de alaiul de femei care trăgeau brazda împotriva ciumei, potcoava aduce noroc, secera e folosită în descântece, nicovala, plugul, grapa pot apăra omul de spiritele duşmănoase.La Anul Nou ,lovirea obiectelor de metal are aceeaşi semnificaţie.

Clopoţelul, clopotul, talanga, zurgălăii sunt componente sine qua non ale recuzitei rituale de sărbătoare.Metaforic,clopotul aduce spre prezent un rudiment din limbajul primordial al revelaţiei divine şi comunicării cer-pământ, punctează momentele ritualice de alarmă şi adunare, cheamă la rugăciune, are numeroase funcţii magice, figurând în numeroase credinţe populare:copilului nou-născut i se dă de băut apă dintr-un clopoţel ca să vorbească repede şi clar, fata care va lua busuioc de la clopotul urătorilor va fi dragă la flăcăi, fetelor care se spală cu apă din clopot li se va duce vestea la fel de departe ca sunetul acestuia…

La Crăciun şi la Anul Nou , sunetul vestitor al clopoţelului anunţă şi întreţine speranţa, pregăteşte receptarea miracolului reînnoirii, stimulează forţele genetice latente.

În noaptea noului an,prezente în alaiul pluguşorului sunt cornul, toba, buhaiul, instrumente menite să alunge duhurile rele.Instrument magic de purificare este şi biciul, purtător al energiei creatoare.Prin efectul sonor , se grupează cu puşca sau pistolul-simboluri ale tensiunii ce conduce spre descărcare.Ciocanulţiganului, fierarului, ursarului, morarului, moşului semnifică efortul demiurgic formator.

Colinda cu pluguşorul, ursul, capra, căiuţii nu s-ar putea desfăşura fără fluier.Foarte accesibil, instrument iniţial pastoral confecţionat din os, trestie, lemn, metal e prezent la naştere, nuntă, înmormântare, muncă, joc, bucurie, tristeţe…În alaiul sărbătoresc, melodia fluierului sugerează trama şi impulsionează ritmica coreică.

Înmănunchere de gestică, dans, muzică şi text literar, spectacolul teatrului popular dispune de nebănuite resurse pentru a atrage atenţia privitorului.Culorile sunt deosebit de sugestive.Prezenţa culorii poate fi agresivă sau discretă, directă sau înşelătoare.Culorile fundamentale transmit mesaje simbolice:galbenul-putere şi măreţie, albul-puritate şi lumină, roşul-bucurie şi forţă, albastrul-cer şi speranţă.

Recuzita rituală a Crăciunului şi Anului Nou are, aşadar, o simbolistică profundă, chiar dacă în plan practic, nu asigură decât instrumentarul necesar unei desfăşurări ceremoniale chemând spre lumina unui nou început…