Interviu cu Înv. Muraru Amalia

Interviu realizat de:Vărvăruc Emilia (V B)
Sorohan-Rotariu Maria Francesca (V B)
Proiect inițiat de Școala Octav Băncilă Corni în parteneriat cu Flux Botoșani (www.fluxbotosani.ro) și Vocea Ortodoxă (www.voceaortodoxa.ro)


Unde v-ați petrecut copilăria și ce amintiri plăcute aveți din această perioadă a vieții?

- Copilăria am petrecut-o pe aceste minunate meleaguri cornene, în Corniul Botoșaniului. Amintirile plăcute sunt...multe. Jocurile specifice copilăriei au fost cele care mi-au rămas vii în suflet. Nu aveam grija televizorului, a conexiunii la internet. Vara intram în casă odată cu lăsarea întunericului iar chiotele de bucurie ale copiilor în serile de iarnă, atunci când ne dădeam cu săniile, nu se mai aud, nu mai pot fi retrăite. A fost frumos.
- Cum au fost anii de școală și care a fost modelul ce v-a inspirat?
- Cum au fost anii de școală? Ca ai oricărui copil, cu bune și cu rele, cu suișuri și cu coborâșuri, au fost ani frumoși pe care-i retrăiesc acum cu fiecare generație de elevi ce-mi trece pragul clasei. Model mi-au fost profesorii ce mi-au șlefuit caracterul de-a lungul școlarității începând cu doamnele educatoare, domnii și doamnele învățătoare, domnii profesori. Și astăzi găsesc modele de urmat printre colegii cu care împărtășim aceleași idealuri în ceea ce privește educația copiilor. Întotdeauna avem câte ceva de învățat, un model care ne inspiră, nu?
- Ce pasiuni aveți?
- În vârtejul timpurilor pe care le trăim, când în jur totul este o agitație continuă, când toți aleargă, când nimeni nu mai admiră un apus de soare, gingășia unei flori ori trilul unei păsări, este o minune dacă mai ai timp pe care să-l rezervi pasiunilor. Lectura care mă detașează de cotidian și arta rulării hârtiei (quilling) sunt pasiunile mele actuale. Dacă nu te oprești să respiri pentru sufletul și mintea ta, să îți reîncarci „bateriile” riști să devii o mașinărie fără viață.
- Care sunt calitățile unui învățător adevărat?
- Îmi place să cred că învățătorii nu pot fi adevărați ori falși. Aș dori să cred că învățătorii sunt dascălii de odinioară care erau oameni de bază ai satului românesc, care aveau un sfat pentru fiecare localnic, care erau respectați. Petre Țuțea spune foarte frumos că„Profesorul este fabricant de oameni. Profesorul seamănă cu un tâmplar care ia un lemn murdar din noroi, îl spală și îl face mobilă de lux”
Calitățile sunt multe, foarte multe. Voi încerca să redau ceea ce nu trebuie să lipsească niciunui învățător, din punctul meu de vedere. Cine nu se regăsește aici nu are ce să caute în sistemul de învățământ, așa cum este el - bun sau rău. Trebuie să menționez că nu pot face o ierarhie între calități, fiecare e vitală. Nu putem purcede la drum cu micile suflete puse în palmă fără IUBIRE pentru „ghemotoacele” pline de viață care pășesc sfioase pragul clasei strângând până la durere mâna protectoare a mamei ori a bunicii, PASIUNE pentru a modela caracterele acestora, PERSEVERENȚĂ în șlefuirea diamantelor nedescoperite încă, multă ÎNȚELEGERE, RĂBDARE, RESPECT, BLÂNDEȚE, CREATIVITATE, CORECTITUDINE și ... vă las pe voi să continuați șirul.
- În momentul de față ați mai alege să rămâneți învățătoare?
- Categoric DA.
- Vă pare rău atunci când vă despărțiți de câte o generație de elevi?
- Nu aș putea spune că mă despart, ei au rămas și vor rămâne mereu ELEVII MEI, COPIII MEI. Dar faptul că ajung în clasa a V-a și trebuie să mergem înainte, numai înainte, trecem cu brio peste despărțire. Întotdeauna am avut ochii umeziți de lacrimi pentru fiecare generație de elevi cărora le-am fost învățătoare. Este trist atunci când predai ștafeta unei clase de elevi și-i vezi uneori că sunt singuri. Dar ei știu că atunci când au nevoie de un sfat, o îndrumare, o părere sau de o oră în care să depănăm amintiri, pot apela cu încredere la mine. Acest lucru nu poate decât să mă bucure enorm. Un învățător trăiește alături de copiii lui fiecare eveniment, fiecare bucurie, fiecare tristețe cu o putere de 20-25 de ori mai mare. Și cât de multe sunt în patru ani...Un învățător bun îmbrățișează atunci când toți resping, încurajează atunci când toți condamnă, vibrează la curajul de a concura al celor rămași pe ultimele locuri.
- Cum vi se par generațiile de astăzi față de generațiile din urmă cu 20 de ani?
- Diferite și totuși la fel. Diferite dacă le comparăm, e și normal, anul 1990 comparativ cu 2014. La fel pentru că sunt copii și copiii au fost copii întotdeauna.
Copiii de astăzi sunt mai îndrăzneți, mai receptivi și în același timp parcă nu mai au copilărie. Sunt generații care au nevoie de mai multă înțelegere, mai multă apropiere.
- Cum îl vedeți pe Dumnezeu în viața dumneavoastră?
- Mereu prezent.„ Iubirea este înrudirea omului cu Dumnezeu” spunea Pr. Staniloae și cum să practici această meserie fără iubire, fără Dumnezeu, când ai în mână suflete fragede de copii care trebuie călăuzite pe drumul drept al vieții?
- Cum vedeți proiectul nostu în care copiii iau interviuri diverselor personalități din Corni?
- E o inițiativă lăudabilă și felicit din suflet pe toți cei implicați. Copiii sunt atrași de asemenea teme pentru „oameni mari”, simt că au o responsabilitate și fac tot posibilul pentru a duce la bun sfârșit sarcinile primite.
- Ne-ați învățat o mulțime de lucruri importante pentru viața noastră. Ce sfaturi ne-ați putea oferi în continuare?
- Să păstrați într-un colțișor al inimii voastre copilăria și în același timp să vă urmați țelurile. Să urmați școli înalte, să practicați meseria care vă place, să perseverați în tot ce vă propuneți, să respectați oamenii dragi vouă, să vă bucurați de răsăritul și apusul soarelui, de dragostea părinților, de înțelepciunea bătrânilor. Să fiți mereu senini ca cerul de vară, gingași ca surâsul unui copil și frumoși ca florile!

- Noi vă mulțumim pentru dragostea cu care ne-ați vegheat și îndrumat în anii de școală petrecuți cu dumneavoastră!