Eminescu si matematica

          Prof. Lupu Daniel

Mihai Eminescu a fost un artist complex, ale cărui opere sunt şi în ziua de astăzi de neegalat.

După cum ştim cu toţii el a fost de multe ori considerat un geniu atât de către români cât şi de oameni din afara ţării. Poeziile sale sunt hrană pentru minte şi suflet deopotrivă.

Însă nu mulţi cunosc faptul că lui Eminescu nu-i erau străine ştiinţele exacte. El avea vaste cunoştinţe din domenii care nu aveau legătură directă (uneori nici măcar un punct de plecare comun) cu literatura. Şi totuşi, el a fost capabil să descopere o punte între elemente considerate de majoritatea oamenilor ca aparţinând unor ramuri total diferite, care nu puteau fi aduse sub nicio formă sub aceeaşi umbrelă. Este şi cazul matematicii, care este la rândul său o artă a gândirii. Poetul a fost dornic să descopere secretele ei şi având un interes real faţă de acest domeniu, a introdus elemente de matematică şi în munca sa: poezia şi proza.

Deşi la prima vedere pare că cele două (poezia şi matematica) nu au nimic în comun, Eminescu a dovedit că există o legătură (chiar şi subtilă) între ele. În versurile sale găsim ascunse de multe ori cuvinte sau expresii care fac trimitere la matematică (adunare, fracţii, mulţimi sau figuri geometrice). Fiindcă este un domeniu atât de complex, poetul a fost capabil să găsească sensuri noi operaţiilor matematice şi să le adapteze unui alt cadru, cu totul diferit, în care cuvintele sale să aibă multe alte înţelesuri. Astfel ne-a demonstrat că cele două se completează reciproc şi că uneori libertatea cuvintelor are nevoie de regulile matematice şi alteori stricteţea formulelor are nevoie de nonşalanţa figurilor de stil. Spre exemplu, Eminescu spunea că “Egalitatea nu există decât în matematică”. ştiind că dragostea predomină în opera sa, la fel ca şi dezamăgirea, acestei simple propoziţii putem să-I găsim multe alte sensuri. Unul dintre acestea poate să se refere la oameni, la faptul că uneori sunt atât de diferiţi încât nu pot să fie comparaţi sau se poate referi la o relaţie în care unul dintre îndrăgostiţi iubeşte mai mult decât celălalt şi astfel nu se poate pune semnul egal între ceea ce dă şi ceea ce primeşte.

În poeziile sale se regăsesc de numeroase ori cuvinte care duc cu gândul la matematică:

 

“Iar colo batrînul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate,

Într-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate”

”Şi din roiuri luminoase izvorând din

infinit, Sunt atrase în viaţă de un dor

nemărginit”

Însă opera care face referire cel mai mult la simbolurile matematicii este “Sărmanul Dionis”, unde se regăsesc figuri geometrice şi simboluri matematice:

 Cercul ("Pe o pagină găsi o mulţime de cercuri ce se tăiau, atât de multe încât părea un ghem de fire roş sau un painjiniş zugrăvit cu sânge.”)