FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA INTERESULUI PENTRU LECTURĂ



prof. Mihaela Pînzaru

                  Importanţa lecturii este evidentă şi mereu actuală. Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităţilor de gândire şi limbaj. Lectura elevilor este un act intelectual esenţial, care trebuie îndrumat şi supravegheat de şcoală şi familie.
                  Importanţa lecturii este dată de aspectele educative pe care le implică:
-          aspectul cognitiv: prin lectură elevii îşi îmbogăţesc cunoştinţele despre lume, despre realitate;
-          aspectul educativ: lectura contribuie esenţial la educarea copiilor în dimensiunile etice şi estetice;
-          aspectul formativ constă în faptul că lectura are drept consecinţă formarea şi consolidarea deprinderilor de muncă intelectuală, dezvoltarea gândirii, a imaginaţiei, a capacităţii de exprimare corectă şi expresivă.
Finalităţile lecturii la şcolarul mic sunt următoarele:
            -    consolidarea  deprinderii de citire corectă, fluentă, conştientă şi expresivă;
            -    formarea şi dezvoltarea gustului pentru lectură;
-          lărgirea ariei de informaţie a elevilor;
-          creşterea interesului pentru cunoaşterea realităţii, în general;
-          îmbogăţirea şi dezvoltarea sentimentelor într-o gamă complexă;
-          cunoaşterea şi dezvoltarea sentimentelor într-o gamă complexă;
-          cunoaşterea şi înţelegerea valorilor etice;
-          cultivarea sentimentelor, convingerilor şi comportamentelor morale;
-          definirea şi aprecierea valorilor morale;
-          formarea discernământului etic;
-          dezvoltarea gustului estetic, cultivarea faptelor estetice;
-          îmbogăţirea şi activizarea vocabularului, dezvoltarea capacităţii de exprimare;
-          stimularea capacităţii creative;
-          formarea idealurilor etice şi estetice;
-          dezvoltarea capacităţii de a gândi şi de a se exprima în conexiuni interdisciplinare;
-          lărgirea orizontului imaginativ, al capacităţii de imaginare a unor universuri posibile, ca anticipare a lumii viitorului.
       Criterii generale în selectarea şi indicarea titlurilor pentru lectură:
                  Titlurile lecturilor vor fi indicate copiilor în funcţie de următoarele criterii[1]:
-          gradul dezvoltării psihice a elevilor: gândire, limbaj, imaginaţie, emoţii, sentimente etice şi estetice;
-          sfera de interese şi preocupări ale elevilor;
-          posibilităţile de înţelegere a mesajului conţinut în opera literară;
-          calităţile educative şi estetice ale cărţii indicate;
-    calităţile stilului - simplitate, naturaleţe, proprietate - să permită elevului o înţelegere uşoară a mesajului lecturii.
                   Interesul pentru citit nu vine de la sine, ci se formează printr-o muncă a factorilor educaţionali (familia şi şcoala), o muncă ce presupune răbdare, perseverenţă, voinţă.
                   Pentru ca apropierea de carte să devină o deprindere zilnică, iar plăcerea de a citi - o necesitate dorită şi trăită, e potrivit ca şi familia să se implice activ în apropierea copilului de miracolul cărţii, încă înainte de învăţarea alfabetului. Familia constituie primul mediu de viaţă socială şi culturală, iar prin valorile pe care le transmite copilului asigură premisele dezvoltării intelectuale, morale şi estetice ale acestuia.
                   Există factori care determină lectura copiilor: particularităţile de vârstă şi psihice, preferinţele lor, climatul familial, factori care pot transforma lectura într-o necesitate, „o foame de carte”, o delectare sau nu. Când gustul pentru lectură, cultul pentru carte s-au format din primii ani de şcoală, acestea rămân pentru toată viaţa o obişnuinţă utilă.
                   Lectura propriu-zisă nu începe însă decât după ce copilul reuşeşte singur să descifreze cu uşurinţă ideile ascunse în spatele semnelor grafice.    Învăţătorul sau părintele trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa micuţului, pe jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul făcut de descifrarea acestor semne curioase şi pline de mister.
                   Ghicitorile literare sunt mijloace pasionante ce-i invită pe copii la lectură. Acestea se pot desfăşura astfel : se citeşte un fragment şi se cere elevilor să indice opera şi autorul, sau să recunoască lectura în care erou principal este Nică etc.
                   Foarte apreciat de elevi este şi jocul cu versurile:  învăţătorul recită unu-două versuri dintr-o poezie, iar elevii continuă.
                   Diafilmele, benzile audio şi video cu poveşti  constituie un alt important mijloc de îndrumare a lecturii. Ele prezintă operele literare în imagini vizuale şi auditive. După lectură elevii pot face comparaţii, stabilind asemănări şi deosebiri între întâmplările prezentate.
                    Lecţiile de popularizare a cărţilor, a unor scriitori,reprezintă, de asemenea, un mijloc de îndrumare a lecturii particulare. O carte pentru copii nou apărută se citeşte mai întâi de către învăţător, apoi se prezintă elevilor. Aceştia îşi notează titlul şi autorul, pentru a o putea procura.
                   Expoziţiile de carte se pot organiza în clasă şi cuprind cărţi despre o temă anume ce pot fi lecturate de elevi.
                   Şezătorile şi medalioanele literare invită din nou elevii la lectură.
                   Dramatizările făcute cu şcolarii după unele texte literare i-au stimulat pe elevi să citească mai mult din dramaturgia românească.
                   Lectura necesită nu numai îndrumare, dar şi control. Procedeele de efectuare a controlului sunt variate şi depind de scopul urmărit imediat: anchetele, controlul fişelor de cititor de la bibliotecă, convorbiri cu elevii, fişe de lectură.
                     Formarea gustului pentru lectură în cadrul familiei
     Formarea deprinderilor intelectuale reprezintă o caracteristică de bază în primii ani de şcoală, iar familiei îi revine un rol extrem de important. Implicarea activă şi pozitivă a părintelui este recunoscută ca fiind benefică în educaţia copilului.Gustul pentru lectură poate fi stimulat şi cultivat încă de la aceste vârste, astfel încât cartea să devină un prieten constant al copilului, izvor de înţelegere şi cunoaştere. Propun câteva modalităţi prin care părinţii pot petrece momente plăcute alături de copiii lor şi în  acelaşi timp îi pot   ajuta să pătrundă în lumea magică a cărţilor.
                            Sugestii pentru părinţi:
q   Vizitaţi împreună cu copilul dumneavoastră biblioteca din oraş!
Biblioteca este una din cele mai bune, mai accesibile şi nu în ultimul rând mai ieftine surse de lectură. Bibliotecile, chiar şi cele mai mici,  au pe rafturile lor atât cărţi pentru  copii cât şi pentru părinţi. Puteţi cere sfatul bibliotecarului pentru a vă recomanda cărţi potrivite domeniului de interes al copilului dumneavoastră.
q   Citiţi împreună cu copilul dumneavoastră!
Exemplul personal şi mai ales acţiunile în comun, desfăşurate împreună cu copilul dumneavoastră, sunt recunoscute de specialişti ca fiind cele mai bune metode de a stimula gustul pentru lectură al copilului. Astfel, cititul în faţa copilului şi în special cititul cu voce tare dau rezultate deosebite. Vă sugerez câteva modalităţi  atractive prin care să vă invitaţi copilul în universul textelor literare.
·         Mai presus de orice, copiilor le place să li se citească cu voce tare. Este un moment special pentru ei, când se simt aproape de părinţi şi iubiţi de aceştia. Luaţi în considerare preferinţele lor şi oferiţi-le câteva momente de lectură cu voce tare din aceste cărţi.  
·         Puteţi încerca, de asemenea, să citiţi alternativ; veţi citi dumneavoastră o pagină dintr-o carte, iar următoarea o va citi copilul dumneavoastră ş.a.m.d. Sau puteţi încerca să citiţi alternativ capitolele unei cărţi. Astfel, participarea dumneavoastră va fi resimţită de copil ca o recompensă pentru fiecare capitol citit.  
·        Extrem de atractiv este şi cititul pe mai multe voci. Alegeţi poezii, poveşti, povestiri sau chiar scurte piese de teatru şi scenete în care dialogul este preponderent. Fiecare membru al familiei îşi alege un personaj şi citeşte numai replicile acestuia. Se pot interpreta şi mai multe roluri deodată, schimbându-vă glasul de fiecare dată când treceţi de la un erou la altul sau cineva din familie poate să-şi asume rolul de povestitor şi să citească fragmentele descriptive. Acest joc dezvoltă, de asemenea, atenţia şi puterea de concentrare a copilului dumneavoastră.  
q   Organizaţi jocuri literare împreună cu copilul dumneavoastră!
Orice copil învaţă cu mult mai multă plăcere şi uşurinţă atunci când se joacă, decât dacă este forţat să înveţe. Cunoscând acest lucru, dumneavoastră îi puteţi vorbi şi îl puteţi învăţa multe lucruri în timp ce vă jucaţi cu el sau chiar inventând mici jocuri împreună cu el. Mai mult, aceste jocuri pot fi derulate în paralel cu alte mici activităţi casnice în care doriţi să vă implicaţi copilul, făcându-l astfel să nu le perceapă ca pe o corvoadă, ci ca pe un prilej plăcut de a fi împreună cu familia sa.
 Exemplu de joc: TERMINĂ PROPOZIŢIA : Părintele va rosti începuturi de frază, solicitând copilului să le completeze. Pot fi formulate o serie de propoziţii afirmative în vederea identificării elementelor de gândire pozitivă  Iată câteva exemple:- Îmi place să…./ - Mă pricep la…/ Este bine când…
       De asemenea, pot fi formulate alte începuturi de fraze, ca punct de plecare pentru discuţiile ce vor urma. De exemplu: - Când o să cresc mare vreau…/- Dacă aş fi părinte, aş…/- Cred că toţi copiii ar trebui să…/- Nu-mi place când…/- Cea mai bună zi a fost când…/- Dacă aş fi magician aş…
q   Vorbiţi mult cu copilul dumneavoastră despre cărţi!
      Există numeroase ocazii extraşcolare în care puteţi să deschideţi o discuţie despre cărţi cu copilul dumneavoastră. Profitaţi de acestea deoarece astfel copilul dumneavoastră nu va asocia lectura cu o activitate impusă exclusiv de şcoală, ci va descoperi cititul din proprie iniţiativă, din curiozitate şi de plăcere.
Pentru a-l îndemna să citească şi a-i arăta că acest lucru este apreciat de dumneavoastră, manifestaţi-vă interesul pentru ce a citit. Rugaţi-l să vă povestească subiectul unei cărţi, solicitaţi-i amănunte despre personaje şi aventurile prin care trec acestea, întrebaţi-l despre locurile descrise în carte. În egală măsură, îi puteţi stimula curiozitatea dacă îi povestiţi despre cărţile citite de dumneavoastră.
De asemenea, un simplu drum la magazin poate fi o bună ocazie pentru a-l stimula să citească. Îi puteţi stârni curiozitatea, dacă îi povestiţi despre forma, culorile, materialele sau provenienţa diverselor lucruri din magazin, iar el va fi dornic să vă însoţească şi data viitoare la cumpărături.  
           Vă sugerez ca ori de câte ori comportamentul sau reacţiile copilului dumneavoastră sunt similare cu cele ale unui personaj de poveste, să faceţi această remarcă şi să-i vorbiţi copilului despre eroul respectiv.
                  Ieşiţi împreună cu copilul dumneavoastră la cinematograf sau la teatru. După vizionare, stârniţi interesul pentru lectură al copilului; discutaţi cu el despre cartea care stă la baza filmului sau a spectacolului respectiv, despre diferenţele şi asemănările dintre cele două despre avantajele cuvântului scris şi/sau ale reprezentării vizuale.
q   Încurajaţi copilul să descopere literatura de călătorie!
      Vacanţele sunt prilejuri când copiii pleacă în tabere, excursii sau la bunici. Puteţi să vă încurajaţi copilul să se intereseze şi să se exerseze în genul epistolar. Şi nu uitaţi să-i puneţi o carte în bagaj! Procedând astfel, puteţi stimula copilul, atât să citească cât şi să scrie.
Vorbiţi în prealabil cu copilul dumneavoastră despre locurile unde urmează să-şi petreacă o parte a vacanţei; evocaţi, eventual, propriile dumneavoastră amintiri despre aceste locuri. Sugeraţi-i apoi să se informeze despre istoria şi legendele specifice locurilor pe unde va merge.  
      Chiar dacă este vorba numai despre o simplă plimbare în parc sau o ieşire la pădure, puteţi găsi subiecte despre plante ţi animale prezente în literatura pentru copii.  
De asemenea, îi puteţi sugera să ţină un jurnal de călătorie în care să-şi noteze impresii despre locurile pe unde trece, obiectivele pe care le vizitează, oamenii pe care îi întâlneşte, prietenii pe care şi-i face. Sunt foarte bine venite, în paginile acestui jurnal, desenele – peisaje, portrete, caricaturi – inspirate de călătoria sa.  Puteţi să-i amintiţi că există scriitori celebri care au practicat acest gen, iar cărţile de călătorii şi aventuri sunt apreciate şi gustate de un public larg de cititori:
o  Toate pânzele sus - Radu Tudoran
o  Călătoriile lui Marco Polo – Petre Ghelmez
Cu siguranţă veţi alege sugestiile cele mai potrivite personalităţii copilului dumneavoastră!
           Printr-o strânsă colaborare între şcoală şi familie, elevii vor reuşi să descopere bucuria lecturii şi să aleagă din fiecare text citit ceea ce este esenţial şi util.

                                                                                                         






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu