Managementul – arta de a conduce

Prof. Blidar Mihaela-Georgeta, 

Director al Școlii Gimnaziale Nr. 1 Copălău

Școala, una dintre instituțiile componente ale societății cu rol fundamental, pregătește resursele umane capabile să pună și să mențină în funcție întregul sistem social (Păun, 1999). În sistemul social de educație și învățământ, profesorii trebuie să se raporteze la cei pe care-i educă, să stabilească relații de cooperare cu elevii și părinții acestora și cu alți factori ai societății.

Conform definiției din dicționar a termenului de „management” – în accepțiunea lui cea mai generală – se referă la „activitatea și arta de a conduce”. Apărut pentru prima dată în contextul zonei economice, termenul și-a extins aplicabilitatea în variate domenii. Astfel s-a ajuns la vehicularea sa în domeniul educațional sub numele de „management educațional”.

Învățământul ca domeniu prioritar al vieții sociale, ca „intreprindere” de lungă durată, de care depinde formarea celui mai important factor al națiunii – omul pregătit prin studii, forța de muncă și specialiștii – nu se poate și nici nu trebuie să aibă eșecuri. Din acest motiv conducerea competentă și eficiența învățământului, atât la nivelul sistemului, cât și al instituției de învățământ necesită fundamentarea ei științifică. Funcția de conducător (manager) al învățământului, indiferent de scara ierarhică, îndeplinește condițiile unei profesiuni și, ca orice profesie, necesită o pregătire, urmărind obținerea unor rezultate, prin eforturi comune, solicitând participarea continuă.

„Managementul educației reprezintă teoria și practica, știința și arta proiectării, organizării, coordonării, evaluării, reglării elementelor activității educative (nu numai a resurselor), ca activitate de dezvoltare liberă, integrală, armonioasă, a individualității umane, în mod permanent, pentru afirmarea autonomă și creativă a personalității sale, conform idealului stabilit la nivelul politicii educaționale” (Joița, 2000).

Dintre condițiile fundamentale ale managementului educațional putem menționa: prioritatea calității, justețea obiectivelor, justificarea și implicarea subiecților, folosirea obiectivă a factorilor educaționali, adaptarea continuă a proceselor la rezultate. Un sistem de management are obiective clare, generale și subsecvente, reguli calitative, factori strategici, manifestarea unor inovații adaptate unor situații de criză, o abordare interdisciplinară.

Printre principiile care orientează și fundamentează managementul educațional menționăm conducerea democratică, îmbinarea conducerii și răspunderii unice cu conducerea și răspunderea colectivă, promovarea cadrelor de conducere pe bază de compentență, operativitatea, deontologia conducerii, menagementul participativ (de implicare activă), eficiența activității.

Henry Fayol a definit pentru prima dată funcțiile managementului. Acestea se referă la prevedere și planificare, organizare, asigurarea personalului, coordonare și control. Acestea sunt aplicabile situațional, prin specificitatea naturii tipului de management, la sfera responsabilității și a competenței managerului.

Prevederea (Costea, 2000) se caracterizează prin evaluarea viitorului, desprinderea contextuală a tendințelor, oportunităților posibile asupra cărora se va exercita factorul de influență. În planul activității manageriale educaționale, prospecția capătă aspectul programelor și acțiunilor. Se pot utiliza programe generale anuale și semestriale, programe speciale. În lipsa viziunii anticipative, conducerea școlilor ar întâmpina situații inoportune, fortuite, a căror rezolvare poate să fie necorespunzătoare sau total neadecvată.

Decizia este un factor important în orice activitate managerială și se referă la posibilitatea de a alege o modalitate de acțiune dintr-o varietate.

Organizarea este alcătuită din numeroase activități, făcându-se distincția dintre prestrarea unei activități de muncă fizică și intelectuală, compartimente de lucru. De asemenea termenul face trimitere către structura organizațională și materială (ierarhii, fișe de post). Managementul școlar implică aspecte organizatorice, precum distribuirea de resurse materiale pentru actul educațional și a sarcinilor pedagogice, repartizarea claselor de elevi, corelarea activităților de învățământ din cadrul unor orare, activități didactice și extradidactice. Aceasta înseamnă concentrarea eforturilor tuturor în vederea îndeplinirii obiectivelor de învățământ, a programelor, a fiecărui plan de acțiune dintr-o școală.

Coordonarea vizează sincronizarea, armonizarea relațională interumană și instituțională. Este o calitate esențială a managerului, transpusă în priceperea de a fi operativ în situații date, făcând uz de toți factorii de care dispune (tehnici, umani, materiali, economici, financiari etc). Se conferă coerență procesului de învățământ dintr-o școală prin efectuarea unor activități care să stimuleze, să dinamizeze, să concentreze și să orienteze eforturile elevilor și ale cadrelor didactice. Este necesar să existe un sistem corespunzător de comunicare la nivelul unității de învățământ și al clasei de elevi, ceea ce îi va oferi managerului posibilitatea de a cunoaște permanent problemele care apar și să poată interveni rapid în soluționarea acestora, să poată eșalona și ierarhiza deciziile în funcție de nivelul structurilor la care se referă etc.

Antrenarea presupune stimularea subordonaților de către managerul lor, printr-o determinare activ – participativă, creativă și responsabilă, în vederea optimizării actului didactico – pedagogic. Instrumentele de lucru sunt comanda și motivarea personalului, exercitate prin ordine precise, juste, proporționate cu sfera de competență a fiecărui salariat.

Controlul se referă la exercitarea unei supravegheri a întregului sistem managerial, analiza comparativă a obiectivelor propuse, a planificării cu rezultatele propriu-zise obținute. Fără controlul desfășurării procesului de învățământ, celelalte funcții de conducere pot duce la eșec. În cadrul acesteia trebuie verificate și măsurate atât rezultatele cantitative, cât și cele calitative, rezultate care privesc sarcinile de învățământ stabilite prin programe și concordanțele acestora cu obiectivele stabilite.

Evaluarea este un proces de culegere a datelor privind activitatea analizată, de comparare cu criterii sau coordonate precise, stabilite anterior, de luare a unor decizii referitoare la îndreptarea activității evaluate. Acest proces este net controlului, prin însăși complexitatea sa.

Un aspect primordial al funcției de director îl constituie succesul actului său managerial. Astfel este necesar să se realizeze îndeplinirea unor motivații precum: propunerea de obiective raționale, abordarea problemelor în întregime, identificarea resurselor și a variantelor de soluționare a unor probleme, luarea rațională a deciziilor, optarea pentru posibilități organizatorice directe și economicoase, recunoașterea propriilor limite și greșeli, precum și identificarea soluționării acestora. Desigur este necesară și o permanentă comunicare cu toți partenerii educaționali, precum și un stil managerial adecvat. Acesta trebuie să se coreleze cu personalitatea managerului, să fie diferențiat în funcție de situația pe care o rezolvă, precum și de posibilitățile angajaților. 

Performanțele pe care le pot realiza managerii țin de nivelul lor de pregătire managerială, de capacitățile lor de efort și de disponibilitatea întregii lor personalități față de problemele concrete din comunitatea care așteaptă de la el decizii corecte, sprijin în caz de nevoie, succes în activitate.

Bibliografie:

Cerghit, I. (2001), Pedagogie. Tratat , Ed. All, București 

Costea, S. (2010), Managementul educațional, Note de curs, București 

Cojocaru, V. (2002), Introducere în managementul educației, E.D.P, București 

Joița, E. (2000), Management educațional, Ed. Polirom, Iași 

Păun, E. (1999), Școala – o abordare sociopedagogică, Ed. Polirom, Iași 

Vlăsceanu, M. (2003), Organizații și comportament organizațional, Ed. Polirom, Iași