Învațător Nistor Andra
Succesul şi insuccesul şcolar
(reuşita şi nereuşita) sunt laturi complementare polare(pozitive-negative)ale
unuia şi aceluiaşi fenomen-’’rezultatul’’activităţii.Abordarea procesului de
învăţământ prin prisma eficienţei sale face necesară definirea acestor două
concepte:succes-insucces şcolar.
Insuccesul şcolar exprimă un
randament dificitar al învăţăturii şi se manifestă sub două aspecte:rămânerea
în urmă la învăţătură sau retardul şcolar şi eşecul şcolar care se manifestă la
rândul lui sub două forme:abandonul şi repetenţia. Rămânerea în urmă la
învăţătură este determinată de dificultăţi temporare de a face faţă
obligaţiilor şcolare sau de refuzul de a învăţa. Rămânerea în urmă la
învăţătură ce poate fi episodică(lacunele cuprind o singură temă sau un capitol
dintr-o disciplină de învăţământ), la nivelul unui semestru, lacunele privesc o
serie de teme sau capitole dintr-o disciplină,iar insuficienţele se manifestă
prin nepriceperea de a folosi raţional operaţiile mentale sau persistentă unde
lacunele se înregistreză la majoritatea disciplinelor,ritmul de învăţare al
elevului este scăzut.
În activitatea la clasă am intâlnit două
cazuri de elevi care voiau să înveţe ca să obţină rezultate bune, depuneau
eforturi în acest sens, consumând o mare cantitate de energie dar nu
obţineau rezultate pe măsura muncii
depuse. În activitatea de îndrumare a elevilor rămaşi în urmă la învăţătură am
urmărit crearea unui climat afectiv de încurajare, atât în mediul şcolar cât şi
în mediul familial, studierea înclinaţiilor,a capacităţilor, a potenţialului
intelectual,în vederea folosirii tuturor posibilităţilor pentru a spori
randamentul şcolar, educarea unor însuşiri pozitive ale personalităţii
ca:perseverenţă,e xigenţă faţă de sine, fermitate. Rămânerea în urmă la
învăţătură temporară se constată când nu este sesizată la timp de la primele
sale manifestări trecând neobservată de profesor, iar uneori chiar de către
elev şi de aceea neglijată, Eşecul şcolar,ca formă severă a insuccesului se
manifestă prin abandon şcolar şi prin repetenţie.
Repetenţia este caracterizată de
insucces permanent de-a lungul întregului an şcolar, elevul având lacune la mai
mult de trei materii, are foarte slab dezvoltate deprinderile de lucru şi autocontrol,are
o atitudine negativă faţă de învăţătură. După unii autori, abandonul şcolar
este privit ca o retragere conştientă a elevului din sistemul social şcolar,ca
urmare a pirderii interesului sau motivaţiei pentru învăţare şi a angajării în
activităţi exterioare învăţării sau ca urmare a lipsei de resurse economice
pentru continuarea şcolarizării (Zamfir,1995,p.167).
În plan social, de multe ori abandonul se
asociază cu delicvenţa juvenilă,cu viaţa de familie dezorganizată. Abandonul poate
fi caracterizat prin absenteism total sau parţial. Cel parţial are cauze
diferite în funcţie de zona rurală sau urbană. Abandonul în zona urbană poate
fi cauzat de influenţa cercului de prieteni asupra copilului,de atracţiile pe
care oraşul le exercită asupra acestuia, iar cel rural este determinat de
condiţiile satului,de ajutorul pe care copiii trebuie să-l dea părinţilor în
muncile agricole.
Cea de-a doua concepţie îi vede pe
cei care abandonează şcoala ca pe nişte excluşi pornind de la premisa că un număr mare de elevi sunt’’expulzaţi’’din
şcoală din cauza experienţelor traumatizante de eşec şi frustrare trăite în
mediul şcolar.Termenul cu care lucrează această abordare este ’’push-aut’’, responsabilitatea
pentru abandonul şcolar fiind plasată la nivelul instituţiei şcolare. De cele
mai multe ori, principalul motiv al eşecului şcolar este sărăcia. Pentru că au
o situaţie materială precară, părinţii nu-şi pot permite să asigure copilului
necesităţile pentru şcoală. Unele familii nu au măcar condiţii minime de
locuit,trăiesc într-o singură cameră, părinţi şi copii,iar de condiţii pentru
învăţat nici nu poate fi vorba. Unele studii au reliefat faptul că dezvoltarea
normală a copilului este afectată de condiţiile precare de trai din familie. Astfel
sunt numeroase cazuri de copii proveniţi din medii defavorizate care au un
intelect de limită şi trebuie să aibă parte de proces educaţional diferenţiat. Nefiind
sprijiniţi de familie şi neglijaţi de
către cadrul didactic nu au nicio şansă să facă faţă cerinţelor şcolare şi să
promoveze. Acest eşec imprimă copilului
sentimentul neputinţei şi
diminuiază considerabil interesul său pentru şcoală. Prinşi de grijile traiului
de zi cu zi mulţi dintre părinţi nu sunt interesaţi dacă copiii lor învaţă sau
dacă se integrează în colectivul de copii din clasă şi din şcoală. Atunci când
copiii lor se află în risc de eşec şcolar sau manifestă devieri comportamentale
au tendinţa de a evita contactul cu cadrul didactic. Copii sunt lăsaţi de capul
lor, părinţii fiind preocupaţi de problemele cotidiene. Această neglijare a
copiilor este imposibil să rămână fără efecte negative,efecte care se vor
regăsi în comportamentul lor. Aceştia când au rezultate slabe la învăţătură, părinţii
devin agresivi, violenţi chiar, îşi ceartă copiii pentru insuccesele lor
învinuindu-i în totalitate pentru eşec. Lipsa de comunicare poate conduce la
conflicte în familie ce pot avea urmări din cele mai grave,fuga de
acasă,îndepărtarea de părinţi şi chiar eşec şcolar. Studiile de specialitate au
arătat că situaţia concretă în care se dezvoltă copilul,cu alte cuvinte
situaţia familiei cu care creşte copilul şi tot ceea ce derivă din această
situaţie,reprezintă principala cauză a abandonului şcolar.
Într-o şcoală,un grup favorizat negativ este
grupul elevilor aflaţi în situaţii de eşec.Elevii cu performanţe foarte slabe
simt să-şi formeze un grup,cu atât mai mult cu cât profesorii şi elevii cu
rezultate bune îi vor discrimina.
Prin ridicarea nivelului de
pregătire, ei pot migra în grupul elevilor cu rezultate bune, aceasta fiind
numită soluţia mobilităţii individuale. Atunci când părinţii sunt parteneri în
educaţia copiilor, rezultatele determină performanţele elevilor, o mai bună
frecventare a şcolii, reducerea ratei de abandon şcolar şi scăderea
delicvenţei.Buna comunicare dintre părinţi şi profesori este esenţialul
succesului.Orice lecţie se predă la nivelul clasei pentru a se asigura că toate
conoştinţele au fost pe deplin înţelese. Elevii care au dificultăţi de învăţare
sunt antrenaţi,în mod deosebit, în repetareaideilor principale, a unor
definiţii,generalizări,sunt ajutaţi în rezolvarea temelor independentecare se
dau în clasă. Alt aspect de înlăturare a eşecului şcolar îl reprezintă crearea
unor situaţii speciale de succes.O întrebare adresată la timpul potrivit unui
elev îl poate stimula să ţină pasul cu ceilalți şi să treacă din postura de
receptor al informaţiilor în cea de folosire a raţionamentului. Mijloacele de
realizare a progresului constau în
controlul atent al temelor efectuate de elevi acasă,munca independenta bine
aleasă pentru a consolida cunoştinţele predate,activizarea elevilor pe tot
parcursul lecţiei, respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale.
Profesorul reprezintă piesa de bază în
acţiunea de asigurare a reuşitei şcolare. Pentru aceasta trebuie să dispună nu
numai de o bună pregătire de specialitate,dar şi de o competenţă
psihopedagogică în a stabili factorii şi metodele cele mai adecvate de
redresare a abandonului şcolar.
Există o veche şi excelentă maximă
care spune că ’’o educaţie părintească eficientă constă în primul rând în a-i
da copilului rădăcini să se dezvolte şi apoi aripi să zboare’’.
Bibliografie
1. Alecu, S., Metodologia
cercetării educaţionale, Editura Fundaţiei Universităţii „Dunărea de
Jos”,
Galaţi, 2005;
2. Barna, A., Antohe, G., Curs de pedagogie,Introducere în pedagogie,teoria educaţiei şi teoria curriculum-ului, Editura Sinteze,
2005;
3. Barna, A., Antohe, G., Curs de pedagogie, Teoria instruirii şi evaluării, Editura Istru,
Galaţi, 2005;
4. Campbell, D.T., Stanley, J.C., Experimental and cvasi-experimental designs
for research and
teaching,Chicago,Rand McNally&Co,1963,pp 171-246;
5. Cerghit,
I., Etapele unei cercetări
ştiinţifico-pedagogice, în revista de pedagogie nr.2/1989;
10. Cerghit, I., Metode de învăţământ,E.D.P., Bucureşti, 1980
6. Drăgan,
L., Nicola, I., Cercetare
psihopedagogică, Editura Tipomur, Tg.Mureş, 1993;
7.
Dragu, A., Psihologie educațională,
E.D.P., București, 2003;
8. Gavrilă,
R., Norel, M., Recuperarea rămânerii în
urmă la limba română, Educaţia 2000,
Bucureşti,2009;
9. Mitrofan,
N., Testarea psihologică, Editura
Polirom, Iaşi, 2004;
10. Mardar N.,Strategii de prevenire și înlăturare a eșecului școlar în înv.primar,
Galați, 2011;
11. Neamțu, C., Devianța școlară, Editura Polirom, Iași, 2003;
12. Radu,
I., Proiectarea activităţii didactice,înSinteze pe teme de didactică modernă,culegere
editată de revista”Tribuna şcolii”, 1986;
13. Radu, I., Psihologia educaţiei şi dezvoltării, Editura Academiei, 1983;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu