Norme de ortografie şi punctuaţie în limba română contemporană - auxiliar didactic

 

Stanca Gianina Mehedinţu

 

 

 

   

 

Norme de ortografie şi punctuaţie în limba română contemporană

 

auxiliar didactic

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Editura Sud

Bolintin Vale 2020

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ISBN – 978-606-94884-7-8

Autor – Stanca Gianina Mehedinţu

Titlu – Norme de ortografie şi punctuaţie în limba română contemporană. Auxiliar didactic

Locul publicării – Bolintin Vale

Anul 2020

Editura Sud

Adresa editură – Bolintin Vale, str. Republicii 4A, jud. Giurgiu;

Descrierea subiectului – Chestiuni de gramatică a limbii române.

Număr pagini – 50;

Format carte – 21x29,7 cm (A4);

Format carte electronică – PDF.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SUNETUL. LITERA. ALFABETUL

 

 

    Cuvintele sunt alcătuite din silabe, iar silabele din sunete.

    În scris, sunetele sunt reproduse prin litere.

    Totalitatea literelor, așezate într-o anumită ordine, formează alfabetul unei limbi. Alfabetul limbii române este alcătuit din 31 de litere:

 

A, a	(a)	Î, î	(î/î din i)	Ș, ș	(șe/șî)
~, ă	(ă)	J, j	(je/jî)	T, t	(te/tî)
Â, â	(î/î din a)	K,  k	(ca/capa)	Ț, ț	(țe/țî)
B, b	(be/bî)	L, l	(el/le/lî)	U, u	(u)
C, c	(ce/cî)	M, m	(em/me.mî)	V, v	(ve/vî)
D, d	(de/dî)	N, n	(en/ne/nî)	W, w	(dublu ve/vi)
E, e	(e)	O, o	(o)	X, x	(ics)
F, f	(ef/fe/fî)	P, p	(pe/pî)	Y, y	(igrec)
G, g	(ge/ghe/gî)	Q, q	(kṻ)	Z, z	9(zi/zet/zî)
H, h	(haș/hî/ha)	R, r	(er/re/rî)
I, i	(i)	S, s	(es/se/sî)

 

 

    În general, există corespondență între sunet și literă: o literă reprezintă un sunet:

-carte (5 sunete, 5 litere);

-masa (4 sunete, 4 litere);

    Uneori, această corespondență nu se respectă:

a)     aceeași literă poate nota sunete diferite.

§  Literele c și g :

-când nu sunt urmate de h, e, i, reprezintă sunete care se rostesc ca în cuvintele: car, cort, gard, grabă;

-când sunt sunete urmate de : e, i, aceleași  litere redau sunte care se rostesc ca în cuvintele : cer , cine, ger, girafa; în aceste exemple  e și  i au valoare de sine stătătoare ( notează  un sunet).

d.e.: girafă = 6 litere, 6 sunete (g-i-r-a-f-ă)  

 

b)    o literă poate reprezenta simultan două sunete:

-cs: sufix, prefix, excepție, excursie  etc.

-gz: examen, exemplu, exercițiu etc.

Se scrie :

-fix, complex, la singular;

-ficși, complcși, la plural;

-cocs, micsandră, ticsit, îmbâcsit, rucsac, etc;

c)  prin două sau trei lietre alăturate poate fi redat un  singur sunet.

§  Grupurile ch, gh înainte de e sau i notează câte un singur sunet: chenar, chitanță, gheață, ghimpe, etc; în aceste exemple e și i au valoare de sine stătătoare, iar h este literă ajutătoare ( literele ajutătoare nu se pronunță, ele ajută numai la pronunțarea literelor de lângă care apar).

Deci: chenar=6 litere, 5 sunete ( ch-e-n-a-r).

§  Grupurile de litere ce, ci, ge, gi, au valoarea unui singur sunet atunci când litere ajutătoare, ca în cuvintele : deci, fragi, ciorbă, geam.

d.e: unchi=5 litere, 3 sunete (u-n-chi)

§   Tot așa,  grupurile: che, chi, ghe, ghi au valoarea unui singur sunet când e, i și h sunt numai litere ajutătoare, ca în cuvintele : unchi, unghi, cheamă, chiar, gheață.

d) același sunet poate fi redat prin litere diferite.

 

§  Sunetul î este notat cu î la începutul și sfârșitul (împărat, a coborî), dar și cu â în interiorul cuvântului (gât, rămâne, român, Brâncuși).

§  Sunetul c este redat prin litera c în car, prin k în kaliu, prin q în numele propriu Qatar ( se pronunță” catar”).

§  Sunetului v îi corespund lieterele v si w, în var, vopsea și în watt, Weber (numele propriu; se pronunță  ”vebăr”).

Sunetului i îi corespund literele iși y, în ”iar”, ”iaz”, și în ”yankeu”.

§  Litera k și grupul de litere qu, urmate de e, i, redau același sunet ca și grupul de litere ch: kilogram, Quinet (nume propriu; se pronunță ”chine”).

 

 

Consoane duble- se scriu acolo unde se și aud ca atare: accelerat, accent, accize.

1.     se scriu și se pronunță în cuvintele formate cu prefixe, când consoana finală a prefixului este aceeași cu consoana inițială a rădăcinii:

§  Prefixul în-: a înnoda (în + nod), a înnopta ( în + nopta), a înnoi ( în + noi);

§  Prefixoidul inter - : interreligios, interregn;

§  Prefixoidul trans - : transsiberian.

 

                      Accentul  este pronunțarea mai intensă a unei silabe din cuvânt.  În limba română accentul nu are un loc fix, de aceea nu există reguli precise de accentuare a cuvintelor:

1.     pe ultima silabă:po-por, ca-fea, fe-li-nar, co-pil;

2.     pe penultima silabă :fe-me-ie, gră-di-nă, lâ-nă;

3.     pe antepenultima silabă: ca-me-ră, re-pe de , i-ni-mă;

4.     mai rar accentul poate cădea și pe a patra silabă, numărând de la ultima:ve-ve-ri-ță, la-po-vi-ță.

Cuvinte care pun probleme la accentuare:

antic/antic	matur	vestibul-cavitate a urechii
caracter	regizor	vestibul-încăpere
debut	sever	butelie
editor	simbol

 

 

 

 

Vocale . Consoane. Semivocale

Vocale- pot forma singure silabă:a,ă, â, î, e, i , o, u.

Consoane- nu pot forma singure silabe: b, c, d, f, g, h, j, kk, l, m, n, p,q, r, s, ș, t, ț, v, w, x, y, z.

Semivocale- seamănă cu vocalele dar nu pot forma singure silabe: e, i, o, u.

Diftongul-  este grupul de sunete alcătuit dintr- vocală și o semivocală, pronunțate în aceeași silabă.  

            soa-re, toam-na, iar-na, să-i.

            Diftongul poate fi:

             -urcător(semivocală+vocală): soa-re;

             -coborâtor (vocală + semivocală): mai.

În secvențele de sunete cea, chea, ghea, cia, gia, hia, ghia nu există diftong.

Triftongul  - este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală și două semivocale pronunțate în   aceeași silabă: cre-ioa-ne, ve-neau, și-au.

Hiatul  -apare între două vocale alăturate, pronunțate în silabe diferite: a-e-ro-port, al-co-ol, bi-o-lo-gi-e, i-de-e.

Silaba  -este formată dintr- vocală sau dintr-un grup de sunete care conține o vocală și care se pronunță cu un singur efort respirator, Cuvântul poate fi:

-monosilabic: format dintr-o silabă: deal;

-plurisilabic:format din două sau mai multe silabe: ma-să, ex-tra-or-di-nar.

 

Reguli de despărțire a cuvintelor în silabe:

 

         Normele actuale prevăd despărțirea numai după pronunțare și nu mai admit despărțirea după structură care ar duce la secvențe ce nu sunt silabe.

         În compuse și în derivatele cu prefixe, nu se mai ține cont de cuvintele din care s-a format și de prefix. (DOOM acceptă ambele variante).

a-bo-ri-gen	a-bro-ga
ad-op-ta/a-dop-ta	a-dum-bri/ ad-um-bri
a-nal-fa-bet/an-al-fa-bet	a-nor-ga-nic/an-or-ga-nic
an-tarc-tic/ant-arc-tic	Bi-no-clu/ bin-o-clu
des-cri-e/de-scri-e	Des-pre/ de-spre
De-za-cord/dez-a-cord	De-zac-ti-va/ dez-ac-ti-va
De-za-mă-gi/dez-a-mă-gi	De-zar-ma/dez-ar-ma
De-za-van-taj/dez-a-van-taj	Dis-pe-ra/ di-spe-ra
Drep-tunghi/drept-unghi	De-ze-chi-li-bra/ dez-e-chi-li-bra
De-zin-for-ma/dez-in-for-ma	De-zor-di-ne/ dez-or-di-ne
De-zum-fla/dez-um-fla	di-na-poi/din-a-poi
e-xa-cer-ba/ ex-a-cer-ba	e-xor-bi-tant/ ex-or/bi-tant
Fi-ind-că	Go-la-ve-raj/gol-a-ve-raj
Mă-ri-ni-mi-e	Me-za-li-an-ță/mez-a-li-an-ță
mi-zan-trop/ miz-an-trop	Mo-no-clu/ mon-o-clu
Ne-vral-gi-e	o-mo-nim/ om-o-nim
Pa-ro-nim/ par-o-nim	Pa-șop-tist/ paș-op-tist
Pe-num-bră/ pen-um-bră	Por-tar-mă/ port-ar-mă
Prim-or-di-al	Hand-bal
i-bi-dem/ ib-i-dem	Ig-no-ra/ i-gno-ra
i-na-bil/in-a-bil	In-des-crip-ti-bil/ in-de-scrip-ti-bil
i-ne-cu -a-ți-e/ in-e-cu-a-ți-e	i-ne-dit/in-e-dit
i-ne-pu-i-za-bil/in-e-pu-i-za-bil	i-ne-vi-ta-bil/ in-e-vi-ta-bil
i-nex-pli-ca-bil/ in-ex-pli-ca-bil	I-ni-mi-ta-bil/ in-i-mi-ta-bil
i-no-fen-siv/ in-o-fen-siv	i-no-por-tun/ in-o-por-tun
In-sig-ni-fi-ant	i-nu-man/ in-u-man
i-nu-til/in-u-til	i-na-bor-da-bil/ in-a-bor-da-bil
i-nac-cep-ta-bil/ in-ac-cep-ta-bil	i-na-dec-vat/ in-a-dec-vat
i-nad-mi-si-bil/ in-ad-mi-si-bil	i-napt/in-apt
Î-na-poi/ în-a-poi	Î-na-ri-pa/ în-a-ri-pa
Î-nar-mat/ în-ar-mat	Jert-fa
Ma-no-pe-ra/ man-o-pe-ra	Prog-nos-tic/ pro-gno-stic
Psi-ha-na-list/ psih-a-na-list	Res-ta-bi-li/ re-sta-bi-li
Res-trân-ge/ re-strân-ge	Res-truc-tu-ra/ re-struc-tu-ra
Sand-vici/ send-vici	Su-bur-ban/ sub-ur-ban
To-tu-na/ tot-u-na	Trans-por-ta/tran-spor-ta
Trif-tong/ tri-ftong

 

1.     Consoana între două vocale trece la silaba următoare:a-pa.

2.     Două consoane între două vocaletrec, prima, la silaba dinainte și, a doua la silaba următoare:ur-ban, sprin-ten, nos-tal-gic. Dacă a doua consoană este l  sau r despărțirea se face înaintea celor două consoane: ca-blu, sa-cru, pro-gres.

3.     Trei sau mai multe consoane între două vocale trec, prima la silaba dinainte și, celelalte, la silaba următoare:con-trol, prin-tre. În cazul grupurilor lpt, mpt, nct, ncț, rct, rtf, stm, ndv,despărțirea se face după a doua consoană din grup: sculp-ta, func-ți-e, sand-vici, jert-fă

4.     Două vocale alăturate  trec, prima, la silaba dinainte si a doua la silaba următoare: iu-ni-e,  di-a- log, re-ac-tor.

5.     Cuvintele derivate cu sufixe marchează sufixul:vârst-nic

6.     Cuvîntul jertfă se desparte : jert-fă.

7.     La sfârșit și început de rând nu se lasă secvențe de cuvinte care nu sunt silabe. Fac excepție grupurile ortografice scrise cu cratimă: dintr-un, într-o, într-un, într-însul, la care se recomandă însă, pe cât posibil , evitarea despărțirii.

8.     Liniuța de despărțire în silabe se scrie o singură dată, la sfârșitul rândului.

9.     La sfârșitul rândului , cratima nu trebuie confundată cu liniuța de despărțire în silabe.

 

 

 

 

 

 

Ortografia prefixului ”des-/dez-!”

 

 

        Prefixul ”des-/ dez-”  se utilizează în una sau cealaltă din variantele sale fonetice în funcție de   sunetul inițial al cuvântului de bază.

        Regula generală pentru orice prefix care se termină în ”-s” (des-/ dez-, răs-/ răz-):

       -în final rămâne -s înainte de consoanele surde p , c, f;

            d.e. descentralizare

       --s devine  -z înainte de vocale și de consoane sonore  (b, g, v, m, n, r, l):

            d.e. :dezarticulare, dezmembrare.

Ortografia unor substantive compuse

       Substantivele comune compuse se împart în două categorii în ce privește modul de scriere: la unele cuvintele alcătuitoare se scriu legate într-un singur cuvânt , iar la altele cuvintele sunt separate, legate prin liniuță.

 

1.     Substantivele compuse care se scriu într-un singur cuvânt :

-binefacere, bunăstare (cu sensul de ”stare materială bună, prosperitate”) , bunăvoie (folosit de obicei în expresia  ”de bună voie”= nesilit de nimeni, din proprie inițiativă), bunăvoință, binefăcător, binevoitor, răufăcător, răuvoitor, primăvară, untdelemn;

-radioascultător , radioemisiune, radiojurnal, radioreportaj, radioreporter etc;

-portarmă, portaltoi, portavion, portdrapel etc;

       Substantivele formate prin contopirea cuvintelor prezintă particularitatea că atunci  când primul component este un substantiv , un adjectiv sau un numeral, ca la  substantivul ”primăvară”, termenul respectiv nu se mai comportă ca atunci când este folosit ca un cuvânt liber ( adică nu-și mai schimbă forma și nu mai poate primi articol nehotărât).

       Schimbarea formei primului cuvânt ar rupe unitatea de înțeles a cuvântului compus:(primăvară, primeveri, nunăstare, bunestări)  care nu s-ar mai putea  scrie împreună, fiindcă fiecare cuvânt ar căpăta sensul lui, de cuvânt independent.

Atenție la unitatea de sens a cuvintelor compuse prin contopire , mai ales la cele compuse cu termenii bună-, rău, și bine-, la care se face deseori greșeala de a le scrie cu liniuță între elementele componente sau chiar asemenea unor cuvinte libere.

Exemplu :

Corect	Greșit	Greșit
Bunăstare	Bună-stare	Bună stare
Răuvoitor	Rău-voitor	Rău voitor
Binefacere	Bine-facere	Bine facere

 

2.     Substantivele compuse care se scriu cu elementele componente legate prin liniuță:

-câine(le)- lup (câini-lupi); redactor(ul)-șef (redactori-șefi); mașină-unealtă (mașini -unelete); zi-muncă (ziua-muncă, zile-muncă); zi -lumină (ziua-lumină)etc.

-ciuboțica -cucului (ciuboțelei-cucului); floarea-soarelui (florii-soarelui); ochiul- boului; pasărea -paradisului (păsării-paradisului) etc;

-bună-credință (buna-credință, bunei-credințe)etc; rea-credință (reaua – credință, relei-credințe);

-rea-voință (reaua-voință, relei-voințe); bună-cuviință (bună-cuviință, bunei-cuviințe).

    După cum se vede , la toate tipurile de substantive compuse cu termenii separați prin liniuță, cuvintele componente  se comportă ca și atunci când sunt folosite  drept părți de vorbire independente  (își schimbă frma și pot primi articol hotărât).

      Ceea ce trebuie observat  la scrierea cu liniuță este faptul că din îmbinarea cuvintelor  respective a rezultat un cuvânt compus cu un conținut care se referă la o nouă realitate: plantă , animal etc.

       Observăm , de asemenea, cuvinte compuse cu adjectivele  bună și rea , în comparație cu cele de la punctul 1 formate cu aceleași adjective.

       Sunstantivele compuse de mai jos , acătuite dintr-un verb la un mod personal și un substantiv sau un pronume , sunt invariabile: gură-cască sau cască-gură, papă-lapte, târâie-brâu, zgârie-nori, nu-mă-uita etc.

 

 

Ortografia substantivelor proprii

1.    Substantivele proprii simple denumesc persoane denumesc persoane -Ion, Maria, animale-Murgu , Joiana,  localități, ape, munți-Giurgiu, Dunărea, Carpați, întreprinderi-Metalul , ziare-Adevărul etc. Ele se scriu cu literă mare la începutul cuvântului.

Substantive proprii sunt și Soarele, Pământul, Luna, când sunt folosite ca nume ale corpurilor cerești.

 

2.     Substantivele proprii compuse se împart în două categorii în ce privește folofirea literei mari.

 

a)Substantive care se scriu cu literă mare numai la începutul  primului cuvânt.

       -titlurile ziarelor , ale revistelor , ale operelor literare, țtiințifice și artistice: România liberă, Scînteia tineretului, Viața româneasca; Balade și idile , Istoria românilor prin călători;

       -denumirile documentelor de importanță națională și internațională: Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii, Decretul păcii etc.

       Când în interiorul titlului se află un substantiv propriu, acesta se scrie cu literă mare: Istoria lui Mihai Viteazul.

       În articolele și lucrările în care se menționează un titlu sau denumirea unui document,   acesta se subliniază sau se pune în ghilimele .  În textele tipărite titlurilr și denumirile documentelor apar fie între ghilimele , fie cu altfel de litere decât cele din restul textului.

 

b)Substantivele proprii compuse care se scriu cu literă mare la începutul fiecărui cuvânt, cu excepția cuvintelor de legătură (articolul ”al” sau ” cel”  și prepozițiile. La scrierea acestor compuse trebuie observate și situațiile în care se folosește liniuța.

 

§  La numele de personaje din basme și povestiri, liniuța se folosește în mai mare măsură decât la celelalte substantive proprii compuse, și anume:

-între două nume cu forma de nominativ- acuzativ (Rilă-Iepurilă);

-între un substantiv și prepoziția care leagă substantivele ( Voinic de Plumb);

-între toți termenii unor nume neobișnuit de lungi (Jumătate-de-Om-Călare-pe-Jumătate-de-Iepure-Șchiop).

§  Numele împăraților din basme, personalităților istorice și literare, formate dintr-un nume propriu de persoană și un substantiv comun care arată rangul, gradul, funcția se scriu cu literă mare ( atât numele propriu cât și numele comun): Aleodor Împărat, Verde-Împărat, Sinan-Pașa, Șerban-Vodă. Numele rangului se leagă prin liniuță de numele persoanei. Dar în situațiile de felul : împăratul Verde, voievodul Șerban,  numele rangului fiind un substantiv comun , se scrie cu literă mică.

§  O situație asemănătoare este și cea a numelor proprii geografice de felul Broșteni-Deal, Domneștu-Sat, substantivul comun fiind adăugat nymelui localității  în scop de identificare.

§  În celelalte situații numele proprii geografice formate din două sau mai multe cuvinte se scriu fără liniuță de unire: Africa Centrală, America de Nord, Orientul Mijlociu etc.

 

    Întrucât în multe cazuri numele proprii geografice și teritorial-administrative cuprind în alcătuirea lor termeni genetici – muntele (munții) , rîul, dealul, câmpia, șoseaua, bulevardul, strada etc. -, pentru scrierea corectă a cuvintelor respective trebuie cunoscute situațiile în care numele comun generic face parte dintr-un nume propriu.

  

   Numele generic face parte din denumirw și deci se  scrie cu literă mare când :

-       Este urmat de un substantiv în genitiv: Cheile Bicazului, podișul Transilvaniei, Munții Măcinului, Delta Dunării etc;

-       Este urmat de un adjectiv: Munții Apuseni, Grădina Botanicăetc;

-       Este urmat de o prepoziție și de un substantiv sau adverb: Baltă fără fund, Vârful cu Dor, Câmpia de vest etc;

-       Este însoțit de un numeral cardinal:  bUlevardul 1848, Strada 1907;

-       Este plasat după un substantiv la nominativ-acuzativ: Bicaz-Chei, Tușnad-Băi etc;

-       Nu are sens care să corespundă cu ceea ce de numește termenul respectiv:  Câmpia Bumaș, Dealul -Floreni etc.

3.     Se scriu cu literă mare la începutul fiecărui cuvânt, cu excepția cuvintelor ajutătoare:

-       Denumirea evenimentelor: Comuna (din Paris), Reforma, Renașterea, Unirea Principatelor, Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial etc.

-       Titlurile oficiale  și onorifice , numele ordinelor și medaliilor de stat: Legiunea de Onoare, Steaua Republicii Socialiste România etc.

-       Denumirea organelor și organismelor de stat și politice naționale sau internaționale, ale întreprinderilor ți instituțiilor  de tot felul: Comitetul Central al Parlamentului, Ministerul Afacerilor Externe, Muzeul Literaturii Române etc.

-       Denumirea sărbătorilor calendaristice , naționale sau internaționale: Anul Nou, 1 Decembrie, 1 Mai etc.

-       Denumirea unui concept : Eul, Frumosul, Binele etc.

     Când un nume propriu compus încvepe cu un articol sau cu o prepoziție, articolul sau prepoziția se scrie cu literă mare : Al X-lea Congres Internațional.

     Prescurtările de felul C.F.R, O.N.U. se pot scrie cu punct sau fără punct între literele mari (CFR, ONU).

 

Substantivele cu sens colectiv

1.    Substantivele cu sens colectiv denumesc o totalitate de obiecte de același fel: muncitorime, mulțime, boierime, nobilime, stol, roi, cârd, grup, popor, oaste, grămadă etc.

Substantivele cu sens colectiv nume de clase sau grupuri sociale   -muncitorime, țărănime, boierime etc.- au numai formă de singular.

2.     Substantivele cu sens colectiv, când au formă de singular, se înlocuiesc cu un pronume la numărul singular; ” Țărănimea a luptat pentru drepturile ei; ea s-a răsculat în 1907...”.

3.     Când un substantiv cu sens colectiv are funcția de subiect , verbul predicativ se pune la numărul singular  sau plural: ”Stolul a zburat”. Chiar în construcțiile de tipul: ” Stolul de vrăbii a zburat”       , verbul predicativ se pune tot la singular, pentru că acordul predicatului se face cu subiectul  stolul (substantiv la singular), nu cu atributul (de vrăbii).

 

 

 

 

 

Ortografia substantivelor la cazul vocativ

 

 

       Poate sta la începutul, în  interiorul sau la sfârșitul prepoziției.

       Având rolul de a exprima o chemare, substantivul la vocativ este rostit de vorbitor cu o intonație mai înaltă decât celelalte cuvinte din propozițe, tocmai pentru a atrage atenția persoanei chemate. Intonația mai înaltă a substantivului la vocativ produce în rostire o pauză între el și cuvintele învecinate. În scris această pauză se notează cu virgulă:

d.e.:-Ioane, vino acasă!

       -Vino, Ioane , acasă!

       -Vino acasă, Ioane!

      Oriunde s-ar afla în propoziție, substantivul la vocativ se desparte prin virgulă de restul propoziței!

 

 

 

 

 

 

 

Ortoepia și ortografia sunstantivelor la cazurile dativ si genitiv

 

 

I.               Substantivele feminine terminate la nominativul singular nearticulat în vocală sau în diftong se pronunță și se scriu la dativ-genitiv singular articulat cu ,,ei” sau ,,-ii”. Pentru folosirea formelor corecte ne putem conduce după nominativul plural nearticulat:

N.PI. nearticulat	D.G.Sg.nearticulat	D.G.Sg. Articulat
(niște)case	(unei) case	casei
(niște) vulpi	(unei) vulpi	vulpii
(niște) femei	(unei) femei	femeii

 

!!!observă că articolul hotarât ,,-i” se adaugă la forma de D.G. singular nearticulat, care este identică cu forma de nominative plural nearticulat; case-casei; vulpi-vulpii.

Pentru a te verifica, calea cea mai ușoară este observarea formei de plural a substantivului însoțit de numeral:

d.e.: o casă-două case-D.G. casei

        o vulpe-două vulpi-D.G.vulpii

        o femeie- două femei – D.G. femeii

    Deci se pronunță și se scrie cu -ii la genitive sau la dativ singular articulat, dacă substantivul se termină la nominative plural nearticulat în -i.

II.            Substantivele feminine terminate la nominative singular nearticulat în vocalele -ie  în hiat (câmpi-e) nu urmează regula de la punctul I. ci formează dativul și genitivul singular articulat de la nominativul singular nearticulat, căruia i se adaugă articolul -i:

 

N. singular nearticulat	D.G. articulat
Poezie, câmpie	Poeziei, câmpiei

 

    Tot cu -ie se proununță și se scrie  și dativul sau genitivul substantivelor proprii feminine care la nominativ se termină în -ia în hiat:

                  

Nominativ	Dativ sau Genitiv
Lucia, Muntenia	Luciei, Munteniei

 

III.          Substantivele din categoria celor prezentate la punctul II. (câmpie, florărie)  se scriu la dativ-genitiv plural articulat cu doi -i înaintea articolului hotărât: câmpiilor, florăriilor. Cei doi -i se aud bine în rostire, ca vocale ce țin de silabe diferite:

 câmpi-i-lor, flo-ră-ri-i-lor.

Într-o enumerare de substantive în cazul Genitiv, articolul genitival se reia în fața fiecărui substantiv.

d.e.: Părerile bune ale elevilor și ale profesoriulor au fost reținute.

 

 

Articolul  

 

Articolul hotărât lui la genitiv și la dativ apare în fața următoarelor substantive:

-nume de persoane masculine sau feminine  terminate în consoană ori în altă vocală decât ,,a”: lui Mihai, lui Carmen;

-substantivul ,,vodă” :lui vodă;

-substantivele comune nearticulate enclitic și urmate de un adjectiv posesiv: lui frate-meu, lui văru-său.

-substantivele masculine ,,moș” , ,,nene”, ,,bade” urmat de un nume propriu :lui moș Ion, lui nenea Gheorghe, lui badea Vasile;

-substantivele care denumesc lunile anului : zilele lui martie.

 

Articolul posesiv(genitival) se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat, nu cu substantivul sau pronumele la genitiv.

d.e.:elev al școlii

       elevi ai școlii

       elevă a școlii

       eleve ale școlii

    Uneori  între atributul exprimat  printr-un substantiv la genitiv și substantivul determinat se intercalează alt substantiv sau alte părți de vorbire.

                   d.e.: carnetul de note al elevului

                           carnetele de note ale elevilor

                 !!! Articolul posesiv se scrie într-un singur vuvânt: al, a, ai, a ( anu se confunda  cu grupurile a-l, a-i, a le )

ai școlii	a-i ajuta (l– pronume personal: pe el)
ai școlii	a-i spune ( i-pronume personal: lui , el)
ale școlii	A le da ( le- pronume personal:lor)

 

 

Articolul demostrativ: cel, cea, cei nu se confundă cu grupurile: ce-l, ce-a, ce-i.

cel dintâi	ce-l văd (l- pronume personal: ce îl văd)
cea bună	ce-a venit ( a venit=verb)
cei albi	ce-i admir ( i-pronume personal:ei)

 

 

 

 

 

 

 

Adjectivul

 

I.               Adjectivele terminate la masculin singular nearticulat în -iu (cenușiu, argintiu, propriu etc) se scriu la pluralul nearticulat cu-ii (nori cenușii), iar la pluralul articulat -iii (cenușiii nori). ortograma lor corespunde cu a substantivelor masculine terminate în -iu (fiu, geamgiu etc).

N. Ac.sg. nearticulat	Plural nearticulat	Plural articulat
Subst.un (fiu)	(niște) fii	fiii
(un) copil zglobiu	(niște) copii zglobii	zglobiii

    La pluralul nearticulat, primul -i face parte din rădăcina cuvântului, iar al doilea este semnul pluralului. Al treilea de la forma articulate este articolul hotărât.

     Un mijloc de control pentru ortografia cu -ii este faptul că adjectivul aflat după substantivul determinat nu se articulează enclitic niciodată. Controlul se poate face și prin despărțirea în silabe a cuvântului:

Copii zglo-bii       ,         zglo-bi-ii .

      Toate celelalte adjective, când se află după substantivul determinat, se scriu la nominativ sau acuzativ plural cu un singur -i (copii voioși, ochi negri), pentru că sunt nearticulate. Deci mijlocul de control pentru ortografia adjectivelor cu un singur -i este locul adjectivului după sustantivul determinat, precum și observarea faptului că adjectivul nu se termină la nominativ singular în -iu.

II.             Adjectivele feminine terminate la nominativ  singular nearticulat în -ie în hiat 

(cenușie, argintie, roșie etc) se scriu la pluralul nearticulat cu -ii (cenușii, argintii, roșii), iar la pluralul articulat păstrează cei doi i înaintea articolului (cenușiile , argintiile).

Observă în tabelul de mai jos ortografia acestor adjective, în comparație cu ortografia substantivelor terminate în -ie în hiat:

Subst. (o câmpie)	(niște) câmpii	câmpiile
Adj. (o) câmpie  cenușie	câmpii cenușii	cenușiile câmpii

 

        Primul,,i” din forma adjectivului  cenușii se află în formă de singular, iar al doilea este semnul pluralului.

       Adjectivele feminine terminate la nominativ singular nearticulat în -ie în hiat(cenușie. argintie, roșie etc) au la dativ si genitiv singular articulat formele cenușiei, argintiei, roșiei etc.,ca și substantivele terminate în -ie în hiat ( câmpiei, poeziei).

        Deci, pentru formele articulate de dativ și genitiv ale acestor adjective, ne conducem după nominativul singular nearticulat, căruia îi adăugăm articolul -i.

        Toate celelalte adjective feminine se pronunță și se scriu la dativ și genitiv singular articulat cu -ei sau -ii (frumoasei, marii), ca și substantivele feminine (casei, vulpii).

        Pentru a nu greși, se folosește ca mijloc de control forma de nominativ plural nearticulat, la care se adaugă -i, adică același mijloc de control pe care l-am folosit și la orografia substantivelor feminine.

N. plural nearticulat	D.G. singular articulat
Subst.:case	(al) casei
Adj.:frumoase	(al) frumoasei
Subst.:vulpi	(al) vulpii
Adj.:mari	(al) marii (vulpi)

 

        Există adjective care nu au grade de comparație pentru că:

. însușirea nu poate fi modificată: complet, enorm, fundamental, principal, terminat, unic, veșnic, viu etc.

.sunt la origine (în limba latină)  comparative sau superlative: interior, superior, maxim, minim, anterior, posterior, sprem, extrem etc.

.sensul acestora nu permite comparația: acvatic, energetic, industrial etc.

 

 

        Numeralul

 

Ortoepia și ortografia unor numerale cardinale

Ortografia numeralului adverbial ,,o dată”

șase	Nu șease
șapte	Nu șeapte
paisprezece	Nu patrusprezece  sau paișpe
șaisprezece	Nu șasesprezece sau șaișpe
șaptesprezece	Nu șaptisprezece sau șaptișpe
optsprezece	Nu optisprezece sau optișpe
nouăsprezece	Nu noosprezece sau nooșpe

 

        Numeralul adverbial ,, o dată” este format din două cuvinte, spre deosebire de adverbul ,, odată” cuvinte, spre deosebire de adverbul ,,odată”, exprimat printr-un singur cuvânt. Sensul numeralului adverbial este ,,o dată” (o singură dată); el se referă la acțiuni care se pot repeta.

d.e.: O dată am fost la mare și de două ori la munte.

        Adverbul ,,odată” are sensurile: odinioară, cândva, deodată, îndată.

d.e.: A fost odată (odinioară, cândva) un împărat.

       Fără să spună nimic, odată (deodată) plecă pe ușă.

 

 

Ortoepia și ortografia numeralelor ordinale

1.     Numeralele ,,întâiul” și ,,primul” se scriu la nominativ și acuzativ plural cu doi ,,-i”, pentru că ele se folosesc numai la forma articulată: întâii sau primii ( oameni).

2.     Numeralul ,,întâia” la genitiv și la dativ singular este nearticulat când se află după substantivul determinat deci se scrie cu un singur ,,-i”, iar când precedă  substantivul determinat, este articulat și se scrie cu doi ,,-i”:

(al) clasei întâi; întâii clase.

Numeralul ,,prima” are la genitiv și dativ singular forma articulată ,,primei” ( nu primii): (al) primei clase.

3.     Numeralele ordinale formate de la cinci, șase, șapte, opt, nouă, se pronunță și se scriu corect astfel:

al cincilea ( nu al cicelea); al șaselea ( nu al șeasilea); al șaptelea (nu al șeaptilea); al nouălea ( nu al noolea, nici al noalea).

4.     Numeralelel ordinale formate de la unsprezece până la nouîsprezece se pronunță și se scriu corect astfel:  al unsprezecelea, al doisprezecelea, al nouăsprezecelea ( nu al unsprezecilea, al doisprezecilea etc), pentru că ele sunt formate de la unsprezece, doisprezece etc., spre deosebire de al douăzecilea , al treizecilea etc., formate de la douăzeci, treizeci etc.

      Mijlocul de control este corespondența dintre numeralele ordinale și cele cardinale de la care s-au format:

d.e.:cardinale: unsprezece, doisprezece, douăzeci.

       ordinale: al unsprezecelea, al doisprezecelea, al douăzecilea

       Numeralele formate de la sută și milion se pronunță și se scriu corect astfel: al o sutălea  (format de la o sută) ; al milionulea; al trei sutelea (format de la trei sute).

5.     Când se folosesc cifre romane, numeralele ordinale, în afară de primul din serie, se scriu la masculin și la neutru precedate de articolul ,,al” și urmate de ,,-lea”, iar la feminin, se scriu precedate de articolul ,,-a” și urmate de ,,-a”.

d.e.: masculin și neutru: Napoleon I, Napoleon al III-lea, congresul al II-lea, secolul I, secolul al XX-lea etc.

        feminin: clasa I, clasa aII-a, clasa a X-a etc.

   Pentru primul numeral din serie, cifrele romane nu se folosesc decât atunci când numeralul urmează după substantivul determinat: clasa I, congresul I. Nu este corect să scriem : I clasa, I congres.

        Normele actuale acceptă la femininul nearticulat al numeralului ordinal întâi postpus substantivului și forma întâia: clasa întâia.

        Numeralul colectiv are mai multe forme: tustrei, toți trei, câteșitrei. Numeralul colectiv  variază după gen: tustrei/tustrele; toți trei/ toate trei; câteșitrei/câteșitrele.

        La D.-G., numeralul colectiv amândoi/ amândouă are forma amândurora.

       Când numeralul jumătate are determinant atributiv și îndeplinește funcția sintactică de subiect, acordul se face numai la plural:

d.e., Jumătate dintre concurenți au fost eliminați.

       Numeralul fracționar are mai multe forme:  o doime, o zecime, o sutime, jumîtate, doi pe cinci, sau doi supra cinci (matematică), trei procente (statistică), două părți din cinci ( limbaj familiar) etc.

       De obicei, numeralul fracționar se formează cu sufixul -ime.

       Este greșită formularea un procent de trei la sută (pleonasm). Corect este fie ,,trei procente” , fie ,,trei la sută”.

     

       

 

    

 

 

 

                                                                 Pronumele 

 

Ortografia pronumelor: ,,îmi” , ,,îl” ,  ,, îi”i

Nu trebuie confundate grupurile:

   îl – i-l                   îi – i-i

A.    Î din îl, (îi) nu reprezintă singur un pronume neaccentuat; el nu trebuie separat prin liniuță de restulpropoziției.

Corect: îmi trebuie, îți lipsește, îi aparține, îl cunoaște etc.

Greșit: î-mi trebuie, î-ți lipsește, î-i aparține, î-l cunoaște.

B.    În cazul grupurilor i-l, i-i avem două pronume neaccentuate-forme clitice :

d.e.: Caietul i-l arăt mâine.

        Banii i-i dau mamei.

   Pronumele neaccentuate-forme clitice- împreună cu diferite forme ale auxiliarului alcătuiesc următoarele grupuri de cuvinte:

Pron. la acuzativ			Pron.la acuzativ ori dativ				Pron.la dativ
m-am	te-am	l-am	ne-am	v-am	le-am	i-am	mi-am	ți-am	văzut
m-ai	te-ai	l-ai	ne-ai	-	le-ai	i-ai	mi-ai	ți-ai
m-a	te-a	l-a	ne-a	v-a	le-a	i-a	mi-a	ți-a
m-ați	-	l-ați	ne-ați	v-ați	le-ați	i-ați	mi-ați	-
m-au	te-au	l-au	ne-au	v-au	le-au	i-au	mi-au	ți-au
m-aș	te-aș	l-aș	-	v-aș	le-aș	i-aș	mi-aș	ți-aș	vedea
m-ar	te-ar	l-ar	ne-ar	v-ar	le-ar	i-ar	mi-ar	ți-ar

 

Ortografia în propoziție

i-a/ ia ( a lua)	m-ai/mai (luna ; adverb)
i-au iau (a lua)	mi-a/mia (oaie tânără)
i-ai/ia-i (a lua +pronume -i)	mi-au/miau  (interjecție)
i-ar/iar (iarăși; conjuncție)	ne-a/nea (nene; zăpadă)
l-a/la ( prepoziție;notă muzicală)	ne-am/neam ( substantiv)
l-ați/lați (adjectiv)	v-a/ va ( aux. Viitorului)
l-aș/laș (adjectiv)	v-ar/var (substantiv)

 

Pronumele  neaccentuat  -forma clitică -,,o”

Am văzut-o. (pe ea/o)

Aș vedea-o. (pe ea/o)

 

 

Pronume în construcții cu verbe la modurile imperativ, gerunziu, infinitiv și conjunctiv

Imperativ	Cheamă-mă	Gerunziu	chemându-mă
	Cheamă-te		chemându-te
	Cheamă-l		chemându-l
	Cheam-o		chemând-o
	Cheamă-ne		chemându-ne
	Chemați-vă		chemându-vă
	Chemați-l		chemându-i/-le
Infinitiv	a-l vedea	Conjunctiv	să-l văd
	a-i vedea		să-i văd
	a-ți vedea		să-ți văd

 

Două pronume legate între ele alături de verb la imperativ și la gerunziu

Imperativ		Gerunziu
Adu-mi-l !(tu)	Aduceți-mi-l!  (voi)	Aducându-mi-l
Adu-mi-i !(tu)	Aduceți-mi-i ! (voi)	Aducându-mi-i
Adu-mi-o ! (tu)	Aduceți-mi-o !(voi)	Aducându-mi-o
Adu-mi-le ! (tu)	Aduceți-mi-le ! (voi)	Aducându-mi-le

 

Formule prescurtate ale pronumelui personal de politețe

      Formele prescurtate ale pronumelor de politețe sunt d-ta, d-tale, dv., d-voastră, d-lui, d-ei, d-lor.

      În limbsajul solemn, oficial și protocolar, se folosesc formule reverențioase care exprimă cel mai ănalt grad de respect. Ele sunt formate dintr-un substantiv scris cu literă mare și un alt cuvânt, scris, tot cu literă mare: Maiestatea Sa, alteța Sa, Preafericirea Sa, Preasfinția Sa,  Sanctitatea Sa, Sfinția sa, Eminența Sa, Excelența Sa.

      

Pronumele reflexiv la acuzativ

se-mbracă/se îmbracă

se-ngrijește/se îngrijește

s-a îmbrăcat/

s-ar îmbrăca

îmbrăcându-se

 

 

Pronumele reflexiv la dativ

a-și aduce/aducându-și

a-și aduce

să-și aducă

 

Folosirea corectă a pronumelui relativ ,,care”

Acuzativ	Om pe care	Dativ	Băiatul căruia
	Oamenii pe care		Fata căreia
	Cartea pe care		Băieții cărora
	Cărțile pe care		Fetele cărora

 

Pronumele și adjectivul pronominal de întărire masculin singular și plural

Eu	Pe mine	Mie	Însumi
Tu	Pe tine	Ție	Însuți
El	Pe el	Lui	Însuși
Noi	Pe noi	Nouă	Înșine
Voi	Pe voi	Vouă	Înșivă
Ei	Pe ei	Lor	Înșiși

 

Feminin singular N.-Ac

Eu	Pe mine	Însămi
Tu	Pe tine	Însăți
Ea	Pe ea, pe sine	Însăși

 

Feminin singular D.

eu	mie	însemi
tu	ție	înseți
ea	ei	G. înseși

 

Feminin plural

noi	Pe noi	nouă	însene
voi	Pe voi	vouă	însevă
ele	Pe ele	lor	înseși, însele

 

 

Pronumele demonstrativ și adjectivul pronominal demonstrativ (forme cauzale)

Singular				Plural
N.Ac.	m.n.	acesta	acela	m.	aceștia	aceia
	f.	aceasta	aceea	f.n.	acestea	acelea
D.G.	m.n.	acestuia	aceluia	m.f.n.	acestora	acelora
	f.	acesteia	aceleia

 

	m.singular	m.plural	f.singular	f.plural
N.Ac.	acest om	Acești oameni	Această femeie	Aceste femei
	omul acesta	Oamenii aceștia	Femeia aceasta	Femeile acestea
	același om	Aceeași oameni	Aceeași femeie	Aceleași femei
G.D.	acestui om	Acestor oameni	Acestei femei	Acestor femei
	omului acesta	Oamenilor acestora	Femeii acesteia	Femeilor acestora
	aceluiași om	Acelorași oameni	Aceleiași femei	Acelorași femei

 

 

Pronume și adjective pronominale

        Se scriu într-un cuvânt formele pronumelui niciunul, niciuna și ale adjectivului pronominal corespunzător niciun, nicio.

Ex. N-a venit niciunul/ niciuna. N-a venit niciun (nicio) elev (elevă).

       În construcția cu prepoziția de +pronume posesiv, norma actuală admite atât pluralul cât și singularul: un prieten de-ai mei/un prieten de-al meu/o prietenă de-ale mele/ o prietenă de-a mea.

 

 

 

 

 

Verbul

             Ortografia verbelor la modul infinitiv

        Verbele de conjugarea a IV-a au ultima silabă accentuată: ,, a citi” , ,,a privi”, ,,a mulțumi”. Este vorba de un -i accentuat, și nu de rostirea a doi -i.

       Vom scrie deci: a citi, a privi, a mulțumi etc.

        Fac excepție, în sensul că se scriu la infinitiv cu doi -i, numai câteva verbe, cu rădăcina terminată în -i, la care se adaugă al doilea -i, caracteristica  infinitivului: a pustii, a se sfii, a prii etc.

 

 

Ortografia unor forme ale verbului ,,a fi”

a)     Formele prezentului, ești, este, e, și ale imperfectului, eram, erai, era, erați, erau, se scriu corect cu e la începutul cuvântului, nu cu -ie, iar terminațiile imperfectului -am, -ai, -a, -ații, -au, se adaugă imediat după rădăcina er-, er/am, er/ai etc.

!!! Este greșit să scriem: iești, ieste, eream etc.

        b) Verbul ,,a fi” se scrie cu un  singur ,,-i” la următoarele moduri și timpuri:

-infinitivul prezent și perfect: a fi;  a fi fost;

-imperativul cu aspect negativ, la persoasna  a II-a singular: nu fi (supărat);

-viitorul și viitorul anterior: voi fi ;  voi fi fost;

-condiționalul optativ prezent și perfect: aș fi; aș fi fost;

-conjunctivul perfect, care ia forma ,,fi” , invariabilă  la toate persoanele: să fi fost.

 

c)Verbul ”a fi” se scrie cu doi ”-i” la următoarele moduri și timpuri:

-imperativul cu aspect pozitiv, persoana a II-a singular: fii(liniștit);

-conjunctivul prezent, persoana a II-a singular: tu să fii(liniștit);

-gerunziul: fiind, nefiind, nemaifiind (liniștit).

 

În aceste cazuri primul ”-i” face parte din forma de bază (fi), iar al doilea este terminația persoanei a II-a singular (la imperativ și conjunctiv); la gerunziu, al doilea ”-i” face parte din terminația gerunziului ”-ind”.

 

Ortografia verbului ”a fi”, la persoana a II-a plural, a modului imperativ este: fiți (liniștiți); nu fiți (neliniștiți).

!!! Să nu confunzi terminația ”-ți” a persoanei a II-a plural cu pronumele personal ”ți”; acesta nu poate urma niciodată după un verb la persoana a II-a plural.

 

 

Ortografia unor verbe(a avea, a vrea, a ști, a scrie etc)

 

 

Forma corectă a conjunctivului prezent al verbului ”a avea” la persoana a III a singular și plural este: el(ei) să aibă (nu: să aibe).

 

Forma corectă a persoanei I singular a verbului ” a vrea” este: eu vreau.

 

Ortografia verbelor la persoana a II-a plural a timpului prezent, modul indicativ este:voi căutați, voi faceți, voi povestiți, voi coborâți, voi coborâți.

 

! -ți din terminația verbului să nu o confunzi cu pronumele ”ți”.

 

Verbele a ști, a scrie, a ține, a veni, a deveni și derivatele lor formate cu ajutorul prefixelor se rostesc și se scriu la persoana a II-a singular cu doi -i: tu știi, scrii, devii, obții, reții etc.

Verbele de conjugarea a IV-a cu -I precedat de vocala u-a trebui, a contribui etc- se rostesc și se scriu la persoana a III-a singular și plural a indicativului prezent cu _ie la sfârșit: el (ei) trebuie, contribuie, atribuie etc.

Verbele a crea, a agrea se conjugă după modelul verbului a lucra.

Acolo unde verbul a lucra are un ”e” , a crea, a agrea au doi ”e”, când verbul a lucra nu are  ”e”, a crea, a agrea au un singur ”e”.

a lucra		a creea
eu lucrez	noi lucrăm	eu creez	noi creăm
tu lucrezi	voi lucrați	tu creezi	voi creați
el lucrează	ei lucrează	el creează	ei creează

 

 

Verbul a lua este un verb neregulat, care la persoanele I, a II-a, a III-a singular și a III-a plural își schimbă rădăcina:

 

 

	a lua
eu iau	el ia	voi luați
tu iei	noi luăm	ei iau

 

 

Conform normei actuale verbul a continua are la ind. și conj. prez. pers. I sg. forma eu continui/să continui.

 

Ortografia verbelor la imperfect

 

Imperfectul verbelor a scrie, a ști, a crea se scrie corect astfel:

- eu scriam, tu scriai, el scria etc;

- eu știam, tu știai, el știa etc;

- eu cream, tu creai, el crea etc.

 

!!! Verbul a crea nu se scrie la imperfect cu doi ”e”.

 

Verbele de conjugarea I cu rădăcina terminată în -ș sau -j ( a înfățișat, a încuraja etc.) se rostesc și se scriu fără ”e” între rădăcină și terminațiile imperfectului.

Compară imperfectul acestor verbe cu imperfectul acestor verbe cu imperfectul verbului a cânta:

d.e.: a cânta: cântam, cântai, cânta etc;

        a înfășa, a încuraja etc;

        a încuraja: încurajam, încurajai, încuraja.

Verbele de conjugarea a IV-a cu rădăcina terminată în -ș sau -j au la imperfect terminațiile -eam, -eai, -ea etc. Compară imperfectul acestor verbe cu imperfectul verbului a citi:

d.e.: a citi: citeam, citeai, citea etc.;

        a păși: pășeam, pășeai, pășea etc;

        a îngriji: îngrijeam, îngrijeai, îngrijea etc.

Ortografia verbelor la perfectul compus

 

Ortografia verbului auxiliar la persoana a II-a singular și plural la perfectul compus este ai cântat, ați zis(nu: a-i cântat, a-ți zis).

Verbul auxiliar se delimitează de formele pronumelui neaccentuat:

 

 

(tu) l-ai văzut	(el) l-a văzut
(voi) l-ați văzut	(ei) l-au văzut

 

Când verbul la perfect compus are aspect negativ adverbul de negație pierde vocala -u și se rostește împreună cu verbul auxiliar:

 

 

n-am văzut	n-a văzut	n-ați văzut
n-ai văzut	n-am văzut	n-au văzut

 

 

Perfectul compus are și forme inverse, cu auxiliarul așezat după verbul de conjugat și legat de acesta prin liniuță:

 

 

(eu) văzut-am	(el) văzut-a	(voi) văzut-ați
(tu) văzut-ai	(noi) văzut-am	(ei) văzut-au

 

 

 

 

 

 

 

Ortografia unor forme ale perfectului simplu

 

Verbele de conjugarea a IV-a cu infinitivul în „-i”, precedat de consoană ( a privi, a citi, a auzi etc.) sau de o altă vocală decât ”i” (a îndoi,a sui etc) se scriu la persoana I singular a perfectului simplu cu doi „-i”, iar la persoana a III-a singular, cu un singur „i”:

 

 

eu citii- el citi	eu auzii- el auzi
eu privii- el privi	eu descoperii- el descoperi

 

Ortografia unor forme ale mai-mult-ca-perfectul

 

 

Ortografia formelor de mai-mult-ca-perfect terminate în -și sau în -se:

 

 

tu cântaseși	el cântase
tu văzuseși	el văzuse
tu auziseși	el auzise

 

 

!!! „-și” sau „-se” nu reprezintă pronumele reflexiv, ci fac parte din forma cuvântului. Mai mult ca perfectul este un timp simplu, care nu poate primi pronumele reflexiv decât înaintea verbului: se făcuse, se dăduse, se auzise, se adusese etc.

 

 

Ortografia și ortoepia verbelor la viitor

 

 

Ortografia și ortoepia verbelor la viitor se face după caracteristica infinitivului:

 

 

a cânta-va cânta	a face- va face
a vedea- va vedea	a privi- va privi

 

Verbele de conjugarea a IV-a se scriu la viitor, ca și la infinitiv, cu un singur „i”, cu excepția câtorva verbe care au rădăcina terminată în „i”:

 

a pustii- va pustii

a se sfii- se va sfii

a înmii- va înmii

 

Formele inverse ale viitorului se scriu astfel:

 

asculta-voi	asculta-vom
asculta-vei	asculta-veți
asculta-va	asculta-vor

 

Ortografia verbelor la modul conjunctiv

 

Verbele a fi, a ști, a ține, a veni, a deveni, se scriu la persoana a II-a singular cu doi „i”:

 

tu să fii, tu să vii, tu să știi, tu să devii, tu să ții.

 

Tot cu doi „i” la persoana a II-a singular se scriu și derivatele verbelor „a ține”, „a veni”, „a deveni”: a susține, a deține, a reveni, a preveni, a redeveni etc.

Verbul a scrie are următoarele forme: tu să scrii; noi să scriem; voi să scrieți.

La fel se rostesc și se scriu și verbele derivate de la verbul de la verbul „a scrie” cu diferite prefixe: a descrie, a transcrie, a subscrie, a prescrie etc.

La conjunctivul prezent verbul a lua își schimbă rădăcina la persoanele I, a II-a, a III-a singular și a III-a plural: eu să iau, tu să iei, el să ia, noi să luăm, voi să luați, ei să ia.

 

 

Ortografia și ortoepia verbelor la condițional-optativ

 

Formele verbului auxiliar la condițional-optativ, la persoanele I singular, a II-a singular și plural se scriu corect astfel: aș (fără „i” la sfârșit), ai(nu a-i), ați( nu a-ți).

Adverbul nu care precedă condiționalul-optativ cu aspect negativ pierde de cele mai multe ori vocala „u”:

 

n-aș zice	n-ar auzi	n-ați vorbi
n-aș face	n-am fugi	n-ar cânta

 

Formele inverse ale modului condiționalul-optativ, timpul prezent, apar în limbajul popular (blesteme, înjurături, bocete etc.).

d.e.: arde-te-ar, lovi-te-ar, mânca-te-ar etc.

 

Când între infinitiv și auxiliar nu este un pronume personal, infinitivului i se adaugă în final sufixul -re.

d.e.: aș mai citi, am cam pleca, ar tot vorbi etc.

 

La condițional-optativ perfect, adverbele cam, mai, tot se intercalează între cele două verbe auxiliare.

d.e.: ar cam fi citit, am mai fi citit, ar tot fi vorbit.

 

Ortografia verbelor la modul imperativ

 

Forma afirmativă la persoana a II-a singular este:

d.e.: Ascultă; Fii darnic!; iar la persoana a II-a plural: Ascultați!; Fiți darnici!

 

Forma negativă la persoana a II-a, singular: Nu asculta; Nu fi darnic!, iar la persoana a II-a plural: Nu ascultați; Nu fiți darnici!

La marea majoritate a verbelor, persoana a II-a singular a modului imperativ are aceeași formă cu persoana a III-a singular a modului indicativ prezent.

d.e.: Fugi!; Taci!, Ieși!, Șezi! etc.

Unele verbe au forme specifice la persoana a II-a singular.

d.e.: Vino!; Fă!; Zi!; Du! etc./ La forma negativă: Nu veni!/ Nu zice!/Nu duce!/ Nu face!

 

Ortografia verbelor la modul gerunziu

 

Verbele a fi și a ști păstrează pe i înaintea sufixului ”-ind” al gerunziului, deci la gerunziu aceste verbe se scriu cu doi i: fiind, știind.

Tot cu doi i se scriu și verbele care au rădăcina terminată în i precedată de consoană:

d.e. a apropia- apropiind

       a sfâșia- sfâșiind.

 

Verbele cu rădăcina terminată în vocală -î precedată de consoanele -j și -ș, au la gerunziu formele: vâjâind, fâșiind, pentru că rădăcina verbelor este terminată în -î.

 

Verbul a trebui păstrează în conjugare, la toate modurile și timpurile, vocala i: trebuie, trebuia, a trebuit etc.

 

Verbe care se scriu cu doi -n-

 

Verbele se înnoptează, se înnourează, se înnegurează se scriu cu doi n; primul face parte din prefixul în-, iar al doilea reprezintă sunetul cu care începe substantivul noapte, nor, negură.

!!!Atenție! se scrie cu un singur -n-n verbul a înota.

 

Ortografia unor adverbe

 

 

Adverbele de mod formate din substantive sau verbe su sufixul -iș se scriu fără -i la sfârșit: cruciș, târâș(din târî + sufixul -iș) etc., spre deosebire de adverbele iarăși și totuși, care se scriu cu „i” la sfârșit pentru că sunt formate din iară + și, tot(u)+și.

Adverbul numai se scrie într-un singur cuvânt.

 

Adverbele de loc încotro, dincolo, oriîncotro se scriu într-un singur cuvânt.

Următoarele adverbe se scriu într-un singur cuvânt: dinăuntru, dincoace, dincolo, dincotro, dinainte, dinapoi, dindărăt, dinadins.

 

Tot într-un singur cuvânt se scriu și adverbele: deasupra, dedesubt, degeaba, degrabă, deloc, desigur, deopotrivă, devreme.

Adverbele următoare, în componența cărora intră substantivul dată, se scriu într-un singur cuvânt: odată, altădată, câteodată, deodată, îndată, totodată, niciodată.

Adverbele în componența cărora intră elementul ori se scriu într-un singur cuvânt: oricum, oriunde, oriîncotro, oricând.

Rostirea și scrierea diseară sunt preferatele lui deseară, deoarece nu se mai percepe proveniența din de+seară.

Adverbele cam, mai, tot, la modul conjunctiv, timpul prezent se intercalează între conjuncția să și verb.

d.e.: să cam fie, să mai vedem, să tot zică etc.

Adverbele cam, mai, tot, la modul conjunctiv, timpul perfect, se intercalează între conjuncția să și verbul auxiliar.

d.e.: să cam fi fost; să mai fi văzut; să tot fi zis etc.

 

Ortografia unor locuțiuni adverbiale

 

Locuțiunile adverbiale într-adevăr, într-adins, într-un rând etc. se scriu cu liniuță de unire pentru că primul element al locuțiunii este prepoziția întru, care a pierdut vocala „-u” înaintea unui cuvânt ce începe cu o vocală.

Prepoziția compusă de-a din locuțiunea adverbială se scrie cu liniuță de unire: de-a curmezișul, de-a dreptul etc.

Scrierea unor locuțiuni:

În locuțiunile odată ce „după ce, din moment ce” și odată cu „în același timp cu”, adverbul odată se scrie într-un cuvânt

ex: Odată ce ai ajuns, ai luat cuvântul. Odată cu el a venit și ea.

 

 

Punctuația interjecției

 

 

După interjecție se pune semnul exclamării sau virgulă, potrivit cu intonația ei. De obicei, se pune semnul exclamării după interjecțiile care exprimă stări sufletești puternice: entuziastm, spaimă, durere etc.:

d.e.:„Ura! măreț se-nalță-n vânt/ Stindardul României!”

 

Interjecțiile de adresare care îndeplinesc același rol ca și vocativul, dacă nu sunt însoțite de un substantiv la vocativ, se despart prin virgulă de cuvintele învecinate, ca și substantivele la vocativ:

d.e.:- Măi, vino mai repede!

       - Vino, măi, mai repede!

       - Vino mai repede, măi!

 

Când sunt însoțite de un substantiv la vocativ, singur sau cu atributele lui, aceste interjecții au aceeași intonație ca și vocativul și întregul grup de cuvinte urmează regula de punctuație a vocativului:

d.e.:- Măi fraților, vedeți-vă de treabă!

       - Liniștiți-vă, măi oameni buni, odată!

       - Liniștiți-vă odată, măi oameni buni!

După interjecțiile care exprimă un îndemn sau o poruncă ( cu sens apropiat de al imperativului) nu se pune niciun semn de punctuație dacă sunt urmate de un complement care le determină:

d.e.:- Hai cu mine!/Na-ți cartea!

 

În celelalte cazuri se despart prin virgulă sau prin semnul exclamării, în funcție de intonația lor:

d.e.:- Hai! pornește odată! -poruncă(intonație înaltă);

     - Hai, că ne apucă noaptea! îndemn (intonație mai puțin înaltă).

Interjecția de adresare ia urmată imediat de un verb la imperativ sau la conjunctiv are aceeași intonație ca și verbul, deci nu se desparte de acesta prin nici un semn de punctuație:

d.e.:-Ia citește și tu!/-Ia să văd și eu.

 

Ortografia unor prepoziții

 

Prepoziția cu pierde uneori vocala „u” când se află înaintea articolului nehotărât sau a numeralului un, o: c-un( nu cu-n), c-o.

Prepoziția după se pronunță și se scrie corect cu -ă ( nu cu -e), iar prepozițiile de și pe se pronunță și se scriu cu -e (nu cu -ă).

Prepozițiile despre, dinspre, înspre se scriu într-un singur cuvânt, pentru că elementele lor componente s-au contopit.

 

 

Ortografia unor conjuncții

 

Conjuncțiile așadar, deoarece, deși, fiindcă, încât, întrucât(fiindcă) se scriu într-un singur cuvânt, pentru că elementele lor s-au contopit.

Conjuncția fiindcă se scrie cu doi „i” pentru că este formată din gerunziul verbului „a fi”- fiind, căruia i s-a alăturat conjuncția „că”.

Conjuncția sau nu trebuie confundată cu grupul de cuvinte s-au, care reprezintă pronumele reflexiv se (redus la s-) urmat de verbul auxiliar al perfectului compus la persoana a III-a plural:

d.e.: Cumpăr înghețată sau (ori) suc.

        Merele și perele s-au copt.

Conjuncția iar nu trebuie confundată în scris cu grupul de cuvinte i-ar ( alcătuit din pronumele -i și auxiliarul condiționalului-optativ ar):

ex. El pleacă, iar noi rămânem.

      I-ar surâde ideea ta.

 

 

Punctuația în propoziție și în frază

 

 

Propozițiile pot fi:

 

-enunțiative/asertive: la sfârșitul lor se pune punct;

-interogative: la sfârșitul lor se pune semnul întrebării;

-exclamative: la sfârșitul lor se pune semnul exclamării.

-imperative:la sfârșitul lor se pune semnul exclamării;

Propozițiile enunțiative /asertive exprimă:

-o acțiune sau o stare prezentată ca reală;

    d.e.: Frumoase sunt zilele de vacanță.

-  dorința de a realiza o acțiune sau o stare;

   d.e.: Aș merge bucuros la mare.

Propozițiile interogative cer informații.

   d.e.: Mergi cu părinții la mare?

Propozițiile exclamative pot exprima o stare sufletească de admirație, plăcere, mulțumire sau nemulțumire, surprindere, indignare, regret, dorință, îndemn:

d.e.: Cât de frumos este muntele!,

        Vin copiii!/Ai venit!

După propoziția exclamativă se pun, mai rar, puncte de suspensie:

d.e.: Ce fericit e omul liber…

 

După propoziția interogativă exclamativă se pune semnul întrebării urmat de semnul exclamării (?!):

d.e.: Dar ce vânt te aduce pe la noi?!

 

Punctuația cerută de conjuncțiile coordonatoare

 

 

Părțile de propoziție sau propozițiile legate prin conjuncții coordonatoare se despart prin virgulă în următoarele situații:

-  când sunt legate prin conjuncțiile sau locuțiunile conjuncționale: nici, dar , iar, însă, ci, ci și, deci, prin urmare, așadar, în concluzie;

-  când sunt legate prin conjuncția și, repetată înaintea tuturor părților de propoziție coordonate dintr-o enumerare:

 

      d.e.: Am cumpărat (și) mere, și pere, și prune, și căpșuni.

-  când conjuncția se află atât între părțile de propoziție sau propozițiile coordonate, cât și înaintea primului element al coordonării:

      d.e.: Și eu lucrez, și eu mă străduiesc.

      Nici nu bea, nici nu mănâncă.

      Sau știe, sau nu știe. Ori pleci, ori rămâi.

      Fie că vine, fie că nu vine…

      Ba râde, ba plânge.

      Când plouă, când ninge.

 

 

Punctuația numelui predicativ

 

 

Numele predicativ așezat lângă verbul copulativ nu se desparte niciodată prin virgulă de verbul copulativ, deoarece amândouă cuvintele formează o singură parte de propoziție: „Copacii sunt înalti.”

Când între verbul copulativ și numele predicativ se intercalează unele adverbe sau locuțiuni adverbiale incidente (fără funcție sintactică în propoziția respectivă)- desigur, firește, bineînțeles, așadar, în concluzie, în relaitate etc. - aceste adverbe se pun între virgule sau linii de pauză (-...-)

Virgulele sua liniile de pauză au rolul de a separa sau a închide ca între paranteze cuvintele fără legătură sintactică în propoziția în care se află:

d.e.: La început apa a fost, firește, mai limpede.

        Cărțile sunt - bineînțeles- noi.

 

 

 

Punctuația subiectului

 

Subiectul singur sau însoțit de atributul (atributele) lui nu se desparte de predicat prin virgulă:

d.e.: Soarele auriu se ridică deasupra norilor.

 

Dacă între subiect și predicat se intercalează unele adverbe sau locuțiuni adverbiale nelegate sintactic în propoziția în care se află- desigur, firește, bineînțeles, prin urmare etc.-, acestea se pun între virgule sau linii de pauză:

d.e.: Eu, bineînțeles, voi îngriji florile.

        Mama-firește-era îngrijorată.

Subiectul multiplu, fiind format din părți de propoziție coordonate, urmează regulile de punctuație a părților de propoziție coordonate:

d.e.: O rază de soare, o suflare de vânt, un clătinat de frunze au în sufletul meu ecou.

 

Acordul predicatului cu subiectul

 

 

Predicatul verbal si verbul copulativ se acordă cu subiectul în persoană  și număr:

d.e.: Pădurile și câmpul au ruginit.

Propozițiile cu subiectul exprimat prin substantivele cu sens colectiv: detașament, stol, roi turmă, herghelie, cireadă etc., au predicatul la singular sau la plural, după cum substantivul cu funcția de subiect se află la singular sau la plural:

d.e.: Turma coboară din munți.

        Turmele de oi s-au adunat în sat.

        Stolul a zburat.

        Stolul de vrăbii a zburat.

 

În propoziția „Stolul de vrăbii a zburat” este greșit să punem predicatul la plural, pentru că acordul lui se face cu subiectul stolul, care este la numărul singular, nu cu atributul de vrăbii.

Verbele a durea, a plăcea, a conveni, a se cuveni, a ajunge ( cu înțelesul „ a fi de ajuns”), precedate de un pronume personal la acuzativ sau la dativ, au la persoana a III-a plural următoarele forme corect acordate cu subiectul:

d.e.: Mă dor ochii./Îmi plac poeziile./Îmi convin propunerile tale./Lui i se cuvin laudele./Îmi ajung volumele acestea.

În propozițiile cu subiect multiplu exprimat numai prin substantive, predicatul verbal si verbul copulativ se pun la persoana a III-a plural:

d.e.: Literatura, pictura și sculptura sunt arte.

Când unul dintre subiecte este la persoana I, predicatul verbal și verbul copulativ se pun la persoana I plural:

d.e.: EU și fratele meu studiem pianul.

Când subiectele sunt la persoana a II-a și a III-a, predicatul verbal și verbul copulativ se pun la persoana a II-a plural: Tu și el îmi sunteți prieteni.

 

 

Apoziția

 

 

Apoziția simplă sau dezvoltată cu caracter explicativ se desparte prin virgulă sau linii de pauză de restul propoziției:

d.e.: Traian Băsescu, președintele României, a făcut o vizită în Franța.

        Navigăm pe marele braț al Dunării- Canalul Borcea- alături de invitații noștri.

 

 

Punctuația complementului direct

 

Complementul direct nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.

d.e.: L-am văzut pe Mihai.

Complementele directe care determină același verb se despart prin virgulă:

Ex: I-am văzut pe Mihai, pe Marius și pe Ana.

 

Punctuația complementului prepozitional

 

Complementul prepozitional nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat:

d.e.: M-am gândit la tine.

Complementele prepozitionale coordonate se despart prin virgulă:

d.e.: M-am gândit la tine, la el, la voi și la ei.

 

 

Punctuația circumstantialelor

 

 

Complementele circumstanțiale așezate după cuvântul determinat nu se despart de acesta prin virgulă.

Complementele circumstanțiale se pun între virgule când sunt așezate între subiect și predicat, dar numai când subiectul se află înaintea predicatului:

d.e.: Maria,de frica ploii, a stat în casă.

       Cu tot efortul, nu a obținut rezultate bune.

       Profesorul văzându-l cum se comportă, l-a felicitat.

 

 

Punctuația propoziției atributive

 

 

Propoziția atributivă, indiferent dacă este așezată după regentă sau este intercalată în propoziția regentă, nu se desparte prin virgulă când ea exprimă ceva necesar pentru identificarea sau calificarea obiectului denumit prin substantivul determinat:

d.e.: Am găsit poteca/ pe care ne-am plimbat.

        Potecă/pe care ne-am plimbat/am regăsit-o.

 

Propoziția atributivă care exprimă ceva suplimentar are în rostire o intonație mai joasă decât a propoziției regente, de aceea se izolează prin pauză, iar în scris se desparte prin virgulă. Dacă propoziția atributivă explicativă este intercalată în regentă, ea se pune între virgule sau între linii de pauză:

d.e.: Am cules flori medicinale,/al căror efect curativ este bine cunoscut.

       Am cules flori medicinale,/al căror efect curativ este bine cunoscut,/în luna august.

 

 

Punctuația propoziției completive directe

 

 

Propoziția completivă directă așezată după regentă sau intercalată în propoziția regentă nu se desparte prin virgulă de regentă sau de verbul determinat. Așezată înaintea regentei se desparte de obicei prin virgulă:

d.e.: Ce crezi tu despre mine,/știu foarte bine.

 

Punctuația propoziției completive indirecte

 

Propoziția completivă indirectă așezată după regentă nu se desparte prin virgulă. Așezată înaintea regentei se desparte de obicei prin virgulă:

d.e.: Cui nu oferă,/nu oferi.

 

 

Punctuația propoziției subiective

 

 

Propoziția subiectivă așezată după regentă nu se desparte prin virgulă. Așezată înaintea regentei se desparte totdeauna prin virgulă dacă este reluată în regentă printr-un pronume demonstrativ:

d.e.: Cine nu muncește,/acela nu va avea nimic.

 

Punctuația propoziției predicative

 

Propoziția predicativă nu se desparte prin virgulă de regenta ei.

 

 

Punctuația propoziției circumstanțiale de loc

 

Propoziția circumstanțială de loc așezată după regentă nu se desparte prin virgulă. Așezată înaintea regentei se desparte prin virgulă când se insistă asupra ei și când este reluată în regentă prin adverbul corelativ „acolo”:

d.e.: Unde mergea și el,/acolo venea și ea.

Propoziția circumstanțială de loc intercalată în regentă și așezată înaintea regentei se pune de obicei între virgule:

d.e.: La țară,/unde aerul este curat,/oamenii sunt mai sănătoși.

 

 

Punctuația propoziției circumstanțiale de timp 

Propoziția circumstanțială de timp așezată după regentă se desparte prin virgulă numai dacă în regentă se află un complement circumstanțial:

d.e.: Școala începe toamna,/ când frunzele îngălbenesc.

Propoziția circumstanțială de timp așezată înaintea regentei se desparte prin virgulă când nu se insistă asupra ei și când are în regenta ei un adverb corelativ:

d.e.: Când te simți mai bine,/atunci vine și te deranjează.

Intercalată în regentă, temporala se pune între virgule dacă este așezată înaintea predicatului:

d.e.: Fata de împărat,/ când se văzu singură,/începu să plângă.

 

 

Punctuația propoziției circumstanțiale de mod

 

 

Propoziția circumstanțială de mod așezată după regentă sau înaintea ei se desparte prin virgulă când nu se insistă în mod deosebit asupra ei:

d.e.: Ca și când nu a ar fi știut,/a tăcut.

 

Propoziția circumstanțială de mod așezată înaintea regentei se desparte totdeauna prin virgulă când în regentă se află adverbul corelativ așa sau astfel:

d.e.: Cum e sacul./așa-i peticul.

 

 

Punctuația propoziției cauzale

 

 

De obicei, propoziția cauzală se desparte de regentă prin virgulă, indiferent dacă este așezată după regentă sau înaintea ei:

d.e.: Fiindcă nu l-a ascultat,/ a pățit-o rău.

        S-a odihnit două ore,/ din cauză că era obosit.

 

 

Punctuația propoziției circumstanțiale de scop

 

Punctuația propoziției circumstanțiale de scop așezată după regentă se desparte de aceasta prin virgulă numai când nu se insistă asupra ei:

d.e.: Au plecat împreună la mare./ ca să se distreze.

Propoziția circumstanțială de scop așezată înaintea regentei se desparte de obicei prin virgulă:

d.e.: Ca să obțină rezultate bune./ a studiat mult.

 

 

Punctuația propoziției condiționale

 

 

De obicei, propoziția condițională se desparte prin virgulă, indiferent dacă este așezată după regentă sau înaintea ei:

d.e.: M-aș fi bucurat de vacanță./ dacă nu aveam examen.

Dacă nu știi ce vrei,/nu vei obține nimic..

 

Dacă însă autorul ține să arate că subordonata exprimă singura condiție a celor spuse în regentă, ea nu se mai desparte prin virgulă:

d.e.: Dacă nu înveți/nu știi.

 

 

Punctuația propoziției concesive

 

 

Propoziția concesivă se desparte prin virgulă, indiferent de locul ei față de regentă (înainte sau după regentă ori intercalată în regentă):

d.e.: Deși a citit foarte mult,/ nu se exprimă frumos.

        Nu îi mai recunoaște,/măcar că s-au văzut acum o lună.

 

 

Punctuația propoziției circumstanțiale consecutive

 

 

Propoziția consecutivă se desparte de obicei prin virgulă de regentă; propoziția consecutivă cu adverb corelativ în regentă sau cu alt termen care arată intensitatea acțiunii sau a însușirii exprimate de cuvântul regent se desparte totdeauna prin virgulă:

d.e.: A sperat atât de mult./ încât i s-au împlinit visurile.

        Așa de mult îi place să citească,/ de nu mai doarme noaptea.

 

 

 

 

 

Cacofonia

 

 

Cacofonia este o îmbinare de sunete ”urâtă” care produce un efect acustic neplăcut sau trezește asociații nedorite. Există mai multe modalități de evitare a cacofoniei:

1. înlocuirea prin sinonime;
2. modificarea ordinii cuvintelor;
3. modificări flexionare ale cuvintelor(schimbarea numărului, cazului, timpului, persoanei etc.)
4. introducerea unor cuvinte care nu schimbă sensul enunțului și nici nu creează pleonasme.

      Dacă camera nu-mi place place, am să te anunț.

      Dacă încăperea nu-mi place, am să renunț. 1

      Dacă nu-mi place camera, am să renunț. 2

 

 

Pleonasmul

 

 

Pleonasmul (gr. pleonasmos= „a fi în plus” este o greșeală de limbă care ia naștere din folosirea alăturată a două sau mai multe cuvinte, dintre care unul repetă partțial sensul celuilalt.

 

a aproba pozitiv	summit la vârf	schiță sumară	întrajutorare reciprocă
contrabandă ilegală	hit de mare succes	procent la sută	cel mai optim
tricicletă cu trei roti	conducere manageriala	a suprapus peste	obstacol care împiedică
foarte optim	vine din nou iarăși	panoramă de ansamblu	a îndrumat calea

 

 

 

Principalele reguli ortografice și ortoepice

 

 

●      după ș, j se scrie și se pronunță:

 

a)     a nu ea: dojană, șapte, șale, șarpe etc;

b)    ea nu a: în sufixele -ea, -ean, -eală: greșeală, clujean, ieșean;

c)     -ă nu e: după substantivele și adjectivele la nominativ, acuzativ și vocativ: ojă, cămașă, ușă, fruntașă, uriașă, grijă;

-e(i) nu ă la plural și la genitiv-dativ: ojei, cămășii, ușii, fruntașei, uriașei, grijii etc;

d)    ea nu a la persoana a III-a singular și plural de la indicativul prezent la verbele de conjugarea I: a angaja - el(ei) angajează, a înfățișa - el (ei) înfățișează;

●      se scriu cu ee neologismele: idee, alee, licee, creez, orhidee, graminee;

●      înainte de p și b se scrie m și nu n: împărat, emblemă, umbla, implica, combate, compact;

●      se scriu totdeauna la începutul cuvintelor oa și ua: oameni, oaste, oare, oarba, oala;

●      prefixul des- își păstrează consoana finală înaintea consoanei z: deszăpezi, deszăvorî;

●      se scriu cu uu cuvintele: ambiguu, asiduum, perpetuu, reziduu, superfluu

 

 

 

Anglicisme neadaptate sau parțial adaptate grafic și/sau fonetic

 

 

babysitter s.n.; pl babysittere

banner s.n; pl bannere

bips s.n.; pl. bipuri

bowling s.n.

business s.n.; pl businessuri

camping s. n.; campinguri

dealer s.n.; pl. dealeri

feedback s.n.; pl. feedbackuri

hacker; hackeri

jeep s.n.; pl. jeepuri

link s.n.; pl.linkuri

outsider s.n.; pl. outsideri

talk-show s.n.; art. talk-show-ul; talk-show-uri

 

 

Semnele de ortografie și de punctuație

 

 

 

-       apostroful - ' -

-       bară oblică - / -

-       blancul -   -

-       linia de pauză -  -  -

-       punctul și virgula -  ;  -

-       două puncte -  :  -

-       punctele de suspensie -  …  -

-       semnul întrebării -  ?  -

-       semnul exclamării -  !  -

-       ghilimelele -   „...”  - - «...»-

-       parantezele -  ( )  - - [ ] -

-       virgula -  ,  -

-       linia de dialog - — -

-       cratima -  -  -

-       punctul -  .  -

 

Unele semne de punctuație  sunt și semne de ortografie.

 

Virgula

 

 

Virgula este semnul de punctuația care delimitează unele părți de propoziție în cadrul propoziției și unele propoziții în cadrul frazei. Virgula marchează grafic unele pauze scurte făcute în cursul rostirii unei propoziții sau fraze.

 

În propoziție virgula se pune:

 

●      În mod obligatoriu între două sau mai multe părți de propoziție de același fel, aflate într-un raport de coordonare prin juxtapunere: două sau mai multe subiecte, două sau mai multe nume predicative, două sau mai multe atribute, două sau mai multe complemente.

d.e.: Substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul și verbul sunt părți de vorbire flexibile.

●      Când părțile de propoziție sunt legate prin conjuncțiile nici, fie, ori, sau, ba, prin conjuncțiile adversative dar, iar, însă, ci, prin conjuncțiile conclusive așadar, deci, prin urmare, virgula se pune înaintea lor.

            d.e.: Nu are nici caiet, nici carte.

                    Mereu este soare, dar apar și nori.

                    Am lucrat corect, deci o să fie bine.

●      Virgula se folosește între conjuncțiile corelative: nu numai...ci și, nu numai...dar și, atât … cât și.

d.e.: Nu numai ieri, ci și astăzi am citit mult.

        Atât școala, cât și familia înțeleg acest efort.

●      Virgula este obligatorie în izolarea apoziției.

d.e.: Popescu, primarul orașului, ne-a felicitat.

●      Se pune virgulă după adverbele de afirmație și de negație și după adverbele predicative incidente, când acestea sunt echivalente ale unei propoziții.

 

Principalul adverb de afirmație este da. Se folosesc și alte adverbe, care, de regulă, sunt mai expresive: așa, bine, sigur, desigur, firește, exact, într-adevăr etc.

d.e.: Da, așa este corect.

        Gândește, firește, numai pentru el.

 

Nu este principalul adverb de negație. există și alte mijloace de redare a negației: ba, nimeni, nimic, deloc, defel.

d.e.: Nu, astăzi nu se poate.

 

Dintre adverbele predicative, cel mai des apar în poziție incidentă următoarele: desigur, poate, probabil.

d.e.: Nu s-a gândit, poate, și la acest subiect.

 

●      După interjecții se poate pune virgulă sau semnul exclamării.

d.e.: Ah, ce bine!

●      Virgula izolează substantivele sau pronumele în vocativ.

d.e.: - Tu, ce faci acolo?

        - Mă bucur că ai venit, Ioana.

●      Virgula separă vorbirea directă de vorbirea indirectă (cuvintele personajelor de cele ale naratorului).

d.e.:„- M-oi duce, răspunse Gheorghiță cu îndoială.(M. Sadoveanu, „Baltagul”)

●      Construcțiile gerunziale și participiale așezate la începutul propoziției sau al frazei se despart prin virgulă.

d.e.: Urmându-i exemplul, a avut mari beneficii.

        Adunate de pe câmp, florile se ofilesc.

 

 

Nu se despart prin virgulă:

 

-subiectul de predicat;

-părțile de propoziție coordonate prin conjuncțiile:și, ori, sau;

-atributele neizolate de substantivul pe care îl determină;

-complementul direct de predicat;

-complementul direct de predicat;

-verbul copulativ de numele predicativ.

 

În frază se despart prin virgulă:

 

●      Propozițiile coordonate juxtapuse: principale, subiective, predicative, atributive, completive directe, completive indirecte, circumstanțiale de loc, circumstanțiale de timp, circumstanțiale de mod, circumstanțiale de cauză, condiționale, concesive, consecutive.

d.e.: Ceea ce se impune 1/, ceea ce se hotărăște 2/ și ceea ce devine obligatoriu 3/nu este plăcut 4/(SB SB SB PP)

 

●      Se despart prin virgulă propozițiile coordonate prin conjuncții adversative: ci, dar, iar, însă, ba, fie, ori, sau.

d.e.: A fost în excursie, dar a regretat.

 

Pentru folosirea virgulei în raporturile de subordonare din frază vezi Punctuația propozițiilor subordonate.

 

 

Linia de dialog —

 

Linia de dialog este semnul de punctuație care indică începutul vorbirii personajelor care iau parte la conversație.

d.e.: — Ce faci aici, Maria?

        — Vreau să împrumut o carte.

Folosirea ghilimelelor (semnelor citării) împreună cu linia de dialog este greșită.

     „Bună vreme, măi băiete!”

     „Mulțămim, voinic străin!”

 

 

 

Linia de pauză -

Linia de pauză este semnul de ortografie care marchează pauzele dintre anumite părți de propoziție, dintre propoziții sau fraze.

Linia de pauză este mai mică decât linia de dialog; cratima sau liniuța de unire sau de despărțire este mai mică; ele au funcții total diferite.

Linia de pauză servește în interiorul propoziției sau al frazei, la delimitarea cuvintelor și construcțiilor incidente, a unor părți de propoziție sau a unor propoziții întregi, apropiindu-se, în aceste, în aceste cazuri și chiar suprapunându-se funcțiilor virgulei și ale parantezelor.

d.e.: Mă aflam- era evident- în locurile în care se născuse și copilărise Ion Creangă.

 

 

Apostroful   '

 

 

Apostroful este semnul ortografic care marchează absența accidentală în rostire a unor sunete (fără o rostire împreună ca în cazul cratimei).

d.e.: acol'; fiin'că;două'șitrei(23).

 

 

 

Punctul  și virgula  ;

 

 

Punctul și virgula este semnul de punctuație care marchează o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă și mai mică decât cea redată prin punct.

Acest semn de punctuație poate îndeplini fie rolul punctului, fie pe cel al virgulei, după cum autorul concepe și structurează enunțul, atât la nivelul propoziției cât și la nivelul frazei.

d.e.: Sunt cazuri în care comunicarea este interogativă și exclamativă în același timp; se pune atunci semnul întrebării însoțit de semnul exclamării.

 

 

Două puncte   :

 

 

Două puncte este semnul de punctuație care marchează o pauză mai mică decât cea indicată prin punct. El are rolul de a atrage atenția asupra a ceea ce urmează, fie un citat, o înșiruire, o explicație, o concluzie sau un cuvânt care trebuie scos în evidență.

Două puncte se pun :

 

●      Înaintea unei vorbiri directe.

d.e.: Atunci mi-a zis: Plec la ora 7.

●      După un verb care anunță reproducerea unor zgomote sau sunete din natură.

d.e.: Piatra căzu: pleosc

●      Înaintea citării unui text, a unui proverb, a unei zicale, a unui principiu etc.

d.e.: Exprimă-ți părerea despre proverbul: Apa trece, pietrele rămân.

●      Înaintea unei enumerări.

d.e.: Din piață poți cumpăra: flori, fructe, legume și lactate.

●      În cazul unei explicații.

d.e.: Își dorea un singur lucru: să călătorească.

 

 

Punctele de suspensie  …

 

 

Punctele de suspensie reprezintă semnul de punctuație care indică o pauză mare în cursul vorbirii, ele nu marchează sfârșitul unei propoziții sau al unei fraze, ci indică doar întreruperea șirului vorbirii.

Apariția punctelor de suspensie duce și la schimbări de intonație.

În povestire sau în monolog punctele de suspensie indică ritmul lent al vorbirii sau pauzele pe care le face autorul enunțului spre a-și căuta cuvintele cele mai potrivite.

d.e.:„ Era odată...începu bătrânul”.(M. Sadoveanu)

Pauzele marcate prin puncte de suspensie se pot datora și unor stări emotive.

d.e.: Fiindcă eu… am visat atâtea… aș fi vrut…

În dialog, punctele de suspensie indică întârzierea răspunsului pe care urmează să-l dea cel întrebat sau uimirea(mirarea).

d.e.:--Glumă e asta?

       --...!!!

În citate, punctele de suspensie indică lipsa unor propoziții sau fraze.

Se pun puncte de suspensie după titluri de poezii când acestea sunt identice cu primul vers al poeziei.

d.e.:„Și dacă…” de M. Eminescu.

 

 

Semnul întrebării   ?

 

Semnul întrebării este semnul de punctuație care marchează intonația propozițiilor sau frazelor interogative. El poate fi folosit și după anumite cuvinte sau grupuri de cuvinte, nu numai după propoziții sau fraze.

d.e.:„ Da' slănină nu-i  în pod? unt nu-i? ouă nu-s?(Ion Creangă)

       „-Vezi? Nu ți-am spus că tutunul nu e lucru bun?” (I.L.Caragiale)

 

SUnt cazuri în care comunicarea e interogativă și exclamativă în același timp; se pune atunci semnul întrebării însoțit de cel al exclamării.

d.e.:„-Pamfile, urlă fosta soție e mirelui, ai dat în mintea copiilor, te compromiți la bătrânețe?!”(Ion Băieșu)

 

Când într-o conversație, unul dintre interlocutori nu răspunde sau nu ia parte la conversație decât prin mimică, atunci replica sau atitudinea lui e redată numai prin semnul întrebării.

d.e.: „- Domnule! ZIcea al treilea… La cine credeți că m-am gândit eu acum, când ai întrebat dumneata întâi: „Frate, ce s-o fi făcut Costică?”

         - ?...” (I.L.Caragiale)

Semnul întrebării se poate pune și după titluri, dar numai atunci când titlul respectiv e o propoziție interogativă directă.

sd.e.:„ Ce e filosofia?”

 

 

Semnul exclamării  !

 

 

Semnul exclamării este semnul de punctuație care marchează intonația propozițiilor și a frazelor exclamative sau imperative. El se mai bune și după interjecții și vocative.

d.e.: „Au sosit… Nenorocire!”  (I.L. Caragiale)

        „Ce ochi frumoși avea Margareta în seara aceea!” (AL. Vlahuță)

Și în cazul propozițiilor imperative semnul exclamării se poate pune după imperative complete sau după imperative eliptice de predicat.

d.e.:„ Haide!”

       „Un răcnet!... A-nnebunit cucoana!”(I.L.Caragiale)

 

Se pune semnul exclamării după interjecții.

d.e.: Aș! Nu e rău.

 

Într-un șir de interjecții diferite se pune semnul exclamării după fiecare interjecție.

d.e.:„-- Că hâr! Că mâr! Nu se poate și nu se poate!”(I.L. Caragiale)

 

Dacă interjecția este urmată de un substantiv se pune de obicei virgulă și nu semnul exclamării.

d.e.:„ O, mamă, dulce mamă…” (M Eminescu)

 

Se pune semnul băiete!exclamării după substantive în vocativ.

d.e.:-Ai auzit,

 

Semnul exclamării se mai pune după adverbele de afirmație și negație, când ele sunt echivalente ale unei propoziții exclamative.

 

d.e.:„ - Mă scuzați că v-am deranjat somnul… nenea Anghelache n-a venit?

         -Nu!

         -Ai fost și pe la noi?

         -Da!” ( I.L. Caragiale)

 

 

Ghilimelele(semnele citării) „…” - «...»

 

Ghilimelele sau semnele citării este semnul de punctuație prin care se reproduce întocmai un enunț spus sau scris de cineva.

În punctuația românească se folosesc două tipuri de ghilimele „…” și «...», acestea din urmă numite și ghilimele franțuzești.

Semnele citării se pun la începutul și la sfârșitul unei citări, marcând vorbire directă sau limitele fragmentului citat.

d.e.:„ A fost odată ca-n povești

         A fost ca niciodată” (M. Eminescu)

Uneori ghilimelele înlocuiesc linia de dialog.

d.e.:„ Ce faci?”

       „Nimic interesant. ”

 

În asemenea cazuri, folosirea și a semnelor citării, și a liniei de dialog este o greșeală.

Se pun între ghilimele cuvintele sau grupurile de cuvinte citate ironic sau care redau atitudinea rezervată ori dezaprobatoare a autorului a autorului față de realitățile pe care le desemnează acele cuvinte.

d.e.: Răspunsul lui „științific” a atras râsul tuturor.

 

Se pot pune între semnele citării cuvintele asupra cărora vorbitorul vrea să insiste, să atragă atenția în mod deosebit sau să le dea o mai mare importanță decât în realitate.

d.e.:„ Adică «noi», partidul nostru, pentru cine votăm noi, pentru cine lucrăm noi?”(I.L. Caragiale)

 

Se obișnuiește să se pună între ghilimele titlurile operelor de artă literare, de artă sau de știință, ale publicațiilor, numele instituțiilor, firmelor etc., atunci când aceste titluri sunt reproduse într-o frază.

d.e.: Poezia „ Dorința” a lui Mihai Eminescu a fost publicată în revista „ Convorbiri literare”.

În lucrările de lingvistică se obișnuiește ca sensul unui cuvânt să  se redea între ghilimele.

d.e.: lat. parente „părinți”

 

Se pun între ghilimele cuvintele sau construcțiile străine, de obicei intraductibile, sau întrebuințate fără a fi traduse.

d.e.: Basmul este un „Bildungsroman”.

Ghilimelele franțuzești «...» se folosesc de regulă atunci când în interiorul unui citat intervine alt citat.

d.e.:„ Popa răspunse «Da».”

 

 

Parantezele  ( ) [ ]

 

În punctuația limbii române se folosesc, de regulă, două tipuri de paranteze: parantezele rotunde ( ) și parantezele drepte [ ].

Dintre ele cele mai frecvent întrebuințate sunt parantezele rotunde.

Parantezele marchează, în general, un adaos în interiorul unei propoziții sau al unei fraze; este vorba despre o explicație, de o precizare, de un amănunt, menite a îmbogăți înțelesul propoziției sau al frazei din care fac parte.

Parantezele închid fie un cuvânt (sau mai multe), fie o propoziție, fie o frază.

d.e.: Capacitatea de înțelegere ( intelectuală și afectivă ) este diferită de la un individ la altul.

Se pun între paranteze și unele cuvinte, construcții sau propoziții incidente; aceste incidente redau vorbirea directă într-o narațiune.

d.e.: „ Moise, i-am zis eu lui Moise (spuse Nicanor că i-a povestit Don Iliuță), ție nu ți-e frică de prostia mea.” ( D.R. Popescu)

În piesele de teatru se dau între parantezele rotunde indicațiile scenice (didascaliile).

d.e.: „Pristanda ( uitându-se pe sine și râzând): Curat condei! (luându-și numaidecât seama, naiv) Adică-te, cum condei, coane Fănică?...”

Parantezele rotunde se mai folosesc și în alte situații:

-Pentru a indica autorul,  lucrarea din care se citează: (Mihai Eminescu, Poezii);

-Între paranteze se pune și pagina textului din care s-a citat: (p.32);

-după cifre sau litere, în enumerări: a);b)c);1);2) etc.

 

Parantezele drepte [ ] au o întrebuințare mai redusă si se folosesc pentru a se indica un adaos făcut de cineva într-un text.

d.e.: „ ea [ cartea] se sfârșește acolo [ ...].”

 

Parantezele se folosesc și pentru a indica omisiuni dintr-un citat. În interiorul parantezelor se pun puncte de suspensie.

d.e.: „ primul continuă să tacă [ ...] și rotea neputincios [ ...].”

 

 

 

 

Cratima ( liniuța de unire sau de despărțire)   -

 

 

Cratima se utilizează atât ca semn ortografic, cât și ca semn de punctuație.

 

Ca semn ortografic cratima se folosește:

 

-la indicarea rostirii împreună a două sau mai multe cuvinte: n-a fost; într-o; tată-tău; s-a-nchinat; gătitu-le-ați etc;

-la scrierea unor cuvinte compuse: Vinerea-Seacă; alb-gălbui; propriu-zis; Statu-Palmă-Barbă-Cot; floarea-soarelui etc;

-la despărțirea în silabe: a-u-to-cu-noaș-te-re; bi-o-lo-gi-e; re-zul-ta-te, a-e-ri-si-re etc;

-la indicare părților unui cuvânt (prefix, prefixoid, sufix, desinență): des-; -iță; -ar; -e; -i etc;

-la prescurtări prin omiterea unor părți ale cuvântului d-ta; d-voastră; d-lor; d-ei; d-lui etc.

 

Cac semn de punctuație se folosește:

-       în repetiții de cuvinte: pete-pete; încet-încet etc;

-       în interiorul unor expresii: mort-copt; calea-valea; ici-colo; trosc-pleosc etc;

-       între două numerale atunci când se indică aproximația numerică: două-trei decenii, 1-15 km, 3-4 ore etc;

-       între cuvintele care arată limitele unei distanțe sau ale unui interval de timp: Autostrada București-Pitești; între orele 14-16 etc.

 

 Punctul   .

 

 

Punctul este semn de ortografie și de punctuație.

Ca semn ortografic punctul se pune după următoarele tipuri de abrevieri:

 

-abrevierile formate din prima literă de la începutul cuvântului: C.F.R., C.E.C. etc ;

-abrevierile formate din prima silabă a cuvântului: op. cit. etc.

 

Nu se pune punct:

 

-după titlurile de cărți, de opere literare, muzicale etc.;

-după formulele de adresare ( din scrisori, cuvântări etc.) deoarece substantivele din aceste formule sunt la cazul vocativ; după ele se folosește virgula sau semnul exclamării.

 

d.e.: Dragă Ioana, ; Stimați colegi! etc.;

-la abrevierile formate din prima și ultimele litere ale unui cuvânt: d-ta, d-lor, d-voastră etc;

-la abrevieri ca Tarom, Aprozar, Comaliment etc., pentru că sunt asimilate substantivelor;

-după simbolurile și prescurtările din chimie, fizică, matematică: O; H; l; kg; m; cm etc. ;

-după simbolurile punctelor cardinale: N; S; E; V etc.

 

Ca semn de punctuație virgula marchează pauza care se face în vorbire între propozițiile și frazele independente ale unui text, precum și încheierea unei unități textuale.

d.e.: Însă, după aceea, zise ceva.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

BIBLIOGRAFIE:

 

Avram, Mioara, Ortografia pentru toţi, Bucureşti, EA, 1990.

Beldescu, Gheorghe., Punctuaţia în limba română, ed. a II-a, revăzută şi completată, Bucureşti, Ed. 100+1 Gramar,1997.

Borchin, Mirela-Ioana, Manual de ortografie şi punctuaţie, ed. a II-a, revăzută şi adăugită, Timişoara, Ed.Excelsior Art, 2007.

***, DOOM1, Bucureşti, Editura Academiei, 1982.

***, DOOM2, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005.

Drincu, S., Dicţionar de dublete ortografice, ortoepice şi morfologice corecte, Timişoara, Editura Amphora, 2001.

Drincu, S., Ghid ortografic şi ortoepic, Timişoara, Editura Mirton, 1996.

Moldoveanu, Gh. C, Iacob, Niculina, Principii de scriere românească, Iași, Editura Pim,2006.

Şuteu, Flora, Şoşa, Elisabeta, Ortografia limbii române. Dicţionar şi reguli, Bucureşti, Editura Floarea Darurilor şi Saeculum I.O., 1996.

Uriţescu, D., Noutăţi în ortografie. Corectitudine şi greşeală, Bucureşti, Editura Procion, 1995.