Proiect educativ
FRUCTELE-IZVOR DE SANATATE
Inst. Hritac Rodica
Scoala Gimnaziala ,, Teofil Valcu’’
Hanesti
Judetul Botosani
ARGUMENT
Cât de îmbietoare
este imaginea fructelor parfumate şi atât de viu colorate! Nu poţi să le
priveşti fără să nu îţi doreşti să guşti din dulceaţa lor ispititoare. Fiecare
dintre noi consumă fructe, dar foarte puţini ştiu că acestea pot fi adevărate
medicamente naturiste. Uneori, proprietăţile lor binefăcătoare ajută
organismul atunci când nici măcar medicina nu o mai poate face.
Fructele sunt unele din cele mai gustoase
alimente.Sunt pline de vitamine , minerale,contin antioxidanti si fibre,au
continut foarte sarac in grăsimi şi calorii , deci pot fi consumate în
cantităṭi mai mari. De aceea de obicei se spune : ,,Un măr pe zi ṭine doctorul
departe.”
Ideea acestui proiect vine să întărească aspectul cel
mai important al vieţii fiecărui om : ,,Sănătatea
este cea mai de preţ avuţie’’ .
SCOPUL PROIECTULUI
Înţelegerea necesităţii
consumului de fructe pentru sănătatea omului
OBIECTIVE
Să
înṭeleaga importanṭa consumului de fructe ;
Să consume un
fruct pe zi;
Să înveţe crearea
unui meniu echilibrat şi sănătos pentru a-l utiliza zilnic;
REZULTATE
ASTEPTATE
Copiii vor consuma
zilnic măcar un fruct pe zi;
Atât elevii cât şi
părinţii vor conştientiza importanţa şi necesitatea unui meniu sănătos şi
echilibrat;
Elevii vor deveni mai
responsabili faţă de propria sănătate;
PERIOADA DESFASURARII
30 ianuarie 2012- 3
februarie 2012
GRUP TINTA
Elevii claselor I-IV ai Scolii cu clasele
I-VIII ,,Teofil Vâlcu ’’ Hăneşti
RESPONSABILI DE PROIECT
înv. Vieriu Marinela
inst.Hriṭac Rodica
înv.Ciobanu Olga
înv.Teodorescu Viorica
Evaluarea
proiectului
Elevii participanṭi la
proiect vor primi materiale promoṭionale constând în pixuri , semne de carte şi
orare sub forma de măr,materiale
distribuite de Consiliul judeṭean Botoşani.
CONŢINUTUL
PROIECTULUI
Nr. crt.
|
Activitatea
|
Loc de desf
|
Termen
|
Responsabil
|
1
|
FRUCTELE- IZVOR DE SANATATE
- fiecare învăţător va prezenta proiectul la
clasă şi va expune regula zilnică de a se consuma cel puţin un fruct pe zi;
- se completează un rebus care va scoate în
evidenṭă conṭinutul de vitamine al fructelor
|
-sala
de clasă
|
30 ianuarie 2012
|
-toṭi învăṭătorii
|
2
|
POVESTEA MARULUI BUCLUCAS
-audierea unei poveşti
|
-sala
de clasă
|
1 februarie 2012
|
-toṭi învăṭătorii
|
3
|
FRUCTELE
-învăṭarea unui cântec
|
-sala
de clasă
|
2
februarie 2012
|
-toṭi învăṭătorii
|
4
|
FESTIVITATEA DE PREMIERE
-vor fi premiaṭi toṭi elevii participanṭi la proiect
-vor fi împărṭite materialele promoṭionale
|
-sala
de clasă
|
3 februarie 2012
|
-toṭi învăṭătorii
|
Povestea mărului buclucaş
Poveste populară
Într-o zi de toamnă târzie când copacii se goliseră de mult de frunze, în vârful unui măr sălbatic , din pădure,
mai atârna un măr, un singur măr.
Tocmai în timpul acesta, iepuraşul Iepurici, care alerga prin pădure , a văzut mărul.
Dar cum să-l ia de acolo ? Mărul era sus, sus de tot iar el nu putea să sară până la el !
- Crra – crra ! …se auzi de sus dintr-un brad. Era
Cioara cea neagră şi urâtă care râdea.
Se uită iepuraşul – Iepurici la ea cu uimire şi-i strigă:
- Ei, Cioaro , rupe-mi şi mie mărul ala de sus !
Cioara a zburat din brad şi a rupt mărul. Numai că nu a
reuşit să-l ţină în cioc, şi mărul a căzut.
- Îţi mulţumesc, Cioaro ! – a strigat bucuros Iepurici şi
a dat să ridice mărul de jos, dar acesta parcă ar fi fost
viu, a început deodată să sâsâie…. Şi a luat-o la fugă.
- Ce-o fi asta? Iepurici s-a speriat foarte tare dar apoi a
înţeles: mărul căzuse chiar pe ariciul Ţepoşilă, care,
făcut ghem, dormea sub pom.Ţepoşilă , buimac de
somn, a sărit în sus şi s-a pus pe fugă, cu mărul
înfipt în ţepii lui.
- Stai, stai ! – striga Iepurici cât îl ţineau puterile. Unde fugi cu mărul meu ?
Ariciul Ţepoşilă se opreşte şi zice:
-Acesta-i mărul meu. A căzut, iar eu l-am prins.
Atunci, Iepurici s-a repezit la ariciul Ţepoşilă:
Să-mi dai mărul chiar acum ! Eu l-am găsit !
S-a apropiat în zbor şi Cioara şi zice: - Degeaba vă certaţi . Acesta este mărul meu fiindcă eu l-am rupt
din pom. Şi s-a pornit o ceartă între cei trei, că nu se mai puteau înţelege. Fiecare striga în felul lui.
- Este mărul meu – striga Iepurici – că eu l-am văzut primul !
- Ba e al meu – croncănea Cioara – că eu l-a rupt!
- Ba e al meu – striga ariciul Ţepoşilă – că eu l-am prins !
Ţipete, mare gălăgie în toată pădurea şi harţa începe. Cioara îl loveşte pe ariciul Ţepoşilă cu ciocul în nas,
ariciul Ţepoşilă îl înţeapă pe Iepurici cu ţepii în codiţă,
iar Iepurici o loveşte pe Cioară cu lăbuţa peste cioc.
Dar iată că apare şi cumătrul Moş Martin – ursul care mormăie
supărat: - Ei, dar ce s-a întâmplat aici ?
-Ce-i cu gălăgia asta?
Toţi se reped spre el, şi-i spun:
-Tu , Moş Martine, eşti cel mai mare şi mai inteligent din
pădure. Te rugăm să ne faci judecată dreaptă.Cui vei crede
de cuviinţă că i se cuvine mărul acesta, al lui să fie.
Şi i-au povestit ursului toate câte s-au petrecut.
A stat Moş Martin s-a gândit ce s-a gândit, s-a scărpinat
după urechea dreaptă şi a întrebat:
- Cine a descoperit mărul ?
- Eu ! – a răspuns Iepurici.
- Dar cine l-a rupt din pom ?
- Crra – crra - fireşte că eu ! a răspuns Cioara.
- Buun ! Şi cine l-a prins ?
- Eu, Eu Moş Martine – eu l-am prins ! a chiţăit ariciul Ţepoşilă.
- Iată ce este, a fost de părere Moş Martin, - voi toţi aveţi dreptate, şi de
aceea fiecare din voi are dreptul să primească mărul
- Da, dar nu-i decât un singur măr ! au sărit toţi cu gura Ţepoşilă, Iepurici şi Cioara.
- Împărţiţi mărul în părţi egale şi fiecare să ia câte o bucăţică. Toţi au izbucnit într-un glas:
- Cum de nu ne-a venit ideea asta mai înainte ?!
Ariciul Ţepoşilă a luat mărul Buclucaş şi l-a împărţit în patru părţi egale. Prima bucăţică a dat-o iepuraşului
şi i-a zis:
-Asta ţie, Iepurici, pentru că tu ai văzut primul mărul.
A doua bucăţică a dat-o ciorii: - Asta ţie , Cioaro,
fiindcă tu ai rupt mărul din pom.
A treia bucăţică, ariciul şi-a pus-o deoparte pentru
sine şi a zis:
- Asta pentru mine, întrucât eu am prins mărul
acesta buclucaş.Cea de-a patra bucăţică ariciul i-a
pus-o ursului în labă şi ia zis:
- Iar asta ţie Moş Martine …
-Dar de ce mie ? răspunse, mirat, ursul.
-Tocmai pentru că tu ne-ai împăcat şi ne-ai
învăţat să gândim !
Şi fiecare şi-a mâncat bucăţica sa de măr, şi
toţi au fost mulţumiţi că Moş Martin a făcut
judecată dreaptă şi nu a nedreptăţit pe
nimeni.
Şi iaca aşa s-a sfârşit povestea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu