Ghid orientativ

 

 

GHIȚĂ GHEORGHIȚA

 

GHID ORIENTATIV

 TITULARIZARE, DEFINITIVAT, GRADUL II   

EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

 ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR  -

TESTE REZOLVATE

SISTEME DE ACȚIONARE

REFERATE DE SPECIALITATE

 

2020

 

 

 

CUPRINS

 

Titlu	Pagina
CUVÂNT ÎNAINTE	3
SUBIECT TITULARIZARE 2015	4
BAREM DE EVALUARE ŞI DE NOTARE 2015	6
REZOLVARE SUBIECT 2015	9
SUBIECT TITULARIZARE 2018	17
BAREM DE EVALUARE ŞI DE NOTARE 2018	19
REZOLVARE SUBIECT 2018	21
SUBIECT TITULARIZARE 2019	29
BAREM DE EVALUARE ŞI DE NOTARE 2019	31
REZOLVARE SUBIECT 2019	33
SUBIECT TITULARIZARE 2020	39
BAREM DE EVALUARE ŞI DE NOTARE 2020	41
REZOLVARE SUBIECT 2020	44
Particularităţile de vârstă ale elevilor din ciclul gimnazial şi implicaţia              privind calităţile motrice	49
Relaţia dintre calităţile motrice si deprinderile si priceperile motrice prevăzute în programa şcolară	55
Planificarea activității de educație fizică Procedee metodice şi sistemele de acţionare  ce pot fi folosite în planificarea activității de educație fizică	56
Exerciţii pentru dezvoltarea vitezei de reacţie, de execuţie  şi repetiţie	56
Exerciţii pentru dezvoltarea capacităţilor coordinative	58
Exerciţii pentru dezvoltarea rezistenţei prin alergare de durată	60
Exerciţii pentru dezvoltarea rezistenţei la eforturi variabile	61
Exerciţii pentru dezvoltarea rezistenţei în alergare de semifond	61
Exerciţii pentru dezvoltarea forţei	62
Exerciţii cu partener	63
Exerciţii pentru dezvoltarea vitezei prin jocul de handbal	66
Exerciţii pentru dezvoltarea capacităţilor coordinative prin mijloace din jocul de handbal	67
Exerciţii pentru dezvoltarea rezistenţei prin mijloace din jocul de handbal	69
Exerciţii pentru dezvoltarea forţei prin jocul de handbal	70
Începuturile educaţiei fizice şcolare  în România  – contribuția unor personalități la dezvoltarea educatiei fizice şcolare	73
EXERCIȚIUL FIZIC PRIN DANS ȘI ROLUL EDUCAȚEI ESTETICE ÎN FORMAREA PERSONALITĂȚII ELEVILOR	79

 

 

 

        

 

Cuvânt înainte

 

 

 

         Prezenta lucrare se vrea un ghid orientativ pentru profesorii de educație fizică și sport din învățământul preuniversitar care se pregătesc pentru examenul de titularizare și conține: teste rezolvate, sisteme de acționare și articole de specialitate.

          Pentru pregătirea examenului de titularizare, profesorii au misiunea de a studia și de a-și însuși conținuturile științifice fundamentale din programa pentru concursul de ocupare a posturilor didactice vacante din învățământul preuniversitar, la disciplina educație fizică și sport.

        Acest ghid răspunde deci cerințelor profilului absolventului de învățământ superior, care urmează să fie încadrat pe un post didactic în învățământul preuniversitar - profesor de educație fizică şi sport în învățământul de masă, în învățământul sportiv integrat şi suplimentar sau în învățământul special.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CONCURSUL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE

VACANTE/REZERVATE ÎN UNITĂŢILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR

 

15 iulie 2015

Probă scrisă

Educaţie fizică şi sport

Varianta 3

· Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

· Timpul de lucru efectiv este de 4 ore.

 

SUBIECTUL I (30 de puncte)

1. Motricitatea la vârsta şcolară mică - perioada antepubertară (6-10/11 ani) are o serie de caracteristici somatice, funcţionale, cognitive etc. Pentru această etapă de vârstă, prezentaţi:..........................................................................................15 puncte

a. principalele caracteristici ale planului somatic, funcţional şi cognitiv......... 3 puncte

b. principalele aspecte ale consolidării a trei deprinderi motrice fundamentale. .......................................................................................................................12 puncte

2. Rezistenţa este una dintre calităţile motrice de bază ale organismului. .....15 puncte

a. Definiţi rezistenţa.........................................................................................4 puncte

b. Prezentaţi trei forme de manifestare a rezistenţei........................................ 6 puncte

c. Precizaţi cinci factori de condiţionare a rezistenţei......................................5 puncte

 

SUBIECTUL al II-lea .........................................................................(30 de puncte)

1. Prezentaţi Principiul accesibilităţii, ca principiu de instruire în educaţie fizică, având în vedere următoarele aspecte:........................................................... 15 puncte

a. precizarea particularităţilor de care se ţine cont în practicarea exerciţiilor fizice;

.........................................................................................................................3 puncte

b. descrierea a trei dintre acţiunile pe care trebuie să le întreprindă profesorul de educaţie fizică în aplicarea acestui principiu;.................................................. 3 puncte

c. prezentarea a trei cerinţe care se impun în respectarea acestui principiu. .........................................................................................................................9 puncte

2. Exerciţiul fizic reprezintă un mijloc de îmbunătăţire a capacităţii motrice..........................................................................................................15 puncte

a. Definiţi exerciţiul fizic............................................................................... 2 puncte

b. Prezentaţi conţinutul exerciţiului fizic....................................................... 5 puncte

c. Prezentaţi forma exerciţiului fizic.............................................................. 5 puncte

d. Clasificaţi exerciţiile fizice, în funcţie de trei criterii.................................. 3 puncte

 

SUBIECTUL al III-lea...................................................................... (30 de puncte)

1. Elaboraţi un complex pentru dezvoltarea fizică armonioasă, format din opt exerciţii, executate cu bastoane. În descrierea fiecărui exerciţiu, menţionaţi acţiunea motrică, dozarea, formaţia de lucru, respectând eşalonarea metodică a exerciţiilor în complex. .....................................................................................................10 puncte

2. Elaboraţi o secvenţă de plan de lecţie pentru o verigă tematică destinată învăţării alergării de rezistenţă, clasa la alegere................................................... 20 de puncte

În elaborare, se va urmări:

 

a. descrierea exerciţiilor utilizate;.................................................................. 8 puncte

b. succesiunea metodică a exerciţiilor;........................................................... 4 puncte

c. precizarea dozării efortului; ........................................................................4 puncte

d. menţionarea formaţiilor de lucru. ...............................................................4 puncte

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CONCURSUL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE

VACANTE/REZERVATE ÎN UNITĂŢILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR

15 iulie 2015

Probă scrisă

Educaţie fizică şi sport

PROFESORI

Varianta 3

 

BAREM DE EVALUARE ŞI DE NOTARE

Varianta 3

· Se punctează orice modalitate de rezolvare corectă a cerinţelor, în limita punctajului maxim corespunzător.

· Nu se acordă fracțiuni de punct. Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele  precizate explicit în barem.

· Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea la 10 a punctajului total obținut pentru lucrare.

 

SUBIECTUL I ...................................................................................(30 de puncte)

1. Motricitatea la vârsta şcolară mică. ........................................................15 puncte

a. Prezentarea principalelor caracteristici ale planului somatic, funcţional şi cognitiv.

.......................................................................................................................3 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru prezentarea corectă şi completă a principalelor caracteristici ale fiecăruia dintre cele trei planuri. (3 x 1 punct = 3 puncte)

b. Prezentarea aspectelor consolidării a trei deprinderi motrice fundamentale. ......................................................................................................................12 puncte

Se acordă câte 4 puncte pentru prezentarea corectă şi completă a aspectelor consolidării oricăror trei deprinderi motrice fundamentale. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă câte 2 puncte. (3 x 4 puncte = 12 puncte)

2. Rezistenţa................................................................................................ 15 puncte

a. Definirea rezistenţei................................................................................... 4 puncte

Se acordă 4 puncte pentru definiţie corectă şi completă. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă 2 puncte.

b. Prezentarea a trei forme de manifestare a rezistenţei. 6 puncte

Se acordă câte 2 puncte pentru prezentarea corectă şi completă a oricăror trei forme de manifestare a rezistenţei. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă câte 1 punct. (3 x 2 puncte = 6 puncte)

c. Precizarea a cinci factori de condiţionare a rezistenţei............................... 5 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru precizarea corectă şi completă a oricăror cinci factori.

(5 x 1 punct = 5 puncte)

 

SUBIECTUL al II-lea........................................................................ (30 de puncte)

1. Principiul accesibilităţii. ..........................................................................15 puncte

a. Precizarea particularităţilor de care se ţine cont în practicarea exerciţiilor fizice.

........................................................................................................................3 puncte

Se acordă 3 puncte pentru precizarea corectă şi completă a particularităţilor. Pentru răspunsparţial corect sau incomplet, se acordă 1 punct.

 b. Descrierea a trei dintre acţiunile profesorului. ..........................................3 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru descrierea corectă şi completă a oricăror trei acţiuni.

(3 x 1 punct = 3 puncte)

c. Prezentarea a trei cerinţe care se impun în respectarea acestui principiu .....9 puncte

Se acordă câte 3 puncte pentru prezentarea corectă şi completă a oricăror trei cerinţe. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă câte 1 punct. (3 x 3 puncte = 9 puncte)

2. Exerciţiul fizic......................................................................................... 15 puncte

a. Definirea exerciţiului fizic......................................................................... 2 puncte

Se acordă 2 puncte pentru definiţie corectă şi completă. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă 1 punct.

b. Prezentarea conţinutului exerciţiului fizic.................................................. 5 puncte

Se acordă 5 puncte pentru răspuns corect şi complet. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă 2 puncte.

c. Prezentarea formei exerciţiului fizic........................................................... 5 puncte

Se acordă 5 puncte pentru răspuns corect şi complet. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă 2 puncte.

d. Clasificarea exerciţiilor fizice, în funcţie de trei criterii............................. 3 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru clasificarea corectă şi completă a exerciţiilor fizice în funcţie de oricare trei criterii. (3 x 1 punct = 3 puncte)

 

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

1. Elaborarea unui complex pentru dezvoltare fizică armonioasă, format din opt exerciţii, executate cu bastoane. ..................................................................10 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru prezentarea corectă şi completă a fiecărui exerciţiu.

(8 x 1 punct = 8 puncte) Se acordă 2 puncte pentru eşalonarea metodică corectă a exerciţiilor în complex.

2. Elaborarea unei secvenţe de plan de lecţie pentru o verigă tematică destinată învăţării alergării de rezistenţă, clasa la alegere...................................... 20 de puncte

a. Descrierea exerciţiilor utilizate.................................................................. 8 puncte

Se acordă 8 puncte pentru descrierea corectă şi completă a exerciţiilor. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă 4 puncte.

b. Succesiunea metodică a exerciţiilor........................................................... 4 puncte

Se acordă 4 puncte pentru succesiunea metodică corectă a exerciţiilor. Pentru răspuns parţial corect, se acordă 2 puncte.

c. Precizarea dozării efortului........................................................................ 4 puncte

Se acordă 4 puncte pentru precizarea corectă şi completă a dozării efortului. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă 2 puncte.

d. Menţionarea formaţiilor de lucru............................................................... 4 puncte

Se acordă 4 puncte pentru menţionarea corectă şi completă a formaţiilor de lucru. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă 2 puncte.

 

 

 

REZOLVARE SUBIECT TITULARIZARE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT  2015

SUBIECTUL  I........................................................................................................(30 PUNCTE)

1.Motricitatea la vârsta școlară mică-perioada antepubertară (6-10/11 ani) are o serie de caracteristici somatice, funcționale , cognitive etc. Pentru această perioadă de vârstă prezentați:.................................................................................................15 puncte

a)Principalele caracteristici ale planului somatic , funcțional și cognitivi......................3 puncte

Şcolarul mic, influenţat de integrarea în mediul şcolar cu implicaţii mari în plan psihic, de personalitate, afectiv, este supus unor solicitări crescute, care sunt resimţite diferit în funcţie de dezvoltarea sa biologică. În această perioadă creşterea şi dezvoltarea morfo-funcţională a şcolarilor sunt mai rapide şi în general mai uniforme decât în etapele anterioare.

Masa musculară se dezvoltă relativ lent, tonusul muscular are valori mai scăzute, ceea ce favorizează efectuarea unor mişcări cu amplitudine în diverse articulaţii. Forţa musculară este relativ redusă, iar menţinerea echilibrului necesită un efort suplimentar.

Activităţile cognitive favorizează o dezvoltare intelectuală evidentă, influenţată şi de o plasticitate deosebită a sistemului nervos, avantaj funcţional ce conferă copilului o mare receptivitate în comparaţie cu adulţii.

De mare utilitate este prezentarea la această vârstă a noţiunilor noi, inclusiv a structurilor motrice prin intermediul ambelor sisteme de semnalizare.

Predominanţa excitaţiei corticale face ca stimulii externi să producă reacţii motrice exagerate, insuficient coordonate, explicabile printr-o slabă inhibiţie de diferenţiere.

Motricitatea în această etapă este debordantă, capacitatea de învăţare motrică – remarcabilă, dar posibilităţile de fixare a mişcărilor noi sunt reduse. În consecinţă, doar repetarea sistematică, integrează şi stabilizează structura nouă în repertoriul motric al copilului.

 

  b. principalele aspecte ale consolidării a trei deprinderi motrice fundamentale....12 puncte

Deprinderile motrice fundamentale se supun unui proces de consolidare – perfecţionare.

Alergarea are un aspect apropiat de cel motric; odată cu creşterea şi cu îmbunătăţirea repartiţiei de forţe, deplasarea verticală a centrului general de greutate creşte, ceea c113

corespunde unei mai mari extensii a piciorului de impulsie. De asemenea, piciorul liber are o cursă mai amplă, cu ridicarea mai accentuată a genunchiului.

Prinderea mingii se caracterizează printr-o poziţie de aşteptare mai suplă, braţele sunt semiflectate, iar picioarele sunt depărtate. La începutul perioadei (7 ani), copilul are dificultăţi de plasare în spaţiu în raport cu traiectoria mingii. La 9-11 ani deplasările la minge sunt mai sigure şi se caracterizează prin menţinerea stabilităţii posturale verticale.

Aruncarea mingii în această etapă cunoaşte o fază pregătitoare în care piciorul opus braţului de aruncare avansează, braţul liber este ridicat pentru a echilibra rotaţia trunchiului ce are drept consecinţă un recul al acestui braţ şi o flexie lejeră laterală şi antero-posterioară a trunchiului. Această deprindere motrică fundamentală se realizează printr-o acţiune pluri-articulară (scapulo-humerală şi coxo-femurală).

Săritura în lungime – una dintre cele mai utilizate deprinderi implică o acţiune insumată a diferitelor segmente corporale – braţe, membre inferioare, trunchi, cap – în funcţie de orientarea lor în spaţiu şi de amplitudinea mişcării fiecăruia dintre acestea.

Copilul care a căpătat un plus de forţă faţă de etapa de vârstă anterioară, ester capabil să realizeze o impulsie puternică a piciorului de bătaie, o relativă cooperare a forţelor orizontale şi verticale, o acţiune coordonată a braţelor, o extensie completă a piciorului de impulsie în timpul zborului, elemente importante în executarea deprinderilor motrice de bază.

La 7 ani se manifestă tendinţa de modificare a ritmului, insuficient structurată iar la 9 ani copilul începe să conştientizeze necesitatea ruperilor de ritm, variind accelerarea cu decelarea. La 11 ani, se atinge o formă eficientă în sensul realizării unei curse uniform accelerate şi anticipării, reglării fuleului înainte de prag, din timp şi mod precis.

Caracteristicile psiho-fizice extrem de favorabile achiziţionării de structuri motrice trebuie exploatate în mod just în vederea învăţării tehnicilor fundamentale coordonate grosier la început, dar consolidate ulterior. În probele sportive ce necesită o însuşire precoce a tehnicii – înot, gimnastică – copiii îşi perfecţionează chiar repertoriul gestual specific.

Dozarea corectă a efortului la copiii antepubertari, cu evitarea suprasolicitării sau subsolicitării, trebuie să asigure o valorificare completă a capacităţii reale de efort şi posibilităţi crescute de progres.

2.Rezistența este una din calitățile motrice de bază ale organismului..........................15 puncte

a)      Definiți Rezistența.....................................................................................................4 puncte

Rezistenţa este "capacitatea organismului uman de a depune eforturi cu o durată relativ lungă şi o intensitate relativ mare,menţinând indici constanţi de eficacitate optimă: deci este capacitatea umană de a depune eforturi fără apariţia stării de oboseală (senzorială, emoţională, fizică) sau prin învingerea acestui fenomen ".

b)      Precizați trei forme de manifestare a rezistenței......................................................6 puncte

1-După criteriul "ponderea participării în efort a grupelor musculare şi a marilor funcţii organice":

-rezistenţa generală. reprezentată de capacitatea de a efectua acte şi acţiuni motrice timp îndelungat, cu eficienţă şi fără apariţia stării de oboseală, angrenându-se în efort aproximativ 70% din grupele musculare şi solicitându-se mult sistemele nervos central, cardiovascular şi respirator;

-rezistenţa specifică reprezentată de capacitatea de a depune eforturi fizice, cu eficienţă şi fără apariţia stării de oboseală, pe care le implică ramurile şi probele sportive; această formă poate fi "regională" (când în efort se angrenează între 1/3 şi 2/3 din grupele musculare) şi "locală" (când în efort se angrenează mai puţin de 2/3 din musculatură).

2- După criteriul "sursele energetice, intensitatea şi durata efortului":

-rezistenţa anaerobă (lactacidă), specifică pentru eforturile cuprinse între 45 secunde şi două minute, intensitatea efortului fiind de 95-100%;

-rezistenţa aerobă. specifică pentru eforturile cuprinse între două şi opt minute; spre limita inferioară, ca durată, predomină eforturile fizice anaerobe, iar spre limita superioară, tot ca durată, predomină eforturile fizice aerobe; se mai numeşte şi "rezistenţă anaerobă lactacidă", iar intensitatea efortului este de 80- 90% din posibilităţile maxime individuale.

3-După criteriul "natura efortului":

-rezistenţă în efort cu intensitate constantă:

-rezistentă în efort cu intensitate variabilă.

c. precizați cinci factori de condiționare a rezistenței...........................................................5 puncte

Cei mai importanţi sunt:

1.stabilitatea proceselor nervoase fundamentale, excitaţia şi inhibiţia, în sensul menţinerii unui raport constant între acestea, dar în favoarea excitaţiei, pe un timp cât mai lung;

2.calitatea sistemelor şi funcţiilor organismului uman, mai ales pe planurile cardiovascular şi respirator;

3.culoarea fibrelor musculare implicate în efort (cele roşii sunt lente, deci favorabile efortului de rezistenţă);

4.resursele energetice ale organismului (glicogen, mai ales), calitatea metabolismului şi mecanismele hormonale de reglare;

5.calitatea proceselor volitive (mai ales perseverenţa. şi dârzenia), determinate motivaţional.

 

SUBIECTUL AL -II-LEA.....................................................................30 PUNCTE

1.Prezentați principiul accesibilității, ca principiu de instruire în educație fizică, având în vedere următoarele aspecte:

a-precizarea particularităților de care se țin cont în practicarea exercițiilor fizice............3 puncte

Subliniază necesitatea desfăşurării activităţilor de practicare a exerciţiilor fizice în funcţie şi de particularităţile subiecţilor (mai ales de vârstă, sex şi nivel de pregătire). Dacă, activităţile respective s-ar putea desfăşura cu fiecare subiect în parte (practic posibil dar nerentabil pentru sistemul nostru organizatoric şi financiar), accesibilitatea ar putea merge până la individualizare sau "personalizare". Cu alte cuvinte, individualizarea/personalizarea reprezintă faza superioară a accesibilităţi şi nu un principiu de instruire de sine stătător (cum îl prezintă mulţi specialişti - autori în probleme de antrenament sportiv!).

Accesibilitatea nu înseamnă a fi impuse cerinţe de conţinut şi metodico -organizatorice la nivelul posibilităţilor minime ale subiecţilor. Cerinţele impuse trebuie să-i solicite pe subiecţi, să-i determine să depună un efort, să"muncească" pentru rezolvarea diverselor situaţii din procesul de instruire sau din activitatea competiţional-sportivă.

b-descrierea a trei dintre acțiunile pe care trebuie să le întreprindă profesorul de educație fizică în aplicarea acestui prinipiu.................................................................................................3 puncte

Conform acestui principiu, sunt necesare următoarele acţiuni ale celui care conduce instruirea sau ale celui ce se "autoinstruieşte" (în activitatea independentă):

-selecţionarea cu atenţie a stimulilor, a exerciţiilor fizice cu precădere;

-stabilirea unei dozări corespunzătoare a efortului fizic;

-folosirea unor reglatori metodici pentru a accelera procesul de însuşire a unor acte sau acţiuni motrice de către subiecţi;

-adaptarea metodelor şi procedeelor metodice de instruire şi educaţie la nivelul de înţelegere şi de dezvoltare psiho - motrică a subiecţilor;

-diferenţierea evaluării randamentului subiecţilor.

c-Prezentarea a trei cerințe care se impun în respectarea acestui principiu;......................9 puncte

Pentru respectarea acestui principiu se impun următoarele cerinţe:

1) Necesitatea cunoaşterii permanente a subiecţilor cuprinşi în procesul de practicare a exerciţiilor fizice.

2) Stabilirea unui ritm adecvat de lucru, în funcţie de reacţia subiecţilor la stimuli.

3) Necesitatea cunoaşterii şi aplicării celor trei reguli clasice ale practicii didactice, care se regăsesc şi în cazul altor principii de instruire:

a) trecerea de la uşor la greu, în care funcţionează prioritar criteriul forţei necesare pentru efectuarea actelor şi acţiunilor motrice;

b) trecerea de la simple la complex, în care funcţionează prioritar criteriul îndemânării necesare pentru efectuarea actelor şi acţiunilor motrice;

c) trecerea de la cunoscut la necunoscut, adică de la elemente deja însuşite la altele noi, care să se bazeze - ca mecanisme de execuţie - pe cele deja însuşite.

 

2.Exercițiul fizic reprezintă un mijloc de îmbunătățire a capacității motrice..............15 puncte

a)-Definiți exercițiul fizic......................................................................................................2 puncte

Exerciţiul fizic se constituie în mijlocul, specific de bază pentru educaţie fizică şi sport. El este modelul operaţional cel mai frecvent folosit pentru realizarea obiectivelor propuse. Exerciţiul fizic îşi are originea în actul motric general al omului, efectuat pentru o relaţie optimă cu mediul natural şi social de existenţă. El este un act motric special şi specializat, care se mai numeşte şi gest motric, exerciţiul fizic se practică în scopul realizării obiectivelor educaţiei fizice şi sportului.

 

b)-Prezentați conținutul exercițiului fizic.............................................................................5 puncte

Conţinutul exerciţiilor fizice se apreciază, în principal, prin influenţele asupra organismului uman al subiecţilor, influenţe relativ uşor de determinat dacă se au în vedere următoarele:

-să se ţină seama că efectele se obţin numai în timp, nu "de azi pe mâine"!;

-să se respecte, inclusiv în analiza efectelor, particularităţile colectivelor de subiecţi şi - în consecinţă - prevederile unor documente oficiale (programe, manuale, instrucţiuni etc.);

-să se urmărească toate obiectivele educaţiei fizice şi sportului, adică polivalenţa exerciţiilor fizice pentru realizarea obiectivelor specifice.

c)-Prezentați forma exercițiului fizic....................................................................................5 puncte

Forma exerciţiului fizic este considerată de mulţi specialişti - autori de publicaţii ca fund sinonimă cu tehnica. Opinia lui Gheorghe Cârstea este că se poate accepta o asemenea evaluare numai în cazul deprinderilor şi priceperilor motrice. După Ion Şiclovan, forma exerciţiului este modul particular în care se succed mişcările componente ale fiecărui exerciţiu, precum si legăturile ce se stabilesc  între acestea de-a lungul efectuări acţiuni motrice în cauză" (17,p. 186.) Forma este, în consecinţă, aspectul exterior al exerciţiului fizic, aspect observabil cu "ochiul liber" şi care poate avantaja sau dezavantaja evaluarea actului sau acţiunii motrice respective. Pentru aprecierea formei exerciţiului fizic se propun, de către specialiştii autori de publicaţii a multe elemente; mai mulţi factori. Disciplinele de Teoria şi Metodica Educaţiei Fizice şi Sportului", prin prezenta publicaţie, consideră că aceşti principali factori sunt următorii:

-poziţia corpului şi segmentelor corporale (iniţială, intermediară şi finală), uneori şi faţă de obiect sau aparat;

-direcţia mişcării;

-amplitudinea mişcării şi relaţia dintre segmentele corporale participante;

-tempoul mişcării; -

-ritmul mişcării;

-sistemul de dispunere a subiecţilor în spaţiul de practicare a exerciţiilor fizice.

d)-Clasificați exercițiile fizice în funcție de trei criterii.......................................................3 puncte

Există multe clasificări ale exerciţiilor fizice, în funcţie de criteriile luate în considerare.

--clasificarea după criteriul anatomic: exerciţii fizice pentru întregul corpul uman sau pentru segmentele corporale (cap, gât, membre superioare, trunchi, membre inferioare, abdomen, spate etc.);

--clasificarea după poziţia subiecţilor faţă de aparatele la care şi cu care se lucrează: exerciţii fizice la aparate, exerciţii fizice cu aparate etc.;

--clasificarea după calităţile motrice pe care le dezvoltă preponderent:

exerciţii fizice pentru viteză, exerciţii fizice pentru rezistenţă etc.

--clasificarea după tipul deprinderilor motrice care se învaţă: exerciţii fizice pentru deprinderile motrice de bază şi utilitar-aplicative şi exerciţii fizice pentru deprinderile motrice specifice ramurilor şi probelor sportive;

--clasificarea după caracterul succesiunii mişcărilor componente: exerciţii fizice ciclice, exerciţii fizice aciclice şi exerciţii fizice mixte (ciclice şi aciclice);

--clasificarea după intensitatea efortului fizic: exerciţii fizice supramaximale, exerciţii fizice maximale, exerciţii fizice submaximale exerciţii fizice de intensitate medie, exerciţii fizice de intensitate mică;

--clasificarea după natura contracţiei musculare: exerciţii fizice dinamice, exerciţii fizice statice şi exerciţii fizice mixte (dinamice şi statice).

SUBIECTUL AL- III-LEA....................................................................30 PUNCTE

1.Elaborați un complex pentru dezvoltare fizică armonioasă , format din opt exerciții efectuate cu bastoane . În descrierea ficărui exercițiu, menționați acțiunea motrică, dozarea, formația de lucru, respectând eșalonarea metodică în complex. ..................................10 puncte

Exerciții cu bastonul de gimnastică: Ex.1 poziție de plecare :stând apucat de capetele bastonului;    T1-2:îndoirea capului in față;    T3-4:extensia capului;    T5-6:îndoirea laterală a  capului spre stânga;    T7-8:îndoirea laterală a capului spre dreapta;   Ex.2 P.P. idem 1.     T1-8:răsucirea capului spre stânga -dreapta pe doi timpi;     T1-4:rotarea capului spre stânga;     T5-8;rotarea capului spre dreapta; (exercițiile de răsucire alternează cu cele de rotare)   Ex.3 P.P. Stând depărtat cu bastonul la ceafă (apucat de capetele bastonului);     T1-4:întinderea brațelor sus și revenire; Ex.4 P.P. idem 1:     T1-   ducerea brațelor sus;     T2-   îndoirea brațelor deasupra capului;     T3-   întinderea brațelor sus;     T4-   revenire stând.   Ex.5 P.P. idem 1     T1-   ducerea brațelor înainte;     T2-   brațele sus;     T4-   brațele înainte.   Ex.6 P.P.Stând apucat de capetele bastonului –brațele sus     T1-2 îndoirea laterală a trunchiului spre stânga;     T3-4 îndoirea trunchiului spre dreapta.   Ex.7 P.P. Stând  depărtat cu bastonul la ceafă apucat de capete.     T1-2 răsucirea trunchiului spre stânga;     T3-4  răsucirea trunchiului spre dreapta;   Ex.8 Stând departat apucat de capetele bastonului cu bratele sus     T1-2 extensia trunchiului;     T3-4 îndoirea în față a trunchiului; Ex.9 P.P. idem 8     T1-2 extensia trunchiului ;     T3-4 îndoirea în față a trunchiului cu bastonul orientat spre piciorul stâng;     T5-8 idem 1-4 , spre dreapta. ______________________________________________   Ex10. P.P idem 1     T1-   pas fandat lateral stânga brațele sus;     T2-   revenire stând;     T3-   pas fandat lateral spre dreapta brațele sus;     T4-   revenire stând;     T5-  pas fandat in fața cu piciorul stâng, brațele înainte;     T6-   revenire stând;     T7-  pas fandat în față cu piciorul drept, brațele înainte;     T8-   revenire stand;       Ex11. P.P.idem 1     T1-   pas lateral stânga ,bratele înainte;     T2-   brațele sus;     T3-   brațele înainte;     T4-   Revenire stând.     T5-8 idem 1-4 spre dreapta Ex.12 P.P.Stând sprijinit cu ambele mâini pe baston: -cumpăna cu balansarea piciorului; -piciorul stang alterneaza cu piciorul drept; Ex13.P.P. asezat pe genunchi apucat de capetele bastonului;     T1-8  extensia trunchiului cu revenire ; Ex.14.P.P. Sarituri peste baston stânga -dreapta , față- spate Ex.15.Genuflexiuni cu bastonul la ceafă;

4X             4X           4X               4X         4X       4X               4x                       4X                   4X

Coloană de gimnastică   O O O O O O O O O O O O O O O O      O                                           Coloană de gimnastică   O O O O O O O O O O O O O O O O      O

 

2. Elaboraţi o secvenţă de plan de lecţie pentru o verigă tematică destinată învăţării alergării de rezistenţă, clasa la alegere........................................................................................20 de puncte

 În elaborare, se va urmări:

a. descrierea exerciţiilor utilizate;...................................................................................... 8 puncte

b. succesiunea metodică a exerciţiilor;.............................................................................. 4 puncte

c. precizarea dozării efortului;............................................................................................4 puncte

d. menţionarea formaţiilor de lucru...................................................................................4 puncte

Veriga tematica lectiei	Conținut	Dozare	Formații de lucru
Învățarea alergării de rezistență 15 minute	- mers obişnuit -10m şi mers cu pasul întins din ce în ce mai rapid 10m , urmat de trecere în alergare uşoară20 , alternări de mers obişnuit şi mers cu pasul întins, alergare uşoară şi odihnă activă. În timpul mersului cu pasul întins frecvenţa creşte, alternându-se tempourile reduse cu cele maxime, după care se trece în alergare. indicatii metodice: Atenţia va fi îndreptată asupra atitudinii drepte a trunchiului, asupra poziţiei braţelor (îndoite din coate la unghi drept) şi contactului elastic cu solul. Lungimea alergării depăşeşte cu mult pe aceea a mersului cu pasul întins, care trebuie să dureze atâta timp până când cadenţa devine insuportabilă şi trecerea în alergare apare ca o uşurare.     . - alergare în tempo moderat pe distanţa de 100-150 m. Se efectuează pe grupe de 6-10 elevi, aşezaţi în coloană prin flanc câte unul, pentru a putea fi observaţi cu mai multă uşurinţă. Pasul trebuie să fie relaxat, pendularea gambei înapoi să se execute nestingherit, iar contactul cu solul să se facă pe pingea sau deodată pe toată talpa, fiind urmat de o derulare completă a labei piciorului.   . - aceleaşi exerciţii ca mai sus, însă parcursul se prelungeşte la 150-300 m. Forma de executare este aceeaşi, adică grupe mici, organizate prin flanc câte unul; se poate alege şi alergarea individuală.	5 minute                                           5 minute             5 minute	Cerc Linie Câte unul Câte doi                                 grupe de 6-10 elevi             grupe de 6-10 elevi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CONCURSUL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE

VACANTE/REZERVATE ÎN UNITĂŢILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR

 

11 iulie 2018

Probă scrisă

EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

PROFESORI

Varianta 3

· Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

· Timpul de lucru efectiv este de 4 ore.

 

SUBIECTUL I .....................................................................................(30 de puncte)

1. Funcţia caracterizează măsura orientării unei activități în vederea atingerii scopului. .......................................................................................................15 puncte

a. Definiţi funcţiile educaţiei fizice.................................................................5 puncte

b. Prezentaţi funcţia de optimizare a potenţialului biologic............................5 puncte

c. Prezentaţi funcţia de perfecţionare a capacităţii motrice..............................5 puncte

2. Deprinderile motrice sunt componente ale modelului structural de educație fizică și sport...........................................................................................................15 puncte

a. Definiți deprinderile motrice. ......................................................................3 puncte

b. Prezentaţi trei caracteristici ale deprinderilor motrice. ................................6 puncte

c. Clasificați deprinderile motrice, în funcţie de trei criterii de clasificare diferite. .........................................................................................................................6 puncte

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

1. Metodele verbale contribuie la realizarea obiectivelor specifice de instruire.........................................................................................................15 puncte

a. Numiţi trei metode verbale utilizate în educaţia fizică. ..............................3 puncte

b. Prezentaţi fiecare dintre metodele verbale numite la punctul a. ..............12 puncte

2. Lecția este forma de bază a procesului de practicare a exercițiilor fizice. ......................................................................................................................15 puncte

a. Clasificaţi lecția de educație fizică și sport, în funcţie de etapele învățării deprinderilor și/sau priceperilor motrice. .......................................................5 puncte

b. Menționați durata și trei obiective ale verigii Influențarea selectivă a aparatului locomotor.........................................................................................................7 puncte

c. Prezentaţi dinamica efortului în lecția de educație fizică.............................3 puncte

SUBIECTUL al III-lea........................................................................ (30 de puncte)

1. Creaţi un complex pentru dezvoltare fizică armonioasă, format din douăsprezece exerciţii executate liber. În descrierea fiecărui exerciţiu, menţionaţi acţiunea motrică   dozarea, respectând eşalonarea metodică a exerciţiilor în complex...............15 puncte

2. Creați o secvență de proiect didactic pentru o verigă tematică destinată consolidării alergării de viteză. Secvența trebuie să cuprindă cinci exerciții eșalonate metodic și desfășurate în aceeași formație de lucru. ......................................................15 puncte

 Veţi urmări:

a. descrierea exercițiilor.................................................................................. 5 puncte

b. precizarea dozării efortului ..........................................................................5 puncte

c. specificarea formației de lucru..................................................................... 2 puncte

Se punctează eşalonarea metodică a exerciţiilor în secvență........................... 3 puncte

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CONCURSUL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE

VACANTE/REZERVATE ÎN UNITĂŢILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR

11 iulie 2018

Probă scrisă

EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

PROFEORI

BAREM DE EVALUARE ŞI DE NOTARE

Varianta 3

· Se punctează orice modalitate de rezolvare corectă a cerinţelor.

· Nu se acordă fracţiuni de punct. Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit în barem.

· Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea la 10 a punctajului total obținut pentru lucrare.

 

 

SUBIECTUL I................................................................................... (30 de puncte)

1. Funcţiile educaţiei fizice. ........................................................................15 puncte

a. Definirea funcţiilor educaţiei fizice........................................................... 5 puncte

Se acordă 5 puncte pentru definiţie corectă şi completă. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă 2 puncte.

b. Prezentarea funcţiei de optimizare a potenţialului biologic....................... 5 puncte

Se acordă 5 puncte pentru prezentarea corectă şi completă a funcţiei de optimizare a potenţialului biologic. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă 2 puncte.

c. Prezentarea funcţiei de perfecţionare a capacităţii motrice. ......................5 puncte

Se acordă 5 puncte pentru prezentarea corectă şi completă a funcţiei de perfecţionare a capacităţii motrice. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă 2 puncte.

2. Deprinderile motrice............................................................................... 15 puncte

a. Definirea deprinderilor motrice.................................................................. 3 puncte

Se acordă 3 puncte definiție corectă şi completă. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă 1 punct.

b. Prezentarea a trei caracteristici ale deprinderilor motrice. .........................6 puncte

Se acordă câte 2 puncte pentru prezentarea corectă și completă a oricăror trei caracteristici.

Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă câte 1 punct. (3 x 2 puncte = 6 puncte)

c. Clasificarea deprinderilor motrice, în funcţie de trei criterii...................... 6 puncte

Se acordă câte 2 puncte pentru fiecare categorie de deprinderi motrice, corect şi complet clasificate, astfel: câte 1 punct pentru identificarea oricăror trei criterii de clasificare (3 x 1 punct = 3 puncte); câte 1 punct pentru fiecare clasificare corespunzătoare (3 x 1 punct = 3 puncte).

 

SUBIECTUL al II-lea ........................................................................(30 de puncte)

1. Metodele verbale. ....................................................................................15 puncte

a. Numirea a trei metode verbale utilizate în educaţia fizică. ........................3 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru numirea corectă a oricăror trei metode verbale.(3 x 1 punct = 3 puncte)

b. Prezentarea fiecăreia dintre metodele verbale numite la punctul a. ..........12 puncte

Se acordă câte 4 puncte pentru prezentarea corectă şi completă a fiecărei metode. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă câte 2 puncte. (3 x 4 puncte = 12 puncte)

2. Lecția de educație fizică și sport. ............................................................15 puncte

a. Clasificarea lecției de educație fizică și sport, în funcţie de etapele învățării deprinderilor și/sau priceperilor motrice. ......................................................5 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru fiecare tip de lecţie, corect clasificat în funcţie de etapele învățării deprinderilor și/sau priceperilor motrice. (5 x 1 punct = 5 puncte)

b. Menționarea duratei și a trei obiective ale verigii Influențarea selectivă a aparatului locomotor......................................................................................7 puncte

Se acordă 1 punct pentru menţionarea duratei verigii.

Se acordă câte 2 puncte pentru menţionarea corectă şi completă a oricăror trei obiective ale verigii. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă câte 1 punct. (3 x 2 puncte = 6 puncte)

c. Prezentarea dinamicii efortului în lecția de educație fizică. .......................3 puncte

Se acordă 3 puncte pentru prezentarea corectă şi completă a dinamicii efortului. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă 1 punct.

 

 

 

SUBIECTUL al III-lea...................................................................... (30 de puncte)

1. Crearea unui complex pentru dezvoltare fizică armonioasă, format din douăsprezece exerciţii executate liber. .......................................................15 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru descrierea corectă şi completă a fiecărui exerciţiu (acțiune motrică și dozare). (12 x 1 punct = 12 puncte)

Se acordă 3 puncte pentru eşalonarea corectă a exerciţiilor în complex.

2. Crearea unei secvențe de proiect didactic pentru o verigă tematică destinată consolidării alergării de viteză, care să cuprindă cinci exerciții eșalonate metodic și desfășurate în aceeași formație de lucru...................................................... 15 puncte

a. Descrierea exercițiilor............................................................................... 5 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru descrierea corectă şi completă a fiecărui exerciţiu.

(5 x 1 punct = 5 puncte)

b. Precizarea dozării efortului....................................................................... 5 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru precizarea corectă şi completă a dozării efortului pentru fiecare exerciţiu. (5 x 1 punct = 5 puncte)

c. Specificarea formației de lucru. .................................................................2 puncte

Se acordă 2 puncte pentru specificarea corectă a formației de lucru.

Se acordă 3 puncte pentru succesiunea metodică corectă a exerciţiilor în secvență

REZOLVARE SUBIECT TITULARIZARE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT     2018

 

SUBIECTUL I..........................................................................................................(30 PUNCTE)

1. Funcţia caracterizează măsura orientării unei activități în vederea atingerii scopului.............................................................................................................................15 puncte

a. Definiţi funcţiile educaţiei fizice.....................................................................................5 puncte

Prin funcţiile educaţiei fizice se înţeleg acele influenţe ale activităţilor cu caracter constant care răspund unor nevoi ale dezvoltării şi vieţii omului. Aceste funcţii derivă din idealul educaţiei fizice şi se subordonează acestuia.

Funcţiile sunt destinaţii constante ale unui fenomen şi ele derivă din ideal, în sensul că se subordonează acestuia. Cu alte cuvinte, prin funcţii se realizează idealul, se face "apropierea" de ideal, într-o măsură mai mare sau mai mică.

Toate funcţiile educaţiei fizice şi sportului sunt foarte importante şi îşi dovedesc eficienţa numai dacă sunt îndeplinite în "sistem", influenţându-se reciproc.

 

b. Prezentaţi funcţia de optimizare a potenţialului biologic............................................. 5puncte

Funcţia de optimizare a potenţialului biologic – reprezintă punctul de plecare al influenţelor exercitate prin efectuarea exerciţiilor fizice asupra organismului uman. Omul este o fiinţă biologică a cărei dezvoltare somato-funcţională este puternic influenţată prin educaţie fizică. Un potenţial biologic bun condiţionează şi o stare de sănătate optimă ce poate fi întreţinută permanent prin practicarea exerciţiilor fizice. Solicitările adecvate contribuie la modificări morfologice şi funcţionale semnificative cum ar fi: tonificarea musculaturii cardiace şi respiratorii, creşterea volumelor sistolic şi respirator, scăderea frecvenţei cardiace în repaus şi efort, îmbunătăţirea proceselor metabolice şi neuro-musculare. Activităţile de educaţie fizică constituie un stimul direct, aproape exclusiv, al dezvoltării somato-funcţionale a organismului, iar absenţa acestora poate conduce la adaptări de tip involutiv, ale căror dimensiuni sunt greu de anticipat. Numai solicitările fizice puternice pot constitui stimuli adecvaţi care permit să se ajungă la o evoluţie completă a posibilităţilor de dezvoltare genetică a elevilor. Funcţionarea organelor şi aparatelor corpului reacţionează la lipsa de stimulare motorie prin diminuarea capacităţii de performanţă, printr-o mare sensibilitate la boală şi prin scăderea posibilităţilor de compensare. Educaţia fizică trebuie să aibă o contribuţie mai mare la înlăturarea efectelor negative ale inactivităţii fizice din sistemul nostru de învăţământ.

 

 

 

c. Prezentaţi funcţia de perfecţionare a capacităţii motrice................................................5 puncte

Motricitatea este elementul central prin care se realizează temele de lecţie din conţinutul instructiv al unei programe de educaţie fizică. Deprinderile motrice sunt consolidate şi perfecţionate până când elevii pot opera cu ele cu uşurinţă, în mod eficient, în orice condiţii de mediu sau de activitate. Funcţia de perfecţionare a capacităţilor motrice – calităţile, deprinderile şi priceperile motrice, aptitudinile psiho-motrice – presupune învăţarea mişcărilor şi învăţarea prin mişcare (prin stimularea structurilor perceptiv-motorii, cognitive, a imaginii de sine şi a socializării.

 

2. Deprinderile motrice sunt componente ale modelului structural de educație fizică și sport..................................................................................................................................15 puncte

a. Definiți deprinderile motrice..........................................................................................3 puncte

DEFINIŢIE: deprinderile motrice sunt componente ale activităţii voluntare care prin exersare dobândesc indici superiori de eficienţă (coordonare, viteză, precizie, cursivitate, economie de efort, etc.)

b. Prezentaţi trei caracteristici ale deprinderilor motrice...............................................6 puncte

Caracteristicile deprinderilor motrice:

- Reprezintă componentele activităţii voluntare a omului.

 - Sunt rezultatul modificărilor calitative a execuţiilor obţinute ca urmare a repetărilor multiple ale mişcărilor.

 - Sunt structuri de mişcări coordonate, constând din integrarea în sisteme motrice ale mişcărilor mai simple însuşita anterior.

- Sunt ireversibile, succesiunea legăturilor temporare fiind stereotipă într-un singur sens.

 - Au la bază educarea capacităţii de diferenţiere fină şi rapidă ale informaţiilor.

c. Clasificați deprinderile motrice, în funcţie de trei criterii de clasificare diferite.........6 puncte

Clasificarea deprinderilor motrice

a) După componentele senzoriale dominante: - perceptiv – motrice - propriu – zise

 b) După gradul de participare la realizarea deprinderilor: - autocunduse – heteroconduse

 c) Din punct de vedere sistemic şi cibernetic: - deschise - închise

d) După structura lor:

- elementare;

- complexe ;

e) În funcţie de sensul utilizării lor:

 - tehnice;

- tactice ;

f) În funcţie de finalitatea folosirii lor:

- de bază;

- utilitar aplicative;

- specifice ramurilor şi probelor sportive;

 

SUBIECTUL AL II-LEA.........................................................................................(30 PUNCTE)

 

1.Metodele verbale contribuie la realizarea obiectivelor specifice de instruire...15 PUNCTE

a)Numiți trei metode verbale utilizate în educație fizică................................................3 puncte

-Metode verbale: - expunerea - descrierea; povestirea; explicaţia; prelegerea.

- Conversaţia;

- Brainstorming-ul;

- Studiul individual (comunicarea prin discursul scris).

b. Prezentaţi fiecare dintre metodele verbale numite la punctul a.................................12 puncte

1. Metodele verbale în educaţie fizică şi sport sunt, ca de altfel şi în alte domenii, următoarele:

Expunerea verbală, care se realizează prin limbaj şi, de aceea, trebuie să fie accesibilă, nivelului de înţelegere a colectivelor de subiecţi. Această metoda există în realitate prin cel puţin următoarele trei procedee metodice;,mult folosite în educaţie fizică şi sport:

Povestirea. cu eficienţă  mai ales la  subiecţii  până la opt-nouă  ani. Ea trebuie  să  fie"plastică", sugestivă şi să se bazeze pe elemente cunoscute de subiecţi (direct din viaţa cotidiană sau, indirect, prin mass-media).

Explicaţia. cu cea mai mare frecvenţă de folosire la toate categoriile de  subiecţi de  peste

zece ani. Mulţi specialişti - autori reduc metodele verbale doar la explicaţie. Pentru a fi eficientă, explicaţia  la orice nivel trebuie să îndeplinească minimal următoarele patru condiţii:

- să fie clară;

- să fie logică;

- să fie concisă;

- să fie oportună.

În relaţia cu o altă metodă clasică de instruire, valabilă la vârste mai tinere şi la cei cu "chemare" către domeniul practicării exerciţiilor fizice, şi anume cu demonstraţia, explicaţia poate avea următoarele "plasamente":

- să urmeze demonstraţiei;

- să preceadă demonstraţia;

- să se realizeze concomitent cu demonstraţia (situaţie frecventă, dar mai puţin recomandată în învăţarea unor elemente şi procedee tehnice din jocurile sportive!). Esenţa explicaţiei constă în aceea că ea trebuie să   asigure formarea unor   cunoştinţe profunde, care capătă caracter de norme

sau, reguli călăuzitoare privind însuşirea deprinderilor şi priceperilor motrice, dezvoltarea calităţilor motrice sau influenţarea indicilor somatici/morfologici şi funcţionali/fiziologici ai organismului uman.

Prelegerea-care se foloseşte cu precădere în învăţământul superior. Ea poate fi întâlnită şi la vârsta şcolară, în cazul claselor cu profil de educaţie fizică şi sport unde trebuie predate - prin prelegeri cunoştinţe teoretice de specialitate (de teoria şi metodica antrenamentului la ramurile şi probele sportive implicate).La baza oricărei prelegeri ar trebui să stea (semnal pentru colegii care realizează asemenea prelegeri, nu numai în învăţământul preuniversitar) o argumentare ştiinţifică a temelor abordate şi - în consecinţă – folosirea unei terminologii corespunzătoare.

2.Conversaţia, care se realizează - normal - tot prin limbaj şi se referă la dialogul permanent care trebuie să aibă loc între conducătorul procesului instructiv-educativ şi subiecţi. Ea trebuie axată numai pe probleme specifice instruirii, nu pe altele colaterale (de timp liber, preferinţe etc.). De exemplu, conversaţia/dialogul poate purta pe problemele obiectivelor instruirii (mai ales cele de performanţă, dar nu numai!), criteriilor de evaluare, cauzelor greşelilor de execuţie, nivelului de înţelegere a procedeelor metodice folosite în predare, tehnicii de execuţie a unor deprinderi motrice, combinaţiilor tactice pentru situaţii competitive clasice etc.

3. Brain-stormingul

După denumirea preluată de la englezi (brain = creier; storm = furtună, asalt) se deduce că această metodă verbală se foloseşte pentru stimularea participării active şi creatoare a subiecţilor în dezbaterea unor probleme de instruire. La noi, în educaţia fizică şi sportivă, se foloseşte cam rar.

Conform acestei metode a "asaltului de idei", se admit - în dezbatere orice fel de păreri, afirmaţii, argumentări etc. ale "combatanţilor", cu condiţia ca acestea să fie argumentate. Nu contează calitatea argumentării şi, de aceea, nu se respinge nimic! Peste câteva zile de la dezbaterea iniţială se reiau "lucrările", se emit din nou păreri, presupuneri etc. şi apoi (să nu întrebaţi după câte zile ) un grup sau microgrup format din cei mai buni cunoscători ai problemei dezbătute -coordonat de conducătorul procesului instructiv-educativ decide asupra celor mai eficiente soluţii.

4. Studiul individual

Este o metodă individuală clasică, folosită foarte mult la alte discipline de învăţământ şi care ar trebui să se generalizeze şi în educaţie fizică şi sport. Studiul individual trebuie îndrumat de conducătorul procesului instructiv educativ. Acesta se realizează pe baza celor mai semnificative surse bibliografice despre problema sau problemele specifice instruirii la educaţie fizică şi sport.

 

2.Lecția este forma de bază a procesului de practicare a exercițiilor fizice.................15 puncte

a. Clasificaţi lecția de educație fizică și sport, în funcţie de etapele învățării deprinderilor și/sau priceperilor motrice...........................................................................................................5 puncte

 

În funcţie de etapele formării deprinderilor motrice:

1. Lecţii de învăţare;

2. Lecţii de consolidare;

3. Lecţii de perfecţionare;

4. Lecţii de verificare;

5. Lecţii mixte.

 

b. Menționați durata și trei obiective ale verigii Influențarea selectivă a aparatului locomotor........................................................................................................................7 puncte

Veriga a III-a – Influenţarea selectivă a aparatului locomotor

Durata: 5 – 6 minute.

Obiective:

1. Stimularea tonicităţii şi troficităţii musculare.

2. Educarea atitudinii corporale corecte (globale şi segmentare)

3. Formarea bazelor generale ale mişcărilor.

4. Dezvoltarea armonioasă a tuturor segmentelor corpului.

5. Mărirea supleţei întregului corp.

6. Corectarea şi prevenirea viciilor de postură sau a deficienţelor fizice.

7. Educarea actului respirator şi amplificarea elasticităţii cutiei toracice.

c. Prezentaţi dinamica efortului în lecția de educație fizică..............................................3 puncte

DINAMICA EFORTULUI ÎN LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ

Depinde de:

- volumul, intensitatea şi complexitatea exerciţiilor folosite;

- nivelul de pregătire a subiecţilor;

- particularităţile individuale de vârstă şi de gen;

- gradul de oboseală fizică şi psihică a colectivului;

- condiţiile materiale şi de mediu;

- verigile lecţiei (primele   trei verigi   parcurg o   curbă continuu ascendentă, următoarele trei cu oscilaţii  în funcţie de temele abordate, iar ultimele   două o  scădere  treptat ă a efotului  până la apropiere de valorile iniţiale)

- capacitatea organizatorică a cadrelor didactice

- exerciţiile folosite (prea grele sau prea uşoare)

Specialiștii consideră că dinamica efortului în lecție pote fi apreciată pe baza ecoului biologic pe care îl are travaliul realizat. Singurii indicatori de control sunt: frecvența cardiacă (F.C.) și frecvența respiratorie(F.R.).

Speciliștii în domeniul fiziologiei efortului au evidențiat un traseu de forma unei curbe, ale cărei cote de reprezentare sunt stabilite prin valorile celor doi indicatori. Prin urmare, pe parcursul primelor trei verigi (cu deosebire în cea cu referire la pregătirea organismului pentru efort), evoluția efortului înregistrează cu fază ascendentă a valorilor FC și FR, care pornesc de la aproximativ 70 pulsații/minut, respective 16/18 respirații/ minut și ating valori de 120/130 pulsații/minut, respective 20-22 respirații/minut la finalul verigii a treia. Această fază corespunde încălzirii organismului care reprezintă o stare optimă din punct de vedere psiho-fizic, senzorial și kinestezic, ce previne posibilele accidente.

În verigile tematice 4,5,6 (în funcție de temele abordate) se inregistrează o creștere și stabilizare a valoriloe frecvenței F.C. situându-se în jurul a 160 pulsații/minut. Este o aparentă stabilizare deoarece natura elementelor de conținut, metodele și mijloacele folosite, durata și natura pauzelor, reprezintă variabile în funcție de care efortul va înregistra variații, valorile FC alternând între 140-180 pulsații/minut. Nu putem vorbi de un ”platou” deoarece este imposiil de realizat, având în vedere inexistența iunui echilibru perfect între solicitare, care poate fi menținută relativ constant și sursele energetic care sunt permanent în scădere și apariția oboselii.

În ultimele două verigi se observă o evolutie descendentă valorilor frecvenței cardiac care tinde să se apropie de cotele înregistrate la începutul lecției.

 

 

SUBIECTUL al III-lea.................................................................................................(30 puncte)

 

 

1. Creaţi un complex pentru dezvoltare fizică armonioasă, format din douăsprezece exerciţii executate liber. În descrierea fiecărui exerciţiu, menţionaţi acţiunea motrică şi dozarea, respectând eşalonarea metodică a exerciţiilor în complex......................15 puncte

Exercitiul 1. Poziție de plecare: stând mâinile pe șolduri; T 1-2 Răsucirea capului spre stânga;    3-4 Răsucirea capului spre dreapta; Exercitiul 2.P.P. idem 1 T 1-2 Îndoirea capului în față;    3-4 Extensia capului;    5-6 Îndoirea capului spre stânga;    7-8 Îndoirea capului spre dreapta; Exercitiul 3. P.P.Stând departat brațele îndoite la nivelul umerilor; T 1-2 Extensia laterală a brațelor îndoite ;    3-4 Extensia laterală a brațelor  întinse ; Exercitiul 4. P.P. Stând depărtat mâinile pe șolduri. T 1-2 Îndoirea trunchiului spre stânga;    3-4 Îndoirea trunchiului spre dreapta;    5-6 Îndoirea trunchiului spre stânga brațul drept arcuit deasupra capului;    7-8 Îndoirea trunchiului spre dreapta brațul stâng arcuit deasupra capului Exercitiul 5. P.P.Stând depărtat brațele sus; T 1-2 Extensia trunchiului;    3-4 Îndoirea trunchiului în față cu atingerea pământului cu palmele; Exercitiul 6. P.P. Idem 5 T 1-2 Extensia trunchiului;    3-4 Îndoire în fața cu atingerea vârfului piciorului stâng; T 5-8 idem 1-4  dar spre dreapta; Exercitiul 7. P.P. Stând T 1-  Piciorul stâng lateral , brațele la umăr;    2    Brațele sus;    3    Brațele lateral;    4    Revenire stând;    5-8 Același exercițiu spre dreapta. Exercitiul 8. P.P. Idem 7 T 1    Piciorul stâng în fața brațele înainte;    2    Brațele sus;     3    Brațele lateral;    4    Revenire stând;    5-8 Același exercițiu ca 1-4 cu piciorul drept în față; Exercitiul 9. P.P. Idem 7 T 1    Pas fandat în față cu piciorul stâng,brațele înainte    2    Brațele sus;    3    Brațele lateral;    4    Revenire în stând;    5-8 Idem cu piciorul drept;     Exercitiul 10. P.P.Stând T1.   Fandare laterală stângă bratul stâng întins lateral ,brațul drept îndoit la piept. 2        Revenire stând; 3        Fandare laterală dreapta ,brațul drept întins lateral , brațul stâng îndoit la piept; 4        Stând; 5        Pas fandat în fața cu piciorul stâng ,brațul stâng întins lateral ,brațul drept sus; 6        Revenire stând; 7        Pas fandat în față cu piciorul drept brațul drept întins lateral, brațul stâng sus;   8        Revenire stând;   Exercitiul 11. P.P. Ghemuit sprijin în față. T1    piciorul stang lateral 2        piciorul drept lateral , stângul îndoit; 3        revenire ghemuit; 4        săritura cu extensie.     Exercitiul 12. Sărituri pe loc cu mâinile pe șolduri  T 1-7      8 Săritura cu genunchii la piept.	4 X     4 X             4X           4X     4X         4X         4X         4X               4X         4X                 4x       4X         4X	Coloana de gimnastica       O O O O O O O O O O O O O O O O      O  Sau cocor, cerc                                                                                         O O O O O O O O O O O O      O    Sau cocor, cerc Coloană de gimnastică

 

 

 

 

 

 

 

 

2. Creați o secvență de proiect didactic pentru o verigă tematică destinată consolidării alergării de viteză. Secvența trebuie să cuprindă cinci exerciții eșalonate metodic și desfășurate în aceeași  formație de lucru ........................................................................15 puncte

 Veţi urmări:

a. descrierea exercițiilor .....................................................................................................5 puncte

b. precizarea dozării efortului.............................................................................................5 puncte

c. specificarea formației de lucru........................................................................................2 puncte

se punctează eșalonarea metodică a exercițiilor în secvență...............................................3 puncte

 

Atletism: alergarea de viteză – consolidarea pasului de accelerare. (12 min.)

Veriga	Continut	Dozare	Formații de lucru
Alergare de viteza -consolidare	Colectivul aşezat pe două rânduri la mijlocul terenului se retrage pe linia de margine a terenului în linie pe două rânduri cu intervale mărite la două lungimi de braţe. - din mers, la semnal sonor, trecere în alergare accelerată pe distanţa de 10m, pe lăţimea terenului, decelerare şi oprire la marginea opusă a terenului. După ce ambele rânduri au efectuat acţiunile, prin mers cu relaxarea membrelor inferioare şi mişcări de respiraţie ample se revine la locul iniţial de plecare. 4  repetări 4X - din alergare cu genunchii sus, la un semnal sonor, trecere în alergare accelerată pe distanţa de 10m, pe lăţimea terenului, decelerare şi oprire la marginea opusă a terenului. După ce ambele rânduri au efectuat acţiunile, prin mers cu relaxarea membrelor inferioare şi mişcări de respiraţie ample se revine la locul iniţial de plecare. 4 repetări 4X Din linie pe două rânduri la marginea lungă a terenului trecere în coloană pe două şiruri şi deplasare înainte, prima dată şirul fetelor, urmat de cel al băieţilor şi prin ocolire pe lăţimea terenului oprire – fetele în linie pe două rânduri de câte şase, iar băieţii în linie pe un rând de şase şi un rând de şapte elevi: - fiecare rând, de pe loc, cu start din picioare, la un semnal sonor, pornire în alergare accelerată pe distanţe de 20 m. Ocupanţii primelor două locuri vor alerga în finală, separat 4 fete şi 4 băieţi; - finala pentru fete: alergare accelerată pe distanţa de 20 m; 1 X - finala pentru băieţi: alergare accelerată pe distanţa de 20 m; 1 X - finala mare: primele trei fete şi primii trei băieţi din finalele anterioare: alergare accelerată pe distanţa de 20 m; 1X. Indicații metodice: în primul rând se distribuie fetele, iar în al doilea rând băieţii; - accent pe accelerarea treptată a vitezei de alergare; - accent pe obţinerea vitezei maxime în cel mai scurt timp şi menţinerea ei până la parcurgerea distanţei de 20 m;	10m 5        repetări 4X                   10m   4X                   20m           1X	Linie pe două rânduri                                     Linie pe două rânduri Coloană pe două șiruri

 

 

 

 

CONCURSUL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE

VACANTE/REZERVATE ÎN UNITĂŢILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR

 

17 iulie 2019

Probă scrisă

EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

PROFESORI

Varianta 3

· Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

· Timpul de lucru efectiv este de 4 ore.

 

SUBIECTUL I................................................................................... (30 de puncte)

1. Noțiunile fundamentale sunt aspecte abordate primordial de Teoria Educației Fizice și Sportului........................................................................................15 puncte

a. Definiți educația fizică............................................................................... 2 puncte

b. Prezentați cele trei elemente ale motricității.............................................. 6 puncte

c. Scrieți trei clasificări diferite ale sporturilor. ..............................................3 puncte

d. Prezentați tipologia capacității motrice. ....................................................4 puncte

2. Priceperile motrice reprezintă, alături de deprinderile motrice, rezultate ale învățării motrice...........................................................................................15 puncte

a. Definiţi priceperile motrice. .......................................................................4 puncte

b. Menționați cinci caracteristici ale priceperilor motrice. .............................5 puncte

c. Prezentaţi tipologia priceperilor motrice.................................................... 6 puncte

SUBIECTUL al II-lea........................................................................ (30 de puncte)

1. Calitățile motrice reprezintă însușiri ale organismului, concretizate în capacitatea de a efectua acțiuni de mișcare cu anumiți indici de forță, viteză, îndemânare și rezistență. .....................................................................................................15 puncte

a. Definiți calitatea motrică viteza.................................................................. 2 puncte

b. Prezentați trei forme de manifestare a calității motrice rezistența. .............3 puncte

c. Specificați cinci factori de condiționare a calității motrice forța................. 5 puncte

d. Precizați cinci factori de condiționare a calității motrice îndemânarea. ......5 puncte

2. Principiul sistematizării și continuității contribuie, alături de celelalte principii, la realizarea normativității activității didactice în educație fizică......................15 puncte

a. Menționați aspectele generale ale acestui principiu. ...................................3 puncte

b. Prezentați cele patru cerințe evidențiate în respectarea acestui principiu.........................................................................................................12 puncte

 

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

1. Creaţi un complex pentru dezvoltare fizică armonioasă, format din douăsprezece exerciţii executate în perechi. În descrierea fiecărui exerciţiu, menţionaţi acţiunea motrică şi dozarea, respectând eşalonarea metodică a exerciţiilor în complex........................................................................................................ 15 puncte

2. Scrieţi cinci exerciții pentru dezvoltarea forței membrelor superioare... 15 puncte Pentru fiecare exercițiu, se va urmări:

a. descrierea acţiunii motrice .......................................................................10 puncte

b. precizarea dozării efortului ........................................................................5 puncte

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CONCURSUL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE

VACANTE/REZERVATE ÎN UNITĂŢILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR

 

17 iulie 2019

Probă scrisă

EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

PROFESORI

BAREM DE EVALUARE ŞI DE NOTARE

Varianta 3

· Se punctează orice modalitate de rezolvare corectă a cerinţelor.

· Nu se acordă fracţiuni de punct. Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele

precizate explicit în barem.

· Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea la 10 a

punctajului total obținut pentru lucrare.

 

SUBIECTUL I................................................................................... (30 de puncte)

1. Noțiunile fundamentale. .........................................................................15 puncte

a. Definiția educației fizice............................................................................ 2 puncte

Se acordă 2 puncte pentru definiție corectă și completă. Pentru răspuns parțial corect sau incomplet, se acordă 1 punct.

b. Prezentarea celor trei elemente ale motricității......................................... 6 puncte

Se acordă câte 2 puncte pentru prezentarea corectă și completă a fiecărui element al motricității. Pentru răspuns parțial corect sau incomplet, se acordă câte 1 punct.

(3 x 2 puncte = 6 puncte)

c. Scrierea a trei clasificări diferite ale sporturilor. .........................................3 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru scrierea corectă și completă a oricăror trei clasificări diferite ale sporturilor. (3 x 1 punct = 3 puncte)

d. Prezentarea tipologiei capacității motrice. .................................................4 puncte

Se acordă câte 2 puncte pentru prezentarea corectă și completă a fiecărui tip de capacitate motrică. Pentru răspuns parțial corect sau incomplet, se acordă câte 1 punct. (2 x 2 puncte = 4 puncte)

2. Priceperile motrice. .................................................................................15 puncte

a. Definiţia priceperilor motrice. ...................................................................4 puncte

Se acordă 4 puncte pentru definiție corectă și completă. Pentru răspuns parțial corect sau incomplet, se acordă............................................................................... 2 puncte.

b. Menționarea a cinci caracteristici ale priceperilor motrice......................... 5 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru menționarea corectă și completă a oricăror cinci caracteristici ale priceperilor motrice. (5 x 1 punct = 5 puncte)

c. Prezentarea tipologiei priceperilor motrice................................................ 6 puncte

Se acordă câte 3 puncte pentru prezentarea corectă și completă a fiecărui tip de priceperi motrice. Pentru răspuns parțial corect sau incomplet, se acordă câte 1 punct. (2 x 3 puncte = 6 puncte)

 

SUBIECTUL al II-lea ........................................................................(30 de puncte)

1. Calitățile motrice. ...................................................................................15 puncte

a. Definiția calității motrice viteza. ...............................................................2 puncte

Se acordă 2 puncte pentru definiție corectă și completă. Pentru răspuns parțial corect sau.incomplet, se acordă 1 punct.

b. Prezentarea a trei forme de manifestare a calității motrice rezistența. ........3 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru prezentarea corectă și completă a oricăror trei forme de..manifestare a calității motrice rezistența. (3 x 1 punct = 3 puncte)

c. Specificarea a cinci factori de condiționare a calității motrice forța............ 5 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru specificarea corectă și completă a oricăror cinci factori de.condiționare a calității motrice forța. (5 x 1 punct = 5 puncte)

d. Precizarea a cinci factori de condiționare a calității motrice îndemânarea................................................................................................... 5 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru precizarea corectă și completă a oricăror cinci factori de.condiționare a calității motrice îndemânarea. (5 x 1 punct = 5 puncte)

2. Principiul sistematizării și continuității................................................... 15 puncte

a. Menționarea aspectelor generale ale acestui principiu............................... 3 puncte

Se acordă 3 puncte pentru menționarea corectă și completă a aspectelor generale ale acestui principiu. Pentru răspuns parțial corect sau incomplet, se acordă 1 punct.

b. Prezentarea celor patru cerințe evidențiate în respectarea acestui principiu. 12 puncte. Se acordă câte 3 puncte pentru prezentarea corectă și completă a fiecărei cerințe evidențiate în respectarea acestui principiu. Pentru răspuns parțial corect sau incomplet, se acordă câte 1 punct. (4 x 3 puncte = 12 puncte)

 

 

SUBIECTUL al III-lea .....................................................................(30 de puncte)

1. Crearea unui complex pentru dezvoltare fizică armonioasă, format din douăsprezece exerciţii executate în perechi............................................... 15 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru descrierea corectă şi completă a fiecărui exerciţiu (acțiune motrică și dozare). (12 x 1 punct = 12 puncte) Se acordă 3 puncte pentru eşalonarea corectă a exerciţiilor în complex.

2. Scrierea a cinci exerciții pentru dezvoltarea forței membrelor superioare................................................................................................... 15 puncte

a. Descrierea acţiunii motrice. ....................................................................10 puncte

Se acordă câte 2 puncte pentru descrierea corectă şi completă a acţiunii motrice pentru fiecare exerciţiu. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă câte 1 punct. (5 x 2 puncte = 10 puncte)

b. Precizarea dozării efortului....................................................................... 5 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru precizarea corectă şi completă a dozării efortului pentru fiecare exerciţiu. (5 x 1 punct = 5 puncte)

REZOLVARE SUBIECT TITULARIZARE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT     

2019

  SUBIECTUL   I……………………………………………………...…(30puncte)

1.Noțiunile fundamentale sunt aspecte abordate primordial de Teoria Educației Fizice și Sportului.............................................................................................................................15 puncte

a)Definiți educația fizică.......................................................................................................2 puncte

Educaţia fizică „este o activitate umană de practicare sistematica şi conştientă a exerciţiilor fizice, desfăşurată sub formă de proces instructiv - educativ bilateral, în vederea realizării unor obiective (de diferite niveluri/ranguri) bine precizate.

Educaţia fizică, este considerată ca fiind un proces instructiv educativ al cărui obiectiv îl constituie creşterea potenţialul fizic şi psihic, atât în plan personal, cât şi social. Dar este în principal o activitate construită şi desfăşurată pentru perfecţionarea dezvoltării fizice şi capacităţii motrice a fiinţei umane, în funcţie de particularităţile de vârstă, de sex, de cerinţele de integrare socială, de specificul unor profesii. într-o accepţie restrânsă, în înţelesul pedagogic, edvicaţia fizică urmăreşte dezvoltarea posibilităţilor fizice şi psihice, individuale şi/sau colective.

b)Prezentați cele trei elemente ale motricității......................................................................6 puncte

Elementele care definesc motricitatea fiinţei umane sunt actul, acţiunea şi activitatea motrică.
-Actul motric - reprezintă un fapt simplu de comportare realizat, prin intermediul muşchilor scheletici, în vederea obţinerii unui efect elementar de adaptare la mediu sau de construire a unei acţiuni de mişcare. Deşi include şi actele reflexe, instinctuale sau automatizate, actul motric este, de regulă, efectuat în mod voluntar, sub controlul scoarţei cerebrale. Actul motric specific educaţiei fizice şi sportului este exerciţiul fizic, datorită intenţionalităţii şi finalităţii sale. Exemple de acte motrice: extensia gambei pe coapsă, flexia antebraţului pe braţ, strângerea degetelor în pumn, aplecarea capului etc.

-Acţiunea motrică - reprezintă un ansamblu de acte motrice, astfel structurate încât realizează un tot unitar, în scopul rezolvării unor sarcini motrice imediate, care pot fi izolate sau înglobate în cadrul unei activităţi motrice. Ele sunt, prin urmare, deprinderi de mişcare cu un mecanism bine pus la punct: alergarea, căţărarea, aruncarea la poartă, scrisul, cusutul.

-Activitatea motrică - ansamblul de acte motrice încadrate într-un sistem de reguli şi forme de organizare în vederea obţinerii unui efect complex de adaptare a organismului şi de perfecţionare a dinamicii acestuia. Exemple: educaţia fizică, antrenamentul sportiv, activitatea competiţională.

c)Scrieți trei clasificări diferite ale sporturilor.....................................................................3 puncte

Sportul se clasifică în :

- sportul pentru toți ;

-sportul de performanță ;

-sportul adaptat. 

Clasificări ale sportului:

1.în funcție de numărul de competitori: sporturi pe echipe; sport individual; sporturi mixte.

2.în funcție de perioada de an în care se desfașoară: sporturi de sezon; sporturi pentru tot anul calendaristic.

 3.în funcție de includerea în J.O: sporturi olimpice; sporturi neolimpice.

4.în funcție de sexul sportivilor: sporturi feminine; sporturi masculine; sporturi pt. ambele sexe.

5.în funcție de răspândire: sporturi naționale; sporturi internaționale.

6.în funcție de caracteristicile sportului: sporturi anaerobe; aerobe; mixte.

d.Prezentați tipologia capacității motrice....................................................................4 puncte

Exista două tipuri de capacitate motrică:

1.capacitate motrica generala – formata din calitatile motrice de baza (forta, viteza, rezistenta, îndemânare); deprinderile si priceperile de baza si utilitar aplicative.

2.capacitatea motrica specifica – formata din calitati motrice specifice ramurii de sport respective; deprinderi si priceperi motrice specifice ramurii de sport respective.

 

2. Priceperile motrice reprezintă, alături de deprinderile motrice, rezultate ale învățării motrice...............................................................................................................................15 puncte

a. Definiţi priceperile motrice...............................................................................................4 puncte

Împreună cu deprinderile, priceperile motrice constituie baza comportamentului motric învăţat, caracterizat printr-un grad superior de adaptabilitate la situaţiile în care este pus subiectul. Ele sunt tratate separat doar din raţiuni didactice, pentru a evidenţia o serie de caracteristici care le diferenţiază.

b. Menționați cinci caracteristici ale priceperilor motrice...............................................5 puncte

Caracteristicile priceperilor sunt:

- sunt componente neautomatizate ale activității motrice voluntare (folosirea lor depinzând de inteligența motrică);

- aria de manifestare este direct proporțională cu nivelul de dezvoltare a priceperilor;

- sunt dependente de experiența motrică anterioară (de deprinderile motrice stăpânite);

- fac parte din sfera maiestriei și înarmează subiecții cu posibilități și instrumente necesare pentru a acționa adecvat în funcție de cerințele concrete impuse de activitatea practică (exprimă măiestria motrică în situații variabile);

- principala cale folosită în formarea priceperilor este aplicarea repetată a cunoștinșelor teoretice și practice în condiții mereu schimbătoare;

- se consolidează prin folosirea metodologiei active de instruire, mai ales prin problematizare;

- exercită influențe însemnate asupra proceselor de cunoaștere, favorizând reprezentările, memoria, imaginația, gândirea creatoare.

  c. Prezentaţi tipologia priceperilor motrice....................................................................6 puncte

Tipuri de priceperi motrice:

Există două tipuri de priceperi motrice: priceperea motrică elementară şi priceperea motrică complexă.
-Priceperea motrică elementară este considerată a fi prima fază a învăţării motrice, capacitatea unui individ de a emite un răspuns motric pe baza cunoştinţelor şi a capacităţilor motrice dobândite anterior.
-Priceperea motrică complexă reprezintă, însă, faza superioară de valorificare în condiţii variabile, neprevăzute a sistemului de deprinderi motrice stăpânite de un subiect.

 

SUBIECTUL AL –II-LEA......................................................................(30 puncte)

1.Calitățile motrice reprezintă însușiri ale organismului, concretizate în capacitatea de a efectua acțiuni de mișcare cu anumiți indici de forță, viteză, îndemânare și rezistență............................................................................................................................15 puncte

a)Definiți calitatea motrică viteza.........................................................................................2 puncte

VITEZA – capacitatea organismului uman de a executa acte sau acțiuni motrice, cu întreg corpul sau numai cu anumite segmente ale acestuia într-un timp cât mai scurt, cu rapiditate maximă, în funcție de condițiile existente.

b)Prezentați trei forme de manifestare a calității motrice rezistența. ................................3 puncte

Forme de manifestare

1. Dupa criteriul „ponderea participării în efort a grupelor musculare și a marilor funcții organice”:

- rezistența generală – capacitatea de a efectua acte și acțiuni motrice timp îndelungat, cu eficiență și fără apariția stării de oboseală;

- rezistența specifică – capacitatea de a depune eforturi fizice, cu eficiență și fără apariția stării de oboseală, pe care le implică ramurile și probele sportive.

2. După criteriul „surse energetice, intensitatea și durata efortului”:

- rezistenșa anaerobă – specifică eforturilor cuprinse între 45 de sec și 2 min, intensitatea efortului fiind de 95-100%;

- rezistenta aerobă – specifică eforturilor cuprinse între 2 si 8 min, spre limita inferioară, ca durată predomină eforturile fizice anaerobe, iar spre limita superioară, tot ca durata, predomină eforturile fizice aerobe.

3. Dupa criteriul „natura efortului”:

- rezistența în efort cu intensitate constantă;

- rezistența în efort cu intensitate variabilă.

4. După criteriul „modul de combinare cu alte calități motrice”:

- rezistenșa în regim de viteză;

- rezistența în regim de îndemânare;

- rezistența în regim de forță.

c)Specificați cinci factori de condiționare a calității motrice forța. .....................................5 puncte

Factori de condiționare:

-  capacitatea de concentrare a proceselor nervoase fundamentale, excitația și inhibiția;

- numarul de fibre musculare angajate in efort si, mai ales, suprafata sectiunii fiziologice a acestora;

- calitatea proceselor metabolice și a substantelor energetice existente în mușchi;

- durata contracției musculare (sunt mai eficiente contracțiile de 15-20 sec decât cele de 30 sec)

- starea de funcționare a segmentelor osoase de sprijin, a ligamentelor și articulațiilor;

- valoarea unghiulară a segmentelor corporale implicate în efort;

- nivelul celorlalte calități motrice de bază, mai ales viteza;

- unii factori psihici: motivația, stările emoționale, voința, concentrarea atenției.

 

d)Precizați cinci factori de condiționare a calității motrice îndemânarea. ..........................5 puncte

Factori de condiționare:

- calitatea sistemului nervos central și mai ales, capacitatea de coordonare a centrilor din acest sistem;

- plasticitatea scoarței cerebrale, adică proprietatea acesteia de a combina mai multe stereotipuri elementare, pentru a elabora un răspuns complex, conform cu situațiile noi intervenite;

- capacitatea analizatorilor de a capta selectiv informația și de a realiza sinteza aferentă pentru analiza situației;

- calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente și eferente;

- calitatea inervației musculare, care determină contracția și relaxarea;

- capacitatea de anticipare, atât sub aspectul desfășurării tehnice cât și a celorlalte condiții (reacția adversarilor sau partenerilor, factori climatici, etc.);

- memoria de scurtă și de lungă durată;

- găndirea de tip creativ;

- volumul și complexitatea deprinderilor și priceperilor motrice stăpânite de subiect;

- nivelul de manifestare a celorlalte calități motrice.

 

2. Principiul sistematizării și continuității contribuie, alături de celelalte principii, la realizarea normativității activității didactice în educație fizică. .................................15 puncte

a. Menționați aspectele generale ale acestui principiu. ......................................................3 puncte

 Este principiul cu cea mai mare importanță mai ales pentru elaborarea corectă și efeiciența a documentelor necesare de planificare- programare și de evidență ale activităților de educație fizică și sport. Sistematizarea și continuitatea reprezintă condițiile principale pentru asigurarea reușitei în programarea stimulilor, indiferent de particularitățile subiecților sau de alte variabile de ordin material, spațial, temporal.

b. Prezentați cele patru cerințe evidențiate în respectarea acestui principiu. ...................3 puncte

Cerinte pentru respectarea acestui principiu:

-Materialul de învățat trebuie să fie grupat, ordonat și programat în concordanță cu logica internă pe care o impune fiecare componentă sau subcomponentă a modelului de educație fizică și sport;

-Materialul nou predat trebuie să se sprijine pe cel însușit de subiecți în activitățile anterioare și să pregătească pe cel ce va fi predat în activitatea care urmează;

-Conținutul procesului de instruire trebuie să fie programat- planificat încat să asigure o legătură logică între lecții, între etapele de pregătire ( semestre, sezoane), sau între anii de pregătire, ciclurile de învățământ, în ordinea lor crescândă;

-Participarea ritmică a subiecților la procesul de instruire și educație ( absențele de la procesul de pregătire, produc perturbări în însușirea materialului predat, rămâneri în urmă greu de recuperat.

SUBIECTUL al III lea.............................................................................(30 puncte)

1.Creaţi un complex pentru dezvoltare fizică armonioasă, format din douăsprezece exerciţii executate în perechi. În descrierea fiecărui exerciţiu, menţionaţi acţiunea motrică şi dozarea, respectând eşalonarea metodică a exerciţiilor în complex............................................15 puncte

COMPLEX DE EXERCITII CU PARTENER

ÎN LINIE PE DOUĂ RÂNDURI

Ex . 1 Stând față în față, de mâini apucat: 4T X 8X

T. 1-3 fandare spre dreapta(stg) brațele lateral

T. 4 -revenire

T. 5-8- aceeași mișcare spre stânga(dr)

Ex.2 Stând umăr lângă umăr, brațul din interior jos, cel din exterior sus, de mâini apucat: 

4T X 8X

fandare spre exterior cu îndoirea tunchiului spre interior

T.1-3- două arcuiri

T.4 -  revenire

Ex.3 Stând față în față, cu brațele înainte: 4T X 8X

T.1-2 -rotarea bratelor în plan sagital începând de jos

T.3- aplecarea trunchiului înainte cu mâinile pe umărul partenerului și arcuire

T.4- revenire

Ex.4 Stând față în față cu mâinile pe umărul partenerului:  4T X 8X

T.1-3  îndoirea genunchilor

T.4- revenire cu balansarea piciorului drept înapoi

T. 5-8 - aceeași miscare cu piciorul stâng

Ex. 5 Stând depărtat, spate în spate, cu brațele sus, de mâini apucat: 4T X 8X

T.1-2- aplecarea tunchiului înainte simultan cu extensia trunchiului

T. 3-4- revenire

T. 5-8- aceeași mișcare inversând rolurile

Ex. 6 Așezat depărtat față în față , talpă în talpă , de mâini apucat: 2T X 8X

T. 1-trecere în culcat dorsal simultan cu îndoirea trunchiului înainte,

T. 2-3-două arcuiri,

T.4-revenire.

T.5-8-aceeași mișcare în sens invers .

Ex. 7 Așezat față în față, pe antebrațe sprijinit, talpă în talpă, genunchii îndoiți: 4T X8X

T.1-2 întinderea genunchilor și ridicarea picioarelor în echer ,

T.3-4-revenire.

Ex. 8 Culcat facial cu brațele sus, de mâini apucat: 2T X 8X

-ridicarea picioarelor în extensie

-revenire

2. Scrieţi cinci exerciții pentru dezvoltarea forței membrelor superioare. Pentru fiecare exercițiu,.............................................................................................................................15 puncte

se va urmări:

a. descrierea acţiunii motrice ........................................................................................................10 puncte

b. precizarea dozării efortului.........................................................................................................5 puncte ex.1-flotări în brațe. Din culcat facial se execută flotări în brațe 5 flotari urmate de 5 secunde pauza, se repetă exercițiul de 4 ori;

ex. 2-culcat dorsal brațele întinse lateral pe suprafața saltelei , ținând apucat gantere de 2 kg. Ridicarea brațelor întinse deasupra capului de 10 ori , revenire la poziția de plecare urmate de 5 secunde pauza. Se repetă exercițiul de 4 ori;

ex.3-culcat dorsal cu brațele întinse în prelungirea trunchiului ținând apucat gantere de 2 kg, ridicarea lor deasupra capului, revenire la poziția de plecare 10 X4, pauză repetări- 5 secunde;

ex. 4-culcat dorsal cu brațele întinse  lateral, apucat de gantere de 2 kg.

-timp 1.  Ridicarea bațelor deasupra capului,

-timp 2. indoirea brațelor ,

-timp 3. ridicarea brațelor deasupra capului,

-timp 4. revenire la poziția de plecare.

Se repetă de 4 ori, apoi, 5 secunde pauză.

Ex. 5-împingeri în brațe la perete 4 serii a 10 repetări urmate de 5 secunde pauză după fiecare serie.

 

 

CONCURSUL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE

VACANTE/REZERVATE ÎN UNITĂŢILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR

 

29 iulie 2020

Probă scrisă

EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

PROFESORI

Varianta 3

· Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

· Timpul de lucru efectiv este de 4 ore.

 

SUBIECTUL I ....................................................................................(30 de puncte)

 

1. Forța este o calitate motrică de bază........................................................ 15 puncte

a. Definiți calitatea motrică forța. ...................................................................3 puncte

b. Prezentați trei forme de manifestare ale forței, în funcție de caracterul contracției musculare.........................................................................................................6 puncte

c.Specificați șase factori de condiționare a forței............................................6 puncte

2.Exercițiul fizic este mijlocul specific de bază în educație fizică și sport. ......................................................................................................................15 puncte

a.Definiți exercițiul fizic.................................................................................3 puncte

b.Prezentați conținutul și forma exercițiului fizic...........................................6 puncte

c.Clasificați exercițiile fizice, în funcție de trei criterii de clasificare diferite..............................................................................................................6 puncte

 

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

1. Organizarea şi desfăşurarea procesului instructiv trebuie să se efectueze în concordanţă cu anumite cerinţe, norme, reguli, directive etc., pe care le impune comanda socială........................................................................................... 15 puncte

a. Precizaţi importanța principiului sistematizării și continuității în procesul de instruire............................................................................................................4 puncte

b. Detaliaţi una dintre metodele clasice de instruire folosite în cadrul aplicării principiului intuiţiei în procesul de instruire....................................................5 puncte

c. Prezentaţi două dintre cerinţele ce trebuie respectate în aplicarea principiului accesibilității....................................................................................................6 puncte

2. Motricitatea este una dintre noţiunile fundamentale ale domeniului..........15 puncte

a. Definiţi motricitatea. ...................................................................................3 puncte

b. Prezentaţi cele trei elementele componente/de structură ale motricităţii.... 9 puncte

c. Daţi câte un exemplu pentru fiecare element component al motricităţii......3 puncte

 

 

 

SUBIECTUL al III-lea........................................................................(30 de puncte)

1. Creaţi o structură de cinci exerciţii, eşalonate metodic, pentru învăţarea alergării de rezistență. ...............................................................................................18 puncte

În descrierea fiecărui exerciţiu, precizaţi:

a. acţiunea motrică ..........................................................................................5 puncte

b. dozarea efortului ..........................................................................................5 puncte

c. formaţia de lucru...........................................................................................5 puncte

Se punctează eşalonarea metodică a exerciţiilor în structură...........................3 puncte

2. Creaţi o secvenţă de proiect didactic pentru o verigă tematică, destinată dezvoltării capacităţii coordinative - îndemânarea (clasa la alegere, condiţii materiale optime). Secvența trebuie să cuprindă cinci exerciții...................................................12 puncte

Veţi urmări:

a. descrierea exercițiilor ..................................................................................5 puncte

b. precizarea dozării efortului .........................................................................5 puncte

c. specificarea formațiilor de lucru................................................................. 2 puncte

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CONCURSUL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE

VACANTE/REZERVATE ÎN UNITĂŢILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR

 

29 iulie 2020

Probă scrisă

EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

PROFESORI

BAREM DE EVALUARE ŞI DE NOTARE

Varianta 3

 

· Se punctează orice modalitate de rezolvare corectă a cerinţelor.

· Nu se acordă fracţiuni de punct. Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele

precizate explicit în barem.

· Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea la 10 a

punctajului total obținut pentru lucrare.

 

 

SUBIECTUL I .....................................................................................(30 de puncte)

1. Forța. .......................................................................................................15 puncte

a. Definirea calității motrice forța. ..................................................................3 puncte

Se acordă 3 puncte pentru definiție corectă și completă. Pentru răspuns parțial corect sauincomplet, se acordă 1 punct.

 b. Prezentarea a trei forme de manifestare ale forței, în funcție de caracterul contracției musculare.......................................................................................6 puncte

Se acordă câte 2 puncte pentru prezentarea corectă și completă a oricăror trei forme de manifestare. Pentru răspuns parțial corect sau incomplet, se acordă câte 1 punct.

(3 x 2 puncte = 6 puncte)

c. Specificarea a șase factori de condiționare a forței......................................6 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru specificarea corectă și completă a oricăror șase factori de condiționare. (6 x 1 punct = 6 puncte)

2. Exercițiul fizic...........................................................................................15 puncte

a. Definirea exercițiului fizic...........................................................................3 puncte

Se acordă 3 puncte pentru definiție corectă și completă. Pentru răspuns parțial corect sau incomplet, se acordă 2 puncte.

b. Prezentarea conținutului și formei exercițiului fizic.....................................6 puncte

Pentru răspuns parțial corect sau incomplet, se acordă 3 puncte.

c. Clasificarea exercițiilor fizice, în funcție de trei criterii de clasificare diferite............................................................................................................ 6 puncte

Se acordă câte 2 puncte pentru clasificarea corectă și completă a exercițiilor fizice în funcție de oricare trei criterii. Pentru răspuns parțial corect sau incomplet, se acordă câte 1 punct. (3 x 2 puncte = 6 puncte)

 

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

1. Principiile de instruire............................................................................. 15 puncte

a. Precizarea importanței principiului sistematizării și continuității în procesul de instruire..........................................................................................................4 puncte

Se acordă 4 puncte pentru răspuns corect și complet. Pentru răspuns parțial corect sau incomplet, se acordă 2 puncte.

b. Detalierea uneia dintre metodele clasice de instruire folosite în cadrul aplicării principiului intuiţiei în procesul de instruire.................................................. 5 puncte

Se acordă 5 puncte pentru detalierea corectă și completă a oricărei metode clasice de instruire folosite în cadrul aplicării principiului intuiţiei. Pentru răspuns parțial corect sau incomplet, se acordă 2 puncte.

c. Prezentarea a două dintre cerinţele ce trebuie respectate în aplicarea principiului accesibilității..................................................................................................6 puncte

Se acordă câte 3 puncte pentru prezentarea corectă şi completă a oricăror două cerințe. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă câte 1 punct. (2 x 3 puncte = 6 puncte)

2. Motricitatea............................................................................................. 15 puncte

a. Definirea motricităţii. .................................................................................3 puncte

Se acordă 3 puncte pentru definiţie corectă şi completă. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă 1 punct.

b. Prezentarea celor trei elemente componente/de structură ale motricităţii. 9 puncte

Se acordă câte 3 puncte pentru prezentarea corectă şi completă a fiecărui element. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet, se acordă câte 1 punct. (3 x 3 puncte = 9puncte)

c. Exemplificarea pentru fiecare element component al motricității. .............3 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru oricare exemplu corect dat. (3 x 1 punct = 3 puncte)

 

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

1. Crearea unei structuri de cinci exerciţii, eşalonate metodic, pentru învăţarea alergării de rezistență....................................................................................18 puncte

 a. Precizarea acțiunii motrice aferente fiecărui exercițiu.............................. 5 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru precizarea corectă şi completă a acțiunii motrice aferente fiecărui exerciţiu. (5 x 1 punct = 5 puncte)

b. Precizarea dozării efortului aferente fiecărui exercițiu. ..............................5 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru precizarea corectă şi completă a dozării efortului aferente fiecărui exerciţiu. (5 x 1 punct = 5 puncte)

c. Precizarea formației de lucru aferente fiecărui exercițiu. .............................5 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru precizarea corectă a fiecărei formații de lucru aferente fiecărui exercițiu. (5 x 1 punct = 5 puncte)

Se acordă 3 puncte pentru succesiunea metodică corectă a exerciţiilor în structură.

2. Crearea unei secvențe de proiect didactic pentru o verigă tematică, destinată dezvoltării capacităţii coordinative - îndemânarea (clasa la alegere, condiţii materiale optime), care să cuprindă cinci exerciții. .......................................................12 puncte

a. Descrierea exercițiilor................................................................................ 5 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru descrierea corectă şi completă a fiecărui exerciţiu.

(5 x 1 punct = 5 puncte)

b. Precizarea dozării efortului..........................................................................5 puncte

Se acordă câte 1 punct pentru precizarea corectă şi completă a dozării efortului aferente fiecărui exerciţiu. (5 x 1 punct = 5 puncte)

c. Specificarea formațiilor de lucru. .................................................................2 puncte

Se acordă 2 puncte pentru specificarea corectă a formațiilor de lucru. Pentru răspuns parțial corect, se acordă 1 punct.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

REZOLVARE SUBIECT TITULARIZARE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT 

2020

SUBIECTUL I………………………………………………………......(30 puncte)

1.Forța o calitate motrică de bază...................................................................................15 puncte

a.Definiți calitatea motrică forța .........................................................................................3 puncte

Toţi specialiştii - autori din domeniu - consideră că forţa este "capacitatea organismului uman de a învinge o rezistenţă internă sau externă prin intermediul contracţiei musculare "

 b.Prezentați trei forme de manifestare ale forței, în funcție de caracterul contracției musculare                                                                                                                                    ……………………………………………………………………………………………....6 puncte

După "caracterul contracţiei musculare":

• forţa statică. atunci când nu se modifică dimensiunile fibrelor musculare angajate în efort; un tip special de forţă statică este cea "izometrică", atunci când "rezistenţa " de învins este mai mare decât capacitatea de forţă maximă a musculaturii executantului;

• forţa dinamică/izotonică atunci când se modifică dimensiunile fibrelor musculare angajate în efort; dacă fibrele musculare se scurtează se vorbeşte de forţă dinamică de tip învingere (sau în regim miometric), iar dacă fibrele musculare se alungesc se vorbeşte de forţă dinamică de tip cedare (sau în regim pliometric);

• forţa mixtă atunci când se produc atât contracţii statice, cât şi dinamice, alternând în funcţie de natura actelor şi acţiunilor motrice;

 

c. Specificați șase factori de condiționare a forței.  ……………………………………......6 puncte

Factori de condiţionare

Cei mai importanţi factori, selectaţi din bibliografia de specialitate, sunt:

-capacitatea de concentrare a proceselor nervoase fundamentale: excitaţia şi inhibiţia;

- numărul de fibre musculare angajate în efort şi - mai ales - suprafaţa secţiunii fiziologice a acestora;

- calitatea proceselor metabolice şi a substanţelor energetice existente în muşchi;

- durata contracţiei musculare (sunt mai eficiente contracţiile de 15-20 secunde, decât cele de 30 de secunde!);

-starea de funcţionare a segmentelor osoase de sprijin, a ligamentelor şi articulaţiilor;

- valoarea unghiulară a segmentelor corporale implicate în efort;

- nivelul celorlalte calităţi motrice de bază, mai ales viteza;

- unii factori psihici: motivaţia, stările emoţionale, voinţa, concentrarea atenţiei.

2. Exercițiul fizic este mijlocul specific de bază în educație fizică și sport ………….15 puncte

a. Definiți exercițiul fizic………………………………………………………………….. 3 puncte

Exerciţiul fizic se constituie în mijlocul, specific de bază pentru educaţie fizică şi sport. El este modelul operaţional cel mai frecvent folosit pentru realizarea obiectivelor propuse. Exerciţiul fizic îşi are originea în actul motric general al omului, efectuat pentru o relaţie optimă cu mediul natural şi social de existenţă.  El este un act motric special şi specializat, care se mai numeşte şi gest motric.

b.Prezentați conținutul și forma exercițiului fizic. ……………………………………….6 puncte

Conţinutul exerciţiului fizic depinde de două principale elemente:

- intenţia sau scopul în care este practicat;

- finalitatea realizată.

Conţinutului exerciţiului fizic: efortul fizic (apreciat prin volum, intensitate şi complexitate), efortul psihic şi mişcările corpului sau ale segmentelor acestuia.

Conţinutul exerciţiilor fizice se apreciază, în principal, prin influenţele asupra organismului uman al subiecţilor, influenţe relativ uşor de determinat dacă se au în vedere următoarele:

- să se ţină seama că efectele se obţin numai în timp, nu "de azi pe mâine"!;

- să se respecte, inclusiv în analiza efectelor, particularităţile colectivelor de subiecţi şi - în consecinţă - prevederile unor documente oficiale (programe, manuale, instrucţiuni etc.);

- să se urmărească toate obiectivele educaţiei fizice şi sportului, adică polivalenţa exerciţiilor fizice pentru realizarea obiectivelor specifice.

Forma exerciţiului este modul particular în care succed mişcările componente ale fiecărui exerciţiu, precum si legăturile ce se stabilesc între acestea de-a lungul efectuări acţiuni motrice în cauză"

Forma este, în consecinţă, aspectul exterior al exerciţiului fizic, aspect observabil cu "ochiul liber" şi care poate avantaja sau dezavantaja evaluarea actului sau acţiunii motrice respective. Pentru aprecierea formei exerciţiului fizic se propun, de către specialiştii autori de publicaţii a multe elemente; mai mulţi factori. Disciplinele de Teoria şi Metodica Educaţiei Fizice şi Sportului",  consideră că aceşti principali factori sunt următorii:

· poziţia corpului şi segmentelor corporale (iniţială, intermediară şi finală), uneori şi faţă de obiect sau aparat;

· direcţia mişcării;

· amplitudinea mişcării şi relaţia dintre segmentele corporale participante;

· tempoul mişcării; -

· ritmul mişcării;

· sistemul de dispunere a subiecţilor în spaţiul de practicare a exerciţiilor fizice.

c. Clasificați exercițiile fizice, în funcție de trei criterii de clasificare diferite………... .. 6 puncte

      Literatura de specialitate, apărută înainte de 1989, consemnează mai multe clasificări clasice ale exerciţiilor fizice, dintre care menţionez:

· clasificarea după criteriul anatomic: exerciţii fizice pentru întregul corpul uman sau pentru segmentele corporale (cap, gât, membre superioare, trunchi, membre inferioare, abdomen, spate etc.);

· clasificarea după poziţia subiecţilor faţă de aparatele la care şi cu care se lucrează: exerciţii fizice la aparate, exerciţii fizice cu aparate etc.;

· clasificarea după calităţile motrice pe care le dezvoltă preponderent: exerciţii fizice pentru viteză, exerciţii fizice pentru rezistenţă etc.

· clasificarea după tipul deprinderilor motrice care se învaţă: exerciţii fizice pentru deprinderile motrice de bază şi utilitar-aplicative şi exerciţii fizice pentru deprinderile motrice specifice ramurilor şi probelor sportive;

· clasificarea după caracterul succesiunii mişcărilor componente: exerciţii fizice ciclice, exerciţii fizice aciclice şi exerciţii fizice mixte (ciclice şi aciclice);

· clasificarea după intensitatea efortului fizic: exerciţii fizice supramaximale, exerciţii fizice maximale, exerciţii fizice submaximale, exerciţii fizice de intensitate medie, exerciţii fizice de intensitate mică;

· clasificarea după natura contracţiei musculare: exerciţii fizice dinamice, exerciţii fizice statice şi exerciţii fizice mixte (dinamice şi statice).

SUBIECTUL AL- II- LEA......................................................................(30 puncte)

1.Organizarea şi desfăşurarea procesului instructiv trebuie să se efectueze în concordanţă cu anumite cerinţe, norme, reguli, directive etc., pe care le impune comanda socială.  .. 15 puncte

a.Precizați importanța principiului sistematizării și continuității în procesul de instruire………. ……………………………………………………………………………………………....4 puncte

Este principiul cu cea mai mare importanţă mai ales pentru elaborarea corectă şi eficientă a documentelor necesare de planificare/programare şi de evidenţă ale activităţilor de educaţie fizică şi sport. Sistematizarea şi continuitatea reprezintă - în fond - condiţiile principale pentru asigurarea reuşitei în programarea stimulilor, indiferent de particularităţile subiecţilor sau de alte variabile de ordin material, spaţial sau temporal.

b.Detaliați una dintre metodele clasice de instruire folosite in cadrul  aplicării principiului intuiției în procesul de instruire ......................................................................................... .5 puncte

În educaţie fizică şi sport, indiferent de subsistemele acestora, principiul intuiţiei presupune stimularea a cât mai multor analizatori, pentru a se forma o imagine cât mai exactă despre ceea ce se învaţă. La subiecţi normali, ca dezvoltare psiho-fizică, cel mai solicitat analizator este cel vizual. La subiecţii cu deficienţe vizuale este solicitat, mai ales, analizatorul tactil. Evident că în procesul de învăţare motrică este solicitat foarte mult şi analizatorul auditiv. În aceste cazuri se trece dincolo de treapta senzorială a cunoaşterii umane, se trece la treapta logică, deoarece se foloseşte limbajul specific celui de al doilea sistem de semnalizare. De aceea, foarte mulţi specialişti - autori din domeniu când vorbesc despre principiul intuiţiei abordează - fără să facă precizarea necesară - şi problema explicaţiei sau a celorlalte procedee metodice de expunere verbală.

 Pentru stimularea principalilor analizatori, specifici treptei I de semnalizare umană, se folosesc cele trei modalităţi clasice de instruire în acest sens:

- Demonstraţia/demonstrarea celor ce urmează să fie însuşite;

-Prezentarea unor materiale (planşe, schiţe, diapozitive, filme, casete video etc.), care redau imaginea celor ce trebuie învăţate

 -Observarea execuţiei altor subiecţi, din acelaşi grup sau din alte grupuri; observarea dirijată tematic.

c. prezentați două dintre cerințele ce trebuiesc respectate în aplicarea principiului accesibilității..........................................................................................................................6 puncte

  Pentru respectarea acestui principiu se impun următoarele cerinţe:

- Necesitatea cunoaşterii permanente a subiecţilor cuprinşi în procesul de practicare a exerciţiilor fizice.

- Stabilirea unui ritm adecvat de lucru, în funcţie de reacţia subiecţilor la stimuli.

- Necesitatea cunoaşterii şi aplicării celor trei reguli clasice ale practicii didactice, care se regăsesc şi în cazul altor principii de instruire:

a) trecerea de la uşor la greu, în care funcţionează prioritar criteriul forţei necesare pentru efectuarea actelor şi acţiunilor motrice;

b) trecerea de la simplu la complex, în care funcţionează prioritar criteriul îndemânării necesare pentru efectuarea actelor şi acţiunilor motrice;

c) trecerea de la cunoscut la necunoscut, adică de la elemente deja însuşite la altele noi, care să se bazeze - ca mecanisme de execuţie - pe cele deja însuşite.

2. Motricitatea este una din noțiunile fundamentale ale domeniului. ……………….15 puncte

a.Definiți motricitata:………………………………………………………………….......3 puncte

     Conceptul de motricitate este definit ca exprimând o insusire a ființei umane înnascută și dobândită de a reacționa cu ajutorul aparatului locomotor la stimuli externi și interni și externi, sub forma unei mișcări.

    Motricitatea reunește totalitatea actelor motrice efectuate pentru intreținarea relațiilor cu mediul natural sau social, inclusiv prin efectuarea deprinderilor specifice ramurilor sportive. Este vorba de actele motrice realizate prin contracția mușchilor scheletici.

b.Prezentați cele trei elemente componente/ strucutură ale motricității  ……………….. 9 puncte               

Elementele componente ale mişcării/motricităţii omului au fost grupate următoarele trei categorii:

1. Actele motrice, care sunt fapte simple de comportare realizate în mod voluntar (de regulă! ) pentru îndeplinirea unor acţiuni sau activităţi motrice.Termenul poate indica şi actele reflexe instinctuale şi automatizate. Un act motric special este exerciţiul fizic.

2. Acţiunile motrice, care sunt ansambluri de acte motrice astfel structurate încât realizează toturi unitare în scopul realizării unor sarcini imediate. Deprinderile şi priceperile motrice, de exemplu, sunt acţiuni motrice reprezentative.

3. Activităţile motrice, care sunt ansambluri de acţiuni motrice încadrate întrun sistem coerent de idei, reguli şi forme de organizare în vederea obţinerii unui efect complex de adaptare a organismului uman şi de perfecţionare a dinamicii acestuia, în concordanţă cu obiective bine precizate. Activităţile motrice fundamentale din domeniu sunt: "educaţia fizică", "antrenamentul sportiv", "activitatea competiţional/sportivă", "activitatea motrică recuperatorie" şi alte "activităţi motrice de timp liber".

c.Dați câte un exemplu pentru fiecare element component al motricității: ………….…..3 puncte

-acte motrice:exercițiul fizic.

-acțiuni motrice:deprinderi și priceperi motrice.

-activități motrice: educația fizică, antrenamentul sportiv.

SUBIECTUL al-III -lea   ……………………………………………....(30 puncte)

1.Creați o structură de cinci exerciții,  eșalonate metodic, pentru învățarea alergării de rezistență ………………………………………………………………………………...18 puncte

a. acţiunea motrică..…………………………………………………………………..…....5 puncte

b. dozarea efortului...………………………………………………………………………5 puncte

c. formaţia de lucru…………………………………..…………………………………….5 puncte

Se punctează eşalonarea metodică a exerciţiilor în structură…………………………....3 puncte

 

Exercițiul 1: Formație de lucru: elevii sunt împărțiți pe grupe la semnal sonor, triplu salt cu elan redus. Intensitatea săriturilor este medie., 8-10 X, pauză activă 2-3 minute;

Exercițiul 2: Formație de lucru: elevii sint împărțiți pe douăgrupe; sărituri înainte din ghemuit în ghemuit, 20-30 m , 3-4 X , pauză activă 2-3 minute.

Exercițiul 3:  Formație de lucru: pe două linii sau pe grupe , la semnal sonor, sărturi în lungime de pe loc cu desprindere de pe ambele picioare, 3-4 X 25 m.

Exercițiul 4:  Formație de lucru: elevii sunt împărțiți pe grupe , la semnal sonor, alergare repetată 3-4X 200 -250 m ;tempo ¾, pauză activă 4-6 minute.

Exercițiul 5: formație de lucru: elevii sunt împărțiți pe grupe,  la semnal sonor, alergare repetată 3X 150m -tempo 3/4 -4/4, pauză activă 4-6 minute.

2.Creați o secvență de proiect didactic pentru o verigă tematică destinată capacității coordinative-îndemânarea (clasa la alegere , condiții opitime) . …………………….12 puncte

Secvența trebuie să cuprindă cinci exerciții și se va urmării:

-descrierea exercițiilor;…………………………………...………………………………..5 puncte

-precizarea dozării efortului; ………………………………………..…………………….5 puncte

-specificarea formațiilor de lucru;…………………………………………………..……..2 puncte

Exercițiul 1. Colectivul împărțit în cinci-șase șiruri de trei-patru elevi, în fața fiecărui șir câte o bancă de gimnastică așezată longitudinal;elevii execută mers pe bancă, mâinile sus, 3-5 x.

Exercițiul 2. Colectivul împărțit în cinci-șase șiruri de trei-patru elevi,  în fața fiecărui șir câte o bancă de gimnastică așezată longitudinal; elevii execută mers pe vârfuri pe bancă mâinile la ceafă, 3-5 x.

Exercițiul 3. Colectivul împărțit în cinci-șase rânduri, în fața fiecărui șir câte o bancă de gimnastică așezată longitudinal;elevii execută  mers pe banca de gimnastică cu ridicarea alternativă a unui genunchi sus și prinderea lui cu mâinile , 3-5 x.

Exercițiul 4. Colectivul împărțit în cinci-șase rânduri, în fața fiecărui șir câte o bancă de gimnastică așezată longitudinal; elevii execută mers ghemuit pe banca de gimnastică, la mijlocul băncii se ridică , întoarcere 180˚ și continuarea deplasării cu mers ghemuit cu spatele pe direcție, 3-5 repetări.

Exercițiul 5. Colectivul împărțit în cinci-șase rânduri, în fața fiecărui șir câte o bancă de gimnastică așezată longitudinal cu partea îngustă sus; elevii execută mers pe bancă , întoarcere 360˚ la jumătatea băncii și continuarea deplasării, 3-5 x.

 

 

 

 

 

 

 

 

 Particularităţile de vârstă ale elevilor din ciclul gimnazial şi implicaţia              privind calităţile motrice

 

În lucrarea „Didactica educaţiei fizice şcolare” (2009) Monica Stănescu menţionează că învăţământul gimnazial reuneşte clasele de la a-V-a până la a-VIII-a şi intersectează ciclurile curriculare de dezvoltare (clasele a-V-a şi a-VI-a ) şi de observare şi orientare (clasele aVII-a şi a-VIII-a ).

Elevii din ciclul gimnazial au vârsta cuprinsă între 10/11 – 14/15 ani, această vârstă fiind caracterizată de însemnate transformări morfo-funcţionale, psihice şi motrice, perioadă importantă ce reprezintă începerea procesului de maturizare.

Deoarece eficienţa activităţii profesorului depinde de respectarea particularităţilor de vârstă ale elevilor, consider ca este util să prezint câteva caracteristici care stau la baza organizării şi desfăşurării educaţiei fizice în învăţământul gimnazial.

Din punct de vedere somatic se observă că înălţimea elevilor creşte accelerat, într-un ritm superior tuturor vârstelor din ontogeneză. Membrele cresc mai mult decăt trunchiul, greutatea corporală înregistrează mai ales la băieţi, o uşoară încetinire a ritmului de creştere, faţă de vârsta anterioară.

În aceeaşi lucrare, Monica Stănescu (2009) subliniază faptul că sistemul osos este în plin proces de consolidare, semnalându-se o depunere insuficientă a calciului în oase, ceea  ce poate favoriza apariţia unor deformări de tipul scoliozelor,  cifozelor, lordozelor, picior plat.Toracele este îngust, abdomenul supt, organele interne din  cutia toracică sunt în curs de dezvoltare. Aceste aspecte determină dificultăţi în privinţa adaptării la un efort fizic susţinut  ligamentele și articulaţiile sunt şi ele în curs de consolidare, fapt care implică o slabă rezistenţă la tracţiuni şi întinderi .

Pe plan funcţional se observă o redusă capacitate de adaptare şi rezistenţă a aparatelor cardio-vascular şi respirator la eforturi fizice intense şi de lungă durată. Datorită faptului că lumenul vaselor este îngust,  cordul depune travaliu mare pentru irigarea organelor. De aceea pot apărea frecvent fenomene de oboseală, ameţeli, tulburări ale ritmului cardiac. Capacitate aerobă maximă se îmbunătăţeşte. Până la vârsta de 12 ani consumul maxim de oxigen ( VO2 ) creşte continuu, atăt pentru fete, cât şi pentru băieţi.

Capacitatea de efort anarob este redusă, consecinţa aspectelor de natură calitativă a activităţii musculare –capacitatea glicolitică, concentraţia de glocogen în repaus şi viteza de utilizare fiind mai mici la copii ei vor fi dezavantajaţi în sensul că oboseala se instalează rapid în activităţi fizice intense  de 10-60 secunde (Bar Or +1987).

Din punct de vedere psihoafectiv si comportamental, unii specialişti afirmă că în această perioadă apare aşa numita „criză juvenilă” care ar putea fi prevenită dacă se asigură o bună asistenţă psihopedagogică. Se constată că elevii au în această perioadă o mai mare dorinţă de afirmare pe mai multe planuri, inclusiv cel sportiv.

Pe plan motric, substratul morfofuncţional al organismului permite o acţionare eficientă pe planul dezvoltării calităţilor motrice, în special a vitezei şi capacităţilor coordinative. Rezultate foarte bune, pe planul dezvoltării vitezei, se obţin la 12 ani pentru fete şi la 13 ani pentru băieţi. La 12 ani viteza de deplasare a fetelor este mai mare decât a băieţilor;între 10 şi 14/15 ani  se pot atinge, printr-o instruire adecvată, indici ai vitezei de reacţie echivalenţi cu cei ai adulţilor; prin creşterea capacităţii de efort  anaerob, se poate interveni şi asupra vitezei de deplasare, precum şi a vitezei în regim de  forţă.

În ceea ce priveşte capacităţile coordinative, în  efectuarea actelor şi acţiunilor motrice, datorită disproporţiei dintre segmentele corpului, se manifestă o oarecare stângăcie.Totuşi, orientarea în spaţiu, ca element al capacităţilor coordinative, poate să se apropie la 12-13 ani de nivelul atins de adulţi . Între 14 şi 18 ani, ca urmare a modificării proporţiilor, creşterii extremităţilor, se înregistrează o scădere  a capacităţii de coordonare segmenrtară, mai ales în cadrul mişcărilor  complexe.

Până în jurul vârstei de 11-12 ani, atât la fete cât şi la băieţi, se înregistrează o evoluţie asemănătoare a indicilor de forţă; acest lucru ramâne valabil doar pânâ la această vârstă (pubertatea) deoarece dezvoltarea forţei se realizează pe seama coordonării neuromusculare, neefiind deocamdată influenţată de secreţia de hormoni;  cele mai mari valori ale forţei se înregistrează la 18-20 de ani pentru băieţi,  şi 16-17 ani pentru fete. După vârstele amintite se poate vorbi despre o stagnare sau uşoară regresie (Hettinger, 1980,citat de C.Bota , B.Prodescu,1997).

Din punctul de vedere al rezistenţei capacitatea aerobă creşte progresiv până  la 10-12 ani; se poate interveni asupra acestei calităţi motrice în primul stadiu al pubertăţii, ca urmare a unor proporţii optime între dimensiunea şi greutatea inimii,  precum şi cea a plamânilor; pentru a dezvolta rezistenţa aeobă intensitatea exerciţiilor trebuie să solicite 60-70% din VO2 maxim, respectiv frecvenţa cardiacă trebuie să fie de 70-80 % din valoarea maximă. Modificări importante în capacitatea de efort a copiilor se pot înregistra doar în condiţiile în care vor presta zilnic 10-15 minute de efort moderat (frecvenţa cardiacă să fie cuprinsă între 160-170 pulsaţii pe minut ), (Bar Or,1987).

Dintre deprinderile motrice locomotorii, alergarea este cel mai mult folosită, atât în lecţie  cât şi în timpul liber. Ea se  efectuează, în multe cazuri cu greșeli transmise de la perioada de vârsta precedentă: insuficienţa fazei de zbor, oscilaţii ale trunchiului în plan lateral , contact cu solul pe toată talpa, ceea ce implică măsuri metodice speciale  în lecţii sau alte forme de organizare a precticării exerciţiilor fizice. Aruncarea este accesibilă mai ales băieţilor de această vârstă, care spre 14-15 ani îşi însuşesc corect mişcarea de azvârlire. Fetele execută această deprindere mai mult prin mişcarea  de împingere. Săritura, datorită particularităţilor de dezvoltare somatic, nu este executată cu o eficienţă corespunzătoare. Bătaia, de regulă, este puternică, dar zborul nu este pe măsura acesteia. Săritura cu bătaie pe un picior se efectuează mai bine decât cea cu bătaie pe două picioare, iar cea în lungime mai uşor ca cea în înălţime.

Nivelul de consolidare a celorlalte deprinderi motrice fundamentale este condiţionat de calitatea educaţiei fizice din învăţământul primar şi de prezenţa exerciţiilor fizice în timpul liber al elevilor.

La ciclul gimnazial este posibilă însuşirea corectă a unei varietăţi de deprinderi şi/sau priceperi motrice specifice majorităţii ramurilor de sport. Marea plasticitate a scoarţei cerebrale facilitează formarea reflexelor condiţionate şi a stereotipurilor dinamice comlexe, cu condiţia efectuării unui număr mare de repetări în condiţii relativ constante.

Elena Firea afirmă că între 10 şi 14 ani copilul parcurge una din cele mai importante etape din ontogeneză, deoarece acum se încheie copilăria şi încep transformările care conduc la maturizarea sa . Acest proces transformator este numit pubertate, şi după unii autori are mai multe stadii şi anume:

-pubertatea sau etapa antepubertară (prepubertară)10-12 ani ;

-pubertatea propriu zisă13 -14 ani;

-etapa postpubertară , care încheie transformările biopsihice14-15 ani.

Desigur că, datorită fenomenului de acceleraţie datorat noilor condiţii de trai  şi sporirii gradului de civilizaţie, sunt cazuri în care pubertatea poate începe la vârsta de 9-10 ani. De asemenea sunt situaţii în care pubertatea se poate prelungi până la vârsta de 16-17 ani, mai ales la băieţi.

În aceeaşi lucrare, cu privire la particularităţile somatice , se considerîă că intervenţia pubertăţii duce la accelerarea creşterii în înălţime într-un ritm superior tuturor vârstelor, ca mai apoi să diminueze treptat până la 20-21 ani. Creşterea mai intensă se semnalează la memebrele inferioare, apoi lacele superioare, fapt care crează în multe cazuri dezarmonii mai ales când se întocmesc grafice ale creşterii (morfograme).

Datorită acestor considerente, unii autori vorbesc de o fază „caricaturală” datorită formei alungite a oaselor şi a muşchilor insuficient dezvoltaţi şi alungiţi. Trunchiul este lung, toracele îngust iar abdomenul supt ca urmare a acestei trăsături somatice, organele interne din cutia toracică sunt puţin dezvoltate, fapt ce generează dificultăţi în procesul de adaptare la efort şi lipsă de rezidenţă funcţională. În concordanţă cu cele prezentate şi sistemul articular este slab, în plin proces de consolidare.

Datorită faptului că la fete, pubertatea se instalează mai repede decât la băieţi, ele prezintă la aceleşi vârste cu ale băieţilor, valori superioare ale creşterii în înălţime şi greutate. De altfel, aceasta este singura etapă în ontogeneză când fetele ating valori somatice superioare băieţilor, exprimate şi printr-un trunchi mai lung, în timp ce membrele inferioare sunt mai scurte.  Ca urmare, această etapă de vârstă poate fi caracterizată de transformarea proceselor morfo-funcţionale şi psihice în vederea maturizării treptate a tinerilor.

Referitor la particularităţile funcţionale, în aceeaşi lucrare, se consideră că, în concordanţă cu particularităţile dezvoltării morfologice pe care le-am menţionat mai sus, se constată o capacitate scăzută de adaptare şi rezistenţă funcţională a aparatelor cardio-vascular şi respirator la efortul fizic intens.

În jurul vârstei de 12 ani, capacitatea vitală se situează la circa 2000 cmc,  datorită că plămânii sunt slabi dezvoltaţi, crescând la 3000 cmc la 15 ani. De asemenea aparatul respirator (în special plămânii ) este puţin rezistent la infecţii.

În timpul efortului fizic, cordul depune un travaliu mare pentru irigarea organelor şi sistemelor, deoarece lumenul vaselor este îngust şi ca urmare pot să apară uneori fenomene de oboseală, vârtej, ameţeli, tulburări ale ritmului cardiac.

Privind sistemul nervos, se constată o creştere redusă a volumului creierului, însă se adâncesc circumvoluţiunile, iar prin înmulţirea fibrelor de asociaţie, sporesc conexiunile funcţionale dintre diferite zone.

Celule corticale se dezvoltă continuu, perfecţionându-se şi difernţiindu-se, crescând astfel baza funcţională a activităţii de prelucrare a informaţiei. În această perioadă se realizează diferenţierea dintre cele două sexe prim maturizarea caractersticilor sexuale.

Cu privire la particularităţile psihice se constată că întreaga activitate nervoasă superioară şi psihică se dezvoltă rapid, atingând un nivel superior. Ca urmare, procesele gândirii, analiza, sintez , abstractizarea se perfecţionează, facând posibilă rezolvarea de situaţii problematice.

Dezvoltarea fizică la această vârstă, este deosebit de bine sintetizată de marele savant Jean Piaget care afirmă că, la vârsta 11-12 ani apare o a patra şi ultima perioadă al cărei palier de echilibru se situează la nivelul adolescenţei. Caracterul ei general constă în cucerirea unui mod de a raţiona, care nu se mai referă exclusiv la obiecte sau la realităţi direct reprezantabile, ci la ipotez, adică la propoziţii din care pot fi trase consecinâţele necesare, fără ca subiectul să se pronunţe, asupra veridicităţii sau falsităţii lor înainte de a examina rezultatul acestor implicaţii.

În funcţie de cele prezentate, întreaga tehnologie de predare trebuie restructurată, cu deosebire metodele, care trebuie să prezinte conţinutul educaţiei fizice în mod cazual, problematizat, realizând o participare activă, profund conştientizată din partea elevilor.

Privind particularităţile motrice, se consideră că, datorită dezvoltării organismului pe multiple planuri, mai ales pe cel al măririi plasticităţii scoarţei şi mobilităţii proceselor nervoase de excitaţie şi inhibiţie, sporesc şi posibilităţile de dezvoltare a tuturor calităţilor motrice, în special a vitezei, în mod deosebit la 12 ani la fete şi 13 ani la băieţi.

La 12 ani viteza fetelor este mai mare ca a băieţilor, urmând ca aceştia progresiv sa-şi sporească indicii de viteză, depăşindu-le pe fete. Acest proces evolutiv durează până în jurul vârstei de 14-15 ani.

Datele literaturii de specialitate arată că până la 15 ani sunt disponibilităţi deosebite pentru dezvoltarea vitezei sub formele sale simple(în condiţiile unor structuri complexe, viteza este în corelaţie cu celelalte calităţi motrice care ating valori superioare la vârste mari).

 Ca urmare a dezvoltării aparatului locomotor, concomitent cu viteza, îndemânarea progresează evident, fapt pentru care pubertatea este denumită „vârsta îndemânării”.

Cunoscută fiind disproporţia dintre diferitele segmente ale corpului în efectuarea acţiunilor motrice se remarcă o oarecare stângăcie, însă disponibilităţile pentru mărirea îndemânarii sunt totuşi crescute atunci când această calitate este dezvoltată concomitent cu simţul orientării în spaţiu, care în jurul vârste de 12-13 ani se apropie de cea a adultului.

În discordanţă cu toate calităţile motrice, mobilitatea are cele mai scăzute valori la 12-13 ani la fete şi 13-14 ani la băieţi, fapt care face ca mişcările să nu fie executate cu amplitudinea corespunzătoare, ceea ce impune măsuri speciale în cadrul lecţiilor.

Prin îmbunătăţirea calităţilor muşchilor şi mai ales a laturii funcţionale care condiţionează viteza sporeste capacitatea de efort în regim de viteză sub forma detentei (forţei explozive), se măreşte de asemenea şi capacitatea de efort static moderat, în raport cu greutatea corporală mai ales la băieţi, începând de la 13-14 ani,  care după această vârstă deăşesc substanţial fetele.

Ursula Şchiopu si Elena Verzea, referindu-se la ăparticularităţile de vârstă, consideră că în dezvoltarea psihică a copilului de după 10 ani se pot diferenţia trei stadii marcante şi anume:

-stadiul pubertăţii 10-14 ani, dominat de o intensă creştere de accentuare a dismorfismului sexual cu o gamă largă de rezonanţă în dezvoltarea psihică şi de dezvoltare mare a sociabilităţii;

-stadiul adolescenţei 14-18/20 ani;

-stadiul adolescenţei prelungite.

Cu privire la stadiul pubertăţii (care ne interesează), aceiaşi autori afirmă că acesta cuprinde substadii care, deşi foarte diferite de la caz la caz, ca moment de declanşare şi durată, au aceeaşi linie de succesiune:

a)-etapa prepubertară 10-12 ce se exprimă într-o accelerare şi intensificare din ce în ce mai mare a creşterii, concomitent cu dezvoltarea pregnantă a caracteristicilor sexuale secundare. Creşterea este uneori impetuaoasă şi însoţită de momente de oboseală, dureri de cap, iritabilitate.

Intrarea într-un nou ciclu de şcolarizare, cu noi cerinţe şi solicitări, mai diversificate cantitativ şi calitativ, contactul cu modelele umane de profesori mai diferenţiate, modele de lecţii de mare diversitate constituie pentru etapa prepubertară o schimbare a cadrului de desfăşurare a învăţării şcolare.

b)-pubertatea propriu zisă 12-14 ani este dominată de puseul de creştere. Această intensificare este mai evidentă între 12-13 ani la fete şi 12-14 ani la băieţi. După vârstele limită ale puseului creşterea încetineşte şi continuă ulterior lent, mai mulţi ani (până la 24-25 ani). Creşterea este mai evidentă în înălţime, întâi se lungesc membrele inferioare şi superioare, cresc şi se măresc articulaţiile, apoi creşte trunchiul. Odată cu creşterea trunchiului are loc creşterea umerilor  şi prelungirea taliei.  La băieţi este intensă creşterea masei musculare, creşterea mai intensă şi prelungită (până la 16 ani ) a organelor interne  aflate în torace (inima şi  plămânii). În perioada puseului de creştere dispare grosimea muşchilor şi creşte forţa, puterea fizică. În schimb fetele mai puţin musculoase posedă un ţesut adipos subcutanat.

Din punct de vedere psihologic creşterea şi maturizarea sunt legate de numeroase stări de disconfort. Acestea sunt provocate de durerile osoase şi musculare dar au şi o natută mai subtilă. Creşterea inegală a diferitelor părţi ale corpului creează aspecte caricaturale ale taliei şi înfăţişării.

c)-momentul postpubertar. La puţin timp după atingerea punctului culminant al pubertăţii, băieţii manifestă o schimbare în conduit, adeseori intrând în  faze de exagerare, impertinenţă cu substrat sexual, agresivitate marcată în comportament şi vocabular .

Tinerele fete trec prin două faze: prima fază de femeie-copil, plină de conduite timide exuberante, dar şi de afecţiune idealizând eroi şi personaje inaccesibile; a doua fază, cea de femeie-adolescent cu o largă disponibilitate sentimentală şi curiozitate.

Gheorghe Cârstea (1993) consideră că, în etapa puberatră, se manifestă un ritm diferit de creştere, în funcţie de sex. La sfârşitul acestei perioade, cele două sexe devin complet diferenţiate şi aşa ramân tot restul vieţii. În această perioadă se accelerează creşterea în înălţime pe seama lungirii mai mult a membrelor în raport cu trunchiul. În sistemul articular şi ligamentar este slab dezvoltat.

Musculatura scheletică se dezvoltă mai ales prin alungirea fibrelor greutatea totală a musculaturii fiind de 25-30% din greutatea întregului corp. Mai ales la băieţi, se înregistrează o uşoară încetinire a ritmului de creştere în greutatea corporală.

La aceleaşi vârste, fetele au valori superioare ca înălţime şi greutate faţă de băieţi. La nivelul etajelor superioare ale sistemului nervos central şi în special cel al scoarţei cerebrale, se produc puţine modificări morfologice. Se perfecţionează unele aspecte morfologice ale analizatorilor. Sunt mari prefaceri în sfera vieţii vegetative, mai ales în cea genitală. Este perioada „furtunii vegetative”, perioadă în care aparatul cardio-vascular se dezvoltă lent şi continuu, volumul inimii creşte mai lent la fete şi se relizează o dezvoltare morfologică însemnată a tuturor verigilor aparatului respirator.

Pornind tot de la aceeaşi problemă a particularităţilor de vârstă M. Ifrim afirmă că, având în vedere că viteza este strict determinată genetic, există pericolul mai ales la vârsta antepubertară, ca exerciţiile de viteză cu intensitate maximă repetate de mai multe ori şi executate în exclusivitate, să ducă la formarea unui stereotip dinamic stabil, respectiv la atingerea „barierei de viteză” care se situează sub limita de adaptabilitate geneticăa vitezei, deci sub potenţialităţile maxime ale sportivului.

Privind aspecte legate de particularităţile de creştere şi dezvoltare se remarcă faptul că, în etapa antepubertară, efortul  de viteză este pe primul plan. În etapa pubertară, alcătuirea anatomo-funcţională a organismului permite în continuare dezvoltarea vitezei, dinamica şi mobilitatea scoarţei cerebrale fiind la un nivel foarte ridicat în această etapă, putându-sedezvolta toate formele de manifestare a vitezei.

A.Demeter, cu privire la dezvoltarea calităţilor motrice la elevii de vârstă pubertară, afirmă că în etapa antepubertară particularitaăţile morfofuncţionale ale elevilor determinau orientarea preocupărilor spre dezvoltarea vitezei, substratul morfologic şi funcţional, predispunând la eforturi de mare viteză, dar de natură scurtă.

In etapa pubertară, substratul morfofuncţional al organismului funcţionează în continuare în dezvoltarea tuturor calităţilor motrie, mobilitatea fucţională a scoarţei cerebrale fiind foarte mare la această vârstă. Astfel la elevii de vârstă pubertară calităţile motrice se pot dezvolta sub toate aspectele.

În concluzie particularităţile morfofuncţionale ale vârstei pubertare ne îndreptăţesc să apreciem această etapă a vieţii ca una din cele mai favorabile dezvoltării calităţilor motrice. Pe prim plan ramân viteza şi capacităţile coordinative care se pot dezvolta fără restricţii deosebite, distanţele parcurse cu viteză maximă fiind însă mai reduse decât cele recomandate adulţilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Relaţia dintre calităţile motrice si deprinderile si priceperile motrice prevăzute în programa şcolară

 

             Numeroşi specialişti, precum şi practica sportivă atestă că nivelul de dezvoltare a calităţilor motrice determină, în mare măsură, îndeplinirea cerinţelor prevăzute în programele şcolare privind lărgirea şi perfecţionarea sistemului de cunoştinţe şi deprinderi motrice la elevi.

Deci, formarea deprinderilor motrice, cerinţă prezentă în programele de educaţie fizică, la toate clasele, constituie una din principalele finalităţi ale educaţiei şcolare. Ea se realizează numai în strânsă legătură cu dezvoltarea calităţilor motrice,  ambele constituind componente ale procesului unitar de perfecţionare a activităţilor motrice ale elevilor.

Gheorghe Cârstea defineşte deprinderile motrice ca fiind componente care se formează  nu sunt mostenite genetic, care se învaţă, se consolidează şi se perfecţionează. Majoritatea lor sunt finalităţi ale proceselor de educaţie fizică şi de antrenament sportiv. Unele deprinderi motrice se formează în practica vieţii, altele se însuşesc în proces special organizat, adică  în educaţia fizică sau în antrenamentul sportiv. Tot în acest proces special organizat, se pot corecta unele deprideri motrice greşit însuşite în practica vieţii şi se consolidează sau se perfecţionează deprinderile însuşite în această practică a vieţii.

Acelaşi autor, Gheorghe Cârstea, subliniază faptul că deprinderile şi/sau priceperile motrice sunt în strânsă interdependenţă cu calităţile motrice. Însuşirea deprinderilor sau deprinderilor motrice necesită un anumit nivel al calităţilor motrice şi influenţează acest nivel prin exersarea realizată în scopul învăţării, consolidării sau perfecţionării deprinderilor şi/sau priceperilor motrice. La rândul său, orice acţionare pentru dezvoltarea calităţilor motrice, realizată prin deprinderi şi/sau priceperi motrice, influenţează consolidarea acestori deprinderi şi priceperi motrice.

În cadrul interdependenţei deprinderi-calităţi motrice se remarcă faptul că ultimele sunt capacităţi somato-funcţionale specifice fiecărui individ (înăscute dar şi perfecţionate odată cu maturizarea, ca rezultat al influenţelor instructiv-educative),  în lipsa cărora deprinderea motrică nu se poate însuşi și consolida.

 La rândul lor, deprinderile motrice, componente automatizate pe linia motricităţii, reprezintă formele de activitate motrică concretă în cadrul cărora se manifestă valoarea calităţilor motrice. Indiferent de gradul de complexitate al liniei acţiunii motrice, realizarea ei depinde, pe de o parte, de nivelul de dezvoltarea a deprinderilor componente ( a acelor mişcări care, prin repetare, au fost însuşite şi consolidate în prealabil) iar pe de o altă parte de valoarea la care sunt dezvoltate calităţile motrice solicitate în acţiunea respectivă.

De aceea în orientarea conţinutului educaţiei fizice şcolare, trebuie să se pornească de la faptul că nu este posibilă doar acţionarea asupra tehnicii, ci și asupra dezvoltării calităţilor motrice care, într-o îmbinare cu ponderi diferite, determină perfecţionarea tehnicii şi eficienţei procedeului respectiv.

Pentru susţinerea acestui aspect, putem arăta că aruncarea mingii de handbal la poartă se poate executa corect după însuşirea mecanismului de bază al procedeului tehnic respectiv, dar eficienţa acestuia este în raport direct cu viteza de execuţie şi mai ales cu forţa necesară unei execuţii precise eficiente.

Astfel orice deprindere se bazează  pe calităţile motrice şi le implică în ponderi diferite:

-Alergarea de viteză se bazează pe toate formele de manifestare a vitezei;

-săritura în lungime cu un pas şi jumătate implică viteza de execuţie şi de repetiţie în alergarea cu elan, iar viteza în regim de forţă este prezentă în momentul bătăii pe prag;

-alergarea de rezistenţă se bazează pe toate formele de manifestare a rezistenţei;

-driblingul, aruncarea la poartă, precum şi diversele acţiuni tehico -tactice se bazează pe formele de manifestare a capacităţilor  coordinative.

 

 

 

 

Planificarea activității de educație fizică

Procedee metodice şi sistemele de acţionare  ce pot fi folosite în planificarea activității de educație fizică

 

Pentru buna desfăşurare a lecţiilor de educaţie fizică din literatura de specialitate(Iulian Săvescu,”Educație fizică școlară”2007, Eugeniu Scarlat, ”Educație fizică și sport” 2002) am selecţionat o serie de sisteme de acţionare, pe care le-am citit, prelucrat și folosit pentru dezvoltarea calităţilor motrice sub toate formele lor de manifestare. Astfel de sisteme de acţionare au fost împărţite în funcţie de scopul urmărit în :

A -exerciţii pentru dezvoltarea calităţilor motrice prin jocuri  şi ştafete folosindu-se condiţii normale ;

B  -exerciţii pentru dezvoltarea calităţilor motrice prin mijloace  din jocul de handbal.

A) : a) Exerciţii pentru dezvoltarea vitezei de reacţie, de execuţie  şi repetiţie :

V₁  Din linie  pe  un rând, la semnal  sonor,  grupare în linie pe două rânduri,  2-3x, pauză de 10-15 sec, se poate grupa şi regrupa formaţia la două semnale.

 

V_{2 .}  Din linie pe un rând, la semnal sonor, trecere în „cocor” deschis sau închis, la al doilea semnal revenire în linie pe un rând, 2-3x, pauză 10 sec.

 

V₃ . Elevii aşezaţi în zig-zag cu faâţa la profesor :acesta indică cu mâna direcţia de deplasare a colectivului care lucrează în oglindă  dpre dreapta sau spre stânga deplasării , cu pas adăugat , înainte sau înapoi alergare, acţiunile se execută în poziţie joasă şi cu joc de braţe, 2-3x30 sec, pauză mers şi relaxarea braţelor şi picioarelor 20-30 secunde.

V₄ Aceeaşi formaţie ca la V₃ doar că elevii vor lucra în direcţie opusă semnalizării 2-3x 30 sec, pauză activă şi relaxare 20-30 secunde.

 

V₅  Din alergare în coloană câte unul, în jurul terenului:la o bătaie din palme alergare cu genunchii sus, la două bătăi întoarcere 180^o şi alergări uşoare pe noua direcţie, la trei bătăi din palme alergare cu pendularea gambelor înapoi, la patru bătăi din palme alergare cu picioarele întinse înainte, 2-3x 1 minut pauză activă cu mers şi relaxare 30-40 sec.

V₆  În linie câte şase elevi, start din picioare pe distanţa de 3-5 m, la semnal sonor, 3-5x două serii 4/4.

 

V₇  Elevii în formaţie de şah sau trepte : exerciţii de influenţare selectivă executate în ritm rapid (îndoiri, întinderi, răsuciri, rotări) în 4x8 timpi, 2-3x, pauză 30 secunde.

 

V₈ Elevii în coloană câte unu în spatele unei linii de start, într-un spaţiu delimitat prin linii trasate pe sol pe o lăţime de 2-3 m, distanţă de lucru 10m: execută deplasări laterale în poziţia indicată joasă atingând alternativ liniile pe distanţa dată,  lucru frontal, elevii pleacă unul după altul, la capătul distanţei se opresc şi revin în mers cu mişcări de relaxare şi reiau execuţia, 4-5x, pauză mers 30 sec, tempo ¾.

 

V₈  Elevii grupaţi pe trei linii de cinci –şase: joc de gleznă pe loc prima linie, la semnal săritură cu genunchii sus şi sprint pe 10-15 m X, pauză 30 secunde .

 

V₉  Din formaţie pe două linii faţă în faţă la distanţa de 10 m, numerotaţi de la 1 la 10 -12 execută alergarea cu pendularea gambelor înapoi pe loc: profesorul strigă un număr („1” , „3” , „5” ), iar cei strigaţi schimbă în alergare de viteză locurile în liniile corespondente, 2-3x 1 min, pauză 1 min.

 

V₁₀  Pe linii de 5-6 elevi: prima linie pleacă în alergare de viteză la primul semnal sonor, la al doilea semnal sonor joc de glezne rapid pe loc, la al treilea semnal sonor alergare de viteză, la al patrulea semnal sonor pendularea gambelor înapoi pe loc, la al cincilea semnal sonor alergare de viteză. Distanţa de lucru 20-30 m, 2-3 x,  pauză mers şi relaxare  40 sec.

 

V₁₁ Stând faţă în faţă pe perechi la centrul terenului de handbal, execută sărituri cu bătaia palmelor reciproc deasupra capului: la semnal sonor întoarcere 180^o şi alergare de viteză pe 10-15 m, 8-10 x, pauză mers 40 sec.

 

V₁₂ Din poziţia ghemuit cu spatele pe direcţia de alergare, la semnal săritură dreaptă, întoarcere 180^o şi sprint pe 15-20 m, formaţie de lucru în linie câte şase opt, 2-3 x, pauză mers şi revenire 30 sec.

 

V₁₃ Din diferite poziţii (ghemuit, culcat înainte, culcat înapoi cu faţa sau spatele pe direcţie) la semnal sonor start şi alergare de viteză pe 10-15 m formaţie de lucru în linie câte şase-opt, 3-5 x, pauză mers şi revenire 30 sec.

 

V₁₄ Elevii în linie câte şase –opt execută sărituri ca mingea pe loc, la semnalul sonor alergare de viteză pe 10-15 m, 6-8x, pauză 30sec.

V₁₅ Din linie câte şase-opt: la semnal sonor alergare de viteză, la următorul semnal sonor genuflexiune, săritură cu genunchii sus şi continuarea alergării; distanţa de lucru 15-20 m, 3-5x, pauză activă 30 sec.

 

V₁₆ Din lini câte şase opt: la semnal sonor alergare de viteză, urmând ca la următoarele semnale să se mărească tempoul de execuţie distanţa de lucru 30-40m clasa a-V-a, 50 m clasa a -VII-a, pauză mers şi revenire un minut.

 

V₁₆ Cursa pe numere –elevii sunt dispuşi în formaţie de şir, în poziţia încrucişat şi numerotaţi de la 1 în continuare. Se strigă un numar iar cei cu numarul respectiv ies prin dreapta şirului, aleargă ocolindu-l pe ultimul din şir şi revin la locul lor, în poziţia iniţială.Primul carea junge la locul lui aduce un punct echipei sale. Jocul continuă, strigându-se alt număr până aleargă toţi elevii, 2-4x, 3-5 secunde; pauză 1 minut.

 

V₁₇ Ştafeta combinată, 4 şiruri, numeric egal. În faţa fiecărui şir, la distanţă de 2 m de linia de plecare, se aşează o bancă de gimnastică, o minge de cauciuc, o saltea de gimnastică şi la 5 m este aşezată pe sol o coardă. La semnal, primii aleargă pe banca de gimnatică, se rostogolesc pe saltea cu mingea ţinută la piept, apoi aleargă şi ridică coarda exectând 3 sărituri cu coarda, pe ambele picioare şi revine, 3x pauză 1 minut.

 

V₁₈ „Lupta cu punctele”:colectivul de elevi este împărţit în două echipe aşezate pe şiruri paralele, pe distanţa de 20 m. La comanda profesorului, ultimii din fiecare  aleargă cât pot de repede şi se aşează în faţa şirului lor . Cel care ajunge mai repede aduce puncte, respectiv şirul care a „rulat” toţi jucătorii  câştigă, 2x20 m, pauză 30 sec.

V₁₉ Echipe stil ştafetă: trei echipe de câte trei-patru elevi dispuşi din 10 în 10 m pe distanţa de 30-40 m, la semnal sonor pleacă primii în alergare de viteză, predau ştafeta celui de la 10 m, acesta următorului de la 20 m, respectiv până la ultimul din echipă. După fiecare execuţie elevii schimbă posturile în echipă (respectiv 3-4 rotaţii de posturi), 2x, pauză mers şi relaxare 2 minute.

 

V₂₀ Efectivul organizat în două grupe, fiecare împărţită la rândul ei în două subgrupe A şi B, dispuse faţă în faţă cu distanţă între ele de 10-15 . Primul din fiecare subgrupă A are o minge: la semnal sonor aleargă şi  oferă primului din echipa B şi trece la coada şirului B. Exerciţiul se încheie atunci când subgrupele A au revenit la locul iniţial, câştigând echipele a căror viteză de lucru a fost mai mare, 2-3 x, pauză 2 min.

 

b) Exerciţii pentru dezvoltarea capacităţilor coordinative:

 

Î₁ Colectivul în linie pe două rânduri, distanţă şi interval de un braţ: execută comanda inversă a profesorului; întoarceri la stânga, la dreapta, la stânga împrejur, trecere din linie pe două rânduri în linie pe un rând 2x, pauză 30 sec.

 

Î₂ Colectivul în linie pe două rânduri, execută opusul comenzii date: “ghemuit” (ei execută stand şi invers), “pe loc” (ei execută joc de glezne sau sărituri cu genunchii sus= ; 2x ; pauză 30 sec.

cu braţele sus privirea la mâini, pe linie trasată pe sol distanţa de lucru 3-5 m ; 3-5x, pauză activă.

 

Î₄ Aceeaşi formaţie ca la Î₃: execută mers cu spatele pe direcţie pe o linie trasată pe sol, 3-5 m; pauză activă.

 

Î₅ Aceeaşi formaţie ca la Î₃: execută mers pe o linie trasată pe sol cu balansarea lateral alternativă a piciorului stâng şi a celui drept, braţeţe întinse lateral, 3-5 x, distanţa 3-5 m.

 

Î₆  Colectivul împărţit în cinci şase şiruri de trei-patru elevi, în faţa fiecărui şir o bancă de gimnastică aşezată longitudinal; execută mers pe vârfuri pe bancă mâinile la ceafă, 3-5 x.

 

Î₇ Aceeaşi formaţie ca la Î₆ execută pe banca de gimnastică cu balansarea alternativă a piciorului drept şi a celui stâng înainte, braţele întinse lateral, 3-5x.

 

Î₈ Aceeaşi formaţie ca la Î₆ , elevii execută mers pe banca de gimnastică cu ridicarea alternativă a unui genunchi sus şi prinderea lui cu mâinile, 3-5x.

 

Î₉ Aceeaşi formaţie ca la Î₆, elevii execută mers ghemuit pe banca de gimnastică, la mijlocul băncii se ridică, întoarcere 180^o şi continuarea deplasării cu mers ghemuit cu spatele pe direcţie, 3-5x.

 

                    Î₁₀   Colectivul împărţit în patru –şase şiruri de trei-patru elevi, în faţa fiecărui şir o bancă de gimnastică aşezată longitudinal cu partea îngustă sus: execută mers pe bancă, întoarcccere 36o^o la jumătatea băncii şi continuarea deplasării, 3-5x.

Î₁₁ Câte doi, faţă în faţă stand pe vârfuri, menţinerea echilibrului, 3-5 x, 10 sec.

Î₁₂ Colectivul în coloană de gimnastică din aşezat cu câte o minge fiecare fixată între glezne, execută aruncarea mingii cu picioarele şi prinderea ei cu mâinile 2 x 8-10 repetări, pauză 20 sec.

 

Î₁₃ Colectivul în coloană câte unul execută alergare cu joc de glezne simultan cu rotarea braţelor înainte, la semnalul sonor execută alergare cu joc de glezne cu rotarea braţelor înapoi, pauză mers, 2x20 sec.

 

Î₁₄ Colectivul împărţit pe patru şiruri de patru cinci elevi în spatele unei linii de start; fiecare elev îşi prinde colegul din faţă de glezna piciorului stân; execută deplasare prin săritură pe piciorul drept pe o distanţă de 3-5 m, la capătul căreia ocoleşte o minge medicinală simultan cu schimbarea piciorului şi revin la linia de plecare, 2-3x, pauză activă cu mişcări de relaxare a picioarelor şi braţelor.

 

Î₁₅ Colecctivul împărţit pe trei şiruri câte doi umăr la umăr, primii 2 din fiecare şir  legaţi de glezna stângă, respectiv dreaptă la 5-6 m distanţă, o minge medicinal este aşezată în faţa fiecărui şir: la semnalul profesorului primii aleargă încercând să-şi sincronizeze mişcările cu piciorul legat, ocolesc mingea, revin la şirul propriu, se dezleagă şi îşi leagă următorii doi colegi care predau ştafeta, 2-3x, pauză activă şi relaxare 30 sec.

 

Î₁₆  Colectivul împărţit în patru şiruri cate 4-5 pe şir în spatele unei linii de start.La 5 m de linia de start sunt plasate coşuri în faţa fiecărui şir  iar în coşuri  se află câte o minge de oină iar lăngă cos o minge de handbal; la 5 m de cosuri se află câte un jalon. La semnal sonor primii cu un băţ de ştafetă în mâna dreaptă aleargă până la coş scot mingea de oină şi pun mingea de handbal în coş iar cea de oină lângă coş, aleargă mai departe ocolind jalonul iar la întoarcere efectuează  mişcarea inversă la coş alergând şi predând ştafeta colegului de şir astfel rulându-se toţi coechipierii. Câştigă şirul al carui prim component ridică primul ştafeta.

 

                Î17  Colectivul în coloană câte unul, fiecare elev execută alergare în jurul sălii, cu trecerea mingii dintr-o mână în alta pe la spate, 2-4 lungimi de sală  intercalate cu alergare uşoară pe lăţimea sălii.

 

 Î₁₈  Pe perechi în toată sala –opt rânduri de trei, primii din fiecare şir au câte o minge de handbal în mână şi o minge medicinală jos la picior:execută pe distanţă de 10 m dribling cu mâna dreaptă şi conducerea mingii medicinale cu picioarele în acelaşi timp până la capătul distanţei und eocolesc un obiect (minge, sticlă cu nisip), şi revin cu dribling cu mâna stângă şi conducere cu picioarele a mingii medicinale şi predau ştafeta, 2-3 x, pauză 20sec.

Î.₁₉  Colectivul împărţit în patru şiruri de şase –opt elevi, stând departat,  primul din fiecare şir are o minge de handbal: la semnalul profesorului primul din fiecare şir dă mingea celui din spate pe deasupra capului înapoi, ultimul care o primeşte parcurge „tunelul” printre picioarele colegilor rostogolind mingea şi odată ajuns primu, continuă jocul, câştigând cei care şi-au refăcut echipa iniţială, 2-3x, pauză 20 sec.

 

Î₂₀. Colectivul împărit în trei cercuri de cinci-şase elevi numerotaţi de la unu:în fiecare cerc un elev are două mingi de volei pe care le aruncă simultan în sus cu strigarea unui numar, cel strigat să recupereze cele două mingi după ce au atins solul o dată ă 2x 1min pauză 20 sec.

 

Î₂₁ Colectivul împărţit în şase-opt echipe de trei-patru elevi, fiecare şir are aşezată în dreptul lui la 10 m distanţă o minge medicinală, iar primul din fiecare şir cu două mingi de cauciuc în mâini: la semnal primii execută deplasare cu ridi carea alternativă a unui genunchi şi atingerea mingilor sub genunchi până la mingea medicinală unde aşează pe sol cele două mingi de cauciuc, cu ambele mâini, predau ştafeta, următorul execută exerciţiul invers de fiecare dată, 2-3x, pauză 30 sec.

.

               c) 1.Exerciţii pentru dezvoltarea rezistenţei prin alergare de durată

 

R₁ Pe grupe  în şir alergarea de durată cu schimbarea conducătorului care la comandă ramâne la sfârşitul şirului, 4 minute fete, 6 minute băieţi, 1-2x, pauză activă 2-3 minute.

 

R₂ Formaţie de lucru: elevii sunt împărţiţi pe grupe valorice, alergare de durată 10 minute fete, 12 minute băieţi, 1x, pauză activă mers până la revenire, tempo2/4.

 

R₃ Formaţie de lucru: elevii sunt împărţiţi pe grupe valorice, alergare continuă în tempo moderat, 1000-1200m urmată de mers cu exerciţii de relaxare şi mobilitate 200 m, 1x, pauză activă 4-5 minute.

 

R₄ Formaţie de lucru : elevii sunt împărţiţi pe grupe valorice, la semnal sonor, alergare tempo moderat 150 m, 50 m alergare accelerată tempo ¾, 4-5 x, pauză activă 2-3 min.

R₅ Formaţie de lucru: elevii sunt împărţiţi pe grupe valorice, la semnal sonor, alergare tempo moderat 300 m, 30 m alergare tempo 4/, 2-3 x pauză activă 2-3 minute.

 

2.Exerciţii pentru dezvoltarea rezistenţei la eforturi variabile

 

R₆ Formaţia de lucru: grupe valorice; alergare în tempovariat 2/4, 30 m alergare tempo3/4; 20 m alergare 4/4, 40 m alergare tempo 2/4, 60 m mers, 3-4 x, pauză activă 2-3 minute (cei 60 m mers ).

R₇  Formaţie de lucrru: elevii sunt împărţiţi pe grupe valorice:100 m alegare tempo 2/4, 100 m alergare tempo ¾ ; 20 m alergare tempo4/4, 100 m mers, 3-4x, pauză activă 3-31/2 min.

R₈ Formaţie de lucru:elevii sunt împărţiţi pe grupe valorice; alergare 50 m tempo 2/4, 50 m tempo 3/4, 50 m alergare cu paşi mărunţi, 3-4 x semnal sonor, pauză 12 minute;

R₉  Formaţie de lucru: elevii sunt împărţiţi pe grupe valorice; alergare 100 m tempo 2/4, alergare 60 m tempo ¾, alergare  40m tempo 4/4, 3-4 x semnal sonor, pauză 2-3 minute;

 

 

3.Exerciţii pentru dezvoltarea rezistenţei în alergare de semifond

 

R₁₀ Formaţie de lucru - elevii sunt împărţiţi pe grupe, alergare în tempo dinainte stabilit. Elevii aleargă 1-1/2 min/400 m, 3-4 x, pauză activă 2-4 minute.

R₁₁ Formaţie de lucru : elevii sunt împărţiţi pe grupe , la semnal sonor alergare cu intensitate moderată pe distanţa de 200-250 m cu schimbarea conducătorilor şi menţinerea aceluiaşi tempo 2/4 ,3-4 X pauză activă 2-3 minute.

R₁₂  Formaţie de lucru: în grup neordonat, la semnal sonor  alergare în tempo variat: 200 m alergare, în tempo moderat, 5o m alergare în tempo susţinut şi 50 m alergare uşoară, 3-4 x, pauză activă mers până la revenire.

R₁₃ Formaţie de lucru: pe şiruri :”cine este cel mai bun conducător?”, alergare pe distanţa de 200 m parcursă în 40 sec, 5-6 x, pauză activă 2-5 minute.

R₁₄ Formaţie de lucru: elevii sunt dispuşi pe gup, la semnal sonor circuit:

-alergare cu ridicarea genunchilor la piept 60m;

-alergare cu pas săltat 70 m ;

-alergare cu pas sărit 80 m;

-alergare cu picioarele îninte 70 m;

-alergare în tempo unitar.

R₁₅ Formaţie de lucru: pe două şiruri, dezvoltarea rezistenţei prin efectuarea unor elemente din gimnastica de bază sub forma de parcurs aplicativ: două rostogoliri înainte  din ghemuit în ghemuit;săritură  pe verticalăcu întoarcere de 360 grade, cumpănă pe un genunchi, rostogolire înainte din ghemuit în depărtat, săritură cu forfecarea picioarelor înainte, cumpănă pe un picior cu  sprijin la scara fixă, două răsturnări laterale (legate) alergare până la linia de sosire ., 30 sec, 4-5x, pauză actvivă 1 min.

R16 Formaţie de lucru:elevii sunt împărţiţi pe grupe, alergare în tempo variat: 200m alergare în tempo moderat, 200m în tempo susţinut, 50 m liniştit 3-4x,pauză activă 4-6 minute.

R17 formaţie de lucru: elevii sunt împărţiţi pe grupe, din alergare cu joc de glezne trecere în alergare accelerată la semnalul profesorului, 3-4x 15o m, pauză activă 3-4 min.

R18 Formaţie de lucru:elevii sunt împărţiţi pe grupe, la semnal sonor, din alergare cu ridicarea genunchilor la piept trecere în alergare accelerată :tempo3/4 , 3-4 x 1oo, pauză activă 2-3 minute.

R19 Formaţie de lucru:elevii sunt împărţiţi pe grupe, la semnal sonor alergare repetată 3-4x 200-250m; tempo ¾ , pauză activă 4-6 min.

R20 Formaţie de lucru: elevii sunt împărţiţi pe grupe, alergare repetată 3-x 150 m; tempo 3/4-4/4, pauză activă 4-6 minute.

R21 Formaţie de lucru :elevii sunt împărţiţi pe grupe; alergare cu joc de glezne 100m +alergare cu ridicarea genunchilor la orizontală 50m+mers 100m +alergare cu pendularea gambelor înapoi100m +100m+paşi săriţi30-40m mers 100m, 2-3x, semanl sonor, pauză activă 2-4 minute.

R22 Formaţie de lucru: pe două linii sau grupe la semnal sonor sărituri în lungime de pe loc cu desprindere  de pe ambele picioar, 3-4x 25m;

R23Formaţie de lucru: elevii sunt împărţiţi pe grupe, la semnal sonor alergare cu start din picioare; 4x40m tempo 4/4 , 3x80 m tempo 4/4 , 2x300m tempo 4/4 , 2-4 x, pauză activă 2-4 min.

R24 Formaţie de lucru:pe şiruri, la semnal sonor, dezvoltarea rezistenţei prin alergare peste obstacole. Alergare  repetată peste 6 obstacole înalte de 40-50 cm,  aflate la distanţă de 5-7 m, tempo4/4, 5-6x, pauză activă 3-4 minute.

R25 Formaţie de lucru : pe trei şiruri, la semnal sonor, ştafetă acrobatică: alergare 10 m, 3 rostogoliri înainte din ghemuit în ghemuit, săritură pe verticală  cu întoarcere 180 grade, 3 rostogoliri înapoi din ghemuit în ghemuit, alergare şi predarea ştafetei, 3-4 x pauză activă un minut.

 

d)Exerciţii pentru dezvoltarea forţei

 

F1 Stând cu faţa la perete: flotări cu sprijin la perete.

F2 Stând cu faţa la perete: flotări cu sprijin la perete, urmate de desprindere şi lovirea palmelor;

F3 Flotări executate pe sol;

F4 Flotări executate pe sol cu desprinderea şi lovirea palmelor;

F5 Culcat facial, sprijin pe palme: deplasare prin păşire pe palme, fără deplasarea picioarelor, cu întoarcere de 180 grade, alternativ spre dreapta şi spre stânga.

F6 Culcat facial, sprijin pe palme: deplasare prin păşire pe palme, cu întoarcere de 360 de grade, fără deplasarea picioarelor, alternativ spre dreapta şi spre stânga.

F7Culcat facial, sprijin pe palme: T1 – întinderea braţelor simultan cu ridicarea piciorului stâng înapoi întins; T2 –revenire; T3-T4-idem cu piciorul drept.

Exerciţii cu partener

F8 Stând depărtat, faţă în faţă, braţele întinse înainte, palmă la palmă, împingeri succesive în braţe cu opunere de rezistenţă.

F9 Stând depărtat, faţă în faţă, de mâna dreaptă apucat în dreptul pieptului, braţul fiind îndoit, mâna stângă pe şold, înclinarea simultană a trunchiului înapoi, întinzând braţele, întinzând braţele şi revenire.

F10 Stând depărtat, faţă în faţă, de mâini reciproc apucaţi în dreptul pieptului, rotări ale braţelor prin împingeri alternative în plan antero-posterior.

F11 Pe perechi, unul în culcat dorsal, celălalt în staând la capul partenerului, îl apucă de umeri şi de umeri şi îl rulează lateral de câteva ori.

F12Pe perechi, faţă în faţă, aşezat depărtat cu tălpile lipite, de mâini reciproc  apucat: ridicare în stând depărtat prin tracţiune alternativă de braţele partenerului.

F13 Pe perechi, umăr la umăr, de o mână reciproc apucat: cel din faţă îşi trage partenerul şi se deplasează spre înainte, cel din spate opune rezistenţă.

F14 Pe perechi, stând faţă în faţă la o distanţă de 2m; pasă cu o minge medicinală cu două mâine de la piept.

F15 Culcat dorsal , cu braţele îndoite la nivelul pieptului , ţinând cu ambele mâini o minge medicinală, împingerea mâinii în sus şi revenire.

F16 Culcat dorsal, cu braţele întinse în prelungirea corpului, ţinând cu ambele mâini o minge medicinală; ducerea mingii înainte până ce atinge abdomenul şi revenire.

F17 Pe perechi, stând depărtat faţă în faţă la o distanţă de 5-6m, ţinând o minge medicinală cu ambele mâini la spate; aplecarea energică a trunchiului înainte şi aruncarea mingii spre partener ; acesta o prinde şi execută acelaşi exerciţiu.

F18 pe perechi, faţă în faţă, la 3-4m distanţă, aruncarea mingii medicinale cu două mâini de jos în sus spre  partener.

F19 Culcat dorsal, cu mingea medicinală ţinută la piept cu ambele mâini:aruncarea şi prinderea mingiii în sus.

F20 de plasare înainte prin sărituri laterale stânga dreapta de pe un picior pe celălalt.

F21 Sărituri nînalte cu bătaie pe un picior, executate în mod alternativ la fiecare al treilea pas.

F22 Parcurgerea distanţei de 30 m cu cât mai puţini paşi săriţi, sub formă de concurs.

F23 Parcurgerea distanţei de 20 m cu cât mai puţini paşi săltaţi, sub formă de concurs.

F24 Deplasare înainte prin sărituri succesive pe ambele picioare cu ducerea genunchilor la piept la fiecare săritură.

F25 Deplasare înainte prin deplasare înainte din ghemuit în ghemuit.

F26 Deplasare înainte prin sărituri laterale stânga dreapta din ghemuit în ghemuit.

F27 Sărituri în lungime de pe loc pe o distanţă de 15-20 m.

F28 Stând în faţa a şase linii trasate pe sol cu o distanţă de 4m între ele; săritură înainte pe ambele picioare peste prima linie, urmată de o săriturăcu întoarcere de 180 de grade apoi săritură pe ambele picioare cu spatele peste următoarea linie ş.a.m.d.

F29 Sărituri pe verticală din ghemuit în ghemuit.

F30 Stând cu mâinile la ceafă genuflexiuni cu spatele drept.

F31 Stând depărtat cu braţele întinse înainte; fandări alterale.

F32 Stând fandat înainte cu mâinile pe şold, tălpile situate înapoia a două linii paralele trasate pe sol; schimbarea picioarelor prin săritură păstrând amplitudinea fandărilor.

F33 Combinaţie de diferite sărituri: săritură în lungime de pe loc, trei paşi săriţi, săritură  peste un obstacol cu desprindere pe un picior, trei apşi săltaţi.

F34 Stând în faţa a şase linii trasate pe sol cu o distanţă de 4 m între ele; săritură înainte pe ambele picioare peste prima linie, urmată de o săriturăcu întoarcere de 180 grade apoi săritură pe ambele picioare cu spatele peste următoarea linie ş.a.m.d.

F35 Pe perechi stând unul cu faţa la celălalt cu mâna stângă pe umărul stâng al partenerului  şi cu cealaltă pe şold; balansarea simultană a piciorului stâng  întins înainte şi înapoi; după un anumit nuăr de execuţii se schimbă piciorul.

F36 Stând unul cu faţa la celălalt la o distanţă de 1,5 m  cu trunchiul aplecat înainte, de mâini apucat ; unul dintre ei execută fandare  înainte iar celălalt apleacă trunchiul şi ridică energic un picior înapoi în „cumpănă”; după fiecare execuţie   se schimbă rolurile; idem cu celălalt picior.

F36 Stând unul cu faţa la celălalt , la o distanţă de un metru , de mâini reciproc apucaţi; genoflexiuni executate alternativ sau simultan.

F37 Stând cu coarda situată jos – înapoi: învârtirea corzii dinapoi spre înainte peste cap şi efectuarea săriturilor cu desprindere de pe ambele picioare pe loc, alternative de pe un picior pe celălalt pe loc sau din deplasare.

F38 Stând cu coarda apucată de capete: sărituri la coardă  pe loc.

F39 Stând cu coarda apucată de capete: sărituri cu genunchii sus pe loc.

F40 Din stând ghemuit , cu coarda pe jumătate , apucată de capete : sărituri din ghemuit în ghemuit.

F41 Din stând cu coarda apucată de capete: sărituri pe loc cu picioarele încrucişate, alternativ.

F42 Din stând cu coarda apuctă de capete: sărituri alternative pe un picior şi pe celălalt, cu încrucişarea braţelor alternativ şi rotaţia corzii spre înainte.

F43 stând pe piciorul drept, cu mingea medicinală ţinută cu mâna pe laba piciorului stâng, care este îndoit la nivelul genunchiului: aruncarea mingii în sus prin întinderea bruscă a piciorului şi prinderea ei cu mâiniloe ; edem cu piciorul drept.

F44 Aşezat sprijin p palme, cu mingea medicinală ţinută pe labele picioarelor îndoite la nivelul genunchilor: aruncarea mingii în sus prin întinderea bruscă a picioarelor şi prindertea ei cu mâinile.

F45 Pe perechi, din aşezat, sprijin pe pame: impingerea mingii medicinale înainte apre partener.

F46 Culcat dorsal, genunchii la piept, mingea  medicinală ţinută între glezne: întinderea energică a picioarelor şi aruncarea mingii la partener.

F47 Din ghemuit, cu mingea medicinală între glezne, sprijin înainte pe palme: ridicarea energică a picioarelor şi întinderea lor înapoi cu aruncarea mingii la partener.

 F48 Din stând cu mingea între glezne:săritură cu ridicarea energică  a picioarelor spre înainte şi aruncarea mingii la partener.

F49 Stând cu faţa la banca de gimnastică; săritură pe ambele picioare pe bancă, coborâre înainte; sâritură înapoi pe banca de gimnastică şi coborâre.

F50 Stând cu faţa la banca de gimnastică; sărituri cu desprindere de pe ambele picioare peste bancă şi înapoi.

F51 Stând lateral faţă de banca de gimnastică; sărituri cu desprindere de pe ambele picioare de pe o parte a alta a băncii.

F52 Stând cu faţa spre două bănci de gimnastică suprapuse (asigurate) cu un picior sprijinit pe banca de deasupra; împingere cu piciorul repectiv cu ridicare în stând  şi revenire în poziţia iniţială; după un anumit nunăr de execuţii se schimbă piciorul .

F52 Sărituri peste cinci obstacole (mingi medicinale ) aşezate la o distanţă de 3-3,5 m, cu bătaie şi aterizarepe ambele picioare; între obstacole se fac două sărituri intermediare.

F53 Sărituri cu bătaie şi aterizare pe ambele picioare peste şase obstacole aşezate la o distanţă de un metru, cu o lăţime de 30-40 cm (nu mai există sărituri intermediare )

F54 Sărituri peste cinci  obstacole, aşezate la o distanţă de 1-1,5 m, cu o înălţime de 20-30 cm, cu bătaie pe un picior şi aterizare pe acelaşi picior.

 

 

 

 

 

B.   -exerciţii pentru dezvoltarea calităţilor motrice prin mijloace  din jocul de handbal .

a) Exerciţii pentru dezvoltarea vitezei prin jocul de handbal

V21.”Primul şi ultimul la 7m” . Elevii sunt adunaţi pe linia de centru a terenului de handbal. La semnal sonor fiecare elev aleargă cu viteză maximă spre linia de 7m şi se aşază în ordine strictă a sosirii.

V22 „Aleargă după minge” Elevii sunt aşezati în grupe de câte trei pe semicerc; cel din mijloc are o minge pe care o aruncă spre linia de centru m mai aproape sau mai departe ; ceilalţi doi pleacă în alergare concomitent şi câştigă primul care ajunge la minge.

V26 Elevii sunt aşezaţi pe linia de fund a terenului . La semnal sonor pornesc în alergare uşoară până la linia de 9m , măresc viteza până la linia de centru  a terenului , accelerează până la linia de 9m şi se opresc în faţa porţii.

V27 Alergare accelerată de la linia porţii până la linia de centru cu menţinerea vitezei maxime până la linia de 9 m .

V28 Aruncarea rapisă a mingii de handbal în zid şi reprimirea ei .

V28 Dribling multiplu în mare viteză pe distanţa de 20-25 m.

V29 Alergare pe contraatac şi prinderea mingii aproape de poarta adversă.

V30 Alergare pe contraatac şi prinderea mingii la centrul terenului , continuarea contraatacului cu dribling multiplu.

V31 Pase în doi şi în trei cu două mingi de handbal pe toată lungimea terenului .

V32 Aruncări la poartă cu executarea în viteză a unor elemente :intrarea r4apidă şi sigură în posesia mingii, pregătirea amplă şi rapidă a aruncării cu accent pe explozia braţului.

V33 Dribling cu urmărirea unui partener cares e deplasează liber şi cu viteză.

V34 Dribling printre jaloanesub formă de întrecere si sub formă de ştafetă.

V35 Elevii sunt grupaţi câte trei , aşezaţi în formaţie de triunghi . doi dintre ei au mingi pe care le pasează alternativ celui fără minge . . cel fără minge prinde şi pasează cât mai repede celui de la care a primit pasa.

V36 porniri bruşte în alergare accelerată pe contraatac .

V37 Dribling multiplu cu schimbări de direcţie .

V38 Aruncare la poartă sub formă de întrecere între doi elevi : cine efecetuează mai repede 10 aruncări din săritură (sau alt procedeu) .Mingile sunt dispuse la 12-15 m de poartă , iar aruncările se execută din afara semicercului de 9m .

V39 Joc de handbal cu eliminarea driblingului multiplu şi apoi a celui simplu .

V40 Dribling , pasă la un coechipier , fentă , sprint cu depăşire pe partea opusăpasei şi prinderea mingii de la coechipier.

V41 Sprint cu primirea unei pase lungi de contraatac , dribling cu ocolirea unui jalon şi aruncare la poartă din săritură .

V42 „Cine ţine mingea mai mult” : echipa care are  mingea este numeric superioară cu doi , trei jucători faţă de echipa fără minge. Jucătorii sunt obligaţi să paseze mingea jucătorului liber.

 

b)Exerciţii pentru dezvoltarea capacităţilor coordinative prin mijloace din jocul de handbal

 

Î22 „Mingea prin tunel”: colectivul este aşezat pe două – patru şiruri egale ; stând depărtta , distanţa de doi metri între ei. Se execută cu una –trei mingi de handbal alternativ.

Î23 „Semănatul” : colectivul este aşezat pe două-patru şiruri înapoia unei linii de plecare. În faţa fiecărui şir se mar4chează pe teren câte două şiruri de cercuri cu diametrul de 0,5 m . În fiecare din cercurile şirului din dreapta se pune o minge de handbal . Primul din fiecare şir are câte o minge . La semnal , primii aleargă cu mingea  în mână până la cercul 1 , o depune în cerc , apoi trec şi o iau pe cea din cercul2 , o npun în cercul 3 , din cercul 4 în cercul 5 , iar pe cea din cercul 6 o predau următorilor care vor continua exerciţiul depunând mingea în cercul 2 .     fig 1

. 

                                                     

Î24 „Cine aruncă mai departe şi mai precis”:colecctivul este aşezat pe două-patru şiruri , la 10-15 m de fiecare poartă, fiecare elev cu minge; se aruncă cu mingea având ca ţintă spaţiul porţii . În prima variantă va fi considerat câştigător cel care din cinci încercări a introdus mingea în poartă, aceasta atingând plasa. În a doua variantî cei care au îndeplinit această normă , vor executa următoarele încercări de la o distanţă mai mare cu 2m faţă de prima, distanţa care va creşte treptat până se va stabili câţtigătorul. Aruncările se pot executa de pe loc, cu elan 2-3 paşi sau din alergare.

Î25 ”Mingea în zig-zag”: colectivul este aşezat pe rânduri  la o distanţăde 4 m  şi la intervale de 2m între ei; mingea este pasată de la unul la celălalt în zig-zag.

Î26 Prinderea şi pasarea mingii de handbal din poziţia aşezat.

Î27 Pase şi aruncări la poartă cu ambele mâini .

Î28 Pase şi aruncări la poartă cu braţul neîndemânatic.

Î29 Aruncarea la poartă din săritură cu bătaie pe piciorul braţului de aruncare.

Î30 Elevii se vor aşeza pe două –patru şiruri, primul din fiecare şir având o minge: la semnal pleacă în dribling  pe distanţa de 10-15 m, ocolesc un obstacol pentru a preda mingea următorului .

Î31 Stafeta din aceeaşi formaţie ca la I29:elevii aleargă în dribling printre jaloane.

Î32 Elevii sunt aşezaţi pe şiruri , primii avînd o minge : la semnal aleargă,  ating cu mâna unh obstacol aşezat la o distanţă de 10-15 m, după care cu elan de 2-3 paşi aruncă mingea la  distanţă cu precizie următorului şi trec la coada şirului propriu.

Î33 Efectuarea în ritm susţinut a unei suite de mişcări în teren :pornire de la linia de centru, alergare, oprire: pornire, alergare. oprire, întoarcere, alergare, două sărituri cu desprindere pe un picior; alergare, oprire, întoarcere  şi alergare cu spatele pe direcţia de deplasare.

Î34 Deplasare rapidă în poziţie fundamentală  pe semicercul de 6 m pe distanţa de 4-6 m sau fără ieşiri la mingea pasată între doi atacanţi. În centru apărătorul iese de  pe semicercul de la 6 m la atacantul care primeşte mingea sau direct la cel cu mingea, îl urmăreşte şi blochează mingea pasată sau aruncă la poartă.

Î35 Pase efectuate de doi elevi , fiecare având o minge cu un al teilea fig 1 ex.1

 

                                                               Fig 2

Î63 În formaţie de triunghi, pătrat sau cu aşezarea jucătorilor pe două triunghiuri suprapuse: se pasează într-un sens , jucătorii deplasându-se după minge sau în sens invers circulaţiei mingii ,Fig2 ex 2-3.

Î37 Pe perechi: un elev are miongea de handbal şi execută dribling multiplu, urmărind permanent semnalele vizuale transmise de către partener la care reacţionează promt.

Î38 Dribling multiplu executat în mare viteză după cel mai bun elev care se deplasează printre diferite obstacole .

Î39 Pase în suveică simplă cu sau fără dribling, sprint, alergare cu spatele sau alergare cu piruete.

Î40 Suveică cu dispunerea jucătorilor în diferite planuri. Pasele se dau în funcţie de posibilităţile partenerului fără minge:oblic-înainte,  lateral sau oblic-înapoi.

Î41 Dribling, oprire  cu întoarcere la stânga spre un perete şi poze executate la perete cu o mână de la 2-3 m distanţă 10 pase.

Î42 Conducerea mingii în linie dreaptă cu ambele mâini, pasă din săritură, sprint, prinderea mingii din săritură.

Î43 Fentă urmată de depăşire, dribling printre jaloane, terminat cu pasă spre dreapta în poziţie joasă şi pasă din săritură de la profesor sau de la partener.

 

                  

 

 

c) Exerciţii pentru dezvoltarea rezistenţei prin mijloace din jocul de handbal

 

R26 Colectivul se împarte în grupe de patreu-cinci elevi: “aleargă în cadenţă” : fiecare grupă aleargă în cadenţa ei, deplasându-se liber pe terenul de handbal, schimbând în permanenţă comanda .

R27 Colectivul împărţit în patru grupe: “Urmărirea pe grupe”, fiecare grupă plasată la cele patreeu colţuri ale terenului de handba; la semnal sonor pornesc în acelaşi sens în alergare, urmărinduse una pe cealaltă.Se aleargă pe exteriorul liniilor.

R28 Elevii sunt aşezaţi în zonă, pe semicercul de 6: deplasare stânga dreapta, înainte -înapoi. Deplasările siunt ănsoţite de mişcări ale braţelor, specifice jocului de apărare. Se efectuează 3 serii a câte 10-12 repetări, fiecare repetare fiind de 20-25 secunde. Intervalul dintre repetări poate să fie de 30-40 secunce, iar cel dintre serii de 1-2 minute.

R29 Elevii sunt aşezaţi în zonă, pe semicercul de 6 m: la primul semnal sonor execută depalsări stânga-dreapta, îainte-înapoi, la următorul semnal pleacă pe contraatac până la semicercul de 9 m din faţa păoţii adverse cu întoarcere din nou pe lateral. Se efectuează 3 serii x 10-12 execuţii (3o sec), intervalul dintre execuţii este de 30-40 sec , iar între serii de 1.2 minute ,  fig 2.

 

                                                      Fig. 3

R30 „Pătratul mişcător” : 8,12 sau 6 jucători sunt dispuşi la distanţe egale pe  laturile unui pătrat ; mingea se pasează lateral spre dreapta sau spre stânga cu schimbarea locului cu perechea din faţă sau de pe colţul opus Fig 3.b .

R31 Deplasare în apărare , pornire în contraatac şi repliere imediată în apărare : 3 serii x 10x40 secunde , cu interval între repetări de 40 secunde şi între serii de 1-2 minute Fig 3 , c.

R32 Dribling multiplu , urmat de aruncare la poartă di săritură 2 serii x10x30 m; pqaauza dintre repetări se face sub formă de acţiune de recuperare a mingii şi de deplasare la semicercuil de 6 m, apoi se începe o nouă acţiune; pauza dintre serii este de 1-2 minute.

 

                  

 

 

d)Exerciţii pentru dezvoltarea forţei prin jocul de handbal

 

F55 Sărituri suucesive pe loc cu mingea de handbal în mâini, pe unul sau ambele picioare.

F56 Sărituri succesice pe loc şi cu uşoară deplasare, cu mingea de handbal între glzne.

F57 Pas sărit cu ducerea mingii de handbal la piept.

F58 Pas săltat cu ducerea mingii înainte-sus, deasupra umărului.

F59 Alergare uşoară, aruncarea mingii în sus, săritură înaltă cu prinderea mingii în aer.

F60 Sărituri succesive în lungime cu prinderea mingii pasate de partener.

F61 Sărituri din ghemuit cu prinderea şi apsarea mingii.

F62 Prinderea şi pasarea mingii din săritură pe un spaţiu în formă de triunghi.

F63 Serii de aruncări la poartă din săritură, pe diferite posturi.

F64 Aruncări la poartă din săritură cu mingea de handbal umplută – 1 kg – de pe diferite posturi .

F65 Aruncări la poartă din săritură peste diferite obstacole –bănci de gimnastică sau sărituri în lungime (două linii marchează spaţiul de 1-3 m ).

F66 Aruncări la poartă din săritură cu schimbarea direcţiei de acţiune în timpul elanului , sau efectuarea unor duble sărituri pe piciorul drept sau stâng .

F67 Aruncări la poartă, din diferite situaţii tactice (circulaţie, paravane); în momentul sărriturii un partener opune rezistenţă ţinându-l permanent de mijloc.

F68 Pase în doi din săritură peste plasa de volei .

F69 Pase cu mingea de handbal umplută -1Kg- la diferite distanţe de pe loc sau din uşoară deplasare.

F70 Exersarea procedeelor de aruncare la poartă cu mingi mai grele  decât cele regulamentare .

F71 Culcat pe spate , braţele îndoite la nivelul pieptului , cu mingea medicinală ( 2-3 kg) în mâini; împingerea mingii în sus şi prinderea ei în cădere.

F72 Stând depărtat, aruncarea mingii medicinale în sus şi prinderea ei la nivelul abdomenului (coate apropiate de trunchi) sau deasupra capului.

F73 Pasarea mingii medicinale şi prinderea ei la nivelului corpului, pieptului, abdomenului sau genunchilor .

F74 Prinderea din mers sau alergare uşoară a mingii medicinale pasată din lateral.

F75 Prinderea şi pasarea rapidă a unor mingi de handbal  umplute, de pe loc, din deplasare, în diferite formaţii.

F76 Prinderea mingii pasată cu forţă, cu mărirea sau micşorarea distanţei, de pe loc sau din deplasare.

F77 Atac prelungit la o poartă, prin pase cu mingea de handbal umplută ( cu accent pe prinderea mingii ).

 

BIBLOGRAFIE

1.Ardelean, T. - “Particularitățile dezvoltării calităților motrice în atletism”, Ed.I.E.F.S.,București ,1990

2.Avramoff,E.-”Fiziologia educației fizice și sportului”, Ed.I.E.F.S., București, 1987

3.Cârstea ,Gh.-”Teoria și metodica educației fizice și sportului”, Ed.Universul, București, 1993

4.Cârstea ,Gh.-”Particularitățile școlarilor și implicațiile acestora în educația fizică și sportivă”, Ed.ANEFS , București,1993

5.Cârstea,Gh., -”Programarea și planificarea în educația fizică și sportivă școlară ”, Ed.Universul, București, 1999

6.Chiriță, G., -”Educație prin jocuri de mișcare”, Editura Sport-Turism,București,1981

7.Demeter,A., -”Bazele fiziologice și biochimice ale calităților fizice ”, Ed. Sport-Turism, Galați, 1983

8.Demeter,A., -”Fiziologia educației fizice și sportului”, Ed. Sport-Turism, București, 1982

9.Dragnea,A., -”Măsurarea și evaluarea în educație fizică și sport”, Ed. Sport-Turism , Bucuresti, 1984

10.Firea ,E.-”Metodica educației fizice școlare”, VolI-II , Ed.IEFS, București, 1985

11.Gagea , A.,-”Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport”, Ed.Fundației ”România de mâine”, București,1999

12.Harre , D.,-”Teoria antrenamentului ”, Ed.Stadion , Bucurețti,1973

13.Ifrim,M.,-”Antropologia motrică”, Ed.Științifică și Enciclopedică, București,1986

14.Matveev,L.P.,-”Teoria și metodica educației fizice”, Ed.Sport-Turism, București,1980

15.Mitra, Gh.,-”Metodica educației fizice școlare”,Ed.Sport-Turism , București, 1980

16.Mitra,Gh.,-”Dezvoltarea calităților motrice”, Ed.Sport-Turism,București 1977

17.Ozolin, N.G.,-”Metodica antrenamentului sportiv”, Ed.Stadion , București, 1972

18.Săvescu,I.,-”Proiectarea demersului didactic la Educație fizică” , Ed.AIUS,Craiova, 2006

19.Săvescu,I.,-Educație fizică și sportivă școlară”, Ed. AIUS, Craiova ,2007

20.Scarlat, E.,-”Educație fizică și sport”, Editura Didactică și Pedagogică, București,2002

21.Stănescu,M.,-”Metodica educației fizice .Note de curs”,ANEFS,București 2002

22.Stănescu, M.,-”Didactica educației fizice.Note de curs.”, ANEFS, București, 2009

23.Stănescu,M., Ciolcă,C., Urzeală,C.,-” Jocul de mișcare –metodă și mijloc de instruire în educație fizică”, Editura Cartea Universitară,București, 2005

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Începuturile educaţiei fizice şcolare  în România

 – contribuția unor personalități la dezvoltarea educatiei fizice şcolare

 

              Începuturile preocupărilor pentru dezvoltarea educaţiei fizice şcolare pe teritoriul ţării noastre, sunt legate de epoca domnitorului fanariot Alexandru Ipsilante (1774-1782) care printr-un hrisov dat în anul 1776 în Muntenia, aduce reglementări privind situaţia învăţământului. Şcoala Sf. Sava din Bucuresti cu un profesor pentru predarea stiinţelor şi unul de gramatică se transforma în Şcoala superioară cu nouă profesori pentru limbi străine, matematicaă, fizică, teologie etc. şi se înfiinţează încă două şcoli inferioare la Buzău şi Craiova.

              În conţinutul hrisovului amintit se făceau referiri şi la "exerciţiile corporale" specificându-se necesitatea introducerii lor în programul scolar: "dupa dejun, elevii fiecărei clase, cu supraveghetorul sau pedagogul lor să facă gimnastica pentru exerciţiu, în timp de o oră" sau "duminica, în zilele de sărbători şi în zilele saptamanii, elevii sa iasa o data sau de doua ori, cu supraveghetorul lor si de trei patru ori cu profesorul, în unele locuri din apropiere, pentru exercitţi corporale".

              Inspirat de vechia cultură elenă si de cea a secolului al XVIII-lea, domnul Munteniei a indicat practicarea exerciţiilor corporale într-o perioadă în care nici în şcolile secundare europene educaţia fizică nu-şi găsise încă un statut precis în programele de învăţământ. Intenţia sa, deosebit de valoroasă nu s-a aplicat, dar trebuie consemnată ca o contribuţie teoreticaă la fundamentarea educaţiei şcolare.

În a doua jumatate a secolului al  XVIII-lea se poate vorbi despre apariţia primelor  semne a societăţii de tip capitalist:

• desfiinţarea iobăgiei în anul 1864,;
• pătrunderea  capitalului străin, construirea primelor căi ferate în anul 1867;
• înfiinţarea  Băncii Naţionale şi a sistemelor de credit capitaliste în anul 1880.

Necesitatea înfiinţării unui sistem de şcolarizare care să servească cerinţelor impuse de dezvoltarea economicăţ şi politica a ţărilor române se face simţită, dar nuse poate vorbi despre preocupare pentru domeniul educaţie fizică ci doar de acţiuni sporadice. În prima jumatate a secolului al XIX-lea, pe baza Regulamentului Organic din anul 1832, din bugetul şcolar al principatului Muntenia, au fost angajaţi doi profesori de gimnastică, unul la Colegiul Sf.Sava din Bucureşti şi altul la Şcoala Centrală din Craiova. În regulamentul şcolii apar urmatoarele instrucţiuni: "în timpul  pauzei se vor da şcolarilor mijloace de a face exerciţii gimnastice, care le pot întării corpul şi îi fac îndrăzneti; se vor păzi însă a nu se sui în copaci şi de a nu alerga ".

              14.1. În această perioadă, dezvoltarea activităţii de educaţie fizică a fost impulsionată de acţiunile unor personalităţi, cel mai  adesea cetăţeni ai unor ţări din Europa unde nivelul de dezvoltare al acestui domeniu era mai ridicat. Italienii Luzzato si Spinzi care au  predat gimnastica la " Academia Mihaileana " din Iaşi între anii 1840 - 1848, respectiv la corpul de pompieri din Bucureşti. Ultimul,  a fost angajat după Unirea Principatelor în 1859, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza ca profesor de gimnastică si scrimă la şcoala militara din Iaşi. Elveţianul Louis Seres, care  în anul 1848 a deschis la Bucureşti o şcoala privată de scrimă.

              În Transilvania în schimb, datorită mai ales populaţiei săşesti, în prima jumatate a secolului  al XIX-lea s-a desfăşurat o activitate de educaţie fizică bine organizată, după modelul Turnverein-urilor din sistemul german a lui Jahn-Eiselen. Tinerii saşi care studiau în Germania, au adus în orasele Braşov, Sibiu, Sighişoara, Sebeş, Bistriţa, Mediaş etc., modelul exerciţiilor fizice practicate în şcolile din Berlin si Leipzig: gimnastica la aparate, scrima, tirul, înotul etc. Printre promotorii de seamă ai acestor acţiuni, s-a aflat profesorul Ştefan Ludwig Roth, care înca din 1882 a pus bazele unui Turnverein în oraşul Mediaş. Înfiinţarea de Turnverei-uri la Braşov, Iaşi, Galaţi, Azuga, a determinat organizarea "Uniunii germane de gimnastică din Romania".

              În partea a doua a secolului al XIX-lea, preocuparile concrete pentru  dezvoltarea învatamantului si implicit a educatiei fizice scolare, s-au materializat prin apariţia unor reglementări oficiale, legi, instrucţiuni şi programe:

• Legea instrucţiei  din anul 1864, prin care s-a introdus gimnastica ca "învăţătură obligatorie" în liceu, masură ramasă formală, din cauza lipsei de personal la această disciplină);
• Reforma învăţământului  din anul 1893, ocazie cu care gimnastica s-a introdus şi în şcolile  primare.
• Au aparut şi primele programe  oficiale, care au stabilit conţinutul şi volumul de ore pentru fiecare an, precum şi instrucţiunile necesare aplicării (Programa  şcolară de gimnastică din anul 1893).

              14.2. Dezvoltarea educaţiei fizice în a doua jumatate a secolului al XIX-lea, a fost în mod decisiv determinată de activitatea unor personalităţi, a căror contribuţie la organizarea şi conducerea acesteia, mai ales în mediul şcolar, a fost remarcabilă.

               GHEORGHE MOCEANU (1831-1909) considerat părintele educaţiei fizice şcolare din ţara noastră, a fost un militant activ pentru introducerea educaţiei fizice în şcoli. Timp de mai mult de treizeci de ani şi-a dedicat energia organizării şi conducerii activităţii de educaţie fizică din sistemul şcolar şi militar, dar şi în înfiinţarea unor societăţi sportive şi în formarea instructorilor şi profesorilor de specialitate. Prin calităţile sale şi prin modul în care s-a implicat în aceste activităţi a reuşit sa atragă atenţia şi să obţină sprijin din partea multor personalităţi ale timpului: generalul E. Florescu, dr. C.Davila, B.P.Hasdeu, V.A.Urechia, s.a.

              Născut în satul Orman din apropierea oraşului Gherla, Moceanu a studiat la Gherla şi apoi la seminarul teologic la Blaj, remarcându-se de la început ca un mare iubitor al exerciţiilor fizice şi un foarte bun gimnast. După o perioadă în care a fost acrobat într-o trupă ambulantă, a predat gimnastica la câteva şcoli  din Cluj.

              În anul 1862  se stabileşte  la Bucureşti, fiind  angajat a profesor de gimnastică la pensionul Şeicaru, din Calea Rahovei şi  apoi la Colegiul Sf.Sava.   Moceanu nu s-a mulţumit doar cu latura practică a profesiunii sale, el a fost preocupat şi de elaborarea unor lucrări de specialitate. Adept al sistemului german de gimnastică, în anul 1869 a publicat o prelucrare a faimoasei  "Deutsche Turnkunst" a lui Jahn si Eiselen, cu denumirea "Carte de gimnastică". Pe lângă aceasta, în decursul anilor, a mai publicat:

• "Gimnastica populară şi raţională pentru uzul şcolilor primare, secundare si superioare" (Bucureşti, 1875);
• "Carte de gimnastică pentru uzul şcolilor primare şi secundare de fete" (Bucureşti, 1887);
• "Școala de patinaj şi înot" (Bucureşti, 1892);
• "Memoriile mele asupra istoriei gimnasticii din România şi asupra călătoriilor mele în întreaga lume" ( Bucureşti, 1895).

              Moceanu a fost şi un foarte apreciat coregraf, iar ansamblul de dansuri folclorice condus de el a realizat numeroase turnee la  Paris, 1878, Roma, 1882, Madrid, 1884, Calcutta,1886.

              DIMITRIE IONESCU,  profesor de gimnastică la Liceul "Gheorghe Lazăr" din Bucureşti este autorul cărţii "Istoricul gimnasticii si educaţiei fizice la noi" aparută în anul 1839. Activitatea lui a fost însă remarcabilă mai ales în domeniul realizării unor programe de învăţământ pentru disciplina educaţie fizică.

              Într-un articol publicat în revista "Gimnasticul roman" în anul 1892, profesorul remarcă: "Gimnastica la noi este introdusa de 28 de ani în scoli . După atâta timp, ea nu are azi o programa, n-are nici o bază ştiinţifică şi este lipsită de caracterul educativ ".

              Un an mai târziu, în aprilie 1893, Ionescu propune o programă pentru şcolile normale primare de învăţători şi institutori, iar în iunie 1893, Ministerul Instrucţiunii Publice, îl numeşte în comisia care va elabora "Programa generală şi analitică a instrucţiunii gimnasticii în scolile primare si normale de ambele sexe", prima programă oficiala de stat.

              Alături de N.Velescu şi Stelian Petrescu face parte din comisia care în anul 1897 va alcătui o nouă programă analitică de gimnastică, fără aparate, atât pentru şcolile de băieţi cât şi pentru şcolile de fete. S-au încercat cu această ocazie, unele îmbunătățiri de terminologie. Urmatoarele programe din anul 1899, scot în evidenţă tendinţa de militarizare a educaţiei fizice în şcolile de băieţi, în ciuda opoziţiei profesorilor, iar cea din mai 1903, pentru şcolile primare urbane, rurale şi normale pune un accent mai mare pe gimnastica si pe pregatirea în scolile normale a viitorilor dascăli pentru nivelul primar.

               SPIRU HARET (1851-1912) poate fi considerat principalul organizator al educaţiei fizice şcolare. În cei aproape zece ani (1879-1899, 1901-1904, 1907-1910) cât a funcţionat ca ministru al Instrucţiunii Publice, a reorganizat tot sistemul de învăţământ, acordând o mare atenţie îmbunătăţirii conţinutului predării gimnasticii. A oficializat obligativitatea acesteia în scoală, cu o oră pe săptămână pentru fiecare clasă şi a separat educaţia fizică de instrucţia militară. Odată cu instalarea sa la conducerea ministerului, a stabilit comisii speciale pentru realizarea programelor de gimnastică în şcolile primare, secundare şi normale.

              A hotărât introducerea în şcoală a jocului naţional "oina", începând cu anul 1897, numind o comisie de specialişti pentru elaborarea unui regulament unic al jocului. Pentru stimularea dezvoltării jocului, a instituit organizarea anuală a unui concurs inter-şcolar, cu echipe reprezentative din şcolile româneşti, din Bucureşti şi din ţară. La prima ediţie din luna mai 1899 au participat 18 echipe (cu această ocazie avand loc si serbări de gimnastică).

              Din iniţiativa sa, la data de 21-24 septembrie 1904 a avut loc la Bucureşti, la Liceul "Gheorghe Lazar", prima conferinţă pe ţară a profesorilor de gimnastică, prezidată de către profesorul universitar Paul Bujor din Iaşi şi onorată de prezenţa ministrului Spiru Haret. La această conferinţă au participat 43 de profesori de educaţie fizică care pe lângă dezbaterile asupra programelor, au asistat la lecţii practice ilustrative asupra exerciţiilor gimnastice şi au purtat discuţii asupra jocurilor şcolare, a practicării jocului popular oina şi a dansurilor naţionale.

              După trei ani, în 25-28 noiembrie 1907, tot în localul Liceului "Gheorghe Lazar" a avut loc a doua conferinţă pe ţara a profesorilor de educaţie fizică, la care s-au purtat discuţii asupra aplicării programei de gimnastică în învăţământul secundar şi asupra terminologiei. Pentru prima dată au avut loc discuţii, privind tendinţele de introducere  a gimnasticii suedeze în programele şcolare.

              Câştigând tot mai mulţi adepţi, sistemul suedez de educaţie fizică este viu discutat cu prilejul cursurilor de perfecţionare a profesorilor de educaţie fizică, organizate în vara anilor 1909 si 1910. Pentru anul şcolar 1909 -1910 noile programe de educaţie fizică pentru şcolile secundare de fete, au adoptat sistemul suedez de gimnastică, iar peste un an gimnastica suedeză se va introduce treptat şi la băieţi.    

              Concepţia progresistă a lui S.Haret despre educaţie fizică s-a manifestat şi prin luarea altor măsuri destinate propagării acesteia pe plan naţional, deşi a întâmpinat multe greutăţi, chiar ostilitate din partea oficialităţilor. A intervenit la nivelul prefecturilor judeţene şi oraşelor  pentru a se sprijini înfiinţarea de societăţi de gimnastică, de jocuri, de tragere la semn, de nataţie şi de canotaj şi organizarea de serbări locale şi competiţii inter-judeţene. A luat măsuri pentru  introducerea jocurilor în aer liber la grădiniţele de copii, începând cu anul 1910 şi organizarea unui sanatoriu la Predeal pentru coloniile de vară a elevilor, a iniţiat turismul şcolar, ca o recompensă pentru cei mai buni elevi ai şcolii.

                Pentru rezolvarea uneia dintre cele mai acute neajunsuri ale domeniului, lipsa unui sistem de pregătire a cadrelor didactice de specialitate, a oficializat şcolile înfiinţate de către societăţile de gimnastică din Bucureşti şi Iaşi, pentru pregătirea cadrelor de specialitate. Astfel Societatea de gimnastică din Iasi (pe baza aprobării ministrului, în anii 1904 si 1907) a pregatit 56 de profesori titulari şi 18 suplinitori, iar Societatea "Înainte " din Bucureşti  (în anul 1912) a pregătit 39 de profesori titulari si patru suplinitori.

 Bibliografie :

 Kiriţescu, Ctin, (l964) – Palestrica, Bucureşti, Editura UCFS.7.

xxx , Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România, vol. I, II şi III, Editura Aramis,2002

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

EXERCIȚIUL FIZIC PRIN DANS ȘI ROLUL EDUCAȚEI ESTETICE ÎN FORMAREA PERSONALITĂȚII ELEVILOR

 

   

      Prin educație se urmărește formarea unei personalități în concordanță cu cerințele obiective ale societății, dar și ale individului. Ca orice fenomen social, educația are în mod implicit și un caracter istoric.. Ea a apărut o data cu societatea , evoluează și se schimbă în funcțe de transformările ce se produc în cadrul societății.

      În educarea estitico-motrică, dansul este o artă complexă, ce se găsește la granița îmbinării altor trei forme separate de artă: muzica, artele plastice și teatrul. Practicarea sistematică și organizată a dansului are o influență deosebită asupra dezvoltării armonioase, fizice și psihice, în mod special a educației estetice.

      Educația estetică reprezintă o componentă indispensabilă a formării personalității prin intermediul căreia se urmărește dezvoltarea capacității de a recepta, interpreta și crea frumosul. Arta, susține D. Salade, ,, răspunde unor nevoi reale pe care le simte orice persoană , de a-și lămuri unele idei, de a-și motiva unele comportamente, de a-și fundamenta unele atitudini, sugerând , explicând, valorificând sau problematizând. Prin caracterul ei stimulativ, tonic, optimist etc., arta împinge la iubirea adevărului, a binelui, a științei și a vieții. Datorită forței de înrâurire, arta a fost folosită din timpuri străvechi  ca mijloc educativ. ”  Încă de la Homer, de la grecii antici, preocupați de realizarea acelui kalokagathon(îmbinarea frumosului cu binele), trecând prin Renaștere preocupată de realizarea unei dezvoltări multilaterale, ajungând la neoumanismul secolului al XVII-lea, care subliniază rolul artei în procesul educației, și până în epoca modernă, oamenii au fost mereu preocupați, în diferite moduri, de a realiza educația estetică.  Mutațiile intervenite în industrializarea accentuate, informatizarea au influențat fără îndoială și esteticul, care a pătruns în toate domeniile vieții și activității umane. Astăzi este unanim acceptată ideea potrivit căreia existența umană în toate determinările ei ar trebui să se conducă și după legile frumosului, ale armoniei, într-un cuvânt după legile esteticului.

       Dansul este o activitate motrică, extrem de complexă, ce implică intelectul, emoțiile prin participarea efectivă a trupului și afectivă prin particularitățile personalității umane având un rol important în dezvolatarea simțului estetic.

       Există discipline sportive cu un pronunțat   caracter artistic ce vizează în principal, educarea expresivității corporale folosind mijloace artistice de comunicare prin expresie ( gimnastică ritmică și sportive, sport aerobic, patinaj artistic, înot artistic etc).

       Tehnica corporală , folosită în redarea esteticii corporale specific fiecărei discipline este extrem de variată și complexă, împrumutând din mijloacele de bază ale baletului clasic, dans modern, clasic, tematic, reprezentativ, de caracter.

       Dansul, ca formă de educație folosită în programa școlară, se situează la un nivel inițial, de pornire, fără să fie pus accentul pe tehnica corporală, ci strict de comunicare, de exprimare a  emoțiilor și sensurilor ce-l definesc, de construire a expresivității motrice  proprii, prin participarea în procesul de creație artistică.

       Dansul reprezintă sau ar trebui să întruchipeze nevoia, dorința, voința, trăirea, atitudinea, emoția individuală a unei personae sau a grupului de care aparține, în scopul provocării unei impresii asupra celor din exterior.  Cu alte cuvinte, comunicarea dintre dansator si spectator (elev și profesor sau ceilalți colegi ai elevilor) trebuie să genereze legătura, raportul expresie-impresie.

       Deci, această activitate presupune participarea profesorului  (coregrafului), a elevului în calitate de subiect și al spectatorului, ce poate fi reprezentat prin profesor, ceilalți elevi, studenți sau a spectatorilor externi, părinți, prieteni.

        Pe baza unei teme alese,  este pusă în practică sub forma unei creații coregrafice, o înlănțuire de elemente exprimate fizic, dar și însoțite emoțional de ideea propusă și, bineînțeles, acompaniată de muzică.

       ,,Din punct de vedere estetic, muzica provoacă executanților emoții plăcute, îmbogățindu-le totodată  cultura generală și asigurându-le dezvolatrea expresivității în mișcare ” (V. Mociani, 1985). Muzica se constituie în mijloc de dezvoltare a creativității, imaginației.

       ,,Concordanța muzicii cu mișcarea se manifestă  sub două aspecte: unul din punct de vedere al caracterului muzicii și al doilea din  punct de vedere al mijloacelor de expresivitate ale muzicii” (V. Mociani, 1985).

        Competiția între participanți va crește elanul și dorința subiecților de afirmare, autodepășire sau de câștigare a întrecerii.

       Spectacolul poate avea și un caracter demonstrativ.

       Toate aceste forme de manifestare și prezentare ale produselor finite (dansuri, creații artistice, spectacole, serbări) vor urmări aceleași obiective:

-formarea unei ținute corecte;

-îmbunătățirea supleții și dezvoltarea mobilității articulare;

-educarea schemei corporale (plasamentul corpului în spațiu, conștientizarea și posibilitatea autocorectării pozițiilor segmentelor corpului în diferite planuri, direcții, în spațiu, lateralitatea);

-educarea simțului echilibrului (static și dinamic) ;

-orientarea spațio-temporală;

-educarea simțului ritmului;

-stimularea expresivității corporale prin formarea capacității de a reda un gest, o mișcare însoțită de emoția, trăirea, atitudinea, sentimentele, starea adecvată impusă;

-stimularea creativității și imaginației prin participarea activă la realizarea compoziției coregrafice;

-educarea ritmicității și muzicalității motrice,

-dezvoltarea capacității de autoapreciere a prestației motrice;

-încurajarea comunicării cu ceilalți- socializare- urmărindu-se astfel integrarea fiecărui individ în colectiv.

        În școală, dansul va avea un rol deosebit prin dezvoltarea capacității de comunicare corporală, cu accent deosebit pe creșterea  posibilităților creative, nedându-se importanță tehnicității. Subiecții vor fi sfătuiți să reproducă cât mai exact din punct de vedere tehnic mișcarea propusă și executată de profesor, bineînțeles și încurajați să dea și o interpretare proprie, să exprime ceea ce simt, ce-și imaginează, ceea ce îi inspiră sau le sugerează acompaniamentul muzical.

        Combinațiile coregrafice arătate de profesor vor antrena memoria motrică și coordonarea, vor viza capacitatea de concentrare, disponibilitatea, aprecierea reperelor și o dorință  lăuntrică de autoperfecționare, de cunoaștere de sine, de conștientizare a corpului în mișcare prin intermediul imaginii modelului, dar și a propriilor imagini mentale.

       În planul creației artistice , școala are sarcina de a asigura învățarea tehnicilor care să conducă la realizarea unor obiecte estetice , după ce, în prealabil, au fost depistate talentele și aptitudinile elevilor.

       Educația estetică are o infinitate de efecte pozitive asupra personalității elevilor. Cele mai semnificative dintre acestea vizează calitatea procesului de socializare a copiilor, maturizarea condiției socio-morale (curaj capacitate de comunicare interumană ș.a.),  formarea și rafinarea intelectului ca structură rațională și evaluativ-critică în plan mental, organizarea plăcută și eficientă a timpului liber prin recrearea unui univers propriu în sfera imaginativului, a afectivului, motivaționalului, motricului și volitivului, afirmarea și trăirea  sentimentului identității culturale strâns legat de stimularea capacității  copiilor de a iubi patrimoniul artistic al națiunii, stimularea inițiativelor în practicarea artelor etc. Într-o formulare sintetică educația estetică este aceea care-l reînvață pe copil  ,,să trăiască armonia interioară și echilibrul între forțele imaginației și cele ale acțiunii , între vis și realitate, între aspirațiile eu-lui  și acceptarea realității, între îndatoririle față de sine și cele față de semeni. A trăi în frumusețe presupune interes pentru măsură și armonie, deci, o moralitate superioară; o pregătire morală superioară  duce la bucurie- efect și semn al armoniei interioare și echilibrului- iar pe planul acțiunii la dinamism fecund”. Stimulând într-un mod propriu expresivitatea și originalitatea, educația estetică se înscrie pe linia unei pedagogii a creativității. Ea impune să dezvoltăm la elevi aspirația lucrului bine și frumos făcut, exigența și bunul gust față de orice produs industrial, simțul echilibrului  și simplitatea comportării frumoase, civilizate. Educația estetică școlară are drept esență formarea personalității elevilor prin intermediul frumosului din artă, societate și natură.

        Pedagogia artistică urmărește două aspecte în procesul formării  viitoarei personalități a elevului : educația pentru artă, care înseamnă educarea sensinilității aetistice la copilul interesat de a descoperi, cunoaște, crea și de a instrui prin valorile artei și educația prin artă, cu valențe educative mult mai largi, care vizează dezvoltarea integrală a personalității.

        Dezvoltarea aptitudinilor, intereselor și înclinațiilor elevilor reprezintă un obiectiv important al școlii. În ceea ce privește aptitudinile artistice, educația estetică urmărește atât depistarea acestora de la vârsta cea mai fragedă, cât și asigurarea condițiilor și mijloacelor necesare pentru dezvoltarea lor. Indiferent despre ce fel de aptitudini este vorba – muzicale, literare, coregrafice, plasatice etc.- toți copiii, cu mici excepții, sunt capabili să asculte muzică, să recite, să deseneze, sau să danseze. Nu toți desfășoară aceste activități în același grad, între ei existând deosebiri calitative evidente. Cunoașterea acestor deosebiri este indispensabilă pentru desfășurarea educației estetice în cadrul școlii. Aptitudinile artistice, ca de altfel orice aptitudine, se dezvoltă prin exersare. De aceea sarcina școlii  constă în inițierea elevilor de timpuriu cu tehnicile diferitelor ate, antrenarea lor la exercițiile de creație, studierea manifestărilor fiecărui elev și stimularea inițiativelor artistice, iar în cazul unor semne promițătoare îndrumarea elevilor spre școlile speciale de artă. La vârsta adolescenței, când elevii devin conștiențide aptitudinile lor și de rolul exercițiilor în dezvoltarea capacităților lor, ei vor fi îndrumați ți stimulați treptat spre un proces de autoeducație în domeniul artistic preferat. Antrenarea elevilor în exerciții sistematice, specifice domeniului artistic pentru care ei dovedesc aptitudini și conducerea lor cu tact reprezintă o dovadă a măiestriei pedagogice.

        Educația estetică ocupă, așadar, un loc important în formarea personalității copilului și adolescentului și acest proces depinde de ceea ce i se  oferă copilului, mai ales în perioadele sensibile ale dezvoltării, începând cu vârsta preșcolarității, urmărind o evoluție continuă  a cărei finalitate este apreciată în termeni de maturizare psihoafectivă și intelectuală, care semnifică, în același timp, o adaptare suplă și posibilități sporite de autodeterminare.

BIBLIOGRAFIE:

1.      Crăciun, M., Exercițiul fizic, izvor de sănătate, București, Editura Sport Turism, 1984

2.      Macovei, S.;Buțu, O., Metodica predării gimnasticii ritmice în școală, Editura Bren, București, 2007

3.      Stoenescu, G., Tinerețe, sănătate, frumusețe, Editura Sport-Turism, București, 1990

4.      Vișan  , A.,Dansul pentru educația corporală, Editura Cartea Universitară, București,2005

5.      Neacșu, I., Educația estetică, în Curs de Pedagogie, T.U.B.,1988